Asistenta in bolile cronice si terminale - Medicina si religie

Asistenta in bolile cronice si terminale - Medicina si religie

Sanatatea se defineste ca bunastarea completa fizica, psihica si sociala

Ingrijirea in bolile acute vizeaza eficienta in:

Scurtarea duratei bolii

Prevenirea si tratamentul complicatiilor

Terapie simptomatica

Diminuarea anxietatii

Prevenirea sechelelor

Suportul psihosocial

     Bolile cronice

Determinate de fenomene patologice ireversibile care duc la deteriorarea organismului si la deces

Supravietuirea de lunga durata depinde de asistenta medicala calificata, specifica si perseverenta

Ex: diabet zaharat, cancer, insuficienta renala cronica

Ingrijirea bolnavului cronic se centreaza pe conceptul de calitate a vietii

     Calitatea vietii

Include:

Refacerea functionala a organismului

Controlul simptomelor

Functile biologice ale organismului

Capacitatea de integrare in munca, familie si societate

Societatea asigura conditii pentru asistenta bolnavului cronic prin finantarea unitatilor sanitare, suport social, material si sustinerea cercetarii biomedicale

Programele de sanatate sunt menite sa reduca morbiditatea si mortalitatea in diverse boli si accesibilitatea larga la tratament

     Comportamentul bolnavului cronic

Decisiv pentru tratament - necesita motivatie si pregatire de a recunoaste boala, a o accepta, infruntand criza fizica si psihica, alterarea imaginii de sine

Complianta = respectarea de catre pacient a indicatiilor medicale (tratament, controale, regim)

Complianta e decisiva pentru succesul tratamentului

Mecanisme de adaptare la boala:

1. respingerea

2. cautarea de informatii (receptiv)

3. consolarea

4. reluarea progresiva a activitatii

5. reajustarea planurilor de viitor

Asumarea bolii

Participarea activa la tratament

Activarea mecanismelor de adaptare

     Comportamentul medicului

insatisfactii

necesita pregatire speciala, rabdare, perseverenta

satisfactia - relatia de incredere pe care medicul o impartaseste cu pacientul

medicul urmareste cunoasterea particularitatilor psiho-emotionale intelectuale si sociale ale pacientului pentru optimizarea comunicarii

prin competenta si rabdare poate castiga increderea pacientului

Informarea pacientului - prin limbaj accesibil, dialog

Nevoia de informare trebuie satisfacuta adecvat

Semnarea consimtamantului informat (date despre boala, posibilitatile de evolutie si tratament)

Tratamentul se desfaoara in spital, dar si in ambulator si acasa

Mediul spitalicesc trebuie resimtit ca unul familiar, bolnavul trebuie sa se simta ca fiind tratat privilegiat

Manoperele invazive (dureroase) trebuie pregatite bine psihologic, fiindca se repeta (poate creste anxietatea si repulsia)

     Bolnavul terminal

Tratamentul ineficient, cu efecte adverse nu este permis

Nici abandonarea unei terapii in cazuri cu potential de reversibilitate

Comunicarea diagnosticului (ambient intim)

Adaptarea pacientului terminal (dupa Kubler-Ross):

1. respingerea

2. furia

3. negocierea

4. acceptarea

     Comportamentul medicului tratand bolnavul terminal

Educatie si autoeducatie

Reactia emotionala - dezamagirea in fata limitelor medicinei

Atitudine sobra de compasiune, dar nu indiferenta

Evitarea identificarii cu pacientul

Asistenta bolnavului terminal este dominata de profesionalism, nu de sentimentalism

Grupuri de suport pentru pacienti (psihologi)

Locul ingrijirii: spital / acasa / "hospice"

Terapie paliativa: care atenueaza sau suprima simptomele bolii, are doar efect trecator

Prelungeste viata bolnavului, amelioreaza calitatea vietii, cu respectarea demnitatii umane

Medicina si religie

Mentalitatile = sinteze colective de prejudecati

Moduri de percepere si examinare a realitatii

Variaza dupa eopca

Prejudecata: pretinsa incompatibilitate dintre adevarul stiintific si cel religios, dintre credinta si cunoastere

Orice valoare a posibilitatilor tehnologiilor moderne trebuie sa plece de la originea transcendenta si destinul etern al fiintei umane

Stiinta este si modalitatea de a descifra semnele vointei si ratiunii divine

Legea suprema a naturii vii: iubirea - esenta moralei crestine

Medicul trebuie sa posede competenta profesionala + constiinta valorilor prin care sa dea sens propriei munci si sa faca din fiecare caz clinic o intalnire umana

Medicul trebuie sa stie, sa stie sa faca, si sa stie sa fie medic

Unitatea dintre competenta si datorie morala

Meseria de medic: credinta, stiinta si cultura

"Stiinta medicala e cea mai apropiata de suflet, fiind cea mai apropiata de om. Munca medicului nu e nici aparatul, nici seringa, ci inma si sufletul lui bune, fata de cel suferind. Sa respectam legea hipocratica: unde e iubire de om, e si iubire de arta medicala"

Atitudinea medicului fata de pacient: de ajutator, sfatuitor, vindecator, educator, apostol al moralei

Vindecarea intervine si prin credinta - fortificarea structurilor psiho-fizice ale bolnavului (Isus Hristos: "Vrei sa te faci sanatos? .Fie tie dupa credinta ta!")

Concepte crestine: caritatea, dragostea pentru semeni

Cooperarea dintre personalul medical si preot

Insuflarea atitudinii de incredere pacientului, care va determina restabilirea echilibrului, increderii si sperantei - vindecarea fizica si spirituala

Medicul respecta darul vietii

In comuniune cu Dumnezeu viata omului are sens chiar si cand este marcata de suferinta

".de aceea nu pierdem din curaj: dimpotriva, chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel dinauntru se innoieste din zi in zi" (Apostolul Pavel)