Histamina

Histamina

Histamina este o amina biogena (beta-imidazoletilamina) existenta practic in toate tesuturile, concentratiile cele mai mari fiind la nivelul tesuturilor de contact ale organismului cu mediul extern (piele, plamani, mucoasa gastrica, mucoasa intestinala). Histamina din organism are origine endogena sau exogena. Histamina se gaseste in organism sub forma libera si sub forma legata. Concentratia normala de histamina libera este de 0.03-0.05 mg/l. Cea mai mare parte din histamina este stocata, aceasta cantitate fiind atat de mare, incat daca ar fi eliberata brusc, ar produce moartea instantanee (Dobrescu, 1989). Histamina legata poate fi eliberata, devenind activa, sub influenta unor factori fizici (traumatisme, arsuri, iradiatii), in stari inflamatorii, sau in reactii alergice de tip I. Eliberarea histaminei poate avea loc sub practic sub actiunea oricarui agent extern organismului care este investit cu calitatea de alergen (medicamente, acarieni din praf de casa, toxine, venin de insecte, alimente).

Actiunea histaminei este electiva asupra a doua tipuri de receptori, receptorii histaminergici H1 si H2. Distresul determina cresterea nivelului de histamina. Implicarea histaminei in fiziopatologia anxietatii este preponderenta prin intermediul receptorilor H1. De asemenea efectele asupra SNC au fost demonstrate prin actiunea terapeutica a antihistaminicelor. Antihistaminicele actioneaza nu prin impiedicarea eliberarii histaminei, ci prin blocarea receptorilor histaminergici, ceea ce determina blocarea fixarii pe receptori a histaminei. De asemenea antihistaminicele prezinta si efecte proprii. Practic, efectele proprii sunt cele care ne intereseaza, deoarece aceste efecte sunt specifice asupra SNC: parasimpatolitice, adrenolitice, antiserotoninice. In concluzie actiunea antihistaminicelor asupra SNC este de tip inhibitor, actiune care este mediata prin efectele de inhibitie a sistemului nervos vegetativ simpatic, de inhibitie a actiunii catecolaminelor si de inhibitie a actiunii serotoninei. Prin toate aceste actiuni histamina este un participant activ la fiziopatogeneza anxietatii. Fenomenele de tip neurovegetativ asociate anxietatii sunt controlate prin actiunile asupra musculaturii netede viscerale de la nivelul organelor interne.

Unul din preparatele cu actiune antihistaminica cel mai frecvent utilizate in farmacoterapie pentru efectele sale anxiolitice este hidroxizina, produs cunoscut sub numele comercial de Atarax (Vidal, 2003). Mecanismul de actiune al hidroxizinei consta in blocarea receptorilor histaminici H1 de la nivelul unor zone subcorticale implicate in fiziopatogeneza anxietatii, cu consecinte sedative asupra tensiunii emotionale si a anxietatii, favorizand atat controlul anxietatii ca stare de tensiune psihica, cat si controlul simptomelor neurovegetative care fac parte din tabloul clinic al anxietatii (Vidal, 2003).