Intoxicatia cu plante ce contin alcaloizi

Intoxicatia cu plante ce contin alcaloizi

Genaralitati

Fitotoxicologia are importanta deosebita, in special pentru erbivore, si , in parte , pentru carnivore. Frecventa intoxicatiilor cu plante este inca relativ crescuta.

Plantele care pot produce stari patologice sunt numeroase, dar nominalizarea ca planta toxica este relativa, deoarece toxicitatea este dependenta de conditiile pedoclimatice, de anotimp, de conditiile meteorologice, de actiunile de fertilizare a solului, de gradul de poluare al atmosferei, de stadiul de dezvoltare.

In definirea plantelor care produc intoxicatii s-a tinut seama de o serie de criterii. Astfel , printer plantele toxice au fost incluse: plantele care produc imbolnaviri in conditiile consumului de catre animalele sensibile a fructelor, semintelor, partilor aeriene, radacinilor; plantele care contin factori care limiteaza sau inhiba performantele morfoproductive optime ale animalelor; plante care contin substante ce interfereaza cu functia de reproducere si care, in anumite circumstante , produc infecunditate.

Toxicitatea plantelor este influentata si de factori dependenti de organism.In afara de diferenta de receptivitate, unele animale nu au sensibilitate gustativa si olfactiva care sa le permita sa discearna plantele toxice.Animalele lacome sunt cele care sufera de "aberatia gustului" si, ca atare, prezinta un risc mult mai mare de a se intoxica. Plantele toxice sunt consumate si in cazul in care sunt amestecate cu alte plante al caror gust si miros le mascheaza proprietatile organoleptice. Cazurile cele mai frecvente de intoxicatie cu plante se gasesc la animalele tinere, in special la inceputul perioadei de pasunat.

Pentru scaderea incidentei intoxicatiilor cu plante , se impun o serie de masuri : evitatea pasunilor pe care in anii anteriori s-au produs intoxicatii; analiza botanica a pasunilor si indepartarea plantelor toxice, scoaterea la pasunat in cazul folosirii unor pasuni noi, timp de cateva zile, a animalelor de reforma; cunoasterea actiunilor fitosanitare ce s-au efectuat pe pasuni si scoaterea la pasunat sau recoltarea de furaje dupa trecerea perioadei de remanenta; nu se vor destina terenuri pentru cultivarea plantelor furajere in apropierea intreprinderilor ce polueaza atmosfera.

Plante ce contin alcaloizi

Incidenta alcaloizilor in regnul vegetal este foarte mare, fiind identificati in peste 1200 specii de plante, apartinand la 519 genuri din 91 de familii. In prezent se cunosc peste 200 alcaloizi. In general , alcaloizii sunt caracteristici pentru o anumita specie sau specii inrudite din aceeasi familie, foarte rar intalnindu-se aceiasi alcaloizi la plante din familii diferite. Exista cazuri in care la aceeasi specie se intalnesc mai multi alcaloizi neinruditi structural.

Cateva exemple de plante ce contin alcaloizi:

Laurul(Datura stramonium) , mai este denumit popular ciumafaie, marul porcului, mar spinos, bolindarita etc.

Planta erbacee, perena, creste pe locuri necultivate, are gust si miros neplacut, caracteristice fiind florile de culoare alba in forma de trompeta si fructele, reprezentate de capsule tepoase, care prin uscare se desfac in patru valve.Toate partile plantei sunt toxice, insa , in special semintele, toxicitate care nu se pierde sub nici o forma de conservare sau prin uscare.

Plantele tinere sunt de doua ori mai toxice decat cele adulte. Cei mai importanti alcaloizi continuti sunt :hiosciamina, hioscina, scopolamine.

Maselarita (Hyosciamusniger, H. albus) , mai este denumita popular nebunarita, porcarita, scrantitoare, sunatoare, etc

Este o planta erbacee, care nu are preferinte fata de sol , este toxica atat verde cat si uscata. In plantele tinere pricipalul alkaloid este hioscina , iar in cele adulte este hiosciamina . Are miros si gust neplacut si aspect paros , lipicios. Pe langa faptul ca ca produce excitatii ale sistemului nervos central, mai produce midriaza si diaree.

Strigoaia (Veratrum album, V. nigrum sau stirigoaia este o planta perena, erbacee, cu tulpina robusta , cu frunze alterne, care prezinta, care prezinta caracteristic nervure longitudinale, iar pe fata inferioara peri.

Creste pe terenuri umede, fanete si pasuni , mai ales in regiuni de munte si datorita radacinii care este un rizom are tendinta invadanta.

Principii toxici sunt raspanditi in toate organelle plantei , dar concentratia cea mai mare se gaseste in rizom si in lastarii tineri. Alcaloizii toxici sunt de tip jerveratrum ( jervina , rubujervina, izorubijervina, veratrobasina) si de tip cerveratrum (alcaloizii esteri ai germinei: germerina, germidina, germitetrina, germitrina, izogermidina, neogermbudina, proteveratridina; esteri ai protoverinei: germbutrina, desacetilprotoveratrina, protoveratrina A, protoveratrina B; esteri ai veracevinei: veratridina ).

Toxicitatea plantei se pastreaza prin uscare.Actioneaza puternic irritant asupra pielii si mucoaselor putand chiar traversa pielea intacta. Este un excitant al sistemului nervos central initial, dupa care are actiune puternic anestezica.

Cucuta (Conium maculatum ) mai este denumita popular bricinis, dudaie. Este o planta ierboasa care creste in intreaga tara la ses, deal, munte, in locuri necultivate, pe langa drumuri, garduri, santuri.

Principii toxici ( coniina, conhidrina, gamma coniceina, pseudoconhidrina, N-metilconiina ) sunt repartizati in toate organelle plantei, insa semintele necoapte contin cea mai mare cantitate de alcaloizi. Prin uscare, planta pierde o parte importanta de toxicitate, dar ramane totusi periculoasa.

Principii toxici au efecte iritante asupra mucoasei digestive si deprimante asupra sistemului nervos periferic (blocanti ai terminatiilor nervilor motori in muschi), iar in cantitati mai mari detrmina paralizia centrilor nervosi. Moartea survine prin asfixie datorita paraliziei musculaturii respiratorii. Prezinta un miros characteristic, asemanator urinei de soarece ce se percepe si in lapte la animalele ce au concumat cucuta.

Omagul (Aconitum paniculata; A. tauricum; A. vulparia) , mai este cunoscuta sub numele de marul lupului, coif, iarba rea, toaie, iarba bubei etc. Se intalneste pe pasuni , fanete, creste pe soluri umede, frecvent la deal si la munte.

Principiul toxic principal este aconitina. Mai mai contine napelina, napelenina, aconina, neolina, benzoilacolina, neopelina, acid aconitic si o enzima - aconitaza. Acestia sunt curinsi in toate partile plantei, dar ragacinile si semintele contin cantitatile cele mai mari. Prin actiunea acestor principii toxice se produc iritatii locale, paralizia fulgeratoare a centrilor nervosi bulbari respiratori si cardio-circulatori.

Coada calului (Equisetrum palustre;E. arvense mai este denumita popular coada manzului , barba ursului, bradisor etc.

Este o planta erbacee, care creste in locuri umede, umbroase, prefera solurile nisipoase se intalneste in jurul mlastinilor, la campie, deal si munte

Cea mai toxica este E. palustre. Principii toxici : o tiaminaza; alcaloizii - equisetina, palustrina si nicotina; acidul nicotinic; acidul aconitic ;saponina equisetona ( cu insusiri hemolizante); heterozizii: galuteolina, equisetrina, lioxidul de siliciu.

Principiile toxice sunt mult mai active daca planta este parazitata de mucegaiuri di genul Fussarium. Principiile toxice din aceasta planta produc tulburari nervoase, initial, excitatie , depresie, apoi pareze, psrslizii si un grav dezechilibru sensorial.

Lupinul (Lupinus luteus -lupinul galben; L.albus- lupinul alb; L. angustipholius - lupinul albastru, etc mai este denumit popular cafeluta sau niprala.

Este o planta erbacee, perena, creste spontan, cat si cultivate, ca planta furajera, textile,melifera, ornamentala sau folosita ca ingrasamant verde pentru solurile acide sau nisipoase.

Principii toxici: lupinina (lupinotoxina), lupinidina, lupamina, octalupina si sparteina se gasesc in toate organele plantei , in special in seminte.Toxicitatea plantelor din genul Lupinus este variabila, planta verde este cea mai toxica, uscarea la soare sau la aer cald de peste 90 grade Celsius diminueaza toxicitatea , iar tratarea cu o solutie slaba de acic clorhidric inactiveaza principii toxici.

Alcaloizii sunt mult mai active cand planta este parazitata de un micet Phomosis leptostronsmiformis. Are actiune toxica la nivelul ficatului , producand degenerare hepatica, mai determina insuficienta cardiaca, actioneaza toxic asupra sistemului nervos, fiind excitant cortical si produce depresia centrilor nervosa bulbari ai respiratiei si circulatiei, actioneaza irritant la nivel renalsi imprima un gust foarte amar laptelui.

Tisa ( Taxus baccata) este un arbust , creste in regiunea montana sau cultivata ca planta ornamentala. Este una din cele mai toxice plante de la noi.

Contine alcaloidul taxina si glicozidul taxicatina. Actioneaza asemenator morfinei, anestezic si puternic narcotic, iar taxicatina are actiune cardiotoxica . Ambele principii toxice actioneaza fulgerator blocand centrii nervosi bulbari, respiratori si circulatori

Senecio ( Senecio jacobea, S. crucifolium, S. vernalis), este denumita popular cruciulita, spalacioasa, iarba de cal pierit, etc. Alcalozii principali sunt Jacobina, Jacodina, Jaconina.

Este o planta erbacee, se intalneste peste tot pana la ses, pana in regiunile submuntoase, pe terenuri necultivate, in livezi, pe marginea drumurilor. Alcaloizii continuti ( in numar de 60 ) , au proprietati hepatotoxice, producand leziuni grave ireversibile, atat la nivel hepatic , cat si in alte organe.

La om consumul de paine din faina care contine in amestec si seminte de Senecio duce la aparitia cirozei si chiar a cancerului hepatic.

Tutunul (Nicotiana tabacum; N. rustica), mai este denumit popular duhanita, mahoarca, tutun tiganesc etc. Tutunul este planta de cultura, raspandita mai ales la ses.

Principii toxici (nicotina, nicotimina, nicoteina, nicotellina, anabazina), se gasesc in toate partile plantei , dar concentratiile cele mai mari sunt in frunze. Prin uscare creste continutul procentual detorita evaporarii apei, apoi prin pastrare, cantitatea reala de nicotina scade datorita volatilizarii sale.

Nicotina actioneaza asupra sistemului nervos ca excitant, iar secundar actioneaza ca vasoconstrictor, iritant al mucoasei digestive si urinare si reduce cantitatea de hemoglobina activa.

Intoxicatia cu plante ce contin alcaloizi heterociclici cu nucleu tropanic

Familia Solanaceae - Matraguna

Atropa belladonna L.

Importanta

Matraguna este cunoscuta inca din antichitate si utilizata in terapeutica datorita prezentei in frunzele si radacinile ei a alcaloizilor tropanici.

Este cunoscuta si sub denumirile populare de : cireasa lupului, doamna codrului, imparateasa.

Planta intra in componenta medicamentelor "Distonocalm" si "Foladon".Pulberea frunzelor este utilizata in confectionarea tigarilor antiasmatice

Cerinte fata de clima si sol

Se recomanda amplasarea culturilor in zonele submontane si in depresiuni intramontane , in locuri adapostite si insorite. Specia este pretentioasa fata de temperatura, rasarind uniform la temperature mai mari de 5 grade Celsius. Nu suporta locurile joase si prea umede. Prefera solurile fertile, bine structurate si afanate. Fata de lumina are pretentii scazute, reusind in locuri semiumbroase sau umbroase.

Paricularitai biologice

Matraguna este planta perena, crescand sub forma de tufa viguroasa, erecta si mult ramificata. Tulpinile pot ajunge la inaltimi de 100 - 150 cm. Frunzele de la baza sunt alterne, iar cele superioare sunt dispuse cate doua. Florile sunt solitare, prinse cu un peduncul de 1 - 2 cm. Corola poate avea culoare bruna- violeta pana la bruna- rosietica, cu nervure in interior de culoare violeta. Infloreste din iunie pana in august.

Fructul este o baca, asemenea unei cirese, verde la inceput, iar la maturitate poate ajunge la negru, si prezinta un caliciu persistent. Smintele sunt reniforme, cu masa a 1000 de seminte de circa un gram.

Tehnologia ecologica de cultivare

Amplasarea culturii

Fiind o planta perena, terbuie cultivate in afara asolamentului. Nu este pretentioasa fata de planta premergatoare , reusind dupa orice alta cultura.

Cele mai bune premergatoare sunt leguminoasele pentru boabe, cerealele, borceagurile, si alte plante care lasa solul curat de buruieni si fara resturi vegetale.Poate sa revina pe acelasi teren dupa 5 - 6 ani.

Administrarea ingrasamintelor

Matraguna raspunde foarte bine la aplicarea ingrasamintelor organice de tipul gunoiului de grajd, plantele reactionand la administrarea ingrasamintelor prin cresterea productiei de frunze dar si prin cresterea continutului in alcaloizi.Aceste va fi aplicat toamna inainte de arat. Cantitatea de gunoi de grajd recomandata este de 20-30 t/ha.

Lucrarile solului

Dupa recoltarea plantei premergatoare se recomanda dezmiristirea, urmata de o aratura adanca, executata la 22 - 25 cm. Dupa arat. Terenul va fi maruntit cu grapa cu discuri, dupa care va fi pregatit patul germinativ cu un combinator sau cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili, urmat de o tavalugire.

Samanta si semanatul

Se poate semana tarziu in toamna in luna noiembrie sau primavera in prima urgenta in luma martie. Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa fie sanatoasa, sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata sis a fie produsa in anul precedent. Soiul existent in cultura este "de Vrancea

Puritatea fizica a semintelor trebuie sa fie de minimum 85% , iar germinatia de minimum 80% . Cantitatea de samanta utilizata pentru un hectar este de 4 - 6 kg; poate fi adaugata samanta unei plante indicatoare de rand (salata) in cantitate de 1 - 1,5kg/ha.

Se va semana cu semanatori universale (de tip SUP - 21 , SUP - 29 ), la distanta dintre randuri de 50 cm, pentru executarea prasilelor si a buchetarii dupa rasarire. Densitatea trebuie sa fie de 25 - 30 plante/ mp, iar adancimea de semanat de 1 - 2 cm.

Specia poate fi inmultita si prin rasad, pentru un hectar fiind necesari circa 200 mp de straturi reci (1 - 1,5 kg samanta), pentru a se obtine circa 80 - 100 mii de fire de rasad pentru un hectar.

Lucrarile de ingrijire

Pentru combaterea buruienilor se recomanda prasileintre randuri si pliviri intre plante pe rand, ori de cate ori este necesar.

Dupa ce plantele au rasarit, se va exevuta raritul, pentru a se obtine o dezvoltare mai armonioasa a plantelor. In anul al doilea, primavara devreme, este recomandata executatea unei lucrari de grapat, perpendicular pe directia randurilor, iar in continoare se fac prasila pentru mentinerea culturii fara buruieni si afanarea solului.

Combaterea bolilor si a daunatorilor se realizeaza prin metode preventive, prin mentinerea igienei culturale, ingrasare echilibrata, indepartarea plantelor cu simptome de boli sau atacate de daunatori.

Pentru combaterea bolilor , precum putrezirea tulpinilor si frunzelor sau mana (Verticilium spp., Fussarium spp., Sclerotinia spp., Phytophora spp.) pot fi aplicate tratamente in vegetatie cu produse pe baza de cupru (zeama bordeleza, Champion 70 PU), in concentratie de 1%. Pentru combaterea daunatorilor de genul puricilor (Epithrix atropae), pot fi administrate stropiri in vegetatie cu extracte pe baza de pelin negru sau coada soricelului.

Recoltarea

Se recomanda ca recoltarea frunzelor sa se efectueze la inceputul infloririi, iar recolta herbei , la fructificare. In primii ani de cultura pot fi realizate o recoltare de frunze si una de herba, la fructificare, iar la desfiintarea culturii se recomanda si recoltarea radacinilor.

Materialul vegetal se recolteaza manual cu secera si se pune in cosuri fara sa se indese. Recoltarea trebuie sa se faca pe timp frumos, dup ace s-a ridicat roua. Imediat dupa recoltare, produsul va fi conditionat si uscat. Uscarea la umbra se face in strat subtire , in incaperi bine aerisite scurate. Uscarea artificiala se va executa la temperaturide 40 - 45 grade Celsius. Randamentul de uscare este de 1.

Radacinile vor fi scoase cu plugul fara carmana sau cu dislocatorul de sfecle. Acestea vor fi scuturate de pamant, spalate, zvantate si usucate, natural sau artificial. La uscarea artificiala temperature de usucare trebuie sa fie de maximum 50 - 60 grade Celsius, pentru a nu fi afectat continutul in alcaloizi.

Deoarece planta este toxica, incepand de la recoltare si pana la predarea recoltei de la beneficiari, vor fi luate masuri speciale de protectie a personalului pentru evitarea efectelor toxice :

Echipament de protectie

Evitare a contactului direct al pielii cu materialul vegetal

Pe timpul executarii diverselor lucrari sunt interzise fumatul, bautul apei sau consumul de alimente

Spalarea pe maini dupa lucru

Folosirea la recoltare a unei masti sau a unui tifon aplicat la gura sin as pentru a putea fi prevenite intoxicatiile accidentale

Conditiile de receptionare pentru materialul vegetal sunt urmatoarele:

• Pentru frunzele uscate: max. 5% frunze brunificate; max. 3% alte parti din planta ; max. 0 %corpuri straine organice si minerale; max. 13% umiditate; minimum 0,3% continutul in hiosciamina
• Pentru herba uscata: max. 5% frunze si ramuri brunificate; max. 1% corpuri straine organice si minerale; max. 13% umiditate; minim 0,33% continutul in hiosciamina
• Pentru herba proaspata: max 1% corpuri straine organice si max. 0,25% corpuri straine minerale; minim0,5 continutul in hiosciamina
• Pentru radacini : max. 5% radacini brunificate; max 1 corpuri straine organice si minerale; max. 13% umiditate; max. 0,45% continutul in hiosciamina

Productiile de frunze uscate pot fi de circa 600 de kg /ha, iar cele de radacini de 1000 - 1500de kg/ ha.

Intoxicatia cu atropa belladonna

Principii toxici:

• Hiosciamina ( prin uscare se transforma in izomerul sau dextrogir, rezultand un racem, atropina ), scopolamine, beladonina, hioscina, apoatropina si nicotina.

Acestia se gasesc in toate partile plantei , dar cele mai toxice sunt radacinile, apoi frunzele, florile , tulpinile si mai putin fructele.Principii toxici nu sunt distrusi prin conservare.

Doza toxica

Este de 120 - 180 g frunze uscate la cal, 60 - 90 g radacini si 60 g frunze la rumegatoarele mari. Oile si caprele sunt mai putin sensibile , iar iepurii mai rezistenti. In general , datorita mirosului respingator , planta este ocolita de animale, dar este consumata in furajul cosit sau insilozat (chiar continutul de 1% in furaj este periculos).

Simptomatologie

Hiosciamina si atropina sunt alcaloizi care actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ ca parasimpaticolitice prin blocarea receptorilor colinergici si asupra sistemului nervos central , initial excitant, apoi deprimant.

La cabaline

Simptomele apar la 3 - 5 ore de la consumul plantei. Primul semn este refuzarea hranei, apoi se observa uscarea mucoaselor, midriaza, imposibilitatea adaptarii la lumina, stare de neliniste care se accentueaza, simptome de colica, balonarea abdomenului fara sa se observe sensibilitate la palpare, absenta peristaltismului intestinal , constipare cu eliminarea de crotine uscate. Dupa o pareioada , animalul trece intr-o stare de depresiune generala cu pareze, paralizii si stare de imobilitate. Moartea se produce se produce prin paralizia centrilor respiratori bulbari.

La rumegatoarele mari

Simptomele clinice evolueaza mai rapid, timpanismul este mult mai accentuat, semnele de excitatie nervoasa atingand intensitatea unor accese rabiforme

La rumegatoarele mici

Tabloul clinic se manifesta de cele mai multe ori doar prin midriaza.

La pasari

In urma consumului de fructe sau seminte intervin semen nervoase

Modificari anatomopatologice - nu sunt caracteristice.

Diagnosticul

Se stabileste pe baza semnelor clinice, in oarecare masura caracteristice (midriaza, uscarea mucoaselor) si a rezultatelor analizei botanice a pasunii sau a furajului administrat.

Prognosticul este rezervat.

Tratamentul

Primul obiectiv este evacuarea continutului din tubul digestiv prin spalaturi gastrice si purgative. Pentru precipitarea alcaloizilor se administreaza tannin. Se recurge la antidoturi farmacodinamice: pilocarpina, areocolina, ezerine. In continuare se face un tratament symptomatic pentru sustinerea activitatilor cardiace si respiratorii, pentru contracaraea manifestarilor de excitatie sau depresiune nervoasa.

Intoxicatii cu plante ce contin alcaloizi heterocicli cu nucleu tropolonic

Familia Liliaceae - Brandusa de toamna

Colchicinum autumnale

Planta care creste pe pajistile din zona fagului si a modului.Planta infloreste toamna si fructifica primavara.

Este una din cele mai toxice plante de la noi.Principiul toxix, perzent in toate organele palmei este Colchicina - alcaloid care nu are reactie alcalina si care nu formeaza saruri cu acizi.

Prin uscare, colchicina trece la demeocolcina, la fel de toxica.

Intoxicatia cu brandusa de toamna se intalneste la pasune, primavara si toamna, la tineret, si la grajd in tot timpul anului la toate categoriile de varsta.Cele mai sensibile sunt bovinele si suinele.

Simptomatologia

Apare la 2 - 48 h de la ingerare.Colchicina actioneaza paralizant cerebral , cerebelos, bulbar, aboleste miscarile voluntare, analgesic asupra sistemului nervos periferic, irritant al mucoaselor tubului digestive si rinichilor.

Tabloul clinic

Prezent la toate speciile: semne digestive (anorexie, ptialism, diaree hemoragica cu miros fetid, tenesme) semne nervoase (tremuraturi, stare de depresie, scaderea reflexelor miastenie, mers vaccilant ).Treptat se instaleaza hipotermia, anuria, colapsul circulator . Moartea se produce prin paralizia centrilor respiratori bulbari. Mortalitatea este mare.

Modificarile anatomopatologice sunt necaracteristice, de tipul unei enterite hemoragice.

Tratamentul

Consta in administrarea de medicamente care faciliteaza evacuarea toxicului (vomitive, purgative), precipitarea toxicului ( tanin ) si care combat simptomele (diuretice, protectoare mucilaginoase pentru mucoasa tubului digestive, solutii rehidratante, tonice, cardiace, stimulente generale )

Bibliografie

Toxicologia produselor alimentare - Gheorghe Valentin Goran, editura Printech 2009

Toxicologie si toxicoze - E. Suteanu, Editura didactica si pedagogica Bucuresti, 1995

Cultura plantelor medicinale si aromatice in sistem ecologic - Gh. Valentin Goran Editura Ceres Bucuresti 2008

https://ro.wikipedia.org