Particularitati de administrare a unor grupe de medicamente

Particularitati de administrare a unor grupe de medicamente

I. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR

Antibioticele = substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza, avand proprietati bacteriostatice, bactericide sau antimicotice.

Chimioterapicele = substante care au actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat, fara a fi toxice pentru organismul gazda.

Scopul administrarii este dat de actiunea lor: distrug microbii sau impiedica dezvoltarea lor, fara sa exercite vreun efect nociv asupra tesuturilor organismului.

Avand actiune selectiva, administrarea antibioticelor trebuie sa fie precedata de identificarea germenului patogen cauzator al bolii si determinarea sensibilitatii lui la anbiotice (antibiograma).

In cazuri de urgenta, cand nu este timp pentru asteptarea rezultatelor de laborator, se poate incepe imediat tratamentul cu antibiotice cu spectru larg fara a se astepta identificarea germenului si testarea sensibilitatii sale fata de medicamente. Tratamentul ulterior se va stabili numai dupa identificarea agentului cauzal si a sensibilitatii lui fata de antibiotice; dupa ce se obtine rezultatul de laborator, tratamentul se va continua conform antibiogramei.

Spectrul de activitate al antibioticelor

ingust : penicilina, streptomicina, etc.

larg : tetraciclinele, cloramfenicol, etc.

Avand in vedere ca eliminarea antibioticelor si chimioterapicelor din organism este destul de rapida, ritmul de administrare va urmari mentinerea unei concentratii eficiente in sange, care sa actioneze in mod continuu asupra agentilor patogeni.

Ritmul de administrare indicat de medic (la 3-4 ore penicilina cristalina, la 4-6 ore tetraciclina, cloramfenicolul, la 12-24 ore streptomicina) va fi respectat cu strictete. In caz contrar, microorganismele patogene isi creeaza o rezistenta fata de antibiotice sau chimioterapice.

Cand se urmareste o absorbtie lenta a antibioticelor, acestea sunt inglobate in anumite substante. De. exemplu, moldaminul, printr-o absorbtie lenta de la locul injectarii, are o actiune care dureaza 4-5 zile.

Antibioticele si chimioterapicele se prezinta sub forma de: tablete ( ex: penicilina V), capsule operculate ( ex: ampicilina, oxacilina 250 mg, doxiciclina), pulberi (ex: penicilina G 400.000 u.i.) , siropuri, solutii injectabile (ex: gentamicina), unguente ( ex: neomicina) .

Ele pot fi administrate pe diferite cai :

- calea orala, parenterala (intramusculara, intravenoasa), intrarahidiana, percutana, in functie de scopul urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze si compatibilitatea dintre medicament si calea de administrare (de exemplu, penicilina este distrusa de sucul gastric, cu exceptia Penicilinei V; streptomicina nu se absoarbe la nivelul intestinului) ; calea intramusculara este preferata pentru penicilina si streptomicina;

calea subcutanata nu se utilizeaza pentru administrarea antibioticelor, din cauza resorbtiei neregulate din acest tesut;

calea intravenoasa se utilizeaza pentru tetracicline injectabile

calea intrarahidiana se utilizeaza in cazuri grave de infectii meningiene.
Aplicarea locala a antibioticelor trebuie evitata, deoarece au un efect foarte puternic sensibilizant, iar daca totusi este necesara, se vor utiliza acelea care sunt mai putin sensibilizante (neomicina, gentamicina etc.).

Dozele de antibiotice trebuie strict respectate.

In cazul administrarii per orale, se imparte numarul tabletelor sau capsulelor la numarul prizelor. In cazul administrarii intramusculare este bine sa se dizolve numai cantitatea ce se injecteaza imediat, deoarece solutiile se degradeaza, iar administrarea lor devine mai dureroasa.

Daca insa nu sunt la dispozitie flacoane de monodoze de medicament, se va dizolva deodata cantitatea necesara pentru 24 ore. Doza va fi impartita conform orarului de administrare in doze unice, egale care vor fi administrate la 4, 6, 12 ore etc. De exemplu, pantru a administra 1 600 000 u.i. la 6 h, se va calcula: 24 h : 6 h = 4 prize.

1 600 000 : 4 prize = 400 000 u.i./doza unica.

Cantitatile de antibiotice si chimioterapice se exprima in unitati si grume.

In asociatii de antibiotice, fiecare substanta este bine sa se administreze separat.

Administrarea antibioticelor si chimioterapicelor injectabile se va face respectandu-se cele mai riguroase conditii de asepsie pentru a nu introduce, in organismul partial sterilizat, germeni patogeni care ar putea produce o suprainfectie cu urmari fatale.

Pulberile injectabile se dizolva in prealabil in lichidul de dizolvare. Seringa se incarca intai cu solvent, dupa tehnica indicata, apoi se deschide fiola cu pulbere si se injecteaza in ea solventul; dupa dizolvarea completa se extrage continutul in seringa.

Antibioticele administrate per os trebuie asociate cu vitamina B complex, iaurt, pentru a echilibra flora intenstinala.

In afara actiunii toxice pe care o au asupra organelor hematopoietice, a rinichiului etc. actualmente se citeaza cazuri de hipersensibilitate fata de anti­biotice si mai ales fata de penicilina, care poate produce reactii alergice, soc anafilactic, deces.

Pentru personalul care administreaza antibiotice exista pericolul de sensibilizare, recomandandu-se sa se lucreze cu manusi de cauciuc, masca etc .

II. ADMINISTRAREA CORTIZONULUI si ACTH-ului

Cortizonul = hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale, avand actiune complexa.

Mod de prezentare

tablete : ex: prednison;

solutii in fiole : ex: hemisuccinat de hidrocortizon;

flacoane: ex: hidrocortizon acetate, volon;

unguente: ex: fluometazona pivalat;

flacon presurizat: ex: beclomet (administrare pe cale respiratorie, aerosoli)

Formele injectabile sunt solutii sau suspensii; acestea din urma, inainte de utilizare tre­buie bine agitate, deoarece unele cristale dispersate se depun pe fundul flaco­nului.

Mod de administrate : cortizonul se poate administra sub forma de: tablete pe cale orala ; solotii prin injectare intramusculara, intravenoasa, intraarticulara, intrarahidiana, clisme terapeutice; aplicatii locale.

In administrarea cortizonului se va tine seama de necesitatea de a mentine concentratia lui in sange, la un nivel cat se poate de constant.

Doza zilnica se va administra in 3-4 prize, la intervale egale de 6-8 ore.

Cortizonul se administreaza la inceput in doze mai mari, scazand apoi cantitatile pana la doza minima de intretinere, doze pe care le stabileste intotdeauna medicul.

Tratamentul cu cortizon trebuie terminat prin administrarea de ACTH, hormon hipofizar care activeaza functia glandelor suprarenale.

Tratamentul se efectueaza numai in spital, bolnavii necesitand un regim dietetic hiposodat si ingrijiri speciale.

Deoarece tratamentul hormonal scade rezistenta organismului fata de infectii, administrarea hormonului se face asociat cu antibiotice, felul si doza fiind stabilite de medic.

ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este hormon secretat de hipofiza care stimuleaza secretia cortizonului si a altor hormoni ai glandelor suprarenale. Se prezinta ca o pulbere alba, ambalat in flacoane inchise.

Mod de administrare : inainte de administrare se va testa, prin metoda reactiei intradermice, toleranta organismului fata de substanta.

ACTH-ul se dizolva in ser fiziologic sau apa distilata inainte de utilizare.

Dizolvarea continutului unui flacon se va face intr-o cantitate de ser
fiziologic sau apa distilata, egala cu numarul dozelor ce vor trebui sa se administreze; calculul dilutiilor se face ca si la antibiotice.

In stare dizolvata, pastrat pe gheata, isi poate mentine eficacitatea timp
de cateva saptamani.

Se administreaza pe cale intramusculara, intravenoasa sau eventual pe cale
subcutanata.

A CTH-ul se administreaza si in perfuzii intravenoase lente in solutie glucozata 5% ; viteza de administrare va fi de 6-8 picaturi/min.

Forma cea mai buna de administrare este perfuzia continua, permanenta sau, daca nu este posibil, doza zilnica va fi impartita in doua perfuzii, cu o durata de 5-6 ore .

Dozele de ACTH administrate sub forma de perfuzii pot fi mult mai mici decat cele injectate intramuscular.

Administrarea de ACTH picatura cu picatura poate fi facuta si pe cale sub­cutanata sau intramusculara . Exista preparate de ACTH care asigura resorbtia sa lenta; aceste preparate depozit pot fi administrate printr-o singura injectie.

ACTH-ul se administreaza in primele zile in doze progresive, pentru ca stimularea secretiei suprarenale si nu se faca brusc.

Administrarea hormonului se face numai asociat cu antibiotice.

Ingrijirea bolnavulni in timpul tratamentnlui cu cortizon si ACTH:

- lenjeria de pat si corp va fi schimbata zilnic. De asemenea, orice infectie a tegumentelor sau mucoaselor va fi tratata si ingrijita in mod corespunzator.

- regimul alimentar va fi sarac in clorura de sodiu; se va administra zilnic 1- 3 g clorura de potasiu, pentru recuperarea potasiului pierdut, ACTH-ul marind eliminarea acestuia; alimentatia va fi saraca in glucide si bogata in substante proteice.

- zilnic se vor masura si nota in foaia de observatie a bolnavului: cantitatea de lchide ingerate, greutatea corporala, tensiunea arteriala, cantitatea de urina
eliminate

- se-va raporta zilnic medicului orice modificare survenita in starea bolnavului, de aceea tratamentul se efectueaza numai in spital, sub o atenta supraveghere medicala.

Atentie: Antibioticele si hormonii nu se vor aspira in aceeasi seringa

III. ADMINISTRAREA ANTICOANGULANTELOR.

Anticoagulantele sunt medicamente care impiedica coagularea sangelui, actionand asupra factorilor plasmatici ai coagularii.

Tratamentul cu anticoagulante se face sub control clinic si de laborator (timpul Howell, Quick, I.N.R.- International Normalized Ratio) pentru a preveni accidentele hemoragice.

Mod de prezentare

heparina: solutie in flacoane de 5000 de u/ml, fiole ( se administreaza prin injectii subcutanate, intravenoase, perfuzie intravenoasa)

calciparina : seringi preumplute 0,2 ml -5.000 u, fiole de 1 ml - 25.000 u ( injectii subcutanate)

fraxiparine: solutie 9.500 u/ml; seringi preumplute negradate 0,3-0,4 ml, gradate 0,6-0,8 ml (injectii subcutanate).

Heparina are actiune imediata, de scurta durata (cca 4-8 ore).

Reactii adverse: alergie, febra, frison, eruptii cutanate, soc anafilactic.

Heparina se admistreaza prin injectie subcutanata, intravenoasa sau in perfuzie cloruro-sodica izotona; injectiile se fac in zonele de electie cunoscute si dupa tehnicile invatate.

Calciparina si fraxiparine,se administreaza prin injectie subcutanata. Locul de electie este regiunea abdominala, anterolateral si posterolateral,
stanga-dreapta.

Tehnica de administrare: se inspecteaza regiu­nea, se dezinfecteaza tegumentele si se formeaza pliul cutanat intre policele si indexul mainii stangi, seringa preumpluta cu acul atasat, se introduce perpendicular pe pliul cutanat, cu mana dreapta. Se verifica pozitia acului si apoi se injecteaza. In timpul injectarii se mentine pliul cuta­nat; el se elibereaza dupa scoaterea acului si dezinfectia locului injectiei.

Accidente: durerea in timpul injectarii impune tragerea imediata a acului si injectarea in alta zona.

Anticoagulante cumarinice - efectul lor se instaleaza dupa un timp de
latenta. Se folosesc in tratamentul ambulatoriu sub controlul saptamanal al timpului Quick, Howell, care este de doua ori si jumatate
mai mare decat normal.

Mod de prezentare

trombostop: orala

hepathrombina : gel, unguent (aplicatii locale pe tegumente si mucoase).

Trombostopul se administreaza pe cale orala. Se tine seama de medicamentele care influenteaza efectul produsului. Cresc efectul: aspirina, paracetamol, fenilbutazona si scad efectul: pansamentele gastrice, carbunele medicinal.

Hepathrombina - aplica gelul sau unguentul de mai multe ori pe zi pe zone cu contuzii, hematoame, entorse, facand masaje in sensul circulatiei venoase.

Aplica unguentul pe o compresa fina din tifon si apoi pe zonele cu actiuni venoase inflamatorii

Interventiile asistentei

respecta indicatiile medicului privind doza, calea si ritmul de administrare;

verifica calitatea produselor: termen de valabilitate, aspect, culoare, integritate;

pregateste instrumentele si materialele necesare tehnicii de administrare in functie de calea prescrisa de medic, respectand masurile de asepsie;

supravegheaza pacientul si sesizeaza aparitia unor complicatii, hemoragii (epistaxis, gingivoragii, metroragii, hematoame) si raporteaza
medicului;

recolteaza periodic sange pentru monitorizarea
tirnpului Quick, Howell .

Atentie

bula din seringile preumplute nu se elimina inainte de injectare;

nu se asociaza heparina in solutie perfuzabila salina izotona cu alte medicamente;

in timpul tratamentului cu anticoagulante se evita injectiile intramusculare, intravenoase, alte traumatisme;

tratamentul cu anticoagulante incepe cu heparina si se continua cu trombostop;

nu se fac masaje cu hepathrombina in caz de tromboze sau tromboflebite;

nu se aplica unguentul sau gelul pe mucoase sau rani deschise.

IV. ADMINISTRAREA ANTIDIABETICELOR.

Insulina este secretata de celulele beta, ale insulelor Langerhans ale pancreasului. Este singurul hormon hipoglicemiant cunoscut.

Dupa modalitatea de obtinere se clasifica in :

insuline provenite de la porcine si bovine;

insuline inalt purificate, de tip Monocomponent MC;

insuline de tip uman HM (biosintetice sau semisintetice).

Pen-uri: cartus de 1,5 ml (100u/ml); 3 ml (100u/ml) - subcutanat.

Mod de prezentare

- flacoane 5 ml/40u ex: insulina cristalina, Actrapid MC, HM (injecjii subcutanate, intramusculare, intravenoase)

- flacoane Semilenta MC, Monotard MC, HM, Humulin HM (subcutanat )

- insulina lenta Ultralent MC, Huminsulin, Long HM (subcutanat )

Dupa dinamica actiunii se clasifica in :

insuline rapide (ex.: insulina cristalina, Actrapid MC, HM). Se utilizeaza in urgente.

insuline intermediare (ex.: Semilenta MC, Monotard MC si HM, Humulin HM).Actiunea incepe la 45-120 de minute, durata 12-24 de ore.

Mai exista preparate de insulina pentru ,,stilouri' (pen-uri) de tip HM cartuse. Efecte adverse: alergie, tahicardie, cefalee, dureri abdominale, diaree, balonari.

Sulfamidele antidiabetice

- sulfonamide (ex: Tolbutamid, Glibenclamid). Se administreaza pacientilor cu obezitate.

- biguanide (ex: Meguan, Silubin).Efecte adverse: dureri abdominale, balonari.

Mod de perezentare a sulfamidelor antidiabetice : tablete (orala).

Interventiile asistentei, reguli de respectat pentru administrarea insulinei:

respecta prescriptiile medicului privind doza, calea si ritmul de administrare;

verifica valabilitatea preparatelor si aspectul lor (insulinele rapide sunt limpezi, cele intermediare au aspect lactescent, dar fara flocoane);

pastreaza flacoanele cu insulina la frigider (2-8°C); flacoanele din care se administreaza se pot pastra si in camera racoroasa la intuneric, la o temperatura sub 25°C;

pregateste pacientul in vederea administrarii (insulinele rapide se administreaza cu 15-30 de minute inaintea mesei);

pregateste instrumentele si materialele necesare pentru administrarea prin injectie subcutanata, intramusculara sau intravenoasa (in urgente). Se utilizeaza seringi de unica folosinta, gradate in unitati de insulina. Flacoanele cu insulina intermediara sau lenta se omogenizeaza prin culcarea flaconului intre palme si rularea lui blanda si repetata. Aspirarea dozei recomandate din flacon in seringa se face aplicand masurile de
asepsie si evitand patrunderea bulelor de aer in seringa.

injectarea insulinei se face dupa tehnicile cunoscute ale injectiilor subcutanate, intramuscu­lare sau intravenoase, respectand locul de electie
si regulile de asepsie;

supravegheaza pacientul si sesizeaza aparitia unor complicatii generale sau locale (hipoglicemia, alergia la insulina, hipodistrofia atrofica sau hipertrofica);

recolteaza sange, urina, a jeune si postprandial, pentru monitorizarea glicemiei si glicozuriei.

Atentie:

fiecare tip de insulina se administreaza cu seringa separata.

fiecare amestec insulinic se administreaza cu seringa separata.

dupa dezinfectia dopului de cauciuc cu alcool, al flaconului de insulina, se asteapta evaporarea alcoolului

rotatia locurilor de electie ale injectiei subcutanate este obligatorie pentru a preveni lipodistrofia.

la pacientii normoponderali, pentru injectarea subcutanata a insulinei la nivel abdominal, nu este necesara formarea pliului
cutanat

la pacientii supraponderali, indiferent de locul de electie al injectiei subcutanate cu insulina, se va forma pliul si se vor utiliza ace de
12,5-19,5 mm.

invata pacientul cu diabet zaharat, insulino-dependent, sa-si administreze singur insulina prin injectie subcutanata, respectand zonele de
electie, doza si masurile de asepsie.

Pentru administrarea antidiabeticelor orale asistenta :

administreaza antidiabeticele sulfonamide (tolbutamid, glibenciamid) cu 30 de minute inaintea meselor;

supravegheaza pacientul si sesizeaza aparitia unor efecte secundare;

recolteaza sange si urina pentru monitorizarea glicemiei si glicozuriei.

V. ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR.

Citostaticele (chimioterapice sau anticanceroase) au efec­te citotoxice asupra celulelor cu proliferare intensa. Ele inhiba si celulele normale care se multiplica activ. Citostaticele favorizeaza dezvoltarea infectiilor prin deprimarea mecanismelor de aparare a organismului.

Mod de prezentare

flacoane cu pulbere liofilizata ex: Ciclofosfamida (Endoxan) , Vincristin, Vinblastin, Metrotexat (injectii intravenoase, perfuzii intravenoase si intraarteriale, intratumorale, intrapleurale, intraperitoneale )

tablete ex: Metrotexat (orala ) .

Interventiile asistentei, reguli de respectat :

respecta indicatiile medicului privind doza, calea si ritmul de administrare;

verifica termenul de valabilitate a produsului;

pregateste instrumentele si materialele necesare tehnicii de administrare;

informeaza pacientul privind efectele secun­dare ale tratamentului (gastrointestinale, alopecie reversibila) etc.

prepara solutia in functie de produsul administrat (ex: Vincristin - un flacon de 200 mg, se dizolva m 10 ml apa distilata sau glucoza 5%,
sau ser fiziologic); dizolvarea se face fara incalzire, prin agitare puternica la temperatura camerei. Se utilizeaza solutia obtinuta la
maximum doua ore de la preparare

administreaza solutia prin injectare strict intravenoasa (pentru Vincristin, 1 ml intr-un minut) sau in perfuzia lenta aflata in curs, in tubul perfuzorului.

Atentie

substanta este iritanta si impune verificarea pozitiei acului in vena, inainte si in timpul injectarii.

daca solutia patrunde accidental in tesutul perivenos, se intrerupe injectarea si se continua in alta vena; local, se injecteaza hialuronidaza,
pentru a reduce disconfortul

nu se administreaza chimioterapice intravenos, in venele bratului, de partea sanului pentru care s-a practicat mastectomie urmata sau nu de roentgenoterapie.

asistenta sesizeaza fenomenele neuro- si ototoxice digestive aparute si informeaza medicul;

monitorizeaza functiile vitale si recolteaza sange si urina pentru evaluarea functiilor renale, hepatice si medulare;

hidrateaza suficient pacientul pentru a avea o buna diureza (ex: la administrarea cisplatinului, hidratarea se face cu 6-8 ore inainte, prin
administrarea de 1-2 litri de lichid, si provocarea diurezei cu manitol).

VI. ADMINISTRAREA INTERFERONULUI.

Interferonul este substanta a organismului dotata cu proprietati anti-virale, anticanceroase si modulatoare ale functiei imunitare.

Exista trei tipuri de interferoni:

Alfa - produs de monocite;

Beta - produs de catre fibroblasti;

Gama - produs de catre limfocitele T.

Interferonii obtinuti prin inginerie genetica sunt utilizati in tratamentul sarcomului Kaposi (din cadrul SIDA), in hepatitele cronice si al unor cancere. Interferonul beta -in tratamentul sclerozei mul­tiple; interferon alfa - in trata­mentul hepatitelor cronice cu virus C.

Mod de prezentare:

Intron A- injectabila (subcutanata)

Betaferon- flacoane cu pulbere (subcutanata).

Efecte adverse

sindrom pseudogripal

tulburari digestive (anorexie, greata, diaree)

tulburari neurologice

tulburari cardiovasculare

tulburari renale (proteinurie si hematurie).

Interventiile asistentei, reguli de respectat:

respecta prescriptiile medicului privind doza,calea si ritmul de administrare;

verifica valabilitatea produsului;

pregateste instrumentele si materialele necesare in conditii de asepsie pentru administrarea produsului.

Ex.: pentru Betaferon:

- flacon cu solvent (NaCI 0,54%) 2 ml, cu apacel alb

- flacon cu Betaferon pulbere, cu capacel albastru

- celelalte materiale pentru injectia subcutanata

- prepararea solutiei se face cu o seringa de 2 ml in care se aspira 1,2 ml solvent ce se introduce in sticluta cu pulbere - se agita ansamblul flacon -
seringa. Se obtine o solutie limpede care se aspira in seringa si apoi se injecteaza.

- injectarea subcutanata se face dupa tehnica obisnuita;

- supravegheaza pacientul pentru a sesiza efectele adverse, informand medicul;

- monitorizeaza TA. mentine o buna hidratare a pacientului pentru a preveni hipovolemia;

- recolteaza produsele biologice pentru examenele de laborator, pentru monitorizare GOT, GPT, leucograma;

- invata pacientul tratat ambulatoriu cu Betaferon sa-si prepare solutia si sa-si administreze singur doza prescrisa.

Atentie

Betaferonul se pastreaza la frigider, se transporta in containere termoizolante (T 0,8°C).

nu se ingheata

solutia preparata se injecteaza imediat

daca la prepararea solutiei apar grunji, solutia nu se va utiliza.

VII. VACCINAREA

Vaccinarea este provocarea unei imunitati active fata de anumite infectii pe cale artificiala, fara ca persoana sa se imbolnaveasca de boala respectiva. Aceasta se realizeaza cu ajutorul vaccinurilor care, introduse in organism, declanseaza formarea substantelor de aparare, anticorpii, careimpiedica atacul germenilor sau al toxinelor acestora asupra organismului.

Vaccinurile sunt utilizate in primul rand cu scop profilactic. Ele se pot aplica si cu scop curativ in cursul bolilor infectioase care in urma tratamentului etiologic dau o imunitate nesigura, precum si in cazul bolilor cu evolutia lunga si tendinta la recaderi.

Vaccinurile pot fi reprezentate de agenti microbieni, rickettsii, sau virusuri atenuate, inactivate sau omorate, sau de toxinele lor, care si-au pastrat puterea imunizanta. Se obisnuieste a se denumi vaccinuri propriu-zise produsele imunizante microbiene si anatoxine, produsele imunizante rezultate din toxinele lor. In mod current insa, termenul de vaccin inglobeaza ambele categorii de substante imunizante.

Vaccinurile si anatoxinele sunt produse biologice livrate in fiole sau flacoane inchise cu dopuri de cauciuc, care se altereaza foarte usor. Din acest motiv ele vor fi pastrate in frigider pana la intrebuintare.

Vaccinurile si anatoxinele pot fi administrate pe cale subcutanata (vaccinul antitetanic, antirabic, antidifteric, vaccinul antitifoparatific), intramusculara(vaccinuri adsorbite, precipitate etc., vaccinul antihepatitic A-anti HVA si antihepatitic B- anti HVB), percutanata (vaccinul antivariolic, B.C.G.), intradermica (vaccinul antibrucelos), intravenoasa (vaccinul antibrucelos), digestiva (vaccinul antidizenteric, vaccinul antipoliomielitic, vaccinul B.C.G.) sau intranazala (vaccinul antigripal). Locul ales pentru vaccinare prin inoculare este de obicei fata externa a bratului sau a coapsei in treimea lor superioara, sau tesutul celular subcutanat alflancurilor abdominale.

Se poate vaccina cu 2-3 vaccinuri sau anatoxine deodata. De exemplu , vaccinul antitifo-peratific A-B, sau trivaccinul (antidifteric, antitetanic si antipertusis) .

Se vor utiliza numai vaccinurile cu termene de valabilitate. Inainte de deschidere, fiolele vor fi foarte bine agitate. Vaccinurile administrate sub forma de injectii vor fi manipulate in conditii de asepsie perfecta. Incarcarea seringii se va face la flacara, fara insa sa se incalzeasca fiola prea tare spre a nu se distruge vaccinul. Incalzirea are numai rolul de a dilata aerul din fiola, realizand astfel un curent din interiorul acesteia catre exterior, impiedicand patrunderea germenilor din aer.

Vaccinurile cuprinse in flacoane cu dopuri de cauciuc pot fi pastrate dupa o prima folosire. Daca insa vaccinul se gaseste in fiola, aceasta nu va mai fi pastrata dupa ce a fost deschisa. Daca intervalul intre cele doua inoculari nu este mai mare de cateva zile, vaccinul poate fi pastrat, transpunandu-l in flacoane de penicilina sau streptomicina cu capsula metalica intacta, imprejurul dopului care se spala bine cu apa distilata, sterila prin doua ace introduse in dop, cu ajutorul unei seringi, si apoi se sterilizeaza la autoclav cu acul lasat in dop. Vaccinul ramas neutilizat se introduce in aceste flacoane dupa ce s-au racit; din acest motiv ele vor fi pregatite inca inainte de a se deschide fiola de vaccin. Flaconul se eticheteaza, mentionand, alaturi de continut, si data cand s-a deschis fiola, precum si termenul de expirare a vaccinului. Pastrarea flaconului se face la frigider, impreuna cu restul fiolelor de vaccin.

Dozele si intervalele dintre inoculari sunt diferite de la vaccin la vaccine. Cantitatile administrate cresc in mod progresiv de la o inoculare la alta. Dozele trebuie exact masurate, caci cantitatile mai mici decat cele prevazute determina o imunitate slaba, iar cele mai mari pot declansa reactii postvaccinale intense si daunatoare organismului. Intervalele dintre doua inoculari trebuie sa respecte timpul necesar pentru formarea anticorpilor dupa inocularea anterioara . Acest timp se evalueaza, in medie, la 2-3 saptamani. Dupa o perioada variabila de timp, este necesar sa se execute rapelul, pentru intarirea imunitatii, care scade cu timpul. Unele vaccinuri, cum este de exemplu vaccinul antivariolic, nu necesita decat o singura inoculare.

Toleranta organismului fata de vaccin este diferita. Nu este admisa administrarea dozei urmatoare, pana cand nu s-a rezolvat reactia fata de inocularea precedenta.

Reactia organismului fata de vaccin poate fi locala (roseata, tumefiere, dureri in locul injectiei), sau locala si generala (febra, inapetenta, stare generala alterata).

Toleranta fata de vaccinuri este in functie si de varsta indivizilor. Astfel, anatoxina difterica, foarte bine tolerata de copiii mici, produce reactii puternice, locale si generale, la copiii mai mari si la adulti. In cazurile in care se poate astepta o reactie mai accentuata, se va tatona gradul de sensibilitate a organismului fata de vaccin prin administrarea, in prealabil, a unei doze de 0,1 ml.

In cazuri rare, vaccinarea poate fi insotita de complicatii hematologice, pulmonare, cardio-vasculare, renale, eruptii cutanate. Cele mai de temut sunt complicatiile nervoase: encefalita postvaccinala, meningita aseptica, paraplegii, convulsii, tulburari senzoriale etc. Vaccinarea la gravide poate fi insotita de complicatii materne si fetale provocand avorturi, nasteri cu feti morti sau cu anomalii congenitale.

Prevenirea complicatiilor postvaccinale se face prin respectarea contraindicatiilor (pentru fiecare vaccin aparte), aplicarea unei tehnici corecte, evitarea inocularilor traumatizante si aplicarea vaccinarilor la termen.

In cazul unor vaccinari cu complicatii nervoase ca vaccinarea antirujeolica sau antivariolica, se practica o preimunizare cu vaccin inactivat cu formol, si numai dupa aceasta se face inocularea cu vaccin viu, ceea ce previne lezarea sistemului nervos central.