Partile componente ale retetei

1. Partile componente ale retetei

Reteta este compusa din 6 parti:

1.1 Inscriptio (Superscriptio)

Inscriptio ocupa partea superioara a blanchetei cuprinzand: antetul

institutiei emitente, numarul din registrul de consultatie, data si diagnosticul.

Aceasta parte poate fi tiparita direct pe blanchete tipizate, datele respective

(diagnostic, numar, data etc.) putand fi completate in momentul intocmirii

ordonantei. Antetul cu toate datele complete poate fi imprimat si cu ajutorul unei

stampile

1.2 Invocatio (Praepositio )

Este partea cea mai scurta a retetei ea urmand imediat dupa Inscriptio si

consta numai din cuvantul “Recipe “ (ia, sa se ia) prescurtat, “Rp./”, scris in

partea stanga a blanchetei. Aceasta este o formula clasica de adresare a medicului

catre farmacist.

Pe o blancheta se pot scrie mai multe retete, pentru fiecare reteta redactata,

fiind obligatorie inceperea cu Invocatio.

1. Inscriptio

2. Invocatio (Praepositio)

3. Designatio materiarum (Ordinatio sau Praescriptio)

4. Subscriptio

5. Signatura (Instructio) et nomen aegroti

6. .omen medici

► Pescrierea rețetelor (Ordonanța medicala)

Intre retete delimitarea lor pe blancheta se va face prin semne distinctive

(#, X, +), acestea putandu-se si numerota.

O reteta, trebuie obligatoriu redactata de la inceput pana la sfarsit pe

aceeasi fata a blanchetei, in cazul in care se doreste continuarea si pe

contrapagina se va folosi cuvantul “verte “ (intoarce) sau semnul “. / .”, inscris in

partea dreapta jos a blanchetei, ceea ce va atrage atentia farmacistului ca

prescriptia continua.

1.3 Designatio materiarum (Ordinatio sau Praescriptio )

Este cea mai importanta parte a retetei si consta in enuntarea

medicamentelor si a cantitatilor in care se vor utiliza, acestea pot fi formule

concepute de catre medicul veterinar sau produse ale industriei de medicamente.

Formulele prescrise de catre medic (formulele magistrale) vor contine

denumirea componentelor si cantitatile respective.

Enumerarea se poate face in limba romana sau latina (si atunci se va face

folosind obligatoriu genitivul pozitiv). Intotdeauna se vor folosi denumirile

oficializate de farmacopee. Este total gresit sa se scrie o prescriptie partial in

romana si partial in limba latina, aceasta ducand la greseli si confuzii.

De asemenea, nu se admite decat utilizarea prescurtarilor consacrate.

In cadrul acestui subcapitol este importanta o scurta rememorare a unor notiuni

elementare de limba si terminologie latina, pe care le consideram foarte

importante pentru formarea unui medic-farmacist, cu riscul de a fi poate prea

“gramaticale”.

Cunoasterea notiunilor de limba latina se justifica, cu atat mai mult, cu cat

limba internationala de redactare a retetelor este limba latina.

Exemplele de mai jos vor fi un prilej de a cunoaste denumirile principalelor

substante, droguri, activitati sau forme utilizate in farmacie.

Farmacologia, ca disciplina medicala fundamentala are o “_omina

farmacologica”, D.C.I. (Denumirea Comuna Internationala) a substantelor si

preparatelor medicamentoase, denumirea plantelor si a drogurilor, a solutiilor

extractive, precum si a preparatelor galenice care au la baza nomenclatura latina,

recomandata de O.M.S.

a. Substantivul

In limba latina, sunt cuprinse in cadrul a cinci tipuri de declinare :

Declinarea I

Substantivele de declinarea I sunt, in general, de genul feminin cu unele

exceptii (ex.: agricola, -ae = agricultor).

Cazul Singular Plural

.ominativ tinctur - a tinctur - ae

Genitiv tinctur - ae tinctur - arum

Dativ tinctur - ae tinctur – is

Acuzativ tinctur - am tinctur – as

Ablativ tinctur - a tinctur – is

Cazul Singular Plural

.nominativ

In functie de componenta “Designatio Materiarum “ se cunosc:

• retete simple, cand Ordinatio este compusa dintr-un singur component,

substanta medicamentoasa, preparat oficinal sau produs tipizat;

• retete compuse, in care apar doua sau mai multe substante ce urmeaza a

fi preparate impreuna. Acestea sunt in general retete magistrale, adica retetele in

care farmacistul trebuie sa execute o operatie de preparare dupa ordonanta

medicala, dar pot fi si tipizate.

Modul de ordonare al componentelor in retete

O asezare corecta pe blancheta evita neintelegerile sau o interpretare

echivoca (care ar putea conduce la accidente). Substantele medicamentoase

(indiferent de tipul lor)3 se inscriu una sub alta pe verticala, fiecare incepand cu

prima litera majuscula.

3 Retetele magistrale (neoficinale extemporanee) sunt concepute de catre medic care va selectiona substantele active, dozele si

forma farmaceutica cea mai adecvata situatiei clinice si pacientului. Executarea retetei se va face in farmacie, pe baza retetei,

substantele medicamentoase introduse in formulare fiind notate cu denumirile lor oficinale, prevazuta in farmacopee.

Retetele oficinale (galenice) au compozitie bine stabilita intalnite in farmacopee. Ele trebuie sa se gaseasca gata preparate in

farmacie spre a fi eliberate la cerere. Iata cateva preparate oficinale care trebuie sa se intalneasca in farmacie: liniment

amoniacal, apa de var, mucilagiile, picaturile pentru ochi cu sulfat de atropina 1%; cu azotat de pilocarpina 2%; sapun de

potasiu, sirop de clorura feroasa 5%; solutia de acetotartrat de aluminiu (Burow); spirt camforat, potiunea Riviere (solutia

efervescenta); solutia alcoolica de iod iodurat; supozitoare de glicerina, tinctura de opiu, unguent emulgator, unguent cu

glicerina, unguent cu oxid de zinc si acid salicilic (pasta Lassari) etc. Medicamentele din aceasta categorie se prescriu folosinduse

numele din farmacopee, fara a scrie compozitia (cand preparatul este compus din mai multe substante active). In anumite

situatii preparatele oficinale nu se utilizeaza ca atare, ci asociate cu alte substante active inglobate in formulari magistrale (ex.

julepul gumos - mucilagiul de guma arabica).

Retetele tipizate (comerciale, specialitati farmaceutice). Medicamentele tipizate sunt livrate farmaciilor in forma lor finita.

Aceste medicamente au denumiri comerciale (inregistrate) care vor fi trecute pe reteta insotit in mod obligatoriu de forma

farmaceutica si de cantitatea la o unitate de doza (ex. Rombendazol comprimate a 0,01g – exista si comprimate de 0,1 g ca si

solutii 2,5 sau 10%).

In conformitate cu dispozitiile in vigoare medicamentele cuprinse in nomenclatorul medicamentelor de uz veterinar, dupa

modul de eliberare din farmacie, se impart in:

1. medicamente care se elibereaza numai pe baza de reteta care se va retine in farmacie (ex. ac. folic, adrenalina, ampicilina,

kanamicina sulfat, ergometin, ocitocin etc.).;

2. medicamente care se elibereaza pe baza de reteta care nu se va retine in farmacie. Acest tip de reteta este valabila timp de 6

luni de la emitere (ex. ac.nalidixic, clordelazin, meprobamat, saprosan, mexaform etc. – in cazul ultimelor doua medicamente

valabilitatea retetei este de doar 10 zile);

3. medicamente care se elibereaza la cerere nefiind necesara prescriptia medicala (vata, romplast, carbunele medicinal,

viplexul, acidul acetilsalicilic etc.) De remarcat este ca in unele situatii denumirea internationala a unui medicament este folosita

si in farmacopee (oficinal) cat si pentru a denumi produsul comercial (ex. acid acetilsalicilic, aminofenazona, cortizon, ergomet,

ciclobarbital, prednison etc.).

2. Pescrierea rețetelor (Ordonanța medicala)

Denumirile substantelor se vor scrie fara prescurtari si fara a se folosi

simbolurile chimice. Nu sunt recomandate denumirile chimice (de obicei

complicate) cu exceptia substantelor simple (de exemplu: CuSO4, NaHCO3, nici

bicarbonat de Na ci, corect: Bicarbonat de sodiu). De asemenea, nu se

intrebuinteaza denumirile populare ale medicamentelor (ex: sare amara ci sulfat

de magneziu).

Parți din denumirea medicamentelor sau formulelor farmaceutice pot fi

uneori prescurtate (ex. Atropina Sulf.; tinct. T-ra sau t-ra. – tinctura; extr. –

extract etc.), dar sunt contraindicate prescurtarile care pot genera confuzii, care

pot provoca accidente grave (ex. clorura de potasiu – Kalii chloridi(um) – nu va

fi prescurtata pentru a nu se confunda cu cloratul de potasiu – Kalium chloricum

– care este foarte toxic.

In dreptul fiecarei substante se va trece cantitatea, in cifre arabe si se

exprima in grame. Cifrele intregi reprezinta gramele, iar zecimalele sub-multiplii

gramului (exemplu: 1,0 = un gram, 0,20 = douazeci de centigrame, 0,03 = trei

centigrame etc.). Lichidele se pot prescrie in mililitri (mai rar in centimetri cubi).

Cifrele se vor aseza una sub alta in asa fel incat virgulele sa fie exact pe

aceeasi linie verticala.

Pentru unele solutii, care se scriu in cantitati foarte mici, exprimarea se

face in picaturi folosind cifre romane si simbolul gtts. (guttas = picaturi)

(exemplu: Ol. crotoni X gtts.).

Tot cu cifre romane se exprima numarul:

• flacoanelor,

• fiolelor,

• comprimatelor,

• plicurile cu pulberi,

• pilulele,

• bolurile,

• capsulele etc.

In general, nu se obisnuieste a se trece simbolul g (grame) dupa cifra,

virgula fiind cea care face ca acest simbol sa fie subinteles.

De asemenea, cantitatea se poate evidentia si prin sublinierea intregului

dinaintea virgulei (de exemplu: 40,0; 0,25; 0,001).

In reteta se folosesc in general unitati de masura precise si mai rar unitati

de masura aproximative.

Pentru exprimarea greutatilor se folosesc gramul (gramma=g), miligramul

10

-3

g si microgramul (mcg=10

-6

gamma

Pentru masuratorile de capacitate se folosesc mililitrul (ml=10

-3

microlitrul (10

-6

l). Farmacopeea prevede patru moduri de exprimarea a

formularilor lichide.

% g/g = cantitatea in grame de substanta continuta in 100g produs final.

Farmacopeea prevede ca formele farmaceutice lichide de uz intern si extern

(indiferent de vehicul) se prepara g/g (ex. 10 g sirop la 100 g potiune);

► Pescrierea rețetelor (Ordonanța medicala)

% g/v = cantitatea in grame de substanta continuta in 100 ml produs final.

In acest fel se vor nota concentratiile solutiilor injectabile (ex. 2g procaina

clorhidrica la 100 ml sol. apoasa);

% v/v = volumul in ml continut in 100 ml produs final (ex. alcoolul diluat

contine 70% v/v alcool etilic);

% v/g = volumul in ml continut in 100 g produs final.

La medicamentele care se exprima in picaturi, trebuie sa fie cunoscut

numarul de picaturi in care poate fi divizat un gram din lichid, ex:

Denumirea

.umarul

picaturi/gram

Eter 90

Alcool 95% (v/v) 63

Alcool diluat 70% (v/v) 56

Apa distilata 20

Cand se prescriu droguri vegetale, numele proprii ale drogurilor incep de

asemenea cu majuscule indicandu-se si portiunea drogului care intereseaza (ex.:

Radix Gentianae, Herba Absinthi, Flores Chamommillas).

Medicul veterinar va prescrie medicamentele in ordinea in care le

amesteca farmacistul. De obicei (exista si exceptii) ordinea de amestecare a

medicamentelor se face in ordinea crescanda a greutatii lor, ultimul fiind

excipientul. In cazul substantelor toxice, puternic active sau al stupefiantelor,

cantitatile se scriu in cifre si litere, in paranteza, pentru a se evita posibilitatea

unei greseli sau a unei operatiuni frauduloase.

Exemplu:

Rp./

Strychnini sulfurici 0,001 (un miligram )

In cazul acestor substante cand medicul prescrie intentionat o doza marita,

peste doza maxima, el este obligat sa sublinieze cantitatea si sa adauge mentiunea

“sic volo“ (asa vreau, asa doresc). Aceasta situatie apare cand se instaleaza

rezistenta sau toleranta la un medicament, motivandu-se astfel marirea dozelor in

aceste situatii. Cand doua sau mai multe componente care se succed sunt

prescrise in aceleasi cantitati, nu este necesar sa se indice cantitatea la fiecare in

parte, ci doar la ultima componenta, cifra fiind precedata de literele aa (ana

partes = in parti egale).

Exemplu:

In loc de:

Rp/

Sulfur precipitate 10,0

Zinci sulfurici 10,0

Sapo kalini 10,0

Aquae 5,0

Ung. simplicis ad. 80,0

Se poate prescrie:

Rp/

Sulfur precipitati

Zinci sulfurici

Sapo kalini aa 10,0

Aquae 5,0

Ung. simplicis ad. 80,0

Pescrierea rețetelor (Ordonanța medicala)

Termenul ad (pana la) se utilizeaza uzual pentru a nu mai fi nevoie sa se

calculeze diferenta excipientului (de obicei) pana la cantitatea dorita.

In general, pentru excipienti cantitatea nu se indica, ci se scrie q.s. sau Q.S.

(quantum satis = atat cat trebuie).

In aceste cazuri, farmacistul stabileste singur cantitatea in functie de

tehnica de preparare si va mentiona pentru prescriptie, obligatoriu, cantitatea si

natura excipientului folosit (aceasta terminologie se poate utiliza adecvat in cazul

pilulelor, bolurilor, unguentelor, pulberilor etc.).

Asa cum deja s-a aratat, in retetele magistrale (compuse) exista o

enumerare de doua sau mai multe substante medicamentoase, care vor urma a fi

preparate impreuna. Insiruirea acestor substante (remedii) nu se face la

intamplare, ci intr-o anumita ordine:

1. Remedium cardinale - medicament principal (de baza)

2. Remedium adjuvans - medicament secundar (ajutator)

3. Remedium corrigens - corector al gustului si/sau al mirosului

4. Remedium constituens - medicament de constitutie (excipient).

Remedium cardinale - este reprezentat de substanta cea mai importanta

pentru tratamentul prescris, aceea care imprima actiunea curativa dorita.

Remedium adjuvans - este reprezentat de una sau mai multe substante

care au rol de a completa actiunea medicamentului principal, fie marindu-i

activitatea prin sinergism sau potentare, fie diminuandu-i unele efecte nedorite.

Remedium corringens - apare in reteta numai in cazul existentei unor

substante cu gust si/sau miros neplacut, care se administreaza oral. Poate fi

reprezentat de una sau mai multe substante dulci sau aromate, care au rolul de a

corecta astfel gustul substantelor amintite.

Remedium constituens reprezinta partea in care se inglobeaza celelalte

substante medicamentoase.

Excipientii sunt in general substante inactive. El poarta si denumirea de

excipiens (excipient). Astfel, pentru solutiile apoase excipientul uzual este apa;

pentru unguente, vaselina, lanolina; pentru supozitoare, untul de cacao. In functie

de formele medicamentoase care se prepara, excipientii vor fi substante lichide,

moi sau solide.

Uneori, remedium corrigens si remedium constituens pot fi reprezentate de

un singur medicament (ex. cazul siropurilor).

1.4. Subscriptio

Este partea care urmeaza lui Designatio Materiarum. Aici, medicul

veterinar indica farmacistului modul cum vor trebui preparate substantele

medicamentoase, forma medicamentoasa care va rezulta si in cate doze sa se

divida acestea.

Exprimarea in Subscriptio se face numai in termeni latini conventionali,

redati prescurtat in formule bine definite.

1.5. Signatura et nomen aegroti

a. Signatura (Instructio)

Este acea parte a retetei care se adreseaza in aceeasi masura farmacistului

cat si executantului tratamentului. Ea cuprinde indicatii legate de: calea de

administrare (intern – eticheta albastra, extern – eticheta rosie sau parenteral prin injectie) in cate reprize, frecventa (2 x 1/zi, 3 x 1/zi, din 6 in 6 ore etc.),

momentul administrarii (inainte de masa) etc.

Explicatiile de la Signatura se fac recomandabil in limba romana, existand

si cateva formule in limba latina (ex.: bis in die = de doua ori pe zi, ante cibum =

inainte de hranire; ter in die = de trei ori; quaque 4 hora = la fiecare patru ore;

quarter in die = de patru ori pe zi; quaque diae = in fiecare zi). In situatia in care

medicatia de administrat si tratamentul necesita explicatii suplimentare se va

apela la exprimarea “dupa aviz” ceea ce inseamna ca pe dosul blanchetei sau pe

o alta coala alaturata retetei, medicul veterinar le va da in scris, clar si fara

echivoc. La retetele tipizate se mai poate scrie la Signatura si “D.S. dupa

prospect”. Daca medicul solicita farmacistului sa copieze pe eticheta formularii

intreaga compozitie i se poate adresa prin “D.S. cum formula “ (sa se eticheteze si

sa se scrie formula), iar daca medicul veterinar doreste sa administreze personal

medicamentul va scrie “D.S. suo nomine” (eticheteaza si scrie pentru uzul

medicului

b. .omen aegroti

Reprezinta identificarea pacientului (a animalului la care se va face

tratamentul). In aceasta parte a rețetei se va identifica precis animalul (sau

animalele) prin indicarea numarului matricol, numelui, specia, eventual sexul,

varsta, greutatea, numele proprietarului (exemplu: caine rasa Dobermann, 10 kg;

vaca nr. 9826; calul Murgu; porc de 80 kg etc.). In principiu, diagnosticul se va

trece in reteta atunci cand se vor prescrie substante foarte active din grupele

Venena si Separanda.

1.6. . N.omen medici

Reteta va avea valabilitate numai daca va contine parafa si semnatura

medicului

Parafa (stampila) medicului va contine numele si prenumele medicului

precum si calificarea acestuia (“Dr. medic veterinar” sau “Doctor in medicina

veterinara”). Pe blanchetele cu multe retete, _omen medici va figura doar

o singura data in subsolul ultimei retete redactate.