RECOLTAREA, USCAREA SI CONSERVAREA PLANTELOR MEDICINALE

RECOLTAREA plantelor medicinale este o operatie care influenteaza mult asupra produsului. In majoritatea cazurilor, cantitatea de principii active nu este aceeasi in majoritatea cazurilor, cantitatea de principii active nu este aceeasi in toate organele unei plante medicinale. De aici rezulta ca trebuie sa se cunoasca cu precizie organul sau organele cele mai bogate in principii active, deoarece numai asa se va obtine un produs vegetal cu eficienta terapeutica nu numai certa, dar si constanta.

Cantitatea de principii active din organul de planta cel mai bogat in ele nu este aceeasi in tot timpul anului, ci variaza in functie de etapele sezoniere de vegetatie a plantei, gasindu-se in concentratie maxima numai intr-o anumita perioada a anului, moment indicat pentru recoltare, operatiune deosebit de importanta pentru obtinerea unor produse de calitate superioara.

Stabilitatea in timp, cantitativa si calitativa, a principiilor active intr-un organ de planta recoltata la timpul potrivit depinde atat de modul in care este uscat, cat si de conditiile in care este pastrat.

Recoltarea organelor subterane ale plantei. Radacinile si tulpinile subterane (rizomi, tuberculi, bulbi) se recolteaza in general cand planta este in stare de odihnire, adica toamna tarziu, dupa terminarea circulatiei sevei (sucului) sau primavara, inainte de a incepe circulatia, deoarece in aceste perioade ele contin principii active in cantitati mai mari.

La unele plante, organele subterane se recolteaza in alta perioada a anului. Spre exemplu, tuberculii de omag se recolteaza vara, intru cat in aceasta perioada contin principii active in cantitate mai mare. Totusi, se va avea in vedere ca, in general, partile subterane nu trebuie recoltate in timpul infloriri , deoarece in aceasta perioada ele sunt mai sarace in substante active.

Organele subterane ale plantelor se scot din pamant si se curata de pamant prin scuturare sau chiar prin spalare. Dupa spalare radacinile sau tulpinile subterane se aseaza in cosuri, pentru a se scurge apa, punandu-se apoi imediat la uscat.

Recoltarea partilor aeriene ale plantei (Herba).

Partea aeriana a plantei, adica tulpina cu frunze si flori, se numeste iarba (Herba). Recoltarea partilor aeriene se face, in general, cand planta este inflorita si consta in taierea tulpinii; in nici un caz nu se smulg plantele. Cand cresc masate in colonii, plantele medicinale se pot cosi sau secera dupa care se indeparteaza plantele straine, partile innegrite sau decolorate, precum si partile lemnoase ori mai groase ale tulpinii pentru a corespunde conditiilor tehnice de receptie.

Recoltarea frunzelor se face cand acestea sunt complet dezvoltate, fara a fi insa trecute, si numai pe timp uscat. Daca se intampla ca frunzele recoltate sa se umezeasca sau sa se incinga in timpul transportului, vor fi neaparat vanturate intre maini fara a le strivi, pentru a le racori si dezlipi unele de altele. La recoltare se aleg numai frunzele intregi, de culoare verde caracteristica, nepatate, neatacate de rugina sau insecte.

Frunzele carnoase se recolteaza de pe tulpini bucata cu bucata, iar cele obisnuite se pot recolta si prin strujire. Strujirea se face in felul urmator: dupa ce planta a fost cosita, se indeparteaza frunzele ingalbenite, iar cele corespunzatoare se culeg, tragandu-le cu mana de tulpina, cu o miscare de jos in sus; de exemplu urzica.

Recoltarea florilor are loc, in general, cand sunt complet dezvoltate, dar nu trecute. Unele flori, cele de arnica si podbal, se recolteaza numai in stare de boboci, deoarece, mai tarziu cand incep sa se deschida, ele se transforma prin uscare in puf, devenind necorespunzatoare. Alte flori (lacrimioare, sunatoare si tei) se recolteaza cand sunt complet dezvoltate (atunci cand bobocii incep sa se desfaca), intrucat dupa aceasta perioada ele se scutura, iar prin uscare, isi schimba culoarea. De obicei, florile se culeg fara pedunculi (codite). Recoltarea florilor se face dimineata, pe timp uscat, numai dupa ce se ridica roua, pentru a evita umezirea si innegrirea pe timpul uscarii.

Tot din acest motiv, in timpul recoltatului, florile se pun afanate, in cosuri sau ladite si nu indesate in saci. Imediat dupa recoltare, se scot din cosuri sau ladite, pentru a nu se incinge, se vantura usor cu mainile si apoi se pun la sac.

Recoltarea frunzelor si semintelor se face, in general, cand acestea ajung la maturitate.

Recoltarea scoartelor se face primavara, cand in planta incepe circulatia sevei, sucului. In acest anotimp, scoarta contine substante active in cantitate mai mare, iar tulpina poate fi mai usor cojita.

Recoltarea mugurilor este indicata primavara, devreme, cand timpul permite sau sunt complet dezvoltati, dar inainte de a se deschide. Mugurii de plop se culeg cand au rezina in ei, lucru usor de recunoscut prin faptul ca in aceasta perioada ei se lipesc de degete. Mugurii se culeg unul cate unul si se aseaza in saci sau cosuri.

+ Recoltarea plantelor otravitoare. Multe din plantele medicinale sunt otravitoare, de aceea recoltarea lor necesita multa grija. In nici un caz copii nu trebuie lasati sa recolteze aceste plante, iar oamenii maturi vor fi atenti ca in timpul recoltarii sa nu duca mana la ochi, la nas sau la gura si sa nu manance. De asemenea este interzisa cu desavarsire recoltarea in acelasi timp a plantelor otravitoare si a celor neotravitoare. Dupa terminarea recoltarii plantelor otravitoare (+), cei care au participat la aceasta operatie se vor spala pe maini cu apa si sapun.

USCAREA este una din fazele cele mai importante ale procesului tehnologic care influenteaza in mare masura asupra calitatii produsului.

In cadrul uscarii doi factori sunt mai importanti: temperatura si lumina. La plantele care contin uleiuri volatile depasirea temperaturii de uscare de 40°C duce la pierderea acestor substante. Prelungirea uscarii la temperaturi scazute si in conditii necorespunzatoare de aerare duce la brunificarea si mucegairea produsului. Aceleasi efecte le are si asezarea produsului in straturi groase. Alte specii cer dimpotriva temperaturi ridicate care sa duca la inactivitatea proceselor enzimatice (ex. Macese).

Lumina directa este contraindicata pentru frunze si pentru florile colorate, carora le distruge pigmentii. Dimpotriva, radacinile si florile albe se usuca in conditii foarte bune tocmai la lumina directa.

Uscarea radacinilor. Dupa ce au fost pregatite, asa dupa cum am aratat la recoltarea lor, curatate si spalate, eventual taiate, radacinile se pun la uscat, de preferinta in uscatorii artificiale. In lipsa acestora, radacinile se pot usca, pe vreme frumoasa, in aer liber, intinse la soare, pe rogojini sau saci, ori in incaperi bine aerisite.

Radacinile sunt complet uscate cand indoindu-le se rup cu un zgomot sec. Atunci cand radacinile se usuca in uscatorii artificiale, temperatura din incapere va fi la inceput in crestere, iar catre sfarsitul operatiei va deveni stationara. In nici un caz, temperatura nu trebuie sa scada, deoarece scaderea temperaturii provoaca mucegairea radacinilor chiar in uscatorii.

Uscarea frunzelor. Frunzele se usuca in incaperi bine aerisite (in poduri sau magazii), intinzandu-se in straturi subtiri. Pentru ca uscarea sa se faca in conditii cat mai igienice, se recomanda ca dusumeaua incaperii sa fie acoperita cu hartii curate. Frunzele se pot usca si in aer liber, pe rame speciale, acoperite cu hartie, pentru a le feri de actiunea directa a razelor solare, care le decoloreaza usor. Inainte de a fi puse la uscat, frunzele care eventual sunt lipite intre ele trebuie desfacute, pentru a evita innegrirea lor. Aceasta operatie se face prin vanturarea lor cu mainile. Frunzele sunt bine uscate atunci cand isi pierd elasticitatea, iar daca sunt prinse intre doua degete, nervura mediana se rupe cu un zgomot specific.

Uscarea partilor aeriene ale plantei (Herba). Partile aeriene se usuca in incaperi bine aerisite, intinse in straturi subtiri, pastrand aceleasi conditii de igiena ca la frunze. Se pot usca si in aer liber, asezate pe rame speciale, acoperite cu hartie, pentru a evita decolorarea. Partile aeriene ale plantei sunt bine uscate atunci cand isi pierd elasticitatea, incat daca sunt prinse intre doua degete se rup usor.

Uscarea florilor trebuie facuta cat mai repede, pentru ca acestea sa nu-si piarda culoarea naturala si sa ramana intregi. In general, florile se usuca in poduri, intinse pe hartii in straturi foarte subtiri. Se pot usca si in aer liber, eventual pe rame suprapuse, cu conditia sa nu fie expuse direct razelor soarelui, care le decoloreaza. Pentru a evita decolorarea, rama de deasupra se acopera cu hartie. Sunt flori, cum sunt cele de soc si de lumanarica, ce se usuca la soare, dar sub supraveghere. In timpul uscarii, florile nu trebuie atinse sau intoarse, deoarece aceste operatii produc patarea lor.

Uscarea fructelor si semintelor. Fructele se usuca, de preferinta, in uscatorii artificiale. Pe timp uscat si calduros se pot usca si in aer liber, intinse in straturi subtiri pe hartii sau rame.

Uscarea semintelor, operatie mai putin dificila decat a celorlalte parti din planta, deoarece umiditatea lor este mica, se face in poduri sau in aer liber; se recomanda a fi, din cand in cand, intoarse.

Uscarea scoartelor se face, de preferinta, in uscatorii artificiale. In lipsa acestora, pe timp frumos, uscarea se poate face si in aer liber. Scoartele sunt considerate uscate cand se rup cu un zgomot sec.

Uscarea plantelor otravitoare (+) trebuie facuta cu cea mai mare grija, in incaperi care se pot incuia si cu totul separat de plantele neotravitoare. Dupa terminarea uscarii, incaperile vor fi bine curatate, iar gunoiul ars.

CONSERVAREA PLANTELOR MEDICINALE

Dupa uscare plantele si organele de planta trebuie pastrate in pungi de hartie duble, pergaminate, in cutii de lemn sau de carton, se eticheteaza si se depoziteaza in incaperi curate, uscate si la adapost de alte mirosuri.

Plantele otravitoare (+) se vor depozita separat de cele neotravitoare, la fel si plantele care au miros puternic, de exemplu odoleanul.

In general se recomanda ca plantele medicinale, dupa recoltare si uscare, sa fie reinnoite dupa 1-3 ani; se va da prioritate florilor si frunzelor, in special acelora care contin uleiuri eterice, scoartelor, radacinile si tulpinile dovedindu-se a avea o durata de conservare mai indelungata.