RECUPERAREA UNEI FRACTURI DE COL FEMURAL TRATATA PRIN DHS

RECUPERAREA UNEI FRACTURI DE COL FEMURAL TRATATA PRIN DHS

Tratamentul ortopedic al fracturii de col femural este rezervat bolnavilor varstnici, tarati sau celor politraunatizati in mod obisnuit, aceste fracturi se opereaza practicandu-se osteosinteza sau artroplastia

Osteosinteza, timp de trei luni, focarul de fractura nu este suficient de stabil pentru a permite sprijinul total si nici exercitii izodinamice rezistive. In aceste conditii, programul terapeutic fizical-kinetic va trebui sa parcurga mai multe etape progrcaive:

perioada de imobilizare la pat;

perioada de deplasare fara sprijin pe membrul inferior operat;

perioada de incarcare progresiva a membrului inferior operat;

perioada de recuperare functionala.

Faza I - inainte de consolidare

se face osteosinteza pentru a rezista la incarcarea articulatiei.

Etapa I (imobilizare la pat intre 3-4 zile)

Obiective :

combaterea atitudinilor vicioase (in general de flexie, R.E., ADD, flexie plantara si inversie) ;

prevenirea escarelor ;

conservarea functiei respiratorii si circulatorii ;

administrare de medicatie anticoagulanta ;

mentinerea tonusului muscular, prevenirea atrofiilor ;

inceperea lucrului articular.

NU se executa contractii ale musculaturii soldului afectat, deoarece exista riscul deplasarii materialului de osteosinteza.

Mijloace :

posturarea corecta a pacientului in pat, evitandu-se posturile vicioase ; NU se pun perne sub genunchi pentru a evita flexia din coxofemurala ;

masaj clasic al zonelor de sprijin ;

drenaj limfatic pentru combaterea edemului ;

masaj al m.i. pentru a facilita circulatia de intoarcere ;

mobilizari articulare active - NICIODATA PASIVE ! Evitarea abductiei mai mari de 30s inaintea consolidarii ; Nu se fac rotatii ;

tripla flexie si extensie pana la aparitia durerii ;

tonifierea cvadricepsului (se face static) ; Exercitii : 1. d.d.- se contracta brusc cvadricepsul ; 2. d.d.- se cauta ridicarea gambei de pe planul patului, genunchiul extins ; 3. Ktp-ul cu o mana mentine coapsa pe planul patului apasand pe cvadriceps, iar cealalta mana sub calcai ; pac.incearca sa ridice m.i. extins.Piciorul nu paraseste suprafata patului ;

tonifierea marelui fesier : ex.1. d.v.- genunchiul flectat la 90°- se executa extensia cu rezistenta a coapsei, ex.2. d.d., genunchii flectati, se ridica bazinul ;

tonifierea fesierului mijlociu : d.lateral de partea opusa, se efectueaza abductie cu rezistenta ;

exercitii pentru cresterea fortei musculare in m.s., mai ales cand stim ca pacientul va utiliza cadrul de mers si carjele ;

cresterea fortei musculare in membrul sanatos care va fi suprasolicitat;

posturi alternative ale trunchiului pentru evitarea stazei pulmonare si asigurarea drenajului bronsic.

Faza II - de ambulatie (inainte de consolidare)

Obiective :

protejarea osteosintezei ;

prevenirea durerii ;

Mijloace :

se aplica benzi elastice pe picioarele si gambele pacientului inainte de orice ridicare ;

ridicarea in ortostatism a pacientului se face cu grija, putand aparea vertije, lesin etc. ;

reeducarea echilibrului se face treptat, intai in asezat, apoi in stand ;

reeducarea mersului cu cadrul si carjele ;

reeducarea urcatului si coboratului scarilor (cand foloseste carje);

tonifierea cvadricepsului, exercitii: sezand la marginea patului, cu greutati fixate la glezna, extensia genunchiului; d.v. sau sezand - instalatie de scripeti si contragreutati sau benzi elastice, flexi-extensii; sezand, gamba sanatoasa peste cea a m.i. afectatexecuta contrarezistenta pe flexie si extensie;

lucrul global - sold, genunchi, glezna - tripla flexie-extensie;

ridicari pe varfuri pentru tonifierea tricepsului sural; Ridicarea pe varfuri se face cu genunchii extinsi !!!

Faza III (dupa consolidare)

Obiective :

recuperarea totala a fortei musculare si a proprioceptiei ;

reeducarea mersului

reantrenarea la efort ;

prevenirea edemului, daca exista riscul ;

evitarea aparitiei durerii.

Mijloace :

se lucreaza analitic in pozitii functionale pana cand se realizeaza recuperarea functionala musculara la fel ca la membrul sanatos.

Musculatura stabilizatoare :

tensorul fasciei lata

Exercitii : d.l.- ABD. MI. pana la 30ssi aici flexii si extensii din CF ; din aceeasi pozitie, flexii si extensii ale genunchiulu

tibialul anterior

Exercitii : flexia dorsala a piciorului cu rezistenta la marginea anterioara a piciorului si inversie.

tricepsul sural

Exercitii : ridicari pe varfuri ; ridicari pe un singur picior pe varf ; din sezand, cu o greutate pe genunchi, ridicari pe varfuri.

ischiogambierii

Exercitii : din d.v. instalatii de scripeti. Se lucreaza dinamic!

reantrenarea la efort - se trece usor la mers pe teren accidentat, peste obstacole etc.

proprioceptia se realizeaza la ambele m.i., pornind din pozitie fara incarcare si trecandu-se progresiv la pozitii cu incarcare.

Reeducarea mersului

Exercitiile de reluare a mersului incep cu perioada de adaptare la ortostatism, care in special la varstnici capata importanta deosebita. In momentul in care este posibil ortostatismul se poate reincepe mersul.

1. Mersul fara sprijim pe membrul inferioar afectat, este aproape regula intr-o prima etapa in recuperarea traumatismelor soldului. Pacientul este invatat sa mearga cu carje astfel :
1. Sprijin pe membrul sanatos
2. Carjile se duc in fata
3. Membrul afectat se duce in fata intre carji, fara incarcare (atinge doar solul)
4. Se trece greutatea corpului pe carji prin balansarea in fata a acestuia
5. Membrul inferior sanatos (eliberat de greutatea corpului) se trece printre carji si se sprijina pe sol inaintea carjilor, concomitent cu trecerea greutatii corpului de pe carji pe membrul sanatos

Dupa ce pacientul s-a obisnuit cu carjile, timpii b si c se fac concomitent. In aceasta faza a mersului fara sprijin pe membrul inferior afectat se urmaresc cateva aspecte :

piciorul membrului afectat nu sta in aer, ci se aseaza pe sol in sprijin virtual. Un carton sau un ziar pus sub picior poate fi tras de kinetoterapeut, dovada a neincacarii membrului afectat. Este gresita pozitia de mers fara incarcare in care pacientul tine genunchiul flectat si binenteles si soldul in acest caz, de teama sa nu atinga solul.

extensia soldului in timpulk pasului posterior trebuie sa fie completa

genunchiul sa se flecteza ca intr-un mers normal

atacul solului cu piciorul afectat, desi este relativ mimat, sa se faca corect prin talon, apoi rularea si pasirea solului prin varf.

balansul membrului afectat ca si sprijinul virtual, sa se faca fara deviatii(de obicei in abd si rot ext.)

rotatia bazinului deasupra capetelor femurale sa fie cat mai simetrica in timpul pasului pelvin

distanta dintre pasi sa fie egala si constanta ( de obicei lungimea unui picior si jumatate)

Pacientul va fi invatat sa urce si sa coboare o scara. Se urca cu membrul sanatos, apoi carjile si membrul afectat si apoi este adus piciorul sanatos pe aceeasi treapta.

2. Mersul cu incarcare a membrului afectat se reia treptat, in functie de tipul lezional. Uneori este precoce, ca in protezele de sold, alteori dupa 1 jumate, pana la 2 luni, ca in luxatii sau dupa 90 de zile , ca in fracturi sau osteotomii. Aceste momente nu inseamna reluarea sprijinului 100%, ci doar inceputul cu un procent de 8-10% din greutatea corpului. Acest procent reprezinta aproximativ greutatea proprie a membrului inferior.

Vom proceda astfel :

Asezam pacientul cu membrul inf afectat pe un cantar, sprijinul pe membrul sanatos facandu-se pe un piedestal alaturat. Mb afectat apasa pe cantar, pana ce acul indica greutatea corespunzatoare de 8-10% din totalul greutatii corpului. Exercitiul se repeta de 3-4 ori pe zi pana cand pacientul capata constiinta ''valorii'' acestei incarcari pe care o va utiliza in mersul cu carjele sau cu cadrul de mers.

Alt exercitiu : pozitie soldie pe mb sanatos, toata greutatea corpului fiind pe acesta. Mb afectat se aseaza pe sol putin in fata celuilalt( ca in pozitia de bataie a tactului). Incarcarea mb afectat nu este decat propria greutate a acestuia. Incepem acest sprijin mai precoce decat recomanda serviciile de ortopedie, deoarece este inofensiv ( daca se face corect) aducand aventaje enorme pt troficitatea mb inferior, circulatia lui, precum si pt grabirea formarii calusului. Treptat crestem procentul de incarcare 10-15-20% din greutatea corpului, orientandu-ne dupa dureri, pozitia bazinului, timpul scurs de la accident sau interventie, tipul leziuniii si tipul contentiei. Exista totusi un oarecare grad de relativitate in toate aceste criterii. Aceasta este perioada cand incepem si mersul in apa in bazine, cu sprijinul unei maini pe bara.

3. Mersul in baston, se incepe cand pacientul a ajuns la o incarcare de aproximativ 50% si pelvisul nu mai basculeaza ( semnul Trendelenburg) dat insuficientei abductorilor.

Bastonul se tine in mana opusa mb afectat si se deplaseaza impreuna.

Incarcarea in continuare si gradeaza slabind sprijinul mainii pe baston.Exista bastoane dinamometrice care inregistreaza presiunea mainii.Uneori, mersul cu sprijin in baston se va pastra toata viata.

4. Refacerea completa a mersului cere o suita de exercitii complexe ca : mers liber, mers pe panta , mers inapoi, mers in lateral, mers cu picioarele incrucisate, mers in zig-zag, intoarceri.