CHISTUL ODONTOGEN CALCIFICAT

CHISTUL ODONTOGEN CALCIFICAT

Descris in 1962 de Gorlin care l-a asemanat cu epiteliomul calcificat Malherbe, de aceea mai este numit si chistul Gorlin. Este o forma de chist odontogen foarte rara. Apare mai frecvent pe partea anterioara a mandibulei, dar poate fi gasit si in alte zone ale maxilarelor, la orice varsta, fiind insa situat juxtaosos.

Este considerat de natura chistica, desi unii autori recomanda incadrarea sa ca formatiune tumorala benigna. Intr-adevar, unele forme sunt pur chistice, in timp ce altele, cum ar fi tumorile dentinogene cu "celule fantoma" nu au caracater chistic, ci tumoral, in evolutie infiltrand tesuturile inconjuratoare. Se asociaza uneori cu alte tumori odontogene, cum ar fi odontoame, tumora odontogena adenomatoida sau ameloblastomul

In majoritatea cazurilor se localizeaza intraosos, alteori putand evolua sub forma periferica, extraosoasa.

Fig 33 Chist odontogenic calcificat (prezentare schematica).

Anatomie patologica. In cele mai multe cazuri, forma chistica a acestei leziuni este relevata de examenul histopatologic. Prezinta o capsula fibroasa si un epiteliu odontogen de acoperire, format din 4-10 straturi de celule. Celulele bazale, ale stratului epitelial sunt cubice sau cilindrice, cu aspect asemanator ameloblastelor. Caracteristica este prezenta unui numar variabil de "celule" fantoma" in stratul epitelial - acestea sunt celule epiteliale modificate, care isi mentin forma, dar isi pierd nucleii.

Consideratii clinice. Forma extraosoasa se prezinta sub forma unei mase gingivale, sesile sau pediculate, fara caractere clinice specifice.

Se manifesta ca o tumefactie nedureroasa situata pe os intr-o depresiune cu peretii bine conturati. Durerea poate sa apara cand se suprainfecteaza.

Forma endoosoasa are dimensiuni moderate, de 2-4 cm, fiind insa citate si forme de mari dimensiuni. Este identificata intamplator in urma unui examen radiografic.

Asimptomatice, fiind situate intre radacinile dentare. Cand cresc in dimensiuni pot produce deplasari si resorbtii radiculare. La copii, poate afecta eruptia dintelui vecin.

Consideratii radiografice. Forma endoosoasa in stadiile initiale este complet radiotransparenta, dar in evolutie dezvolta calcificari centrale, bine circumscrise, cu alternanta radiotransparentei cu radioopacitate. Astfel, se poate prezenta radiografic ca o radiotransparenta de obicei uniloculara, bine delimitata, alteori poate avea aspect multilocular. Pe fondul acestei radiotransparente, in unele cazuri se pot identifica central radioopacitati cu aspectul unor calcificari neregulate (aspect de "sare si piper", sau de "valatuci" sau de "soare rasare"), sau chiar al unor structuri dentare rudimentare.

Diagnostic diferential. In functie de localizare si aspect radiografic, diagnosticul diferential este diferit:

Forma endoosoasa uniloculara fara calcificari trebuie diferentiata de:

- keratochistul odontogen primordial;

- chistul parodontal lateral;

- chisturi neodontogene;

- chistul radicular lateral;

- chistul/tumora odontogena adenomatoida

Forma endoosoasa cu prezenta calcificarilor trebuie diferentiata de:

- unele forme de chisturi/tumori odontogene adenomatoide, cu aspect similar;

- odontom;

- fibromul osifiant;

- tumora odontogena epiteliala calcificata;

Forma extraosoasa trebuie diferentiata de:

- hiperplaziile "epulis-like";

- fibroame gingivale;

- tumora odontogena epiteliala calcificata extraosoasa.

Tratament. Leziunea nu prezinta in general o evolutie agresiva. Tratamentul consta in simpla chistectomie a formelor extraosoase.

Riscul de recidiva este redus. Dar atunci cand exista se poate recurge la rezectie de maxilar.