Radioscopia si radiografia abdominala simpla (pe gol)

Radioscopia si radiografia abdominala simpla (pe gol)

Radiografia ramane si astazi examenul radiologic primar cu o destul de mare fidelitate si deosebita importanta in elucidarea diagnosticului de abdomen acut. Este deci un examen de urgenta sau precedand urografia, altfel fiind depasita ca valoare de radioscopia sau radiografia cu substanta de contrast.

Radioscopia incepe cu un examen sumar al toracelui, apoi se examineaza abdomenul, cautand prezenta unor semne patognomonice pentru anumite afectiuni care ar fi putut sa determine abdomenul acut chirurgical. Radiografia se realizeaza in aceleasi conditii de urgenta, fara a mai face vreo pregatire bolnavului.

Bolnavul este pozitionat in ortostatism de fata, profil sau semiprofil. Valoarea radiografiei simple creste daca este efectuata in dinamica, deoarece astfel permite comparatia in timp a evolutiei procesului patologic.

Radiografia abdominala simpla aduce chirurgului infirmarea sau confirmarea diagnosticului afectiunii pe care o presupune ca fiind factorul cauzal al suferintei chirurgicale pentru care pacientul s-a prezentat la medic. Subliniem faptul ca in anumite cazuri, "absenta" semnelor patognomonice pentru un proces patologic nu inseamna in mod absolut, negarea acestui proces. In aceste cazuri este indicata repetarea dupa un anumit timp a unui nou examen radiologic.

Examenul se poate face, de asemenea, in decubit dorsal, lateral sau in pozitia Trendelenburg (la socati).

A. Sindromul peritoneal

Poate fi evidentiat radiologic prin imaginea de pneumoperitoneu. Pneumo-peritoneul corespunzator perforatiei intraabdominale a unui organ cavitar, este imaginea unui epansament gazos intraperitoneal sub forma de semiluna, fiind data deci de aerul iesit din organul perforat si acumulat sub cupolele diafragmului. Se gaseste mai frecvent in dreapta, interpus intre diafragmul drept si imaginea ficatului. Pneumoperitoneul poate fi si bilateral. Pacientul fiind in ortostatism, pe imaginea de fata, pneumoperitoneul este mai vizibil decat pe imaginea pe profil.

Tot o forma de peritonita, dar localizata este abcesul subfrenic, care poate fi evidentiat radiologic printr-o serie de semne directe si indirecte.

a. semne directe:

-opacitatea subdiafragmatica, mai frecvent pe dreapta;

-imagine hidroaerica.

b. semne indirecte:

-mobilitate redusa sau imobilitate a hemidiafragmului interesat;

-reactie lichidiana pleurala de vecinatate;

-deplasarea organelor din etajul supramezocolic;

-uneori apare atelectazia la baza pulmonului, de partea colectiei subfrenice.

B.Ocluzia intestinala

Examenul radiologic constituie sprijinul constant al diagnosticului clinic, dar este considerat "intotdeauna util, dar niciodata indispensabil" (Mondor).

Examenul radiologic confirma diagnosticul clinic de ocluzie intestinala, permite orientarea intre cele patru tipologii ocluzive, diferentiaza uneori topografia obstacolelor (intestin subtire, colon sau ambele teritorii) si ulteriori, ofera si etiologia (calculii biliari ectopici, calcificari tumorale si corpi straini radiologici).

Imaginile gazoase (niciodata net hidroaerice), se surprind in mod normal pe fornixul gastric, bulbul duodenal si colon. In ocluziile obturate acumularea de gaze numai la nivelul intestinului subtire, este sugerata de conturul valvulelor conivente (care ocupa intreg diametrul transvers al imaginii intestinale) si de localizarea imaginilor gazoase in portiunea centrala a abdomenului. Acumularea de gaze la nivelul colonului este ilustrata de conturarea haustrelor colice (ce ocupa numai o portiune din

diametrul transvers al imaginii colonice) si de localizarea imaginilor gazoase la periferia abdomenului sau in pelvis. O cantonare gazoasa particulara in hemicolonul drept, este caracteristica sindromului OGILVIE, in care devine necesara masurarea pe clisee repetate a progresului diametrului cecal.

Imaginile hidroaerice sunt criteriul tipic de diagnostic radiologic pentru ocluziile intestinale. Ele apar la 4-6 ore de la debutul ocluziei. In ocluziile functionale, imaginile hidroaerice sunt raspandite de la nivelul stomacului, la intestinul subtire si colon, "in tabla de sah". In timp ce in ocluzia intestinului subtire imaginile hidroaerice au diametrul cel mai lung, in sens transversal, in ocluzia colonica diametrul cel mai mare al imaginilor hidroaerice este cel vertical. In ocluzia intestinului subtire, imaginile hidroaerice sunt numeroase si centrale, iar in ocluzia colonului, imaginile hidroaerice sunt mai putin numeroase si periferice.

In volvulus de intestin, imaginile tipice sunt de "omega", "boabe de cafea", "carja franta", fiind localizate in partea centrala a abdomenului. .

In volvulus-ul de cec, apare radiologic un mare "balon aeric", situat de regula in partea stanga a coloanei vertebrale, mai frecvent subdiafragmatic decat pelvin, cu haustrele colice prezente, fosa iliaca parand golita.

In volvulus-ul de sigmoid, apare o imagine de "U" rasturnat, sau omega, voluminoasa ocupand jumatatea inferioara a cavitatii abdominale. In ileusul dinamic, imaginile hidroaerice sunt dispuse, in "tabla de sah", atat la nivelului intestinului subtire cat si pe colon.

In toate situatiile in care examenul radiologic nu corespunde diagnosticului clinic, clinica se impune si subordoneaza radiologia (SETLACEC).

C. Ingestia de corpi straini

Are ca imagine radiologica evidentierea corpului strain (daca este radio-opac), la nivelul segmentului digestiv la care s-a localizat, acesta fiind un indice util pentru tipul si nivelul interventiei chirurgicale.

D. Traumatisme abdominale

Au ca imagine radiologica in radiografia abdominala pe gol, pneumoperitoneul, nivelele hidroaerice, leziuni osoase asociate (coloana, bazin, coaste) sau opacitatea circumscrisa unui organ pe cale de rupere (de ex. splina).

Pneumoperitoneul poate proveni prin efractia unui viscer cavitar sau a peretelui abdominal. Absenta sa nu exclude existenta unei perforatii viscerale. Imaginile hidroaerice pot aparea in pareza post-traumatica sau in evolutia unei peritonite traumatice; descoperirea unei fracturi ne va face sa gandim la eventualele leziuni ale unor organe din bazin. Structuri anatomice care sunt atasate de os prin fascii, ca de exemplu vezica si uretra, pot fi rupte in fracturi de bazin. Stergerea umbrei psoasului reflecta de regula aparitia unui hematom retroperitoneal sau alta colectie lichidiana. Imaginea unui retropneumoperitoneu- dupa rupturi ale peretelui posterior duodenal.

E. Radiografia abdominala simpla

Poate evidentia prezenta unui calcul biliar, renal, ureteral, vezical sau calcificari ale pancreasului si poate evidentia umbrele unor tumori intraabdominale sau retroperitoneale.

F. Pancreatita acuta

Are ca expresie radiologica, in radiografia si radioscopia abdominala pe gol, prezenta unor semne indirecte:

-un meteorism predominant pe jumatatea stanga a colonului transvers;

-absenta nivelelor lichidiene in ansele intestinale;

-prezenta unui ileus reflex in jurul regiunii pancreatice, concretizat prin dilatatia gazoasa a primei anse jejunale, situate in cadranul superior stang al abdomenului, "ansa santinela" a lui Levitan;

-aerocolie segmentara a colonului transvers- semnul lui Gobiet;

-estomparea conturului marginii muschiului psoas, predominant pe dreapta;

-prezenta unui revarsat peritoneala, cu largirea spatiilor parieto-colice;

-limitarea miscarii diafragmului stang;

-absenta pneumoperitoneului;

-uneori, prezenta de calculi biliari radioopaci;

-discret epansament preural sau atelectazie lamelara la baza plamanului stang (semnul Hulten).

Semne directe: opacitati crescute liniare cu calcificari pancreatice sau imagini de calculi.

G. Infarctul mezenteric

In radiografia abdominala pe gol, are ca semne radiologice o incetosare abdominala, uneori cu nivel de lichid orizontal, traducand un epansament intraperitoneal. Ansele intestinale sunt dilatate, stranse una de alta, imobile, ingrosate.

H. Hernia diafragmatica

Poate fi evidentiata prin:

-o elevare a hemidiafragmului, prin care s-a produs hernierea viscerelor abdominale in cavitatea pleurala;

-deplasarea mediastinului mai spre dreapta (cel mai frecvent herniile diafragmatice sunt in stanga);

-uneori, o imagine hidroaerica supradiafragmatica.