TRATAMENTUL STERILITATII MASCULINE

TRATAMENTUL STERILITATII MASCULINE

Sterilitatea excretorie

Sterilitatea masculina data de anomaliile anatomice congenitale este o sterilitate definitiva.

Obstructia dobandita a cailor spermatice, in urma unor infectii sau a unei interventii chirurgicale anterioare, in functie de localizare poate da o sterilitate definitiva sau in urma unei interventii chirurgicale plastice reparatorii: anastomoza deferendo-deferentiala dupa o vasectomie, nepermeabilitatea canalelor deferente, anastomoza epididimo-deferentiala.

Infectiile genitale sunt responsabile de perturbatiile indirecte si directe asupra spermei, fiind de multe ori sursa unei infertilitati

Este recomandabil ca, in cazul in care aceste infectii nu au fost depistate, sa se efectueze si o spermocultura urmata de o antibioterapie tintita.

Sterilitatea secretorie

Cauze gonadice - criptorhidia, orhita urliana, sindromul Klinefelter, agenezia testiculara, au un prognostic grav si o sterilitate definitiva.

Atunci cand cauza este varicocelul, rezolvarea chirurgicala a acestuia poate duce la rezultate variabile.

Rezultatul nu se poate evidentia decat dupa 6-18 luni dupa interventie.

Sterilitatea masculina idiopatica

Este cea mai frecventa (20-25%).

Poate fi vorba de o sterilitate primara cu o rezistenta la androgeni, evocata in 40% din cazurile cu oligospermie si azospermie.

Cand testosteronul este normal, iar FSH si LH au valori ridicate, terapia este ineficace.

Daca valorile testosteronului sunt scazute, se pot administra androgeni, dar androgenoterapia nu ramane decat o terapie adjuvanta.

Sterilitatea secretorie de cauze inalte (hipotalamo-hiofizare) beneficiaza de tratamentul cu gonadotrofine.

Sterilitatea de cauza endocrina extragenitala se efectueaza tratamentul endocrinopatiei de baza.

Sterilitatea imunitara

Nu exista un tratament pentru sterilitatea autoimunitara masculina.

Tratamentul sterilitatii de cauza imuna

In sterilitatea feminina de cauza imuna prin formarea de anticorpi antispermatici se instituie terapia de ocluzie, prin folosirea condomului pentru revenirea expunerii femeii la antigenii spermatici timp de 3-6 luni.

Inseminarea artificiala

Inseminarea artificiala se poate face cu sperma sotului sau cu sperma unor donatori.

Inseminarea cu sperma sotului

Se apeleaza la acest procedeu in urmatoarele situatii:

ejaculare retrograda sau ejaculare precoce;

oligospermie - se recolteaza prima fractiune de ejaculat care este mai bogata in spermatozoizi.

Prepararea spermei in laborator permite separarea spermatozoizilor din lichidul seminal, de a stimula si de a creste puterea fecundanta a cestora.

Ziua inseminarii de alege in functie de ziua ovulatiei, detectata ecografic si prin metodele expuse anterior.

Inseminarea se face la 24-48 de ore dupa peak-ul de LH. Sperma este introdusa printr-un cateter suplu de polietilen si introdus in uter.

Inseminarea cu sperma unui donator

Se adreseaza cuplului care prezinta sterilitate masculina prin azospermie sau hipofertilitate grava.

Aceasta inseminare se face conform legislatiei in vigoare. Donatorul trebuie:

sa aiba mai putin de 50 de ani;

sa aiba cel putin un copil;

donarea de sperma sa fie benevola si anonima;

sa accepte depistarea sifilisului si SIDA;

sa accepte o ancheta genetica si un cariotip.

Donatorul trebuie sa aiba acelasi grup sanghin si caracterele semanatoare barbatului steril. Dupa 5 sarcini obtinute cu sperma aceluiasi donator, acesta nu mai este utilizat din cauza riscului de consanguinitate.

Fecundarea "in vitro"

Primul copil conceput prin fecundatie "in vitro" a fost nascut in 1978 in Anglia. El se numeste Louis Brown.

In Franta primul copil in eprubeta s-a nascut in 1982.

Fecundatia "in vitro" cu transfer de embrion a fost utilizata la femeile cu trompe absente, obstruate.

Sunt necesare 4 faze pentru acest procedeu:

A. stimularea ovulatiei

B. recoltarea de ovule si spermatozoizi

C. inseminarea in laborator cu sperma preparata

D. plasarea embrionului in cavitatea uterina.

A.) Pacientele sunt supravegheate ecografic si hormonal pentru a depista ovulatia.

Aceasta supraveghere dureaza pana in momentul ovulatiei care e declansata prin injectia intramusculara cu HCG, ora care va fi precizata, pentru ca prelevarea ovulului se face la 36 de ore.

B.) a. - recoltarea ovulului - la 36 de ore de la injectarea HCG se efectueaza punctia foliculara prin prelevarea ecografica endovaginala, sub anestezie locala sau generala. Toti foliculii maturi reperati ecografic sunt punctionati si apoi  ovocitele sunt izolate.

b. - prelevarea spermatozoizilor - se face prin masturbare cu o abstinenta de 2-3 zile.

Daca este vorba de o sterilitate masculina, se utilizeaza sperma congelata.

C.) In laborator, biologul separa ovocitele din lichidul folicular. Se lucreaza la 37°C, sub microscop, si se repereaza ovocitele masurand 0,1 mm si cu o doza pellucida intacta.

Dupa 2 ore de la punctie, intr-un mediu adecvat ovocitele isi finalizeaza maturatia.

Sperma colectata se lichefiaza timp de 30 min. apoi este preparata in vederea selectionarii spermatozoizilor.

Dupa 1-6 ore dupa punctia ovariana, spermatozoizii si ovocitele insemintate vor forma embrionii

La 24 de ore de la insemintare examinarea sub microscop pune in evidenta 2 pronuclei care semnifica fecundatia. Daca sunt mai mult de 2 pronuclei, oul nu este viabil.

D.) In stadiul de blastomer (48 ore dupa inseminare) se efectueaza transferul embrionului.

Embrionii sunt plasati intr-un cateter care este introdus in uter, iar embrionii sunt depusi intracavitar.

Sansele de sarcina cresc odata cu cresterea numarului de embrioni plasati in uter (16- -22% pentru respectiv 1,2,3 embrioni), dar creste si riscul sarcinilor multiple, cand se poate practica o reductie embrionara.

Esec:

in timpul stimularii ovulatiei, ovulatia nu se produce;

in cazul unui chist ovarian nu este gasit nici un ovocit in lichidul folicular;

sperma poate fi de proasta calitate;

odata embrionii plasati in uter, ei nu se nideaza, aceasta fiind cauza celor mai multe esecuri.

Congelarea embrionilor

Embrionii supranumerari pot fi congelati cu azot lichid la -196°C. La decongelare, 50% din embrioni sunt distrusi.

Se recomanda congelarea timp de numai 2-3 ani.

Alte tehnici de procreare asistata

1. GIFT (Gamete Intra Fallopian Transfer).

Se adreseaza femeilor care au cel putin una din trompe permeabile. Se preleveaza ovocitele. Ovocitele preparate sunt imediat plasate intr-un cateter in care spermatozoizii sunt preparati conform normelor uzuale FIV. Cateterul este introdus apoi prin celioscopie in una din trompele unde sunt injectate ovocitele impreuna cu spermatozoizii.

2. ZIFT (Zygote Intra Fallopian Transfer).

Tehnica si conditiile sunt similare cu GIFT. Diferenta consta in faptul ca introducerea in uter nu se face imediat, ci fecundarea se produce initial in laborator si dupa 24 de ore, embrionul in stadiul de zigot permite plasarea sa in trompa prin celioscopie. Prin aceasta metoda exista siguranta ca fecundatia a avut loc, lucru pe care nu-l poti sti la GIFT.

3. TET (Tubal Embryo Transfer).

Principiul este identic, dar transferul se face in stadiul de blastomer. Fata de FIV, cand embrionul este plasat in uter, aici embrionul este plasat in trompa, pentru a mima conditiile fiziologice.