Teorii ale afectivitatii

Teorii ale afectivitatii

Teoria intelectualista

Reprezinta una din primele incercari de a studia procesele afective. Conform acesteia starile afective sunt consecinta acordului sau dezacordului intre reprezentari, acordul intre reprezentari generand bucurie, iar dezacordul tristete. In prezent este considerata reductionista.

Teorii fiziologice periferice

Cea mai cunoscuta din acest grup este teoria lui James si Lange. Acestia propun modificarea succesiunii cauzale clasice: stimul → perceptia stimulului → emotia → expresia emotiei (mimica, modificari fiziologice, comportament) in urmatoarea succesiune cauzala: stimul → perceptia stimulului → expresia emotionala → emotia. Din punct de vedere fiziologic aceasta succesiune are loc astfel: stimul → perceptia stimulului → excitatia reflexa a organelor interne si a musculaturii striate → perceptia reactiilor viscerale si somatice (emotia). Sursa emotiilor este reprezentata, conform teoriei lui James si Lange de semnalele provenite de la viscere si muschi ce vor fi prelucrate la nivelul scoartei cerebrale ca senzatii. Trairile emotionale sunt analogate deci unor cenestezii somatice.

Teoria lui james si Lange este numita periferica deoarece reduce afectivitatea la senzatii periferice si periferica deoarece argumenteaza rolul reactiilor fiziologice in geneza trairilor afective. Emotia (ca fapt psihic integrat la nivelul scoartei cerebrale) este generata, conform lui James si Lange de feedback-ul modificarilor organice (somatice si vegetative).

Teoria lui James si Lange a fost infirmata tot de cercetarile fiziologice, care au aratat experimental ca producerea unor modificari neurovegetative prin stimularea SNV cu adrenalina nu determina trairi emotionale. Ceea ce astazi este acceptat din aceasta teorie este posibilitatea influentarii proceselor afective prin modificari la nivelul SNV, fapt argumentat experimental: administrarea de blocante betaadrenergice (de exemplu propranolol) determina 'cuparea' trairilor emotionale.

Teorii fiziologice centrale

Acest grup de cercetari reconsidera rolul formatiunilor subcorticale si corticale in geneza proceselor afective.

Teoria lui Cannon si Bard, cunoscuta si sub numele de teoria talamica a emotiilor ia in considerare rolul talamusului si al conexiunilor talamo-corticale in geneza proceselor afective. Conform acestei ipoteze, modificarile la nivelul SNV apar simultan cu trairea emotionalitatii, deci corelativ si nu cauzal.

Teoria lui Papez si MacLean sustine ca si alte regiuni ale SNC participa la desfasurarea proceselor afective. Prezinta importanta in acest sens conexiunile cortico-talamice, scoarta cerebrala, precum si hipotalamusul. Hipotalamusul este centrul efector al expresiilor emotionale (manifestarea emotionalitatii prin modificarea parametrilor SNV si prin modificari in plan comportamental.

Teoriile cognitiv-fiziologice

Acestea grupeaza cercetarile care propun studiul afectivitatii din dubla perspectiva: neurovegetativa (rolul scoartei cerebrale, talamusului, hipotalamusului, sistemului nervos vegetativ) si cognitiv-sociala (rolul procesarii cognitiilor, rolul modelarii sociale a trairilor emotionale). Starile emotionale sunt produsul interactiunii intre activarea fiziologica (definita prin activarea sistemului nervos vegetativ simpatic), aceasta fiind componenta emotional nespecifica ce determina intensitatea procesului emotional, respectiv integrarea la nivel psihic in plan psihologic a activarii de tip fiziologic, aceasta fiind componenta emotional specifica ce determina calitatea starii afective. Teoriile cognitiv-fizilogice sustin necesitatea abordarii concomitente a informatiei despre situatia ce determina emotia, a relatiei persoanei cu aceasta situatie, precum si a modificarilor vegetative si comportamentale

Dimensiuni ale proceselor afective

Analiza proceselor afective din punctul de vedere al derularii lor cuprinde mai multe nivele: modificarile neurovegetative, expresia comportamentala, precum si nivelul trairii afective ca fapt psihic.

Modificarile neurovegetative care acompaniaza desfasurarea emotionalitatii sunt consecinta participarii sistemului nervos vegetativ, prin cele doua componente ale sale: sistemul nervos vegetativ simpatic si sistemul nervos vegetativ parasimpatic, dar si a sistemului endocrin. Efectele sunt vizibile la nivelul aparatelor, sistemelor si mediilor interne ale organismului (sistemul cardiovascular, sistemul respirator, sistemul digestiv, sistemul muscular, constante sanguine).

Modificarile comportamentale sunt observabile prin analiza gesticii, mobilitatii sau imobilitatii corporale, expresiei faciale, expresiei vocale.

Analiza trairii afective ca fapt psihic trebuie realizata in functie de sensul, intensitatea si stabilitatea proceselor afective. Dupa sensul lor procesele afective pot fi clasificate in pozitive sau negative. Intensitatea se refera la amplitudinea ecoului psihic si comportamental pe care procesul afectiv respectiv il genereaza. Stabilitatea se refera la persistenta in timp a unei trairi afective de un sens, respectiv intensitate stabilite.

Teme

Cum a fost demonstrata functionarea deficitara a receptorilor GABAa in tulburarile de anxietate?

Cum a fost aplicata metoda analizei citogenetice a cariotipului pentru a obiectiva prezenta unor tulburari de anxietate?

Care sunt dimensiunile proceselor afective?

In ce consta teoria lui James si Lange?

In ce constau teoriile cognitiv-fiziologice?