Istoria baletului - tinuta bratelor, a capului

ISTORIA BALETULUI - TINUTA BRATELOR, A CAPULUI

Dansul este limbajul ascuns al sufletului."

Martha Graham

"Dansul este cea mai frumoasa artǎ, pentru ca el nu este traducerea sau abstractizarea vietii, el este viata insasi"

(Havelock Ellis)

Baletul clasic este o forma a dansului care se exprima prin miscari precise ale corpului, bazandu-se in special pe aratarea unor linii estetice ale acestuia.

O istorie a baletului nu se poate realiza decat partial, fiindca n-a existat si inca nu s-a creat, cu toate eforturile depuse, un sistem de semne precise, care sa fixeze principalul si indispensabilul sau element, dansul. In trecut, cand baletul era o arta cu un profil abia conturat, nesiguranta si dubiile isi puteau gasi o explicatie acceptabila, in epoca contemporana, dupa sute de balete cu trasaturi specifice si continut tematic foarte variat, credem ca se poate scrie o istorie in care sa se vorbeasca numai despre ceea ce, in general, se intelege prin termenul balet.

Precum se stie, denumirea aceasta provine probabil din cuvantul italian ballare,a dansa. In secolul 13-14 se numea balet o melodie care insotea un anume dans, iar in Franta si versurile care se cantau in aceasta imprejurare.

Dansul avea un caracter mimetic si comporta o mica punere in scena. Combinandu-se cu alte tipuri de reprezentatii si divertismente, ajunge dupa o lunga evolutie, indeosebi sub directivele poetilor si muzicienilor umanisti, sa reuneasca toate trasaturile caracteristice unui nou tip de distractie colectiva, care primeste denumirea de balet. Dupa un consens umanim, desi in Italia aparusera inainte, e drept sub o forma mai putin finita, data nasterii acestor divertismente o fixeaza Baletul comic al reginei(Ballet comique de la reine) dat la Palatul Bourbon din Paris, la 15 noiembrie 1581. Toate aceste fiind spuse putem trece la partea practica.

Inclinarea in spate"Cambrarea in extensie"

Inclinarea cǎtre spate poarta numele de "cambrare". Contrar flexiunii precedente,acestǎ extensie incepe din extremitatea libera a trunchiului,adica din partea sa superioarǎ si printr-o miscare progresiva de rulare, angajeazǎ aproape toate vertebrele in aceastǎ curbare spre spate. Avem grija ca nu cumva capul, rasucit sau nu, sǎ nu basculeze catre spate. In scopul evitarii tasǎrii vertebrale a partii de jos a spatelui,este de dorit sǎ "contractam fesele"(muschii flexori intinsi impiedica extensia bazinului): ceea ce are ca efect contractarea fesierilor si a muschilor dorso-lombari care vor juca astfel rolul unor "perne" pentru vertebrele lombare presate una contra celeilalte in timpul"cambrarii". Nu trebuie sǎ "ne rupem rinichii" ci trebuie sǎ ne arcuim spatele.

Ridicarea "cambrarii" pana in pozitie dreaptǎ se datoreazǎ lucrului activ al muschilor abdominali(intinsi in timpul cambrǎrii): capul va urma redresarea spatelui si in nici un caz nu va trebui sǎ precedeze miscarea de redresare, astfel ceafa se rotunjeste.

Inclinarea lateralǎ "Aplecarea pe o parte"

In timpul unei inclinǎri laterale numitǎ "aplecarea pe o parte", miscarea pleacǎ in egalǎ masurǎ din extremitatea liberǎ a trunchiului pentru a se intinde progresiv antrenand o compresie a unei laterale in scopul intinderii celeilalte. Flexiunii laterale ca atare i se adauga treptat o miscare usoara de rasucire. Amplitudinea miscarii este accentuatǎ de o respiratie corectǎ .

Revenirea din aceastǎ "aplecare" se sprijina pe muschii abdominali ajutati de muschii lombari si de muschii psoas din margine care se redreseazǎ (aceiasi muschi din partea opusa care au participat anterior la inflexiunea lateralǎ).

In aceaste douǎ ultime miscari: inclinarea cǎtre spate si pe o parte bazinul nu este mobilizat ci ramane solid fixat si stabilizeazǎ corpul.

Tinuta bratelor si a capului

Dacǎ existǎ o incidenta, la prima vedere mai discretǎ, privind executia pasilor in dansul clasic, bustul, partea superioara a trunchiului nu este doar sediul respiratiei si a punctelor de atasare a bratelor.

Indisociabil de abdomen si sustinut ca si acesta de coloana vertebralǎ, bustul este, datoritǎ pozitiei sale superioare, " balanta" corpului.

Aceasta spune totul despre importanta sa in echilibrul pe care il poate favoriza sau compromite.

De supletea bustului si de forta spatelui depinde toatǎ " viata" dansului, fenomen impalpabil dar perceptibil prin respiratia care " se scurge" prin brate si prin pozitia capului. Armonizatǎ cu ritmul miscarii, o buna respiratie indeparteazǎ oboseala si faciliteaza progresul elevului: acesta va trebui sǎ vegheze asupra unei bune expiratii in timpul efortului.

Dezvoltarea supletii coloanei vertebrale si a musculaturii toracice faciliteazǎ participarea bustului la flexiunea trunchiului. Devine astfel imposibil ca dansatorul sa-si

retragǎ bustul printr-o retragere de la baza coastelor care nu trebuie sǎ "pluteascǎ" si printr-o alungire toracicǎ in sus, avand totodatǎ grijǎ sǎ nu ridice umerii pentru a nu tasa gatul.

In acelasi fel in care miscarile picioarelor solicitǎ bazinul, la fel pozitia bratelor are legatura cu partea superioarǎ a corpului, bratele fiind indisociabile de centura scapularǎ. Dar,spre deosebire de picioare, ele nu trebuie sǎ suporte greutatea corpului si nu trebuie sǎ se deplaseze decat pe cea a propriilor segmente, mai putin in cazul dansatorului care trebuie sǎ sustina dansatoarea in decursul "ridicarilor".

Bratele reprezintǎ la modul general,alungirea umerilor panǎ la palme, cotul fiind mentinut intr-o lejera rotatie interna in scopul evitǎrii fracturii provocate de hiper-extensia cotului (care este ceva natural la femei). Aceasta tinutǎ conferǎ bratului o rotunjire si permite mentinerea lor departe de corp.Astfel cotul dǎ impresia cǎ se odihneste pe o "pernǎ de aer".

Doar aceasta pozitie a cotului asigurǎ stabilitatea bratului: acesta, articulat de umǎr, este solidar centurii scapulare. Prin tragerea cotului si coborarea omoplatilor, printr-un fenomen de reactie in lant, simultan cu redresarea partii superioare a corpului, bratele sunt sustinute si mentinute prin forta muschilor care le "fixeazǎ" de omoplati, impiedicand astfel ridicarea umerilor: o eroare curentǎ care antreneazǎ o contractare excesivǎ a trapezului. Asadar impotriva retragerii bustului care are tendinta de a provoca astfel o ridicare a umerilor, acestia trebuie sa ramanǎ coborati, chiar si atunci cand bratele se ridicǎ deasupra orizontalei ( in "coroanǎ" de exemplu). Umerii coborati si bustul intins trebuie sǎ meargǎ deci in paralel. In consecintǎ, dacǎ miscarile bratelor nu pornesc de la umerii sustinuti de spate, ele vor aparea cautand un sprijin in exteriorul corpului, la nivelul extremitǎtilor: aceasta va avea ca efect imediat crisparea mainilor (dansatorul incearcǎ sǎ "se agate de crengi" ! " Viata" bratelor este asadar conditionatǎ in mod absolut de o tinutǎ. bunǎ a bustului si a spatelui.

Mentinut ridicat, dar printr-o intindere verticalǎ a vertebrelor cervicale, dar nu rigid, capul urmeazǎ miscarea unuia dintre bratele in actiune ( la distantǎ de un brat) dacǎ nu se adreseazǎ publicului. Efectueazǎ asadar rotatii de la dreapta la stanga, sau mai bine zis se inclina lejer spre fatǎ in spate si in lateral. Aceste inclinari si rotatii se combinǎ adesea in cursul realizǎrii pasilor de dans.

Importanta practicarii dansului in scoala

Dansul in activitatile de educatie fizica si sport se situeaza intre lumea artei, lumea sportului, si cea s scolii.

Dansul nu este numai o productie de forme, caracteristica si altor activitati fizice, ci este o modalitate de creatie si comunicare a unor sensuri. Daca formele corporale pot sa se asemene, intentiile difera fundamental. Dansul prin aporturile sale ofera perspective educative unice in EFS, avand ca finalitate crearea de sensuri si emotie, precum si construirea unei expresivitati motrice prin angajarea individului in procesul de creatie artistica.

Dansul reprezinta raportul dintre nevoia de a exprima individualitatea unei persoane sau a unui grup si dorinta de a provoca o impresie asupra celor din exterior, mai plastic spus" dansezi si transmiti sentimente pentru a emotiona". De accea profesorul trebuie sa inteleaga dansul ca pe o activitate care trebuie sa genereze raportul "expresie impresie" intr-o perspective de comunicare prin intermediul creatiei coregrafice.

Concluzii generale

Cand ajungi sa studiezi baletul ajungi sa iti schimbi stilul de viata, poti spune k esti un om nou. Putin mai detaliat ar fi dezvoltarea mobilitatii articulare, realizarea tinutei si expresiei artistice, dezvoltarea ritmicitatii si muzicalitatii, educarea sentimentelor estetice, integrarea in colectiv.

Bibliografie

Asist. Univ. Dre. Alice Visan Indrumar dans 1997

Izvoarele dansului

Robert Cohan: L`atelier de la danse

• Imagini- www.google.ro