Notiuni operationale generale si specifice
Terminologia clara si precisa, reprezinta una din conditiile pe care la implica orice disciplina stiintifica. Astfel si disciplinele care se ocupa cu studiul miscarii umane si-au elaborat un limbaj propriu, in cadrul caruia unii termeni au o folosire mai frecventa fata de altii si, de aceea, sunt considerati ca reprezentand aspectele de esenta ale domeniului (concepte, notiuni, idei).
Ansamblul datelor stiintifice referitoare la conceptul de probleme in relatie cu miscarea (din sport, educatie fizica si kinetoterapie) formeaza teoria miscarii (Dictionary of Sport Science, editor Erich Beyer, 1992, Verlag Karl Hofmann). Teoria miscarii insumeaza diferite concepte, fiecare caracterizat prin propriile premize si limitat de legaturile pe care le are cu o teorie particulara. Ca punct central al acestei teorii, trebuie citata punerea in evidenta a indicilor caracteristici esentiali ai miscarilor selectionate (calitati motrice), cercetarea pentru studierea principiilor motrice si pentru descrierea si evaluarea instructionala a proceselor de invatare a miscarilor corespondente.
Pentru inceput este necesara clarificarea catorva asemenea notiuni care, repetam, nu sunt proprii unei discipline, ci unui domeniu, acela al miscarii umane. Ca atare, se cere, pentru seminar, extragerea din D.L.R., Dictionarul explicativ al limbii romane si Indrumatorul terminologic pentru studentii sectiilor de Kinetoterapie, a definitiilor pentru urmatoarele:
a) notiuni operationale generale: 1) Activitate; 2) Act motric; 3) Actiune motrica; 4) Activitate motrica; 5) Activitate corporala; 6) Calitate motrica; 7) Capacitate motrica; 8) Coordonare motrica; 9) Deprindere motrica; 10) Educatie; 11) Educatie fizica; 12) Efort; 13) Exercitiu; 14) Exercitiu fizic; 15) Igiena; 16) Invatare; 17) Invatare motrica; 18) Miscare; 19) Motricitate; 20) Motilitate; 21) Metoda; 22) Metodologie; 23) Sanogeneza; 24) Sanatate; 25) Sport; 26) Stiinta; 27) Teorie.
b) notiuni operationale specifice: 1) Accident; 2) Boala; 3) Adaptare; 4) Adaptare functionala; 5) Cinetic; 6) Compensare; 7) Corectare; 8) Crestere fizica; 9) Cura; 10) Dezvoltare fizica; 11) Diagnostic; 12) Diformitate; 13) Deficienta; 14) Disfunctie; 15) Handicap; 16) Impotenta; 17) Incapacitate; 18) Infirmitate; 19) Insuficienta; 20) Invaliditate; 21) Kinetologie (Kineziologie); 22) Kinetoterapie (Kineziterapie); 23) Profilaxie; 24) Reabilitare; 25) Readaptare; 26) Recuperare; 27) Reeducare; 28) Terapeutic.
Asupra tuturor acestor notiuni se va reveni pe parcursul anilor de studii, dar obligatia studentilor este de a-si insusi si de a-si clarifica, inca de la inceput, definitiile - pentru a facilita intelegerea lor.
Definirea componentelor domeniului
Pentru a clarifica locul Kinetoterapiei in cadrul domeniului trebuie pornit de la definirea principalelor concepte care intereseaza domeniul 'miscarii umane si al omului in miscare'. Astfel:
Activitatea corporala
Dictionarul explicativ al limbii romane defineste activitatea corporala ca ansamblu de acte fizice facute in scopul obtinerii unui anumit rezultat; folosire sistematica a fortelor proprii intr-un anumit domeniu, participare activa si constienta la ceva: munca, ocupatie, indeletnicire, lucru. Conform definitiei, aria de cuprindere a termenului de 'activitati corporale' se cere extinsa (tinandu-se cont de definitiile date miscarii, motricitatii, actului, actiunii si activitatii motrice) la intreaga sfera a activitatilor motrice umane.
Educatia fizica este definita in Dictionarul explicativ al limbii romane ca ansamblu de masuri care au ca scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor, intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor de miscare necesare atat pentru munca, cat si pentru activitatea sportiva.
Kinetoterapia studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului miscarile (activitatile motrice) normale, in acelasi timp, studiind si elaborand principiile de structurare a unor programe care se adreseaza organismului uman, atat din punct de vedere profilactic, cat si din punct de vedere terapeutic si recuperator. Este o disciplina stiintifica cu caracter aplicativ bine definit, avand un obiect propriu de studiu: mentinerea si dezvoltarea unor indici morfologici si functionali normali, prin mijloace specifice (exercitiul fizic ca element de baza), la persoane in situatii biologice speciale (D. Motet, D. Marza, 1995). Avand in vedere ca toti oamenii beneficiaza, sub o forma sau alta de miracolul si binefacerile curativo-profilactice si terapeutice ale miscarii, se poate afirma ca intr-un moment sau altul al vietii, fiecare om (sanatos, in situatii biologice speciale, bolnav, deficient, convalescent) intra in sfera de aplicatii ale Kinetoterapiei (V. Marcu, 1995), aceste aplicatii fiind profilactice, terapeutic-recuperatorii si compensatorii.
Kineziologia (Kinetologia) este definita de catre Dally in 1857, ca fiind stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. Din aceasta se desprinde, ca stiinta de sine statatoare, Kinetologia umana care se ocupa cu studiul miscarii umane si al structurilor care participa la aceste miscari (D. Motet, D. Marza, 1995).
In momentul de fata se mai fac inca confuzii, termenul fiind folosit si in sensul de Kinetoterapie, fiindu-i atribuite obiectul de studiu, obiectivele, metodele si mijloacele acesteia din urma.
Sportul
Dictionarul explicativ al limbii romane defineste sportul ca si complex de exercitii fizice si de jocuri practicate in mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a intari si de a educa vointa, curajul, initiativa si disciplina: fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activitati. Analizand definitiile si apropiindu-le de definitiile si obiectul de studiu al tuturor conceptelor luate in discutie, rezulta ca Kinetologia umana este cea care se ocupa cu studiul miscarii umane si a omului in miscare (incluzand toate tipurile de miscare si caracteristicile lor calitative exprimate prin termeni de motricitate si motilitate - cu respectarea definitiilor), restul subdisciplinelor stiintifice, ocupandu-se cu studiul motricitatii umane.
Unitatea de studiu face o trecere in revista a celor mai des intalnite notiuni operationale generale si specifice, subliniind necesitatea cunoasterii terminologiei de specialitate si, in acest sens, a lucrului cu dictionarul si defineste componentele domeniului, in asa fel incat sa se asigure baza intelegerii ariei de cuperindere.
Pornind de la definitia data de Prof. Epuran M. (1992) Stiintei activitatilor corporale (stiinta care studiaza legitatile dezvoltarii si perfectionarii fizice, a cailor de optimizare si maximizare a capacitatii motrice, a realizarii armonice a integrarii sociale a individului in colectivitatile al carui membru este) si luand in considerare doar activitatile corporale orientate spre scopul bine stabilit al domeniului nostru, de optimizare a activitatilor corporale cu efecte formative caracteristice, o schema a cuprinderii domeniului nostru, ar putea arata astfel (Schema nr. 1).
Domeniul miscarii umane si a omului in miscare (Kinetologia umana) cuprinde Educatia fizica, Sportul si Kinetoterapia. Acestea fiind discipline stiintifice de sine statatoare, stiinta care le studiaza (Stiinta activitatilor corporale), poate fi considerata ca sistem complex. In cadrul fiecareia dintre disciplinele stiintifice care alcatuiesc Sistemul Stiintei activitatilor corporale se regasesc activitati corporale specifice:
- AL - activitatile corporale ludice, de joc (lat. ludus) apartin atat copilariei, cat si varstelor ulteriare, constituind un complex de mijloace care satisfac nevoile de miscare ale fiintei umane sub formele cele mai variate: de la jocuri de simulare (mimicry) sau ameteala (ilinix), la cele cu caracter de lupta (agon) sau sansa (alea).
- AG - activitatile corporale gimnice (lat. gymnas) sunt orientate spre autoperfectionare, efectuate de regula benevol si cuprinse in: gimnastica de baza, gimnastica aerobica, jogging, cu functii de autodezvoltare si sanogenetice.
- AA - activitatile corporale agonistice (lat. agon) continua cu mijloace mult mai variate, caracteristica de intrecere a unor jocuri. Sunt o trecere de la joc la sport si, in acelasi timp, la intrecerea cu sine pe care o realizeaza activitatile gimnice cu orientare spre autodezvoltarea armonioasa si autoperfectionare.
- AR - activitatile corporale recreative (lat. recreatio), efectuate in timpul liber, detin mai mult decat celelalte (poate in egala masura cu cele ludice) functiile de divertisment, destindere, odihna activa, recreere, refacere psihica si formare.
- AC - activitatile corporale compensatorii (lat. compensatio) au functie de recuperare a capacitatii fizice si motrice a celor care manifesta diferite disfunctii provenite din accidentari, din disfunctii profesionale sau din fond genetic.
Schema nr. 1. Aria de cuprindere a domeniului miscarii umane si a omului in miscare
Structura Sistemului Stiintei activitatilor corporale, reprezentata in schema nr. 2, trebuie interpretata astfel:
Domeniul Kinetologiei umane cuprinde o serie de activitati corporale, a caror practica este reglementata de o teorie specifica.
Prin teoriile stiintifice bine puse la punct ca urmare a cercetarii avansate, activitatile s-au constituit deja in discipline stiintifice (Educatia Fizica, Sportul, Kinetoterapia) si formeaza un corp de cunostinte stiintifice care impreuna formeaza Stiinta activitatilor corporale si ii dau caracter de sistem.
Domeniul Kinetologiei umane se afla in studiul Sistemului Stiintei activitatilor corporale.
Eforturile tuturor componentelor Sistemului Stiintei activitatilor corporale sunt reunite in vederea unei echifinalitati, constand in extragerea din miscarea umana a potentialitatilor maxime care sa asigure o cat mai eficienta conservare, adaptare si integrare a omului in/la mediul sau.
Stiinta activitatilor corporale isi abordeaza obiectul de studiu intra-, inter-, pluri- si transdisciplinar, analizand, prelucrand si controland toate informatiile care provin din teoriile si practicile proprii si ale altor domenii.
Astfel privite legaturile, informatiile provenite din afara sistemului propriu se constituie in subdiscipline care deservesc Stiinta activitatilor corporale, ca: Fiziologia sportului, Psihologia sportului, Filosofia sportului; Sociologia sportului; Educatia fizica adaptata (pentru persoane cu disfunctii); Fiziologia efortului; Dezvoltare motrica; Invatare motrica; Biomecanica sportului; Istoria sportului; Managementul sportului; Medicina sportului; Pedagogia sportului; Informatica sportului; Politica sportului; Legislatia sportului; Facilitatile si echipamentul sportiv; Economia sportului (Haag si col. -1992-, Coetze-1994, citati de M. Epuran, 1994).
Schema nr. 2. Structura Sistemului Stiintei activitatilor corporale
Locul kinetoterapiei in ierarhia conceptelor care definesc domeniul
In stransa legatura cu notiunile si conceptele definite si clarificate pana acum, din schema nr. 3 reiese cu claritate locul Kinetoterapiei in ierarhia conceptelor care definesc domeniul.
Domeniul miscarii umane si a omului in miscare (Kinetologia umana) cuprinde Educatia fizica, Sportul si Kinetoterapia. Acestea fiind discipline stiintifice de sine statatoare, stiinta care le studiaza (Stiinta activitatilor corporale), poate fi considerata ca sistem complex. In cadrul fiecareia dintre disciplinele stiintifice care alcatuiesc Sistemul Stiintei activitatilor corporale se regasesc activitati corporale specifice: ludice, gimnice, agonistice, recreative, compensatorii. Activitatile agonistice se folosesc in cadrul educatiei sizice si sportului, in kinetoterapie locul lor fiind luat de activitatile compensatorii.
Sistemul Stiintei activitatilor corporale are o parte de teorie (blocul de comanda), o parte metodica (blocul de analiza si control) si o parte practica (blocul de executie). Intre acestea functioneaza legaturi in toate sensurile. Prin intermediul Blocului de analiza si control se realizeaza legaturile necesare si cu alte domenii, de unde se preiau informatiile necesare, care sunt adaptate si aplicate specific in domeniul nostru.
Kinetoterapia este o componenta a domeniului miscarii umane si al omului in miscare (Kinetologia umana), care la randul sau contine mai multe subcomponente.
1. Enuntati definitia Kinetoterapiei.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.Obiectul propriu de studiu al Kinetoterapiei este:
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Enuntati definitia Kinetologiei umane.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Domeniul Kinetologiei umane, studiat de Stiinta activitatilor corporale, cuprinde urmatoarele subdomenii:
a. Educatia fizica
b. Miscarea organismelor vii
c. Sportul
d. Ergonomia
e. Miscarile reflexe voluntare
f. Kinetoterapia
g. Miscarile reflexe automate
h. Loisirul
i. Ocupatii (alte activitati corporale)
5. Activitatile corporale specifice intalnite in cadrul domeniului sunt:
a. activitati ludice
b. activitati intelectuale
c. activitati independente
d. activitati gimnice
e. activitati agonistice
f. activitati necesare
g. activitati recreative
h. activitati comerciale
i. activitati compensatorii
6. Eforturile tuturor componentelor Sistemului Stiintei activitatilor corporale sunt reunite in vederea unei echifinalitati, constand in:
a. extragerea din miscarea umana a potentialitatilor maxime care sa asigure o cat mai eficienta conservare, adaptare si integrare a omului in/la mediul sau.
b. asigurarea homeostaziei
c. asigurarea petrecerii placute a timpului liber
7. Desemnati prin numerotare ordinea ierarhica a urmatoarelor concepte care definesc domeniul constituit de miscarea umana si omul in miscare.
Kinetoterapie
Kinetologie umana
Kinetologie
Sistemul Stiintei activitatilor corporale
Elaborati o fisa cu definitiile a 10 dintre notiunile operationale generale si / sau specifice enumerate in unitatea de studiu II.1.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
