Miscarea si activitatile sportive - mijloace eficiente de dezvoltare a copiilor

MISCAREA SI ACTIVITATILE SPORTIVE -

MIJLOACE EFICIENTE DE DEZVOLTARE A COPIILOR

Educatia fizica si activitatile sportive sunt preocupari constante pentru toti factorii responsabili de educatia generatiilor in formare, de sanatatea si capacitatea biomotrica a populatiei.

In toate perioadele de dezvoltare a societatii, educatiei fizice i-a fost recunoscuta contributia la formarea personalitatii tinerei generatii, fiind latura constitutiva a procesului de instruire si formare a acesteia. In acelasi timp, educatia fizica a fost considerata ca fiind unul dintre principalii factori de calire si fortificare a organismului.

Pe parcursul anilor, educatia fizica a cunoscut perioade de inflorire, dar si momente de declin. De la lumea antica, care a acordat multa atentie si a apreciat, pretuind nespus miscarea, am pastrat cunoscutele percepte: "Kalos kai agatos" (Frumos si bun) si "Mens sana in corpore sano" (Minte sanatoasa in corp sanatos). In continutul acestor percepte, sunt sintetizate idei valoroase despre idealul educativ, relevandu-se unitatea stransa dintre fizic si psihic, multipla si complexa lor interconditionare.

Dupa perioade obscure, in care educatia fizica si sportul erau considerate, in multe tari, preocupari minore si neserioase ("desuete"), dexteritati ale planurilor de invatamant, acestea revin in prezent pe prim plan, cunoscand o noua perioada de inflorire. Conceptiile retrograde, in virtutea carora educatia fizica si sportul erau mentinute la periferia preocuparilor instructiv - educative a activitatilor de interes social, au fost abandonate treptat. Sunt reconsiderate rolul si contributia educatiei fizice si sportului in realizarea obiectivelor urmarite de societate in legatura cu formarea tinerei generatii si cu complexa preocupare a conservarii sanatatii si capacitatii de munca a populatiei. Acum, este tot mai mult acceptata ideea ca, educatia fizica si activitatile sportive constituie modalitati eficiente de educare multilaterala a tineretului, de fortificare, compensare si reconfortare, motive pentru care sunt tot mai pregnant integrate in procesul instructiv - educativ, in viata si comportamentul omului contemporan. Putem constata ca, preocuparile societatii pentru realizarea unui echilibru rational in solicitarea organismului, capabil sa asigure dezvoltarea corecta si multilaterala a personalitatii, sa conserve starea de sanatate si capacitatea de munca, sa combata fenomenele degenerative, cauzate de limitarea efortului si a miscarii, sporesc considerabil.

Activitatile pronuntat unilaterale, sedentarismul, alimentatia considerabil imbunatatita si abundenta, stresul, limitarea efortului, ridica tot mai acut, problema folosirii pe o scara tot mai larga a activitatilor de educatie fizica si sport, ca mijloace preventive si compensatorii, de destindere si agrement, capabile sa protejeze fiinta umana in fata acestor fenomene nocive, sa o potenteze si sa-i asigure prelungirea vietii active.

In legatura cu preocuparile de a valorifica educatia fizica in directia educarii unor trasaturi si comportamente pozitive - avand in vedere avantajele pe care le prezinta caracterul practic - activ al procesului de educatie fizica - lucrarile lui J. Piaget "Motricitate, perceptie si inteligenta" - "Activitatile practice la copii", sugestive prin titlurile lor, avanseaza idei valoroase privind rolul motricitatii in "dezvoltarea mecanismelor cognitive" la copii, privind valorificarea pedagogiei active, prezenta in procesul de educatie fizica, in formarea comportamentelor.

Idei ca: "unitatea fundamentala a actiunii si inteligentei sub aspectul sau operational"; "toate mecanismele cognitive se bazeaza pe motricitate"; "cunoasterea este mai intai o actiune asupra obiectului si in felul acesta ea implica in insasi radacinile sale o dimensiune motrica permanenta, reprezentata si la nivelele cele mai inalte de cunoastere2 - Pierre Parlebas in lucrarea "Educatia fizica si inteligenta motrica" - invita la reconsiderarea rolului si functiilor educatiei fizice in cadrul procesului instructiv - educativ, subliniind implicarea ei in dezvoltarea proceselor cognitive. Totodata, J. Piaget, exponent de seama al pedagogiei experimentale, atentioneaza si asupra faptului ca educatia fizica si sportul, utilizand o pedagogie activa (a comportamentelor) care confera elevilor responsabilitati, independenta, obligandu-i la actiune si initiative, creeaza premisele necesare dobandirii experientei de munca si viata, exersarii comportamentelor.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE DEZVOLTARII

MOTRICE LA VARSTA PRESCOLARA SI SCOLARA

MICA SI MIJLOCIE

Nu exista limita inferioara de varsta pentru inceperea dezvoltarii calitatilor motrice. Exista doar metode si mijloace adecvate acesteia, perioade de dezvoltare mai intensa si de relativa stagnare.

Varsta prescolara (3 - 6 ani)

. Copilul se dezvolta foarte repede din punct de vedere motric, invatand sa prinda sau sa arunce, precum si primele actiuni motrice combinate: alergare cu saritura, aruncare si prindere, prindere si aruncare, alergare si aruncare sau prindere;

. viteza si formele sale de manifestare se dezvolta mai putin la aceasta varsta, datorita slabei mobilitati a proceselor nervoase;

. forta si indemanarea au un nivel scazut si se dezvolta destul de putin, deoarece in jocul neorganizat al copiilor corelarea acestor calitati este dificil de realizat;

. mobilitatea se dezvolta deosebit de bine;

. rezistenta, datorita activitatii de joc a copiilor, se dezvolta la nivelul solicitat de efectuarea acesteia.

Se recomanda ca atentia educatoarelor sa fie indreptata, la aceasta varsta, spre dezvoltarea vitezei, indemanarii si intaririi musculaturii extensoare, efectuand zilnic exercitii corespunzatoare.

In efectuarea actiunilor fizice trebuie sa se tina seama de faptul ca la aceasta varsta copiii manifesta o placere deosebita pentru miscare si mai ales pentru joc, dar au o capacitate de concentrare redusa, o atentie instabila, iar dorinta de a invata, de a repeta, nu este inca, conturata.

Cu toate aceste particularitati specifice varstei prescolarilor, este posibila si chiar indicata inceperea organizata a activitatii fizice, chiar si pregatirea pentru practicarea unor ramuri de sport ca: patinajul artistic, sariturile de la trambulina, inotul, gimnastica, schiul.

Varsta mica si mijlocie (7 - 14 ani)

Este varsta la care elevii inregistreaza progrese deosebit de mari in ceea ce priveste motricitatea.

Deprinderile naturale si de baza se perfectioneaza, iar pe fondul lor se formeaza si se consolideaza altele noi, mai complexe. Din aceste motive, aceasta varsta este cea mai indicata pentru dezvoltarea calitatilor motrice, fiind denumita si varsta primelor performante.

Indicii care definesc viteza, indemanarea si rezistenta aeroba cresc rapid. Paralel cu cresterea acestor indici trebuie sa se acorde o atentie deosebita mobilitatii care, daca nu este sustinuta corespunzator, poate regresa.

Aceasta varsta este marcata de un interes deosebit al elevilor pentru activitatea sportiva, pentru a cunoaste cat mai mult si a prelucra informatiile, dand dovada ca sunt capabili de o participare constienta si activa la cresterea indicilor lor de dezvoltare a motricitatii.

Intrecerea constituie un element care, bine dirijat, poate asigura desfasurarea unor actiuni menite sa contribuie la dezvoltarea motricitatii si a pregatirii fizice a elevilor.

La aceasta varsta, in activitatea destinata dezvoltarii calitatilor motrice, se va acorda o atentie deosebita gradarii efortului in dezvoltarea fortei si a vitezei in regim de rezistenta. Exercitiile de forta se recomanda a fi utilizate cu intensitate medie si submaximala datorita procesului inca neincheiat de consolidare a aparatului locomotor. La fel si exercitiile destinate dezvoltarii vitezei in regim de rezistenta vor fi folosite cu atentie, avand in vedere ca nici functiile aparatelor circulator si respirator nu au atins nivelul maxim de dezvoltare.

Activitati libere cu caracter de miscare

Activitatile obligatorii ocupa numai o parte din timpul pe care copiii il petrec in gradinita, restul timpului fiind afectat jocurilor si activitatilor alese de copii sub indrumarea si supravegherea educatoarei.

Dezvoltarea generala a copilului, deprinderile vietii in colectiv, depind intr-o larga masura de felul ocupatiilor rezervate acestui timp.

In cadrul jocurilor si activitatilor alese, o parte din vreme este destinata jocurilor de miscare, precum si altor activitati legate de educatia fizica: plimbari, exercitii distractive cu caracter de miscare - cu trotinete, cu triciclete, cu role, cu saniute etc.

Jocurile de miscare invatate in activitatile obligatorii se pot repeta si in celelalte momente ale zilei, fara ca participarea la joc sa fie obligatorie pentru copii. Aceste jocuri se pot organiza din initiativa lor, precum si la sugestia educatoarei. Aceasta urmareste sa formeze copiilor priceperea de a organiza si a conduce singuri jocurile de miscare, depinzandu-i astfel sa-si petreaca timpul intr-un mod placut si instructiv.

Jocurile si exercitiile in cadrul activitatilor libere, se organizeaza in functie de anotimp si de ambianta in care ele se desfasoara - pe pajiste, in padure, la nisip, la plaja, pe zapada.

In aceasta lucrare, sunt inmanuncheate cele mai reprezentative si interesante jocuri care pot fi desfasurate atat cu prescolarii, cat si cu scolarii mici si mijlocii. Prin aceste jocuri se urmareste dezvoltarea armonioasa a fizicului copiilor, precum si o serie de deprinderi si calitati morale ca: sentimentul de solidaritate cu interesele echipei din care face parte, raspunderea pentru faptele proprii si ale coechipierilor, vointa, tenacitatea, stapanirea de sine, infranarea pornirilor egoiste si brutale.

Expunerea clara a regulilor de desfasurare a fiecarui joc in parte, variantele ce se pot crea cu ajutorul fanteziei copiilor, dezvolta in acelasi timp memoria, spiritul de observatie si organizatoric, perspicacitatea, inventivitatea, initiativa si atitudinea creatoare.

Jocurile de miscare prezentate in cuprinsul lucrarii cuprind:

. jocuri diferite;

. jocuri cu mingea;

. jocuri cu elemente aplicative;

. stafete;

. jocuri din popor;

. jocuri de miscare cu elemente hazlii;

. jocuri de miscare in apa si pe zapada.

Cu certitudine, se poate afirma ca daca vom continua sa facem miscare, sa desfasuram cat mai multe activitati cu caracter sportiv, sa incercam sa descoperim acele viitoare sperante ale sportului, sigur vom reusi sa modelam atat fizicul cat si sufletul copilului. Il putem face sa fie "frumos si bun".

Jocuri de miscare diferite

1. Vanatoarea de vulpi

Caracterul jocului: alergare cu prinderea jucatorilor.

Loc: sala de grupa sau teren neted (curtea gradinitei)

Participanti: 20 - 30 jucatori

Participantii la joc se grupeaza cate patru la un loc. Dintre acestia, trei jucatori vor constitui vizuina si in acest scop se dispun in forma de cerc cu lant de brate. Cel de-al patrulea jucator devine vulpe si ocupa loc in interiorul vizuinei.

Dintre jucatorii ramasi se alege un vanator si o alta vulpe.

Jocul consta in urmarirea vulpii de catre vanator. Ca sa scape, aceasta se refugiaza intr-o vizuina oarecare. Intrata aici, vulpea, care initial se gasea acolo, paraseste viziunea, fiind de data aceasta ea cea urmarita. Jocul continua la fel. In cazul cand vulpea din vizuina a fost prinsa, schimba rolul cu vanatorul.

Indicatii metodice

- Pe parcursul jocului, rolurile dintre jucatori se vor schimba, din vand in cand, astfel ca fiecare jucator sa poata deveni vulpe.

Jocuri cu mingea

2. Hai la mine, minge!

Caracterul jocului: aruncare, prinderea mingii.

Loc: sala, teren (curtea gradinitei).

Participanti: 20 - 30 copii - doua echipe.

Material: o minge.

Jucatorii se aliniaza pe doua linii fata in fata, formand perechi. Intervalul dintre cele doua linii va fi de 1 - 2 m. Distanta dintre linii se va fixa in functie de mingea care este folosita la joc.

Primul jucator din capul unui rand tine mingea in maini. La comanda "incepeti", el arunca mingea primului jucator din randul din fata lui, acesta o prinde si o arunca mai departe celui de-al doilea din randul din fata lui. Se continua in acest fel pana la terminarea tuturor jucatorilor din randuri, cand mingea este aruncata si prinsa in sens invers (in repetare) tot cu jucatorii care au inceput jocul.

Reguli

. cel care scapa mingea, este obligat sa o culeaga si sa continue aruncarea.

Indicatii metodice

Se evidentiaza randul care a scapat mingea de mai putine ori.

Jocuri cu elemente aplicative

3. Mingea la turn

Caracterul jocului: aruncare, pase, interceptarea mingii.

Loc: teren (curtea gradinitei), poiana.

Participanti: doua echipe - 10 - 15 jucatori fiecare.

Material: minge.

Se improvizeaza un "turn", reprezentat printr-un trepied format din trei bete sau crengi mai lungi, legate la mijloc cu o sfoara. Prin numaratoare sau tragere la sorti, unul din jucatori capata rolul de pazitor si trece in dreptul turnului. Ceilalti formeaza, in jurul turnului, un cerc cu raza de 5 - 6 m si fiecare din ei isi fixeaza, cu o linie trasa pe pamant, locul sau de pe cerc.

Jucatorii de pe cerc au o minge si prin aruncari cauta sa darame turnul. In traiectoria acestor aruncari se interpune, insa, jucatorul - pazitor. El poate prinde sau respinge mingea, jucatorii de pe cerc folosesc mult pasele cu mingea intre ei, cautand momentul cel mai potrivit pentru o aruncare decisiva si anume atunci cand pazitorului ii este greu sa mai intervina. Cel care darama turnul, devine pazitor.

Reguli

. jucatorii de pe cerc nu au voie sa patrunda in interiorul lui;

. daca pazitorul darama singur turnul, el schimba rolul cu ultimul jucator care a atins mingea.

Stafete

4. Stafeta popicarilor

Caracterul jocului: indemanare, alergare.

Loc: sala, teren (curtea gradinitei).

Participanti: doua echipe formate din cate 10 - 15 jucatori.

Materiale: popice si mingi, cate una pentru fiecare echipa.

Pe locul de joc, se traseaza o linie de plecare, iar la 4 - 5 m de la aceasta, se traseaza o linie de aruncare si mai departe, la 6 - 8 m, o linie a tintelor.

Echipele se aliniaza pe siruri inapoia liniei de plecare, la 3 - 4 pasi interval intre ele. Pe linia tintelor, in dreptul fiecarei echipe, se pune cate un popic in picioare.

Primul jucator de la fiecare echipa primeste cate o minge medicinala. La semnal, alearga primii jucatori cu mingea in mana pana la linia de aruncare, aici rostogoleste mingea in directia popicului, pentru a-l dobori (rostogolirea mingii se face ca la popice - la nivelul solului), continua alergarea pana la linia tintelor, unde ridica popicul daca a fost culcat, ia mingea in brate si se intoarce in alergare pentru a o preda numarului urmator. Jocul continua cu urmatorii si se termina cu inapoierea ultimului schimb.

Reguli

. rostogolirea mingii se poate face numai dinapoia liniei de aruncare si dintr-o singura miscare;

. predarea mingii schimbului urmator se poate face numai pe linia de plecare;

. jucatorul care doboara popicul altei echipe, se penalizeaza cu doua puncte;

. castiga echipa care are cel mai bun rezultat.

Jocuri din popor

. pentru complicarea probei, pot fi asezati mai multi tarusi si micsorat

5. Perghelul

Caracterul jocului: lovirea cu mingea a adversarilor.

Loc: teren (curtea gradinitei), pajiste.

Participanti: doua echipe formate din cate 10 - 15 jucatori.

Material: o minge mica.

Jocul se organizeaza pe un teren plat, delimitat de un cerc cu diametrul de 8 pana la 10 m.

Participantii la joc se impart in doua echipe, egale ca numar si valoare. Rolurile echipelor in joc fiind diferentiate, se trage la sorti care echipa va fi "inauntru" si care "afara". Cei din "afara" sunt atacanti, ceilalti in aparare. Dupa stabilirea rolurilor, echipele isi ocupa locurile, atacantii pe circumferinta cercului, cei in aparare in interiorul cercului, raspanditi pe toata suprafata lui.

Jocul consta in jucarea mingii de catre atacanti, pasand-o de la unul la altul in orice directie si sens si la momentul oportun, lovirea unui jucator aflat in aparare. Daca incercarea a reusit si un jucator a fost lovit, acesta este scos din joc. Jucatorii aflati in interiorul cercului se pot apara prin alergare, saritura sau prinderea mingii. In acest ultim caz, ei trei la contraatac, putand lovi orice jucator advers, insa fara a depasi limitele cercului. Daca incercarea a reusit, jucatorul lovit este scos din joc. In cazul cand un jucator din aparare, trecut la contraatac rateaza lovitura, este scos din joc.

Castiga echipa care a reusit sa scoata din joc toti jucatorii adversi.

Jocul poate fi reluat, cu schimbarea rolurilor.

Jocuri de miscare, cu elemente hazlii

In aceasta categorie de jocuri se vor incadra cele care pastrand pregnant caracterul de joc de miscare, creeaza o buna dispozitie si veselie permanenta in intregul grup de copii, prin forma sau dificultatea miscarilor impuse participantilor. De aceea, le putem numi si jocuri hazlii. O conditie esentiala pentru reusita lor este organizarea atenta, fara a se omite nici un amanunt, mai ales in ceea ce priveste materialul ajutator la care ele apeleaza de multe ori.

6. Stafeta indemanarii

Caracterul jocului: alergare, indemanare in miscarile obisnuite de imbracat si dezbracat.

Loc: curte, poiana.

Participanti: doua echipe formate din 10 - 15 jucatori.

Material: doua treninguri, doua scaune.

Pe doua scaune departate la 2 - 3 pasi unul de altul, se pune cate un trening complet (bluza si pantalon9. La 10 - 15 m de aceste scaune, se marcheaza o linie de plecare, in spatele careia se aliniaza cele doua echipe, cu jucatorii plasati in sir, fiecare in dreptul scaunului respectiv. La semnal, cate un jucator din fiecare echipa porneste in alergare spre scaunul din fata. Ajuns aici, jucatorul imbraca treningul si se intoarce spre echipa sa. In spatele liniei de plecare, el dezbraca acest echipament si in preda coechipierului urmator. Cel care il primeste il imbraca la randul sau, alearga la scaun, il scoate si-l pune acolo, dupa care se intoarce la echipa si preda stafeta, prin atingere, celui de-al treilea jucator. Cursa continua in acelasi fel, pana cand toti jucatorii au participat la intrecere.

Castiga echipa al carei ultim jucator trece primul linia de plecare.

Reguli

. in timpul imbracarii si dezbracarii treningului, jucatorul nu poate fi ajutat de coechipieri;

. predarea treningului sau stafetei prin atingere se face numai in spatele liniei de plecare.

Indicatii metodice

. treningurile folosite vor fi de masuri mijlocii, pentru a putea fi imbracate

atat de cei inalti, cat si de cei mici de statura;

. este indicat ca aceste treninguri sa fie alese din cele mai uzate;

. se va atrage atentia jucatorilor, asupra importantei lasarii echipamentului in stare normala de imbracare (sa nu aiba manecile intoarse pe dos etc.).

Jocuri de miscare in apa

In conditiile speciale ale unei tabere organizate la mare sau langa o apa, in afara jocurilor de miscare obisnuite, se pot desfasura intreceri care se adapteaza specificului acestor tabere. Acestea sunt jocurile de pe plaja sau din apa, mai simple sau mai dificile, dupa varsta copiilor si cunostintelor lor la inot. Organizarea unora din aceste jocuri nu necesita o pregatire prealabila speciala. Altele insa cer un minimum de inventar: mingi de cauciuc sau piele, inele (ringuri) de cauciuc.

Este foarte important ca spatiul unde se vor desfasura aceste jocuri sa fie ales cu grija si sa fie foarte bine cunoscut de conducatorii jocurilor, mai ales cand avem de-a face cu apa naturala (mare, lac, rau).

Daca taberele au un caracter permanent si se perinda in fiecare vara serii de prescolari si scolari, locurile folosite pentru baia copiilor pot avea instalatii fixe si complexe, care permit organizarea unor jocuri si a unor momente de distractie ce se pot realiza in apa.

7. Cursa pe sezuta

Caracterul jocului: hazliu.

Loc: plaja cu nisip moale.

Participanti: 10 - 12 copii.

Caracterul hazliu al acestui joc este dublat de o proba fizica nu dintre cele mai usoare.

Participantii se aseaza pe nisip cu fata spre apa, la distanta de 8 - 10 m de ea. Ei sunt aliniati pe un singur rand, la interval de un brat intins unul de altul.

La semnal, tinand bratele incrucisate la piept, ei incep sa sara pe sezut, inaintand spre apa. Jucatorul care ajunge primul cu picioarele la apa este castigator si ramane in apa. Ceilalti se intorc pe vechile locuri, intrecerea se reia si noul castigator se alatura primului.

In felul acesta creste mereu numarul celor care au dreptul sa ramana in apa. Ei se balacesc in imediata apropiere a tarmului si, de aici, stropesc cu apa pe cei care continua intrecerea, "inviorandu-i".

Spre hazul tuturor, ultimul jucator participa singur in cursa. Dupa aceasta, urmeaza rasplata generala: o baie buna.

Indicatii metodice

. jocul se va organiza inainte de ora baii generale;

. daca efectivul participantilor este mai mare sau nisipul nu este prea moale, se poate hotari ca in apa sa ramana cate doi sau chiar trei jucatori, in ordinea sosirii;

. fara a organiza o intrecere, acest sistem de deplasare hazliu poate fi folosit cand a sosit ora baii generale, la intrarea in apa a tuturor copiilor.

Jocuri pe zapada

8. Prin focul inamicului

Caracterul jocului: aruncare cu bulgari de zapada, alergare.

Loc: teren plat, curte.

Participanti: doua echipe formate din cate 10 - 15 jucatori.

Material: stegulete sau crengute pentru marcajul terenului.

Cu ajutorul unor stegulete sau musuroaie de zapada se delimiteaza doua linii paralele - linia de plecare si linia de sosire - la distanta de 30 - 40 de pasi una de alta si doua linii laterale, perpendiculare pe primele si ceva mai apropiate.

Jucatorii unei echipe trec in afara liniilor laterale, se imprastie uniform in lungul lor si isi pregatesc bulgarii de zapada.

Cealalta echipa se strange toata, in spatele liniei de plecare. Din aceasta echipa porneste pe rand cate un jucator si cauta sa strabata cat mai repede distanta pana la linia de sosire, ferindu-se insa de bulgarii aruncati de adversari dinapoia liniilor laterale. Jucatorul atins de un bulgare, inainte de a fi trecut linia de sosire, devine prizonier. Cand toti jucatorii unei echipe au terminat incercarile lor de trecere, prin focul inamicului, se numara prizonierii luati si echipele isi schimba rolurile intre ele. Castiga echipa care a reusit sa ia mai multi prizonieri.

Reguli

. intre linia de plecare si cea de sorire nu se poate gasi in acelasi moment, mai mult de un singur jucator;

. aruncarea bulgarilor de zapada in adversarul care alearga se poate face numai dinapoia liniilor laterale.

Jocuri cu saniuta

Pentru copiii de varsta mai mica, saniuta reprezinta un minunat pretext de a ramane afara, in aerul rece si sanatos al iernii. Placerea alunecarii pe mici parte este dublata de efortul continuu cerut de urcarea pantei, de alergarea cu saniuta, in care se afla un prieten.

Copiii mai mari (scolarii) pot transforma aceasta distractie in jocuri si mai ales in intreceri.

Pe un teren plat, bine inzapezit, se pot organiza jocuri sub forma de stafeta intre doua echipe.

Stafeta este reprezentata prin saniuta, care este predata pe rand perechilor de jucatori.

In fiecare pereche, jucatorii vor trebui sa indeplineasca, pe rand, facand schimb, rolul "calatorului" si rolul celui care trage sania.

Aceste curse de saniute pot include si aruncari cu bulgari de zapada, tinta reprezentand-o saniuta cu echipajul ei.

9. Stafeta pe panta

Doua echipe se afla in partea de sus a pantei, fiecare avand cate o saniuta. La semnal, pornesc sa alunece la vale primii jucatori din fiecare echipa. Ei trebuie sa ajunga pana la un semn si aici, coborand de pe sanie, sa urce cat mai repede panta pentru a preda stafeta coechipierului urmator.

Castiga echipa care termina prima, ultimul ei jucator revenind cu sania pe linia de plecare inaintea adversarilor.

10. Cine aluneca mai departe?

De la un semn, marcat in partea de sus a pantei, fiecare jucator va porni in alunecare pe sanie in coborare directa pe panta.

El nu are voie sa impinga sania cu ajutorul picioarelor sau mainilor. Locul unde se va opri sania va fi insemnat de un arbitru, aflat in partea de jos a pantei. Insemnarea se va face cu crengute sau alte semne distinctive pentru fiecare concurent si acestea vor fi infipte in zapada, putin in afara pantei de coborare, in dreptul locului unde s-a oprit sania.

Castiga jucatorul care a alunecat cel mai departe.

Daca numarul saniilor este mai mic decat al concurentilor, se vor hotari dinainte jucatorii care vor folosi pe rand aceeasi sanie.

BIBLIOGRAFIE

Metodica Educatiei fizice,

Editura Sport - turism, 1975

Jocuri de miscare - D. Branga si N. Mujicicov

Editura Tineretului, 1968

Metodica predarii educatiei fizice in gradinita de copii

Editura didactica si pedagogica

Bucuresti, 1975

Educatoare:

ILEANA LASTOVIETCHI

MIRELLA ECOBICI

Gradinita "Mihai Eminescu" Tg-Jiu