Abordarea conceptuala a carierei functionarului public

Abordarea conceptuala a carierei functionarului public

Literatura de specialitate este bogata in definitii ale conceptului de cariera[1], insa nu exista o formulare universal acceptata de teoreticieni si practicieni ai domeniului resurselor umane.

Dictionarul explicativ ilustrat al limbii romane defineste cariera ca profesiune, ocupatie, domeniu de activitate, timpul cat cineva lucreaza intr-un anumit domeniu, etapa, treapta in ierarhia sociala sau profesionala, precum si pozitie in societate, situatie buna.Din multitudinea definitiilor formulate retinem urmatoarele:

Cariera reprezinta "o succesiune evolutiva de activitati si pozitii profesionale" pe care un individ le atinge in perioada vietii sale active, precum si aptitudinile, cunostintele si competentele dezvoltate de-a lungul timpului.

Cariera reprezinta o serie de roluri de-a lungul vietii legate de experienta.Aceasta perspectiva este una subiectiva si face referire la experienta de munca a unei persoane reflectata in aspiratii, nevoi, succese si insuccese profesionale.David C. Cherrington citat de profesorul Manolescu, intelegea cariera ca pe o succesiune de experiente individuale legate de munca si castigate de-a lungul vietii.

Cariera poate fi privita ca "identitate ocupationala a individului" fiind rezultatul interactiunii factorilor organizationali cu cei individuali.

Douglas Hall are in vedere aspecte subiective legate de experiente si roluri, cat si aspecte obiective, atitudini comportamente ce apar in viata activa a unei persoane.Din cele exprimate se distinge caracteul de complexitate a notiunii de cariera ce decurge atat din pozitia ocupata de individ in cadrul organizatiei (postul, functia), cat si din ansamblul elementelor ce tin de natura intrinseca a individului - atitudini, comportamente, abilitati, competente, nevoi, aspiratii.Cariera inseamna "dezvoltare , avansare, progres".

Din definitiile date remarcam o distinctie ce apare intre aceste explicatii cu privire la conceptul de cariera.Sunt reliefate aspectele exterioare ale manifestarii unei persoane in cadrul muncii cu privire la aceasta, concretizate in aptitudini si comportamente ce, ulterior, vor determina dezvoltarea profesionala si sansele de dezvoltare a carierei profesionale, precum si aspecte subiective ce tin de latura interna a individului, concretizate in sentimente, aspiratii, nevoi cu privire la munca si cariera proprie.

Domeniul administratiei publice presupune ca, pe langa interpretarile teoretice date carierei si managementul carierei, sa se reliefeze aspectele specifice determinate de scopul activitatii administratiei publice, sarcinile de implinit, competentele si cunostintele necesre pentru indeplinirea acestora, dar si a relatiilor ce se stabilesc intre persoanele ce desfasoara activitatea si autoritatile statului.Aceste relatii definesc raporturile de putere consfintite prin lege.Nu putem interpreta problematica carierei intr-o functie publica daca nu ne raportam la cadrul legal stabilit pentru sustinerea acesteia.

Cariera pe o functie publica implica atat elemente de natura organizationala, reflectate prin insasi natura organizatiei publice (misiuni, obiective, cadru de reglementare, activitati), cat si elemente de natura individuala, ce tin de resursa umana angajata in organizatie si reliefata prin abilitati, aptitudini, competente, cunostinte, comportamente.Caracteristicile fundamentale ale unei functii publice sunt stabilitatea si continuitatea.

Stabilitatea presupune realizarea raportului de serviciu cu respectarea complexului de atributii ce reprezinta continutul functiei pe toata durata existentei sale, coroborat cu indeplinirea conditiilor de ocupare a acesteia de catre titularul sau.Asadar, orce imixtiune, modificare sau schimbare a raportului de serviciu nu poate fi decat consecinta modificarilor legale care determina un alt continut functiei publice sau o modificare a statutului juridic al functionarului public ocupant al functiei .

Complexitatea actului administrativ reclama functionari publici bine pregatiti care sa raspunda profesionist cerintelor mereu crescande ale societatii.Ca urmare, o responsabilitate aparte revine organizatiei publice in a identifica modalitatile cele mai eficiente de orientare si dezvoltare a carierei functionarilor publici, tinand cont atat de aspectele organizationale, cat si de cele individuale pe care le presupune cariera.Calitatea factorului uman din administratia publica se reflecta in calitatea serviciilor oferite cetateanului.

Caracteristicile functiei publice sunt stabilitatea si continuitatea care au devenit principii ale organizarii si dezvoltarii carierei in functia publica.Pe langa, aceasta unii autori abordeaza si "dimensiuni esentiale ale carierei functionarilor publici": inamovabilitatea si avansarea.

Una dintre caracteristicile esentiale ale functiei publice, in tarile cu veritabile sisteme democratice de guvernare, o reprezinta stabilitatea.

Functionarul nu este fluctuant, un personaj pasager in viata unei comunitati, el este un element de referinta permanent pentru buna sau reaua desfasurare a activitatilor serviciului public respectiv.

Stabilitatea functionarului ne apare ca o consecinta logica a continuitatii functiei publice, chiar daca aceasta are o existenta obiectiva, dincolo de persoana titularului.

Stabilitatea evoca dezvoltarea in timp a situatiei profesionale a functionarului public de la recrutare pana la sfarsitul activitatii profesionale.

Continuitatea reflecta posibilitatea functionarului public de a urma o cariera in administratia publica in functia in care s-a angajat, avand posibilitatea promovarii si avansarii.

Inamovabilitatea este o garantie pe care statul o acorda functionarului sau, ca nu va fi suspendat sau revocat decat pentru cauze disciplinare. Inamovabilitatea se deosebeste de stabilitatea in functia publica prin aceea ca functionarul inamovibil nu va putea fi suspendat sau eliberat din functie decat in conditii prevazute explicit de lege.Suspendarea raportului de serviciu poate interveni din initiativa functionarului public sau a autoritatii de administratie publica.

Suspendarea intervenita din initiativa functionarului public priveste situatii precum concediul pentru cresterea si ingrijirea copilului, participarea la campania electorala, desfasurarea unor activitati in cadrul unor organisme, pentru participarea la greva.Suspendarea la initiativa autoritatii de administratie publica intervine in momentul in care functionarul public este numit sau ales intr-o functie de demnitate publica, este incadrat la cabinetul unui demnitar, desfasoara activitatea sindicala, este arestat preventiv pentru savarsirea unei infractiuni, se afla in concediu pentru incapacitatea temporara de munca, in concediu de maternitate, este disparut, iar disparitia nu a fost constatata pein hotarare judecatoreasca, pe perioada cercetarii administrative pentru savirsirea unei abateri disciplinare.

Eliberarea din functia a unui functionar public se face in situatii precum:

autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate, iar functionarul public nu este de acord sa o urmeze;

autoritatea sau institutia publica isi reduce personalul ca urmare a reorganizarii activitatii, prin reducerea postului ocupat de functionarul public;

ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia publica a unui functionar public eliberat sau destituit pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti;

pentru incompetenta profesionala, in cazul obtinerii calificativului nesatisfacator la evaluarea performantelor profesionale individuale;

starea sanatatii fizice sau psihice, constatata prin expertiza medicala, dovedeste ca functionarul public nu mai poate sa indeplineasca atributiile corespunzatoare functiei publice.

In legislatia actuala sunt prevazute principii ale organizarii si dezvoltarii carierei functionarilor publici[3]:

Principiul competentei potrivit caruia persoanele care doresc sa acceada sau sa promoveze intr-o functie publica trebuie sa detina si sa confirme cunostintele si aptitudinile necesare exercitarii functiei publice.

Abordarea competentei trebuie realizata bidimensional: pe de o parte, competenta acordata de o autoritate de administratie publica numita si autoritate oficiala, iar pe de alta parte, competenta propriu-zisa, numita si autoritatea personala.

Competenta personala se defineste ca ansamblul cunostintelor, deprinderilor si aptitudinilor pe care le are o persoana si  pe care le utilizeaza in exercitarea functiei.

In literatura, competenta inseamna cadrul juridic stabilit de lege, in care functionarii publici isi indeplinesc atributiile legale, in scopul realizarii sarcinilor administratiei.Se face referire la competenta materiala reprezentata de cunostintele, abilitatile pe care le are un functionar intr-un anumit domeniu de specialitate si competenta teritoriala, adica aria geografica in care functionarul poate exercita competenta materiala.

Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii publice superioare vacante.

Principiul competitiei potrivit caruia confirmarea cunostintelor si aptitudinilor necesare exercitarii unei functii publice se face prin examen sau concurs;

Principiul egalitatii de sanse in sensul ca orce persoana care indeplineste conditiile cerute poate candida si poate ocupa o functie publica;

Principiul motivarii potrivit caruia, in vederea dezvoltarii carierei, autoritatile si institutiile publice au obligatia sa identifice si sa aplice instrumente de motivare morala si materiala a functionarilor publici, precum si sa sprijine initiativele privind dezvoltarea profesionala, individuala a acestora;

Principiul transparentei potrivit caruia autoritatile si institutiile publice au obligatia de a pune la dispozitia tuturor celor interesati informatiile de interes public referitoare la cariera in functia publica.

Din interpretarea principiilor legale ce stau la baza organizarii si dezvoltarii carierei pe o functie publica rezulta ca functionarul public are dreptul sa ramana pe toata durata vietii sale active in cadrul sistemului administrativ.Se poate vorbi in acest context de un sistem de cariera, in sensul parcurgerii unor stadii pe durata vietii profesionale in cadrul aceluiasi organism administrativ sau tot in cadrul sistemului de administratie publica.

Exista doua tipuri de sisteme de cariera care se aplica in organizatii: sistemul carierei si sistemul angajarii.

Sistemele de cariera sunt fundamentate pe conceptul de stabiliate si continuitate, fie in interiorul unui corp de functionari, fie prin trecerea de la un corp de functionari la altul.

Sistemul de cariera implica asadar o forma de apreciere constanta a activitatii functionarului, constand in anumite drepturi ale functionarului in ceea ce priveste evolutia sa profesionala.

Sistemul angajarii pune accentul pe calificarile si competenta functionarului public, nefiind constrans de trecerea timpului si de vechimea in munca.

Cariera functionarilor publici din Romania are la baza sistemul de cariera, deoarece se fundamenteaza pe principii de stabiliate si continuitate, iar vechimea in munca constitue conditie de promovare in functie.Desi se aplica si sistemul prompvarii rapide, in conditiile in care functionarii publici au absolvit programe de pregatire pentru ocuparea functiei de manager public sau au promovat concursul sau examenul in vederea trecerii pe o functie publica superioara.

Managementul carierei in functia publica[4] se asigura de catre:

Agentia Nationala a Functionarilor Publici, prin elaborarea cadrului legal si a instrumentelor necesare organizarii si dezvoltarii carierei in functia publica;

Autoritatile si institutiile publice, prin aplicarea principiului egalitatii de sanse si a motivarii;

Functionarul public, prin aplicarea consecventa a principiilor competentei si al profesionalismului, in vederea dezvoltarii profesionale individual