Administratia publica locala si autoritatile acesteia in tarile membre U.E.

Administratia publica locala si autoritatile acesteia in tarile membre U.E.

a) Administratia publica locala in Franta.Franta dispune de o organizare administrativa locala structurata pe trei niveluri :comunal(comuna rurala sau urbana)aproximativ 36.000 dintre care 98% au sub 10.000 de locuitori,departamental si regional.Spre deosebire de Italia,in Franta (stat unitar)entitatile locale la acelas nivel nu au statute diferite[1].

Regiunea a fost creata in 1972 si modificata ulterior de 14 ori in ideea cresterii autonomiei locale. Regiunea este structura administrativa care face legatura, pe de o parte intre stat si departamente, iar pe de alta parte intre stat si comune[2].

Departamentul are o istorie mult mai veche, fiind creat inca din 1790, modificari asupra structurii si competentelor sale producandu-se pana in 1987. Departamentul este esalonul de drept comun, fiind structura administrativa intermediara intre comuna si regiune

Comuna constituie cel de-al treilea nivel al administratiei locale, fiind unitatea de baza a organizarii administrativ-teritoriale, comuna poate fi rurala sau urbana. . Conform textului constitutional francez comunele sunt colectivitati teritoriale care se administreaza in mod liber, prin consilieri alesi si in conditiile prevazute de lege.

Interventia statului in plan local se realizeaza prin institutia prefectului.O caracteristica a modelului francez de organizare administrativ teritoriala este identitatea competentelor la toate structurile.Modelul frencez se regaseste ,cu unele modificari ,in tari ca Spania,Portugalia si Italia .

In literatura franceza din ultimii ani se vorbeste si despre principiul delocalizarii, regionalismului, stabilimentului public teritorial, fara a se intra in conflict cu teza clasica; astfel, se sustine ca delocalizarea nu reprezinta o incalcare a descentralizarii, ea marcand o deplasare de activitate si nu de putere, ea nefiind nici un partaj si nici un transfer[4]

b) Administratia publica locala in Suedia.In Suedia actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatiilor locale sunt''Legea guvernarii locale'' si ''Legea municipalitati''

Din punct de vedere al organizarii administrativ-teritoriale ,Suedia este impartita in ,,districte''.Districtele au in componenta lor ,,municipalitatile''.Atat districtul cat si municipalitatea se bucura de autonomie locala.Autoguvernarea se realizeaza prin Consiliul districtual si cel municipal.O particularizare o constituie faptul ca alegerile pentru autoritatile locale au loc in paralel cu alegerile parlamentare[5].

c) Administratia publica locala in Belgia Belgia prezinta cel mai complicat,si chear curios ,sistem al administratie publice Prezinta o forma de descentralizare de tip etnic si lingvistic, care are o structura organizatorica a administratiei bazata pe principiul statului descentralizat de tip federativ si cuprinde 3 regiuni, 3 comunitati, 9 provincii si 389 de comune ; comuna reprezentand cel de-al treilea nivel de administratie locala, textul constitutional belgian stabilind legile constitutionale referitoare la organele descentralizate ale administratiei .

Cu privire la principiile de organizare a administratiei locale in Belgia trebuie precizat ca autonomia provinciilor si repartizarea competentei administrative in conformitate cu principiul subsidiaritatii sunt inscrise in Constitutie.Competentele administrative se distribuie intre autoritatile federale, autoritatile regionale,autoritatile locale si comunitatile lingvistice.Fiecare dintre acestea au organe executive si deliberative.

d)Administratia publica locala in Danemarca Danemarca este foarte asemanatoare Suediei in ceea ce priveste sistemul administratiei publice.In Danemarca ,administratia publica se compune din administratia de stat si administratia locala.Administratia de stat coordoneaza servicile la nivel central si serviciile in teritoriu

Danemarca este impartita in districte si municipalitati la fel ca in Suedia autoguvernarea locala se realizeaza prin consilii la nivelul municipalitatii si la nivel de districte ,intre ele neexistand relatii de subordonare.Constitutia Danemarcei (sectiunea 82) si legea guvernarii locale din 1968 asigura cadrul juridic si regulile pentru functionarea autoritatiilor locale municipale si districtuale ,cu exceptia municipalitatii Copenhaga care este reglementata printr-o lege separata.

Caracteristica sistemului danez consta in faptul ca servicile si investitile sunt incluse in buget indiferent de sursa de finantare (de la stat sau de catre consiliul local)[8].

e) Administratia publica locala in Austria.Austria este compusa din provincii, in care functioneaza un Guvern al fiecarei provincii. In cadrul provinciilor, colectivitatile locale, prin administratia acestora, pot stabili reguli de guvernare, in masura in care acestea nu contravin regulilor generale stabilite pe plan federal.

In Austria districtul este o circumscriptie administrativ-teritoriala, care reprezinta un nivel de deconcentrare atat pentru land, cat si pentru federatie; el nu beneficiaza de personalitate juridica de drept public, dar conducerea acestuia are o componenta de drept administrativ[9].

Comunele sunt colectivitati locale cu personalitate juridica de drept public, care se bucura de autonomie administrativa si isi exercita atributiile prin autoritati reprezentative. Comunele austriece sunt supuse regulii autoadministrarii si dispun de o competenta proprie, in masura in care materiile respective nu sunt rezervate autoritatilor federale sau provinciale[10].

f) Administratia publica locala in Germania In primul rand trebuie precizat ca ceea ce numim astazi Germania, era in Evul Mediu un conglomerat de principate, ducate si comitate cu un pronuntat grad de autonomie.

Elementul de baza al vietii politice si administrative germane este federalismul.Geneza se datoreaza landurilor germane ca formatiuni statale preexistente statului.Constitutiile landurilor garanteaza autonomia colectivitatilor locale ,care dispun si de competenta legislativa in materie de drept comun. . In cadrul lander-ului administratia este dispusa pe diferite niveluri: comunal, districtual sau departamental si de circumscriptie[11].

Principiul subsidiaritatii sta la baza modelului german de administratie locala , ceea ce permite evitarea unui centralism excesiv la nivelul landurilor ,arondismentele si comunele beneficiind de o reala autonomie si gestiune.Modelul german se regaseste cu anumite particularitati nationale in Austria si Elvetia.

g)Administratia publica locala in Italia In Italia organizarea administratiei statului are o structura piramidala, in al carei varf se afla Guvernul si ministerele, autoritatile locale fiind subordonate ministerelor. Aici se intalneste acelasi sistem de organizare administrativa pe trei nivele municipal, provincial si regional, dispunand de o bogata legislatie recenta in materia autonomiei locale.Provincia este o entitate locala situata intre municipalitate si regiune. atat provincia, cat si comuna sunt concepute potrivit principiului dedublarii functionale, avand in afara de calitatea de colectivitati locale, cu competenta generala si calitatea de circumscriptii de descentralizare ale statului si ale regiunii .

Italia este statul cu "cea mai ampla descentralizare administrativa in serviciile dependente de stat" , intrucat conform textului constitutional italian, Republica este bazata pe principiile autonomiei administrative locale si pe maxima descentralizare a serviciilor puse la dispozitie de catre stat.

h)Administratia publica locala in Marea Britanie Sistemul de administratie locala din Marea Britanie este eterogen.Astfel sistemul de administratie locala din Anglia nu se regaseste in Scotia,in Tara Galilor sau in Irlanda de Nord,care au sisteme specifice de organizare locala.Pentru fiecare dintre cele trei natiuni -scotiana,galeza si irlandeza-se infinteaza cate un minister care exercita o anumita tutela asupra administratilor acestor regiuni.[16]

Structurile administrative reprezentative pentru autonomia locala specifice regimului local anglo-saxon sunt: comunele (parohiile), districtele urbane sau rurale, burgurile, comitatele-burguri, un statut special fiind rezervat capitalei. Caracteristic pentru colectivitatile locale respective este regimul juridic distinct aplicabil, cat si faptul ca enumerarea lor nu se constituie intr-o ierarhie administrativa[17].