POLITICA DECIZIONALA

POLITICA DECIZIONALA

a) Notiunea de activitate decizionala

● Decizia administrativa este expresia prerogativelor de putere publica in virtutea careia autoritatile administratiei publice au dreptul de elabora norme general obligatorii pentru institutiile, serviciile si agentii din subordine in scopul realizarii sarcinilor sale specifice. De principiu deciziile majore sunt decizii politice despre obiective, iar deciziile minore sunt decizii despre mijloace. Puterea politica adopta uneori decizii care, desi nu au un caracter politic, contribuie la implementarea politicilor guvernamentale. Indiferent de caracterul deciziei, procesul decizional presupune o prelucrare prealabila a informatiilor privind resursele, mijloacele si efectele legate de o anumita solutie pentru alegerea variantei optime.

● Decizia politico-administrativa angajeaza evolutia viitoare a societatii si are ca efect nu numai modificarea propriei naturi, ci si modificarea sistemului in ansamblul sau. Deciziile politico-administrative modifica in mod ireversibil atat guvernarea, cat si pe cei guvernati prin modificarea status-quo-ului.

● Efectele politice ale deciziilor, dupa amplitudinea efectelor pe care le produc la nivel statal, pot fi clasificate in trei categorii:

- macrodecizii (numite si primare sau majore) care se aplica intregii societati la nivel global si cu caracter ireversibil, stabilind obiective social-economice de amploare nationala;

- mezodecizii, care afecteaza anumite regiuni sau colectivitati umane; acest tip de decizii si utilizeaza in special in domeniul sistematizarii si amenajarii teritoriului prin planuri urbanistice;

microdecizii, ( secundare sau minore) in sensul ca ele se aplica in cadrul deciziilor majore stabilite anterior. Aceste decizii au, de obicei, un caracter mai tehnic, deoarece elementele pe care le contin pot fi tratate rational.

b) Fundamentarea politica a deciziilor.

Dupa modul in care se desfasoara procesul de fundamentare si de adoptare a deciziilor politice, acestea se impart in doua categorii: decizii autoritare si decizii negociate.

● Decizia autoritara se caracterizeaza prin faptul ca ea exprima, in momentul alegerii variantei optime, vointa unilaterala a autoritatii publice care adopta decizia.

In adoptarea deciziei autoritare, solutia finala este aparent vointa unei autoritati publice (de regula cu caracter unipersonal) pe baza propriilor sale consideratii. In realitate procesul decizional este sustinut de un procedeu vertical de informare, in timpul caruia functionarii de specialitate (consilieri, experti) au analizat datele problemei, au ierarhizat posibilitatile si au elaborat varianta optima. Sub aparenta unei decizii unice, exista in realitate doua operatiuni: una care a dus la fixarea continutului si cealalta care i-a conferit caracterul obligatoriu. Daca in prima operatiune decizia este rezultatul efortului de gandire al unor specialisti (pe criterii stiintifice), in a doua operatiune decizia exprima numai vointa demnitarului, a sefului institutiei, sau a unui inalt functionar din administratie (pe criterii subiective).

● Decizia negociata se obtine prin conciliere intre mai multi participanti la adoptarea deciziei pe baza unor discutii ce se finalizeaza printr-o intelegere care oglindeste fie o identitate, fie un compromis. In teoria administratiei publice occidentale s-a exprimat opinia ca toate deciziile politice sunt rezultatul unor negocieri. Decizia negociata este rezultatul dezbaterilor din comisiile parlamentare cu reprezentantii guvernului astfel ca ea depinde mai mult de ponderea grupurilor politice decat de calitatea intrinseca a argumentatiei prezentate. In mod similar, la nivel judetean, municipal sau comunal, decizia finala, exprimata printr-o hotarare a consiliului, exprima rezultatul negocierilor dintre grupurile de consilieri (care reprezinta diverse partide) pe de o parte, si intre comisiile de specialitate ale consiliilor locale si sefii de departamente (directii din primarii).

Si in procesul de elaborare si adoptare a deciziilor negociate sunt doua operatiuni importante: prima operatiune, elaborarea de catre institutii specializate in stiinte economice, sociale sau juridice, sau de catre specialisti guvernamentali, a unor variante de decizii; a doua operatiune este dezbaterea variantelor si adoptarea celei considerate optime de catre Parlament, de catre Guvern, sau de catre alte institutii cu putere de decizie.

Decizia politizata. In procesul de fundamentare si adoptare a deciziilor politico-administrative, se manifesta o serie de factori perturbatori cum ar fi:

- faptul ca informatiile nu pot fi complet rattionalizate; se stie ca factorii de decizie au propriile

lor convingeri, rezultate din experienta lor, din preferintele politice, din comportamentul sau temperamentul lor.

- solutia cu caracter stiintific propusa de experti este intotdeauna modificata de factorii de

decizie conform unui modelul politic stabilit apriori, pe care nu il pot modifica fara a pierde, in acelasi timp, posibilitatea de a interveni in negocieri.