Armata Romaniei - parte inseparabila a statului de drept

Locul si menirea armatei in statul de drept sunt determinate de cerintele si principiile pe care se intemeiaza organizarea si functionarea acestuia.

Fortele armate, in general, si indeosebi armata fac parte din institutiile special create de statul nostru pentru indeplinirea unor misiuni specifice pe linia asigurarii securitatii nationale si apararii tarii impotriva oricarei agresiuni.

Pozitia armatei in sistemul statului este exprimata direct si explicit, conform prevederilor art. 117 din Constitutia Romaniei. Armata este astfel constituita si condusa incat sa satisfaca numai interesele poporului de catre institutiile democratice rezultate din exprimarea votului cetatenilor- Parlamentul Romaniei si Presedintele Romaniei - in virtutea acestor prevederi constitutionale, intrucat "suveranitatea nationala apartine poporului roman care o executa prin organele sale si prin referendum".

Deci rezulta ca toate hotararile majore privind folosirea armatei pot fi luate numai de catre Parlamentul si Presedintele tarii, acestea fiind institutii fundamentale, cu competente legiuitoare si, respectiv, executive de varf, prin care poporul roman controleaza puterea militara. Astfel, armata este asezata in afara oricaror interventii la conducerea sa de catre alte forte politice sau sociale, garantand utilizarea ei numai in acord cu prevederile constitutionale si prin proceduri stabilite de lege.

Pentru organizarea si coordonarea unitara a masurilor si activitatilor care privesc apararea nationala, Parlamentul Romaniei a emis legea ordinara prin care a instituit Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Acesta este un organ executiv pentru toate masurile si actiunile privind intrebuintarea fortei armate, validate numai prin votul Parlamentului.

In mod nemijlocit, atributiile curente ale conducerii armatei, in baza normelor legal-instituite, se exercita de catre Guvernul Romaniei, prin organul sau specializat - Ministerul Apararii Nationale.

Prin prisma relatiilor cu celelalte forte componente destinate de statul roman pentru satisfacerea intereselor apararii nationale, armata constituie forta principala, coloana vertebrala a intregului sistem national de aparare.

Armatei ii vine responsabilitatea de a coordona actiunile de lupta ale tuturor celorlalte forte ale sistemului national de aparare care participa la nimicirea agresorului. Deosebit de important este acest rol si in timp de pace. El este materializat prin activitatea desfasurata in pregatirea populatiei pentru aparare si a economiei si teritoriului pentru aparare.

Caracteristicile armatei

Organizarea riguroasa, in intregul ei , este o prima carac- teristica a armatei , dar si a oricareia din categoriile sale de forte componante, inclusiv a oricareia din subunitatile, uni-

tatile si marii ei unitati.

Dotarea cu armament si tehnica de lupta corespunzatoare scopurilor si specificului actiunilor duse pe teritoriul national este o alta trasatura importanta a armatei. in acord cu esenta doctrinei noastre militare , mijloacele de lupta sunt, cu predilectie, destinate apararii. Categoriile de armament si tehnica de lupta cu capacitate ofensiva sunt numeric limitate si au ca menire asigurarea posibilitatilor de riposta impotriva unui agresor patruns pe teritoriul national.

Profesionalismul cadrelor de comanda si stat major, al unei categorii din ce in ce mai largi, de militari specializati in anumite domenii ale activitatii din armata este o alta caracteristica importanta.

Asigurarea armatei cu personalul activ si efectivele de rezerva, nu numai ca numar, ci, mai ales, prin calitatea pregatirii lor militare este o caracteristica rezultata din continuitatea instruirii in acord cu nevoile tarii , ca si din contactul direct al cadrelor permanente, atat cu cetateanul chemat sub arme, cat si cu cel aflat in evidenta militara.

Membrii activi ai armatei nu pot face parte din partidele politice, iar prevederile constitutionale le solicita militarilor indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin din juramantul dat poporului, si anume sa fie fideli tarii si sa lupte pentru apararea ei .

Armata Romaniei bratul inarmat al poporului

Abia creata, armata Romaniei a consfiintit, prin devotamentul sau pe campurile de lupta, independenta si suveranitatea statala.

In luptele de la Plevna, Rahova, Vidin, Smardan, Tatargic si Belogradcik au participat peste 52000 de militari romani, din care mai mult de 10000 au dat jertfa suprema.

Romania a intrat in primul razboi mondial cu peste 800 de mii de militari si a participat, pe toata durata campaniilor, cu peste un milion de luptatori. Armata s-a inregistrat cu cea mai mare cota in tragicul bilant al sacrificiilor umane ale Romaniei: 33117 morti si disparuti, 75 914 de mutilati, 200000 grav raniti, peste 100000 de prizonieri si disparuti numai din randurile oastei.

In cel de-al doilea razboi mondial - 252412 morti, raniti si disparuti in operatiile desfasurate pe frontul de est.

SECTIUNEA I - PRINCIPII

Introducere

a. Simtul practic si o gandire echilibrata sunt calitati indispensabile pentru un comandant militar de succes, dar aceste calitati singure asigura rar succesul in conditiile riguroase ale razboiului. Timpul este adesea un factor critic; informatia poate fi sumara (insuficienta), pe care nu te poti baza si greu de obtinut; pericolul si oboseala, de obicei, exercita o influenta nefasta asupra gandirii iar cazurile de forta majora modifica frecvent cele mai bune planuri formulate. Pentru a intruni aceste conditii exacte, simtul practic si gandirea comandantului trebuie sustinute de o cunoastere profunda a anumitor factori fundamentali care au marcat succesul comandantilor in razboaiele trecute.

b. Simpla aplicare a acestor principii nu garanteaza victoria. Circumstantele impun importanta relativa a fiecaruia si, in anumite cazuri, un comandant nu este capabil sa adere complet la un principiu, decat daca se neglijeaza altul. Modificarea rapida a tehnologiei si capacitatilor, afecteaza, de asemenea, aplicarea si importanta acestor principii. O sarcina pentru comandant este de a sti unde sa puna accentul in orice moment. De aceea, aceste principii nu sunt legi neschimbatoare, dar reprezinta o calauza a actiunii.

Principii de baza

Urmatoarele principii sunt de baza in toate operatiile si se aplica egal in operatii intrunite multinationale NATO .

a. Factori umani

(1) CONDUCEREA Comandantii la toate nivelurile trebuie sa aiba abilitatea si hotararea de a indeplini misiunea. In acelasi timp, ei trebuie sa fie capabili sa-si motiveze comandantii subordonati si oamenii, in momente de mare dificultate si pericol. Importanta rolului comandantului si dificultatea exercitarii conducerii efective, creste in cazul campului de lupta modern prin natura luptei care trebuie sa fie sustinuta 24 h/zi.

(2) MORALUL

(a) Moralul este probabil cel mai important factor in razboi. Moralul inalt sprijina un spirit ofensiv. Vointa de a castiga trebuie sa fie prezenta intr-o armata de la comandant pana la soldat; ea va decide deseori rezultatul unei lupte.

(b)Moralul ridicat este calitatea care face oamenii sa continue in cele mai dificile conditii sau sa dovedeasca curaj remarcabil in momente de oboseala si pericol. El este bazat pe incredere, disciplina, deprindere profesionala, conditie fizica si respect de sine. Acestea pot fi realizate prin instruire realista, solicitanta si creativa si cu accent pe o administrare inteligenta si temeinica. Mai presus de orice moralul este dezvoltat prin camaraderie si simtul totalitatii fata de grup, pe care comandantul trebuie sa-l dezvolte in spiritul de corp ("l'esprit de corp") al unitatii sale.

(c) Cea mai sigura cale pentru a realiza un moral ridicat o reprezinta obtinerea succesului in lupa.

(3) INITIATIVA

Initiativa individuala, in limitele scopului misiunii si fermitatea actiunii, reprezinta cerinta decisiva pentru succesul in razboi.

FLEXIBILITATEA

Un comandant la orice nivel trebuie sa aiba flexibilitate in gandire si viteza de decizie. Daca nu are aceste calitati el va ceda initiativa inamicului si, probabil, va pierde lupta.

REZISTENTA

Trupele trebuie sa fie pregatite mental si fizic pentru lupta. Trebuie sa aiba vointa de a-si indeplinii misiunile chiar in fata unor forte inamice superioare si in ciuda unor pierderi grele.

b. Stabilirea si pastrarea secretului

(1) In orice operatie militara, este esentiala stabilirea si definirea clara a scopului.

(2) Stabilirea scopului este una din cele mai importante datorii ale comandantului; necesita gandire clara si logica. Un scop poate fi foarte precis sau poate fi exprimat in termeni largi, dar trebuie sa fie neambiguu si direct. Mai presus de orice, el trebuie sa fie un scop care poate fi atins cu fortele aflate la dispozitia comandantului.

(3) Scopul trebuie facut cunoscut atat cat permit masurile de pastrare a secretului, astfel incat subordonatii sa-l faca un punct focal in planurile lor de actiune. Nu trebuie sa existe nici un dubiu asupra scopului pe care fortele trebuie sa-l realizeze.

c. Libertatea de actiune

Unui comandant i se cere sa aiba autoritatea de a exploata cu energie si curaj orice oportunitate sau situatie favorabila ivita pe campul de lupta. El trebuie sa aiba libertatea de a actiona independent in cadrul general al misiunii sale. Aceasta include necesitatea unor masuri adecvate de siguranta pentru a preveni surprinderea din partea inamicului si ingradirea posibilitatilor sale de a actiona liber si a mentine initiativa. Libertatea de actiune are o importanta crescuta, in conditiile in care comunicatiile pe linie de comanda in lupta pot fi limitate de circumstante sau actiuni inamice, uneori fiind intermitente sau chiar inexistente in momente cruciale.

d. Actiune agresiva

In toate operatiile de lupta, chiar acelea in care initial inamicul are libertate de actiune, comandantii la toate nivelurile trebuie sa caute prin orice mijloc castigarea initiativei si lovirea inamicului. In final, succesul in lupta depinde direct de hotararea fortei, individuale sau colective, de a se apropia de inamic si de a-i neutraliza vointa de a lupta. Deseori, situatiile favorabile victoriei in lupta, vor fi construite pe exploatarea conditiilor create de comandantii subordonati care observa si exploateaza oportun o situatie favorabila.

e. Concentrarea efortului

Succesul militar va rezulta din concentrarea puterii de lupta superioara la momentul si locul decisiv. Adesea, acest lucru este posibil numai prin reducerea puterii de lupta in alt sector.

f. Economia de forte

Un comandant trebuie sa-si foloseasca fortele pentru sarcini esentiale si, nu trebuie sa exercite mai multa solicitare a acestora decat este necesar. Nu este posibil sa fie puternic peste tot. Pentru a fi capabil sa concentreze fortele, intr-un sector, un comandant trebuie sa accepte riscul de a utiliza un minim absolut de forte in alt loc.

g. Mobilitatea

(1) Mobilitatea este posibilitatea vehiculelor si fortelor de a se deplasa in diferite conditii si situatii. Aceasta are o influenta directa asupra capacitatii fortei de a-si indeplini misiunea. Mobilitatea mare poate compensa inferioritatea numerica.

(2) Mobilitatea este necesara pentru a realiza concentrarea efortului. Mobilitatea este de asemenea necesara, pentru desfasurarea rapida in limita distantei de angajare a inamicului.

(3) Terenul, efectele armamentului, conditiile de vreme nefavorabile si superioritatea aeriana inamica vor afecta mobilitatea in campul de lupta. Trebuie luate in considerare gradele variabile de mobilitate a fortelor.

h. Manevra

A executa manevra inseamna a ajunge intr-o pozitie avantajoasa, fata de inamic, pozitie din care poate fi aplicata efectiv sau doar ameninta inamicul. Manevra reprezinta mijlocul de baza pentru aplicarea principiilor fundamentale ale concentrarii efortului, economiei fortelor si surprinderii. Astfel, inamicul devine vulnerabil si este posibila o abordare mobila si dinamica, facand operatiile mai imprevizibile pentru inamic. In final, manevra se refera la cucerirea si mentinerea initiativei obligand inamicul sa reactioneze la ce se intampla, decat altfel si depinzand de succesul cu care se aplica forta impotriva punctelor slabe ale inamicului.

i. Surprinderea

Este un factor eficace si puternic in utilizarea fortei; efectele asupra moralului pot fi foarte mari. Poate sa cucereasca initiativa, sa scada moralul inamicului, sa reduca pierderile proprii si deseori sa ofere avantaje similare unei concentrari superioare ale fortei. Cand alti factori sunt nefavorabili, succesul depinde aproape in intregime de surprindere. Surprinderea poate fi realizata in plan strategic, tactic sau prin utilizarea echipamentelor si tehnicilor noi. Elementele sale caracteristice sunt: caracter secret, mascare, inducerea in eroare, originalitatea, indrazneala si viteza.

j.Cercetarea

Comandantul are nevoie de informatii de cercetare despre teren, conditii meteorologice si inamic. Pe baza cercetarii permanente, cercetarea nemijlocita va furniza informatii curente referitoare la inamic si zona de interes pentru a-i asigura comandantului o evaluare actuala a intentiilor si posibilitatilor inamicului.

k. Simplitatea

Viteza de desfasurare a evenimentelor si complexitatea actiunilor de lupta moderne pot conduce la confuzii considerabile, daca planurile nu sunt cat mai simple si la obiect. Un plan complicat poate contribui la pierderea unei operatii. Planurile simple si logice sunt cele mai bune si au mai multe sanse de succes.

l. Mentinerea capacitatii de lupta a fortelor

Un comandant trebuie sa faca orice efort pentru a mentine capacitatea de lupta a fortelor sale si trebuie sa incerce sa-si realizeze scopul cu pierderi minime. Luptele grele pe perioade lungi in teren dificil si conditii meteo grele, diminueaza rapid capacitatea de lupta a unitatii. Este de asteptat ca fortele din contact si formatiunile de rezerva sa poata fi izolate temporar sau ca sprijinul sa fie temporar dezorganizat. Trebuie folosita orice ocazie pentru odihna si pentru asigurarea sprijinului logistic. Inlocuirea unitatilor istovite de lupta, aprovizionarea si inlocuirea oamenilor si echipamentului sunt importante in cazul refacerii capacitatii de lupta a unitatii.

m. Flexibilitatea

Toate planurile militare trebuie sa fie flexibile pentru a permite rezolvarea cazurilor neprevazute si a obtine avantajul maxim din orice schimbare a evenimentelor. O forta trebuie sa posede flexibilitate care sa-i permita sa reactioneze la o modificare de plan si sa treaca usor de la un curs al actiuni la altul. Acesta necesita o buna pregatire, organizare, comunicare, lucru de stat major si mentinerea unei rezerve. De asemenea, necesita un grad inalt de mobilitate fizica, astfel incat noi dispozitive si grupari sa poata fi adoptate rapid si economic.

n. Cooperarea

(1) Pentru succesul operatiilor militare se cere o stransa cooperare si legatura intre genurile de arme ale fortelor terestre si categorile de forte, intre fortele armate si autoritatile civile si intre fortele si natiunile aliate, precum si respectarea autoritatii si a drepturilor natiunilor suverane in care forta isi are baza sau opereaza.

(2) Cooperarea efectiva poate fi realizata daca exista vointa si dorinta de munca in comun, la toate nivelurile. Ea se bazeaza pe spiritul de echipa si instruire si necesita coordonarea tuturor activitatilor astfel incat, sa se realizeze intrunirea maxima a eforturilor.

o. Asigurarea logistica a trupelor in lupta (CSS)

(1) Nici un plan operational nu va reusi daca nu va exista o grija deosebita pentru organizarea CSS[1]. Acestea trebuie sa fie flexibile si proiectate astfel incat comandantul sa aiba libertatea maxima de actiune. CSS eficienta reprezinta abilitatea de a utiliza cel mai bine si oportun resursele disponibile.

(2) CSS este indispensabila pentru operatii si, deseori, este factorul care decide evaluarea posibilitatii de realizare a unei operatii sau eficienta indeplinirii unui scop. Un comandant trebuie sa inteleaga clar factorii administrativi care pot afecta activitatile sale. Supus restrictiilor si conceptelor nationale, trebuie sa aiba cel mai mare control posibil al planului CSS, pentru a-i permite sa-si realizeze responsabilitatea operativa. Este la fel de important ca sefii unitatilor de sprijin logistic si statelor majore, sa inteleaga pe deplin natura operatiilor si, de aici, implicatiile pentru sprijinul logistic.

p. Siguranta si protectia

Comandantul trebuie sa-si ia toate precautiunile necesare pentru a-si proteja fortele pentru a-si indeplini misiunea. El va face aceasta printr-o serie de actiuni care includ cateva sau toate din urmatoarele masuri:

(1) Masuri de siguranta adecvate, avand in vedere informatiile la dispozitie asupra posibilitatilor si intentiilor inamicului.

(2) Interzicerea accesului inamicului la informatiile privind planurile, pozitia si taria fortelor proprii. Aceasta va include toate aspectele de siguranta si protectie (vezi Cap.2, sect.VIII).

SECTIUNEA II - TIPOLOGIA/SPECTRUL CONFLICTULUI

Introducere

In termenii cei mai simpli, despre orice natiune, stat sau grup definibil se poate spune in orice moment ca este in stare de pace sau razboi. Totusi realitatea militara si politica actuala este mult mai complexa. In timp ce pacea este in mod clar scopul final, este posibil sa fii in conflict, fara a fi de fapt in stare de razboi. Intr-adevar, exista chiar grade variabile de pace si razboi, separate prin situatii care pot fi considerate ca nefiind nici una nici alta. De aceea exista o tipologie a conflictului cu "pacea" si "razboiul" la extremitati si cu ceea ce poate fi numit "conflict altul decat razboiul", in spatiul dintre aceste doua extreme.

Intr-un fel, numai prin intelegerea acestei realitati poate fi elaborata o doctrina si acele capacitati apte sa sprijine intreaga gama de actiuni militare pe care fortele NATO pot fi chemate sa le desfasoare.

Conditiile spectrului

a. Pacea

"Conditie care exista in relatiile dintre grupuri, clase sau state, in lipsa violentei (directe sau indirecte) ori a amenintarii cu violenta" (Academia de Pace Internationala, New York). Desi absenta violentei poate fi identificata obiectiv, amenintarea cu violenta este o problema cu mult mai subiectiva si foarte susceptibila la perceptii diferite. In realitate limita dintre "pace" si "conflict altul decat razboiul" va fi neclara si frecvent depasit.

b. Conflict altul decat razboiul

Acest tip de conflict apare atunci cand doua sau mai multe parti urmeaza teluri pe care ei, sau altii, le considera incompatibile si recurg la violenta sau amenintarea cu violenta, in urmarirea acestor scopuri. Chiar cand violenta s-a declansat, diplomatia sau alte activitati non-violente pot continua. Aceasta situatie care poate exista intre state sau in interiorul acestora, poate include terorism, conflict etnic sau separatist, dispute de granita sau revizionism/revansism.

c. Razboiul

Scopul razboiului este de a angaja inamicul in lupta, pana la impunerea vointei proprii asupra acestuia. Starea de razboi poate fi caracterizata prin incetarea sau suspendarea activitatii normale politice si diplomatice intre partile luptatoare aflate in conflict deschis. Inevitabil vor exista canale disponibile prin care sa se desfasoare negocierile, in afara de cazul in care scopul urmarit este capitularea neconditionata. Diferenta dintre razboi si conflict altul decat razboiul, este greu de stabilit. Razboiul poate fi impartit in razboi general si conflict regional:

(1) RAZBOIUL GENERALIZAT

In razboiul generalizat(razboi de supravietuire nationala) activitatea civila normala este, fie suspendata, fie subordonata activitatii militare. Asemenea conditii sunt probabile numai in circumstante in care este in joc supravietuirea nationala.

(2) CONFLICTUL REGIONAL

Este o forma a razboiului care are loc cand sunt deschise ostilitatile, in general, intre doua sau mai multe state, intr-o anumita regiune geografica iar legea internationala obisnuita (si, probabil, activitatea diplomatica normala) dintre partile opozante este suspendata; utilizarea fortei militare directe de catre un stat sau grup de state impotriva altuia, coordonata cu alte instrumente de politica statala, este fie reala fie in perspectiva.

Implicarea militara

Dupa ce am indentificat spectrul conflictului, este necesara identificarea relatiilor dintre componentele acestuia si activitatile militare ce au loc intre ele. Cu toate ca armata are un rol important pe timp de pace, acesta are, inevitabil, o dimensiune mai degraba nationala decat una ce tine de NATO si de aceea depaseste scopul acestei lucrari. Natura contributiei militare in conflict - altul decat razboiul si razboi, are semnificatie si relevanta. Este importanta intelegerea diferentei esentiale dintre cele doua, in termenii implicarii militare. In conflict altul decat razboiul, poate exista doar amenitarea cu forta iar daca este utilizata, va fi supusa unor constrangeri puternice; principalul mijloc prin care conflictul este incheiat cu succes il constituie activitatile politice nu cele militare. In razboi, mijloacele militare predomina ca mod de incheiere a conflictului.

Riposta militara

Printr-o intelegere a conditiilor care determina spectrul conflictului, este posibila analiza gamei ripostelor posibile. In acest scop, este necesara examinarea razboiului in detaliu, ca si a domeniului larg de activitati care pot rezulta din conflict-altul decat razboiul:

a. Razboiul . Riposta la razboi este lupta armata in diferite grade:

(1) Razboi generalizat. Toate resursele statelor sunt indreptate spre supravietuirea nationala iar gradul de angajare poate, teoretic, sa fie maxim.

(2) Conflictul regional. Conflictul regional poate avea o durata limita, in special, din cauza nevoii de sprijin al opiniei publice care poate fi insuficient. Starea finala dorita este in mod normal usor de definit si poate, in general, fi realizata cu mijloacele militare existente la pace in favoarea unuia dintre beligeranti. Poate fi totusi extrem de violent datorita proliferarii tehnologiilor avansate si armelor de distrugere in masa.

b. Conflict-altul decat razboiul

Riposta militara minima la acest tip de conflict poate fi implicarea activa dar in esenta, non-violenta a resurselor militare ale unor parti dezinteresate. In aceste circumstante, activitatile diplomatice si militare vor fi orientate spre prevenirea conflictului si stingerea disputelor. Asemenea activitati sunt in mod frecvent, de durata. In cazul unui conflict mai serios, partile dezinteresate trebuie sa fie pregatite, sa angajeze mijloace militare pentru determinarea luarii unei decizii. Desi, aceste masuri pot sa nu implice aplicarea directa a fortei militare, amenintarea cu utilizarea fortei este deseori prezenta. Masurile militare au un grad inalt de probabilitate de a deveni efective, iar fortele militare devin instrumentul care face posibile eforturile diplomatice.

Spectrul conflictului

	Pace Conflict-altul decat razboiul Razboi Conflict Razboi regional generalizat Lupta armata Operatii-altele decat razboiul Activitati militare pe timp de pace

Conditii

(Imprejurare)

Riposta

Rezumat

Intelegerea spectrului conflictului permite realizarea distinctiei dintre situatie si riposta. Exista trei situatii care se suprapun (pace, conflict altul decat razboiul si razboi). Exista anumite activitati militare necesare pe timp de pace, in primul rand la nivel national; riposta la conflict altul decat razboiul constituie operatii altele decat razboiul; acestea cuprind si activitatile in sprijinul descurajarii. Riposta la razboi este lupta armata.

INFANTERISTUL ROMAN AL SECOLULUI XXI

Conflictele armate desfasurate in ultimii ani, scot in evidenta tot mai clar faptul ca ne gasim intr-un moment in care redefinesc termenii "Teatrului de actiuni militare".

Protagonistii conflictului modern trebuie sa raspunda unor noi cerinte ca:

mobilitate crescuta;  diversitatea misiunilor de lupta;

capacitatea de raspuns la un numar sporit de amenintari si riscuri;

angajament pe toate formele de teren si in orice fel de conditii meteo - climaterice; 

Infanteristul modern

Infanteristul modern va trebui sa dispuna pe langa o pregatire individuala deosebita si de o sustinere logistica superioara, capabila sa-i asigure toate nevoile, inclusiv accesul rapid la informatiile campului de lupta.

Tendinta de scadere numerica a efectivelor este o caracteristica a armatelor moderne. Prin urmare, exigentele si pretentiile carora infanteristul modern va trebui sa le faca fata vor creste, intrucat, aceleasi responsabilitati vor trebui sa fie asumate de un numar mai mic de luptatori. Rezulta deci, ca in continuare elementul central ramane omul, al carui nivel de performanta se poate realiza prin:

echipare corespunzatoare;  instruire exigenta

inzestrare moderna; motivare suficienta

motivare suficienta.

Necesitatea adaptarii echipamentelor individuale la necesitatile luptei, are in vedere obligatiile luptatorului in cadrul echipei si grupei din care face parte. Echipa si grupa de infanterie blindata raman celula de lupta de baza a infanteriei. Aceasta trebuie sa duca simultan lupta impotriva blindatelor si a personalului (pe jos sau motorizat). Cerintele de inzestrare ale infanteristului sunt determinate de functiile principale ale acestuia in lupta terestra:

agresivitate;  comunicarea;

supravietuire;  sustinerea;

cercetarea;  mobilitatea.

Agresivitatea - vizeaza cresterea puterii de foc a infanteristului. Este necesar sa se actioneze asupra: bataii armei sale, a posibilitatilor sporite de ochire (lunete optice si laser), identificarii nocturne a tintelor in campul de lupta, munitiei (munitii cu efecte selective, cu efect omorator, distrugator sau neutralizant, etc.).

Capacitatea de supravietuire - impune forme diverse de protectie a infanteristului impotriva armelor letale si neletale, precum si de diminuare a detectarii vizuale, termice si laser. Se va acorda o atentie sporite contracararii efectului de stres termic ( atat iarna cat si vara).

Infanteristul este in campul de lupta modern actorul principal al cercetarii de contact. El trebuie sa fie capabil in continuare sa culeaga informatii si sa le transmita nedeformate catre factorii de decizie intr-un timp cat mai scurt. Aceasta impune ca infanteristul sa dispuna de mijloace individuale de observare si supraveghere permanenta a campului de lupta si de transmisie a datelor catre nivelurile ierarhice superioare intr-un timp cat mai scurt, eventual in timp real. Acest ansamblu va fi electronizat, miniaturizat si va putea fi cuplat la mijloacele de transmisie fonica, video si de localizare.

Comunicarea - este ceruta de necesitatea schimbului permanent intre nivelurile ierarhice. In afara de necesitatea transmiterii rapide a informatiilor, acest echipament trebuie sa permita lupta impotriva efectelor psihologice ale izolarii in situatii deosebite.

Mobilitatea - este determinata de necesitatea cresterii vitezei de deplasare in conditii de teren dintre cele mai diverse. Actiunea de modernizare a mijloacelor de transport si de lupta, vizeaza doua directii de actiune:

cresterea puterii motoarelor (eventual motoare policarburant);

reducerea greutatii tehnicii.

Echiparea infanteristului roman

Echiparea infanteristului roman cuprinde: tinuta de lupta, tinuta de protectie NBC, structura de purtare (interfata).

Tinuta de lupta trebuie conceputa pentru a asigura luptatorului confortul, protectia mecanica si impotriva intemperiilor de mica sau mare intensitate, protectie vizuala prin camuflajul de culori.

Pentru eliminarea constrangerilor de ordin psihologic legate de echiparea - dezechiparea rapida, ca si pentru asigurarea confortului si comoditatii in purtare, tinuta va fi de tip combinezon pe talii si marimi diferite si va fi alcatuita din straturi de materiale diferite, fiecare asigurand o anumita protectie.

Un prim strat textil in contact direct cu corpul luptatorului (chilot, izmene, tricou, sosete, manusi) favorizeaza schimbul termic al corpului cu exteriorul. Acest prim strat va trebui sa fie hidrofil, pentru a absorbi transpiratia corpului si rezistenta la foc.

Protectia mecanica (inclusiv protectia impotriva focului inamicului) se realizeaza de catre un alt strat confectionat din fibre de mare rezistenta mecanica.

La exterior tinuta de lupta va avea aspectul mozaicului de culori si va fi tratata ignifug, pentru a fi rezistenta la foc. De asemenea, va avea calitati hidrofobe, pentru a asigura protectia corpului pe timp de ploaie. Aceasta proprietate va face inutila existenta unui alt accesoriu de tinuta, care sa fie purtat in mod expres in astfel de conditii meteo.

Combinezonul este universal el putand fi purtat atat vara cat si iarna.

Pentru asigurarea confortului termic pe timp de iarna, tinuta va contine izmene, sosete, camasa si pulover cu caracteristici termice speciale.

Tinuta de protectie NBC - va fi conceputa pentru a asigura luptatorului capacitatea de a actiona chiar si in conditiile utilizarii de catre adversar a armelor NBC.

Aceasta tinuta se compune dintr-un combinezon, care poate fi imbracat rapid si care este comod la purtare. Este confectionat dintr-o tesatura exterioara din spuma de poliuretan impregnat cu carbon activ comprimat, sau dintr-o tesatura activa confectionata dintr-un amestec hidrofob - hidrofil.

Constrangerile fiziologice generate de mediul contaminat NBC, vor fi luate in considerare, concepand un combinezon care asigura imbracarea si dezbracarea rapida. De asemenea, acesta va dispune de trape fiziologice care va face posibila eliminarea disconfortului cauzat de purtarea indelungata.

Protectia N.B.C. a cailor respiratorii asigura protectia organelor aparatului respirator, fiind compatibila cu functiile esentiale ce trebuie demonstrate: vizualizarea imaginii si/sau a informatiei, toate acestea facandu-se pastrand posibilitatile de hrnire si perceptia asupra mediului inconjurator (sonor, vizual). Acest sistem se compune din doua subansambluri functionale: unul pentru protectia fetei si unul pentru filtrare.

Pentru protectia fetei luptatorul va dispune de o cagula care se desfasoara pe casca, sistemul functionand in suprapresiune. Masa filtranta are o autonomie de 15 minute, ceea ce permite luptatorului sa se racordeze la centrala de filtrare situata in port. Centrala de filtrare are o autonomie de 2 ore, fara schimbarea filtrului sau a bateriei. In cazul degradarii, se va putea face bransamentul la cartusele de tipul celor existente azi in dotare.

3.2.3. Interfata (structura de purtare) - este un element care are rolul de a fixa diferitele echipamente pe care le transporta luptatorul si de a asigura interconectarea acestora. Se compune dintr-un sistem de purtare, cablaj electric si elemente aditionale (modul de climatizare, aparat de filtrare NBC).

Sistemul de purtare asigura instalarea prin intermediul unor conectori mecanici a diverselor echipamente de lupta. Acest subansamblu contine un element suport ( chinga ) ce incorporeaza cablajul si un mecanism de purtare care se conecteaza pe acest suport. Sistemul de purtare poate suporta urmatoarele echipamente:

echipament de protectie impotriva schijelor si a gloantelor;

unitate de filtrare NBC; modul de climatizare;

;microfoane de ambianta;  detectoare laser;

alte accesorii (bidon izoterm, baioneta, o ratie de hrana).

3.3. Armamentul individual - este aliniat la standardele NATO si se compune din pistol - mitraliera si pusca mitraliera, ambele de calibru 5,56 mm.

In compunerea armamentului individual se va gasi o luneta de ochire universala, ale carei caracteristici vor fi de asemenea la standarde NATO. Pentru a spori capacitatea de actiune antipersonal a infanteristului, acesta va fi dotat cu aruncator de grenade de 40 mm, care se monteaza direct pe armamentul individual. Pe arma se monteaza captatorul optic zi / noapte si captatorul de pozitie.

Subsistemul arma echipata - se monteaza pe corpul armei individuale, modificand manerul de protejare a mainii pentru a instala unele echipamente destinate ochirii si conexiunii cu structura de purtare, totul facandu-se cu asigurarea constantei reglajelor si permiterea demontarii facile a armei.

Noul maner polivalent va servi ca interfata mecanica, pe el montandu-se captatorul optic zi/ noapte si captatorul de pozitie

. Blocul de comanda se va fixa de asemenea pe arma. Aceasta interfata nu va impiedica deloc utilizarea dispozitivelor de ochire clasice.

Sistemul electronic al armei individuale cuprinde, in principal, o comanda de tragere multifunctionala, un captator de pozitie cuplat la un afisaj de directie si interfete de comanda, precum si sistemul audio care permite luptatorului continuarea comunicarii, chiar daca acesta se afla in pozitia de tragere.

Conduita de tragere realizeaza:

Efectuarea ochirii prin luneta optica pe timp de zi / noapte;

Reluarea ochirii pe timp de zi/ noapte cu o camera video integrata in comanda de tragere, care permite ochirea la distanta si retransmisia video a imaginii obiectivului spre comandantul de grupa;

Indicarea tintelor printr-un punct laser vizibil, cu efect in precizia tirului.

Arma dispune de un sistem de recunoastere aliat-adversar .

Echipamente de antrenare, testare si verificare

Aceasta revolutie a echipamentului de lupta va antrena va antrena o revizuire profunda a regulamentelor de lupta si a cunostintelor soldatului astfel echipat, pentru ca acesta sa se poata inscrie cu capacitatile sale noi, in lupta grupei. In alta ordine de idei, el va trebui sa faca individual sau in echipa mai multe antrenamente in situatii variate, in special pe simulatoare si in conditii extreme, pentu observarea cu precizie a tuturor beneficiilor care ar putea fi aduse prin aceste materiale si concepte noi. Dotarea infanteriei cu un sistem complex de simulatoare va deveni astfel o directie de baza a inzestrarii.

Inzestrarea cu tehnica de lupta blindata - se va baza pe existenta simultana a doua mijloace: masina de lupta a infanteriei (M.L.I.) si transportorul amfibiu blindat (T.A.B.).

3.4.1.Modelul de M.L.I. care va fi adoptat va trebui sa asigure caracteristici superioare de protectie a luptatorilor, putere de foc, mobilitate pe campul de lupta, fiabilitate si ergonomie.

Protectia balistica a luptatorului se va asigura printr-un blindaj capabil sa ofere rezistenta suficienta la impactul loviturilor cu calibru 14,5 mm. Blindajul ar putea fi de tip stratificat si va suporta inclusiv loviturile venite din aer sub unghiuri de incidenta mari ( vertical ). Pentru anihilarea efectului tragerilor cu aruncatoarele de grenade, M.L.I. va dispune de un set de elemente de blindaj detasabile, care se vor putea aplica optional.

Protectia N.B.C. a personalului imbarcat se va asigura asa incat sa faca posibila ducerea luptei chiar si in raioanele contaminate.

Puterea de foc se va realiza , dispunand pe M.L.I. un tun capabil sa execute trageri cu 6-7 tipuri de proiectile, inclusiv proiectile subcalibru de tip "Sageata", in functie de natura amenintarii. Tunul va avea o precizie ridicata, fiind in masura sa execute un foc precis la distanta de 3000 - 4000 m . De asemeni M.L.I. ar trebui sa dispuna de 2 mitraliere de 7,62 x 54 mm , respectiv de 12,7 x 54 mm. Precizia si randamentul armamentului de la bord vor trebui sa fie sustinute de sisteme de ochire pe timp de noapte si telemetru laser.

Mobilitatea va trebui sa fie asigurata prin dotarea cu un agregat energetic capabil sa ofere o putere specifica de (30-35) CP/t, eventual utilizand mai multi combustibili ( motor policarburant ). Se va accentua latura de confort si ergonomie astfel incat sa fie posibil ca echipajul sa actioneze neintrerupt cel putin 72 ore . M.L.I. va trebui sa dispuna de sisteme de ventilatie si microclimat care sa faca usor de suportat mediul temperaturilor exterioare ridicate sau foarte scazute si sa permita evacuarea totala a gazelor rezultate in urma executarii focului cu armamentul individual sau cel dispus pe masina. Organizarea generala va permite accesul usor al desantului prin partea din spate chiar in tipul mersului.

Modelul T.A.B. -ului va trebui sa raspunda actualelor tendinte ce se manifesta in armatele moderne :

Propulsia va folosi formula 6 x 6;

Organizarea generala cu motorul dispus frontal si accesul desantului prin partea din spate;

Posibilitatea de a traversa cursurile de apa prin plutire;

Putere specifica ridicata ( 25 - 30 )CP/t ;

Armamentul va cuprinde :  mitraliere de 7,62 mm si 12,7 mm , tun calibru 20-35 mm.

O caracteristica noua va fi aceea ca pe aceiasi carcasa blindata se poate monta o gama diversa de turele , cu diferite arme principale , de diferite calibre.Aparatura de vedere pe timp de noapte va fi de tip "Pasiv" sau "Termoviziune". Imaginea preluata de o camera video se ofera pe un display intregului echipaj;

Existenta telemetrului laser ;

Aparatura de transmisiuni va trebui sa permita efectuarea transmisiei in secret a datelor si va fi realizata intr-un numar redus de variante, avand o fiabilitate sporita.