Armonizarea regimului juridic al autorizațiilor administrative cu dreptul comunitar, in contextul integrarii considerațiilor de mediu

Armonizarea regimului juridic al autorizațiilor administrative cu dreptul comunitar, in contextul integrarii considerațiilor de mediu

Post-aderarea la Uniunea Europeana implica pentru Romania continuarea procesului de armonizare a legislatiei interne cu dreptul comunitar al mediului, inclusiv prin dezvoltarea si adaptarea reglementarilor existente. In acest sens, unul din sectoarele care au cunoscut importante transformari este cel al evaluarii impactului asupra mediului, cu implicatii substantiale pentru legislatia din materia mediului.

Cerinta conformarii dreptului national cu exigentele dreptului comunitar privind evaluarea de mediu a determinat o serie de modificari si completari in materia legislatiei de mediu. Astfel, pentru remedierea deficientelor constatate in transpunerea Directivei Consiliului nr. 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului, modificata prin Directivele nr. 97/11/CE si nr. 2003/35/CE (Directiva "EIA"), precum si in transpunerea Directivei nr. 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de flora si fauna salbatica, așa cum a fost modificata prin Directiva nr. 2006/105/CE (Directiva "Habitateˮ), semnalate prin scrisorile Comisiei Europene, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului (O.U.G.) nr. 164 din 19 noiembrie 2008 s-au adus modificari si completari O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului.

Acest act normativ - O.U.G. nr. 164/2008 - reevalueaza regimul actelor administrative (intitulate și de reglementare), și aduce corecturile necesare in raport cu reglementarile comunitare privind evaluarea de mediu si, in special, cu Directiva "Habitate".

Din aceasta perspectiva, sunt aduse elemente noi in privinta categoriilor, definitiilor legale si regimului juridic al actelor administrative (de reglementare) din materia mediului.

1. Ajustari generale.

Astfel, conform reglementarilor acum in vigoare, se observa o mai buna succesiune in enumerarea actelor administrative de mediu (acte de reglementare): avizul de mediu, acordul de mediu, avizul Natura 2000, autorizatia de mediu, autorizatia integrata de mediu, autorizatia privind emisiile de gaze cu efect de sera (GES) etc.

Totodata, in noua formulare a art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005, așa cum a fost ea modificata si completata prin O.U.G. nr. 164/2008, din categoria avizelor este eliminata categoria avizului pentru stabilirea obligatiilor de mediu, acesta fiind inlocuit, in cazul unor activitati (pentru care este necesara reglementarea din punctul de vedere al protectiei mediului prin emiterea autorizatiei de mediu, respectiv a autorizatiei integrate de mediu), ori in alte situatii care implica schimbarea titularului activitatii, cu obligatia de a notifica in consecinta autoritatea competenta pentru protectia mediului. Drept urmare, prevederile art. 10 alin. (1¹) stipuleaza ca autoritatea de mediu va informa respectivii titulari cu privire la obligatiile de mediu care trebuie asumate de partile implicate, pe baza evaluarilor care au stat Ia baza emiterii actelor administrative (de reglementare) existente, iar in situatia in care acestia nu detin aceste acte, obligatiile de mediu sunt identificate pe baza bilantului de mediu.

Perfectionari conceptuale.

Referitor la semnificatiile unor "termeni si expresiiˮ, prevazute in art. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, se remarca, in primul rand, faptul ca modificarile aduse contribuie la o mai eficienta "juridicizareˮ a definitiilor, astfel incat avizele, acordurile si autorizatiile de mediu nu mai sunt considerate, intr-un limbaj "tehnicistˮ, "acte tehnico-juridiceˮ, ci devin, conform vocabularului curent uzitat, "acte administrativeˮ(de reglementare).

Sub aspectul continutului definitiilor, se remarca, in unele cazuri o imbunatatire, prin stabilirea mai clara si concreta a obiectivelor si functiilor diferitelor categorii de acte administrative (de reglementare). Totuși, in alte cazuri, modificarile constau doar in operarea unor ajustari formale. In sfarsit, se poate realiza atat o mai concreta delimitare a campului de actiune, cat si o desprindere a specificului fiecarei categorii de acte normative de mediu.

In spiritul obiectivului in numele caruia a fost modificata si completata legislatia in materie, pe langa termenul de "evaluare de mediu" (inteles ca fiind o actiune administrativa - elaborare, consultare, informare, participare), se introduce un "termen" nou, și anume cel de "evaluare adecvata", prin aceasta ințelegandu-se "procesul menit sa identifice, sa descrie si sa stabileasca, in functie de obiectivele de conservare si in conformitate cu legislatia in vigoare, efectele directe, indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale oricarui plan ori proiect, care nu are o legatura directa cu sau nu este necesar pentru managementul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta in mod semnificativ aria, in mod individual ori in combinatie cu alte planuri sau proiecte". Astfel, se da eficienta avizului Natura 2000, care contine concluziile evaluarii adecvate, si prin care se stabilesc conditiile de realizare ale planului sau proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care urmeaza sa fie incluse in regimul juridic al retelei ecologice Natura 2000.

Modificari la nivelul regimului juridic.

In privinta regimului juridic al actelor administrative (de reglementare), se aduce o serie de ajustari, nu toate fiind in mod absolut necesare sau inspirate. Mai intai, dintre modalitațile de modificare ce pot fi aduse actelor administrative (de reglementare), se elimina actualizarea, ramanand astfel, ca unica operațiune de acest gen, numai revizuirea. Si modalitatea de realizare a acesteia din urma sufera unele amendamente. Potrivit actualelor reglementari, titularii planurilor/programelor/proiectelor/activitatilor au obligatia de a notifica autoritatea competenta pentru protectia mediului, in situațiile in care se descopera intervenția unor elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor administrative (de reglementare), precum si in cazurile in care intervin orice alte modificari ale conditiilor care au stat la baza emiterii actelor administrative (de reglementare), inainte de realizarea modificarii (art.15 alin. (2) lit. a), urmand ca, potrivit art. 16 alin. (4), autoritatea competenta pentru protectia mediului sa decida asupra mentinerii actelor administrative (de reglementare) sau a necesitații revizuirii acestora, informand titularul cu privire la aceasta decizie, iar in situatia in care decide revizuirea actelor administrative (de reglementare), autoritatea competenta poate solicita refacerea raportului privind impactul asupra mediului sau, dupa caz, a bilantului de mediu. Dupa cum se poate observa, in noua formulare, revizuirea include si actualizarea - vizand si modificarile survenite dupa emiterea actelor administrative (de reglementare) respective - si se extinde la toate categoriile de acte administrative (de reglementare), spre deosebire de vechea reglementare, care prevedea ca pot fi revizuite numai avizul de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu, acordul de mediu si autorizatia de mediu.

In condițiile art.16 alin (2) - (3), termenul de valabilitate al autorizatiei de mediu se extinde de la 5 ani, la 10 ani, devenind astfel egal cu cel al autorizatiei integrate de mediu, exceptie facand autorizatiile de mediu emise impreuna cu un program pentru conformare, care sunt valabile pe toata perioada derularii programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadenta a realizarii ultimei masuri din programul respectiv.

In privinta suspendarii acordului de mediu, autorizatiei de mediu si autorizatiei integrate de mediu, s-a modificat termenul care se poate acorda prin notificarea prealabila pentru indeplinirea obligatiilor, de la cel mult 30 de zile, devenind "cel mult 60 de zileˮ, s-a eliminat cauza nerespectarii programului pentru conformarea planului de actiuni, care devenise superflua si s-au facut unele ajustari ale textelor legale aferente.

Alte aspecte.

O modificare cu implicatii importante, adusa prin O.U.G. nr. 164/2008, chiar daca are un oarecare caracter conex substantei problematicii, se refera la persoanele fizice abilitate sa realizeze raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului, bilantul de mediu, raportul de amplasament, raportul de securitate si studiul de evaluare adecvata. In forma sa anterioara, art. 21 din O.U.G. nr. 195/2005 dispunea ca documentele respective sa fie realizate, de catre persoane fizice sau juridice "independente de titularul planului, programului, proiectului sau activitatii, si atestate de autoritatea competenta pentru protectia mediului", dupa o procedura stabilita prin ordin al ministrului de resort.

In urma modificarii, prin art. 21 alin. (1) - (2) se prevede ca respectivele documentatii se realizeaza "de persoane fizice si juridice care au acest drept, potrivit legiiˮ, urmand a se stabili, prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, "conditiile de elaborare" ale acestora. Se poate observa ca, din dorinta de a stimula piata prestatorilor de servicii in domeniul vizat, se face un nepermis rabat de la conditiile de verificare si control public al capacitatii si independentei acestora, in realizarea acestor deosebit de importante activitati. Din moment ce autoritatea publica de mediu urmeaza sa stabileasca doar "conditiile de elaborareˮ, inseamna ca, practic, orice agent economic, care are inscris in obiectul de activitate o asemenea activitate, o poate face, indiferent de "independenta" sa. In consecinta, consideram ca se cuvine a se proceda la amendarea noilor dispozitii, in sensul unor instituirii unor garantii suficiente de independenta, competenta si control public, in privinta persoanelor fizice si juridice care au "dreptul" de a realiza raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului, bilantul de mediu, raportul de amplasament, raportul de securitate si studiul de evaluare adecvata, avand in vedere rolul deosebit important al acestor documentatii in emiterea actelor de reglementare si tinand seama de faptul ca, in conformitate cu dispozițiile, cu caracter imperativ, ale art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005, protectia mediului reprezinta un "obiectiv de interes public major".

In final, mai semnalam si modificarile inregistrate in privinta regimului planurilor de management si regulamentelor ariilor naturale protejate, din perspectiva conformarii cu exigentele Directivei "Habitate". Astfel, potrivit art. 52 alin. (4), in ariile naturale protejate, este interzisa orice activitate de obtinere, cultivare, depozitare, prelucrare, comercializare a organismelor vii modificate genetic. Mai mult, prin art. 52 alin. (5) - (6), se introduce "evaluarea adecvata a efectelor potentiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitarˮ, procedura care se poate finaliza, fie prin emiterea unui aviz Natura 2000, fie prin emiterea unei decizii de respingere a proiectului ori, dupa caz, a planului, iar in condițiile art. 96 alin. (2) pct. 22, nerespectarea obligatiilor persoanelor fizice si juridice de a efectua evaluarea adecvata la realizarea planurilor sau proiectelor care pot avea impact semnificativ asupra unei arii naturale protejate de interes comunitar, constituie contraventie.