Comunicarea publica

Comunicarea publica

Acceptand ideea, constant evidentiata si anterior, ca autoritatile publice trebuie ca, prin intreaga lor activitate, sa urmareasca satisfacerea interesului general al populatiei vom fi de acord ca institutiile administratiei publice au obligatia sa se apropie de membrii colectivitatilor locale si sa mentina un contact permanent cu acestia. In acest sens, administratia publica trebuie sa comunice, sa fie deschisa dialogului, sa respecte si sa ia in considerare cetateanul.

Institutiile administratiei publice recurg la comunicare in cadrul actiunilor intreprinse sau al relatiilor pe care le stabilesc.

Comunicarea externa contribuie, asa cum am mai amintit, la notorietatea si imaginea organizatiei din sectorul public in exterior. Ea indeplineste functia de promovare a institutiei statului fata de cetateni, colectivitati locale, parteneri, mass-media, alte organizatii, precum si fata de orice alta persoana sau structura cu care aceasta vine in contact.

Nu se poate face abstractie sub nicio forma de impactul comunicatiilor externe asupra functionarilor publici ai institutiei administrative.

Comunicarea publica reprezinta forma de comunicare ce insoteste activitatea institutiilor publice in vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise cuprind informatii de utilitate publica. Astfel, comunicarea publica trebuie sa faca cunoscute cetatenilor existenta organizatiilor din sectorul public, modul de functionare si atributiile acestora, legalitatea si oportunitatea deciziilor adoptate. Totodata, prin comunicarea publica se urmareste cunoasterea nevoilor si dorintelor populatiei pentru ca institutiile publice, prin rolul si atributiile pe care le detin, sa vina in intampinarea acestora, realizand astfel un interes general. De altfel, aceasta reprezinta fundamentul opticii de marketing in administratia publica.

In prezent, pe plan mondial, se poate vedea foarte clar ca domeniul specific al comunicarii se structureaza din ce in ce mai bine in sectorul public .

Comunicarii publice ii revine rolul de a convinge, ca prin politicile institutionale realizate, precum si prin deciziile publice adoptate, se urmareste un interes general, obtinandu-se astfel adeziunea cetatenilor.

Cetateanul trebuie sa fie informat cu privire la existenta si modul de functionare a serviciilor publice, trebuie ascultat cand isi exprima nemultumirea, trebuie sa-i fie luate in considerare dorintele si nevoile.

In literatura de specialitate intalnim urmatoarele categorii de comunicare publica :

comunicarea institutiei prezidentiale;

comunicarea guvernamentala: a guvernului, ministerelor si celorlalte structuri subordonate guvernului;

comunicarea parlamentara;

comunicarea organismelor publice, altele decat cele incluse in cadrul comunicarii guvernamentale, precum si a intreprinderilor de interes public;

comunicarea colectivitatilor teritoriale.

De exemplu, in cazul institutiilor publice locale, comunicarea publica are urmatoarele forme:

punerea la dispozitia cetatenilor a informatiilor de interes local;

prezentarea si promovarea serviciilor publice oferite de colectivitatile locale;

promovarea institutiilor publice locale si a colectivitatilor teritoriale.

Cetatenii vin in contact cu institutiile publice locale si, ca urmare, au nevoie sa stie cum se adreseaza pentru satisfacerea unui interes legitim, ce documente trebuie sa completeze, ce proceduri trebuie sa urmeze. Institutiilor publice locale le revine obligatia de a pune la dispozitia publicului informatii cu caracter practic, de natura sa faca cunoscute cetatenilor regulile pe care trebuie sa le respecte in demersurile lor, sa inlesneasca accesul acestora in raport cu serviciile publice locale .

Utilizarea excesiva a tehnicilor publicitare, specifica indeosebi sectorului comercial, trebuie privita cu prudenta atunci cand ne referim la comunicarea asupra serviciilor publice. Institutiile publice nu-si pot pune in valoare realizarile in aceleasi conditii in care o societate comerciala prezinta un produs oarecare . Ca argumente in sustinerea acestei idei pot fi avute in vedere urmatoarele aspecte:

de regula, intre prestatorii de servicii publice nu se creeaza un climat concurential specific domeniului privat;

prin organizarea si functionarea serviciilor publice nu se urmareste in mod prioritar obtinerea de profit, ci satisfacerea in bune conditii a unui interes general.

Referitor la comunicarea institutiei publice sunt justificate urmatoarele intrebari:

Cum poate fi sensibilizat fiecare locuitor astfel incat sa vada eficacitatea echipei din cadrul organizatiei administrative?

Cum se poate comunica si informa cat mai transparent cu populatia si cu mass-media?

Cum se poate ameliora in ansamblu imaginea administratiei publice si a functionarului public?

O relatie deschisa, de parteneriat, va usura fluxul de informatii in ambele sensuri. Initiatorul acestor relatii trebuie sa fie institutia administrativa, care are obligatia sa caute modelele cele mai eficiente si specifice pentru realizarea acestui feed-back si pentru cunoasterea resurselor locale.

Buna functionare a comunicatiilor faciliteaza administrarea si controlul proceselor de prestare, al operatiilor din care se compun diferitele procese si are un impact puternic asupra comportamentului functionarilor publici, a eficientei si oportunitatii in interactiunile cu cele mai diverse categorii de cetateni.

Prin comunicatiile interne rational organizate si functionale, personalul este in mod continuu informat despre tot ceea ce se intampla in cadrul institutiei administrative, despre diversele oportunitati a caror realizare contribuie la atingerea obiectivelor de marketing. Comunicatiile interne joaca deci un rol important si pe linia instruirii si a motivarii personalului, contribuind in acest fel la realizarea calitatii prestatiilor si la o mai deplina satisfacere a nevoilor si exigentelor cetatenilor .

Institutiile publice pot recurge la o paleta larga de tehnici si mijloace de comunicare precum: publicatii, brosuri specializate, afisaj, canale de televiziune, presa.[6]

Unele organizatii din sectorul public concep si editeaza publicatii ce au rolul de a informa cu privire la deciziile adoptate, modul de organizare si functionare a serviciilor publice.

In categoria publicatiilor institutionale intra atat cele periodice, care trateaza domenii diverse din viata colectivitatii (de tipul revistelor, al jurnalelor), cat si brosuri specializate ce apar in anumite ocazii, tratand o anumita problema sau un domeniu restrans de activitate (de exemplu buletine ale primariei).

Publicatiile institutionale pot aborda o tematica diversa, precum: oportunitatea unor lucrari publice, rolul si atributiile institutiilor publice, existenta si modul de functionare a serviciilor publice oferite cetatenilor, evenimente (institutionale, culturale sau sportive).