INTEGRAREA REGIONALA A ROMANIEI

SI EFECTE POSIBILE ASUPRA ECONOMIEI NATIONALE

In contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana se impune evaluarea atenta a consecintelor acestui proces asupra activitatii economice in plan regional, datorita existentei unor decalaje intre nivelul de dezvoltare al diferitelor unitati administarativ-teritoriale. In acest sens, dintre tipurile de politica industriala stabilite potrivit criteriului orientarii masurilor specifice, se desprind ca importanta politicile regionale, iar succesul stabilirii si aplicarii acestora depinde in mare masura de capacitatea autoritatilor publice de a anticipa regiunile ce prezinta perspective de dezvoltare promitatoare. Inca din anii '90, la nivelul Uniunii Europene s-au manifestat tendinte de mentinere si chiar de crestere a decalajelor regionale in privinta potentialului economic si a utilizarii resurselor umane. Aceste decalaje au drept cauza actiunea conjugata a mai multor factori, precum: asezarea geografica, traditiile istorice ale activitatilor industriale, calificarea resurselor umane, capacitatea de a introduce noi tehnologii. La nivelul Uniunii Europene pot fi delimitate trei mari tipuri de regiuni:

1. Regiuni prospere: Baden-Wurtenberg din Germania, Sud-Estul Angliei, Lombardia in Italia, Catalania in Spania, Rhone-Alpes in Franta, regiuni care stau la baza dezvoltarii economice a tarilor de care apartin;

2. Regiuni cu traditii industriale: Tara Bascilor in Spania, Liguria in Italia, Lorena in Franta, care in conditiile actuale depind eforturi sustinute pentru cresterea competitivitatii;

3. Regiuni cu deficiente structurate (cu structuri economice fragile) Castilla-La Mancha in Spania, Auvergne in Franta, Scotia in Regatul Unit, Landurile din estul Germaniei, care se situeaza sub media de dezvoltare comunitara.

In scopul atenuarii intensitatii tendintelor mentionate, la nivelul Uniunii Europene s-au stabilit principalele categorii de instrumente ce stau la baza politicii regionale: infiintarea Fondului de Coeziune si a Fondurilor Structurale, crearea conditiilor pentru dezvoltarea initiativei locale si crearea de noi locuri de munca.

Fondul de Coeziune, utilizat in scopul dezvoltarii infrastructurii si protectiei mediului, incurajeaza cofinantarea proiectelor realizate prin intermediul sau, ponderea maxima de finantare din fonduri publice fiind de 85%.

Fondurile Structurale (Fondul European pentru Dezvoltare Regionala - FEDR, Fondul Social European - FSE, Fondul European pentru Orientarea si Garantarea Agriculturii - FEOGA, Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului - IFOP) se utilizeaza in scopul modernizarii infrastructurii, imbunatatirii mediului productiv, transferului de tehnologie si crearii de intreprinderi mici si mijlocii. Pentru perioada 2000-2006, obiectivele Fondurilor Structurale au fost formulate astfel:

Obiectivul 1 - dezvoltarea si ajustarea structurala a regiunilor ramase in urma;

Obiectivul 2 - sustinerea conversiei economice si sociale a regiunilor care intampina dificultati structurale;

Obiectivul 3 - adaptarea si modernizarea politicilor si sistemelor de eductie, pregatire profesionala si utilizare a resurselor umane.

In sprijinul dezvoltarii regiunilor mai exista si alte fonduri care au o pondere mai mica in finantarea regiunilor dar a caror alocare necesita costuri minime, ca: Fondul European de Investitii, Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene, Banca Europeana de Investitii.

Banca Europeana de Investitii se implica in dezvoltarea regiunilor, in special in acordarea si finantarea investitiilor de capital in colaborare cu Fondurile structurale. Activitatea Bancii Europene de Investitii nu se rezuma doar la finantarea tarilor si regiunilor din Uniunea Europeana ci si la alte state asiatice, latino-americane si africane.Banca Europeana de Investitii are sediul la Luxemburg si acorda credite fiecaruia dintre statele membre ale Uniunii. Banca este administrata si gestionata de Consiliul Guvernatorilor compus din ministrii de finante ai statelor membre care se intalnesc a data pe an. Conform art.25, de la data aderarii Romania va plati o suma corespunzator contributiei la capitalul varsat incontul capitalului subscris, conform dispozitiilor art.4 din Statutul Bancii Europene de Investitii in valoare de 42.300.000 Euro.

Contributiile se vor plati in opt transe egale intre 2007 si 2011, incluse in rezervele si provizioanele Bancii Europene de Investitii.

In scopul sprijinirii initiativelor comunitatilor locale au fost concepute patru programe: Interreg III, Leader +, Equal si Urban, destinate cooperarii transnationale si interregionale, dzvoltarii rurale si urbane durabile.

Interreg III - este un program destinat cooperarii transfrontaliere, transnationle si interregionale cu scopul de a incuraja dezvoltarea armonioasa, echilibrata si planificarea spatiala a teritoriului european.

Leader + are ca scop dezvoltarea rurala prin intermediul programelor integrate si cooperarii dintre grupurile de actiune locale.

Equal este destinat cooperarii transnationale pentru combaterea discriminarilor si inegalitatilor privind accesul pe piata fortei de munca..

Urban are ca obiectiv revitalizarea economica si sociala a oraselor si zonelor inconjuratoare aflate in criza, acordand o atentie speciala promovarii dezvoltarii urbane durabile.

Procesul de largire a Uniunii Europene, prin integrarea unor tari caracterizate prin grade de dezvoltare diferite impune cu acuitate cresterea preocuparilor in domeniul dezvoltarii regionale.

Pornind de la orientarile manifestate in plan international si in contextul aderarii la Uniunea Europeana, in ultimii ani Romania a facut mari eforturi pentru crearea cadrului legislativ si institutional propice dezvoltarii regionale. Importanta deosebita care trebuie acordata problematicii dezvoltarii regionale se datoreaza impactului aderarii asupra cresterii economice si ocuparii fortei de munca, respectiv existenta unor factori favorizanti, dar si existenta riscului de crestere a ratei somajului datorita intensificarii competitiei si cresterii presiunilor de ajustare a sectoarelor sensibile.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana implica, pe langa avantajele evidente costuri foarte mari concretizate in:

- necesitatea cresterii competitivitatii si productivitatii industriei romanesti, care presupune retehnologizarea industriei, finalizarea procesului de privatizare, redimensionarea fortei de munca din industrie, astfel incat sa se atinga un nivel de productivitate comparabil cu cel al industriilor comunitare;

- alinierea la standardele Uniunii Europene in domeniul calitatii productiei si produselor industriale, actiune care implica importante eforturi financiare si logistice;

- adoptarea standardelor Uniunii Europene in domeniul protectiei mediului ambiant si initierea de actiuni pentru prevenirea acesteia.

Principalele domenii vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvotarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltarea rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.

Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:

Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/ guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale;

Parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;

Planificarea - proces de utilizare a resurselor din programe si proiecte in vederea atingerii unor obiective stabilite;

Co-finantarea - contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Pentru asigurarea cadrului legal al dezvoltarii a fost adoptata Legea nr.151/1998, privind dezvoltarea regionala in Romania, care stabileste obiectivele, cadrul institutional, competentele si responsabilitatile institutiilor implicate si instrumentele specifice pentru realizarea politicii de dezvoltare regionala in Romania.

Obiectivele generale ale politicii de dezvoltare regionala vizeaza diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prevenirea producerii de noi dezechilibre, stimularea cooperarii interregionale interne si internationale care contribuie la progresul economic si social.

Obiectivele strategice ale dezvoltarii regionale in Romania se refera la:

promovarea mecanismelor economiei de piata in toate regiunile tarii, in vederea imbunatatirii competitivitatii si realizarii unei cresteri economice permanente;

promovarea unei dezvoltari spatiale armonioase si a retelei de localitati;

cresterea capacitatii regiunilor de a-si sustine propriul acces de dezvoltare;

crearea sanselor egale in ceea ce priveste accesul la informare, cercetare-dezvoltare tehnologica, educatie, si formare continua a populatiei din zonele periferice;

promovarea unor politici diferentiate, conform unor particularitati zonale;

reducerea decalajelor de dezvoltare dintre judete, dintre mediul urban si rural, dintre zone centrale si periferice.

Atat obiectivele generale, cat si cele strategice trebuie realizate etapizat, prin punerea in practica a Planului National de Dezvoltare Regionala, (PNDR) care este parte integranta a Planului National de dezvoltare (PND).

Planul National de Dezvoltare din perioada de preaderare a fost un document integrator al strategiilor sectoriale, judetene si regionale, care a fost realizat de catre Consiliile de Dezvoltare Regionala si ministere. Consiliile de Dezvoltare Regionala au misiunea de a elabora planuri de dezvoltare a regiunilor prin organismele executive reprezentate de Agentiile de Dezvoltare Regionala in scopul cresterii potentialului de dezvoltare al fiecarei regiuni si crearii unui cadru adecvat pentru atingerea obiectivelor dezvoltarii.

Obiectivul general al Planului National de Dezvoltare l-a constituit orientarea si stimularea dezvoltarii economice si sociale a tarii pentru obtinerea unei cresteri economice durabile si crearea de locuri de munca stabile. In vederea realizarii acestui obiectiv au fost stabilite axele nationale prioritare de dezvoltare, care au stat la baza elaborarii si aplicarii unor masuri, programe si proiecte care sa concretizeze aceste prioritati:

Dezvoltarea sectorului productiv si a serviciilor conexe;

Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii;

Dezvoltarea resurselor umane si serviciilor sociale;

Dezvoltarea economica si sociala a zonelor rurale;

Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului;

Sprijinirea dezvoltarii si inovarii tehnologice, comunicatiilor, tehnologiei informatiei, crearea societatii informationale;

Imbunatatirea structurii economice a regiunilor, sprijinirea dezvoltarii regionale echilibrate si durabile.

Aceste prioritati nationale de dezvoltare au fost utilizate in cadrul strategiilor regionale pentru stabilirea activitatilor prioritare la nivel regional. Ele au fost finantate din Fondul National de Dezvoltare Regionala si din Fondurile uniunii Europene PHARE, ISPA si SAPARD.

Planul National de Dezvoltare Regionala a fost o componenta importanta a Planului National de Dezvoltare, prin care guvernul a stabilit prioritatile nationale de dezvoltare regionala, a identificat masurile si programele prin care sa se poate asigura cadrul instititional pentru realizarea acestor prioritati. Masurile, programele si proiectele regionale s-au finantat atat din resurse interne (concentrate in Fondul National de Dezvoltare Regionala) cat si din resurse externe reprezentate de sprijinul financiar acordat Romaniei de catre Uniunea Europeana in cadrul Programului National Phare - componenta de coeziune economica. Planul National de Dezvoltare Regionala a constituit documentul care fundamenta solicitarea Romaniei de ajutor financiar din fondurile Phare. Realizarea Planului National de Dezvoltare Regionala a presupus existenta unui parteneriat intre institutii ale administratiei centrale si locale, agentii de dezvoltare regionala, alte institutii neguvernamentale, institutii cu activitate relevanta pentru dezvoltarea tarii, precum si parteneri economici si sociali.

Prin politica regionala se urmareste atat diminuarea discrepantelor generale, cat si sprijinirea restructurarii economiilor regionale. Aceasta directie de actiune este impusa de declinul economic, inregistrat de Romania dupa 1990 si de evolutiile manifestate pe plan european.

In concordanta cu politica europeana de coeziune economica si sociala, politica regionala a Romaniei vizeaza pe termen lung diminuarea decalajelor in dezvoltarea regiunilor si zonelor tarii, insa pe termen scurt trebuie sa se axeze pe contracararea fenomenelor negative care care apar in procesul de restructurare economica si indeosebi industriala a tarii. Problematica deosebit de complexa a restructurarilor aduce in prim plan judete care inainte de 1990 erau considerate dezvoltate, insa dezvoltarea pe scara mare, dirijata in principal de guvern si in mica masura de fortele pietei si orientata spre productia industriala de masa s-a dovedit a fi necompetitiva.

Comunitatile teritoriale, regionale si locale, care s-au bazat pana acum pe procesele de dezvoltare initiate de autoritatile guvernamentale si pe marile intreprinderi nu si-au dezvoltat flexibilitatea si capacitatea de inovare pentru a putea raspunde eficient cerintelor de restructurare a economiilor regionale. De aceea este esentiala crearea conditiilor pentru dezvoltarea capacitatii novatoare a comunitatilor teritoriale asfel incat acestea sa fie capabile sa initieze noi activitati, care sa inlocuiasca treptat vechile activitati nerentabile, tinand cont de faptul ca in conditiile globalizarii economiei, initiativa si antreprenoriatul sunt premisele de baza ale dezvoltarii regionale . Stimularea capacitatii de adaptare a diferitelor regiuni la noi activitati pune accent pe calitatea si conditiile ofertei (si mai putin pe capacitatea de oferta a regiunilor), pentru ca acestea sa fie capabile sa accepte si sa dezvolte noi activitati, in scopul cresterii competitivitatii.

In acest scop, politica regionala actioneaza in directia realizarii "flexibilizarii teritoriului", care presupune actiunea concertata a politicilor ce privesc pregatirea si pefectionarea resurselor umane, dezvoltarea tehnologica, cercetarea stiintifica, dezvoltarea IMM-urilor, etc.

Crearea cadrului institutional regional si institutionalizarea celor opt regiuni de dezvoltare a avut drept scop facilitarea realizarii politicii de dezvoltare regionala. Regiunile de dezvoltare din Romania nu au fost concepute doar ca unitati de planificare pentru obiectivele politicii de dezvoltare regionala promovata de Uniunea Europeana, avand rolul de a promova masurile de politica nationala de dezvoltare regionala.

Problemele regionale esentiale a caror rezolvare depinde de elaborarea si aplicarea masurilor de politica regionala pot fi sintetizate astfel:

Acordarea sprijinului necesar restructurarii economiilor regionale, care in conditiile economiei de piata au devenit necompetitive si crearea unor structuri economice functionale, cu industrii competitive. In prezent, zonele industrializate se afla in declin economic, nereusind sa se adapteze cerintelor actuale si sa faca fata concurentei. Cu probleme grave se confrunta si zonele ce au o baza economica preponderent agricola si care practica un tip de agricultura perimat si ineficient din cauza absentei dotarilor corespunzatoare;

Stimularea utilizarii eficiente a potentialului endogen al regiunilor, respecitv al resurselor naturale si de materii prime, dar si a resurselor umane, in scopul dinamizarii economiilor regionale;

Asigurarea protectiei mediului, avand in vedere faptul ca erorile din partea industrializarii masive rezultate din neluarea in considerare a influientelor acesteia asupra mediului, au condus la aparitia unor zone de dezastru ecologic, in unele orase, inclusv capitala tarii, gradul de poluare fiind foarte ridicat.

Crearea la nivel regional a unei infrastructuri institutionale proprii economiei de piata si dezvoltarea acesteia in viitor, deoarece o infrastructura insuficienta si neadaptata activitatilor industriale moderne franeaza dezvoltarea economica. Un rol important in aceasta directie revine sistemului bancar, care poate dirija fondurile in vederea utilizarii lor pentru dezvoltare. In sistemul economiei centralizate, intreprinderile erau subordonate ierarhic ministerelor, iar in prezent au inceput sa fie functionale organismele si institutiile care au rolul de a coordona efectiv functionarea intreprinderilor la nivel judetean si local, pentru pentru asigurarea accesului bunurilor si serviciilor pe piata si accelerarea schimburilor. Autonomia intreprinderilor si dezvoltarea sectorului privat au pus in evidenta necesitatea creerii conditiilor pentru dezvoltarea Camerelor de Comert si Industrie. De asemenea, autoritatile administartiei locale constituie un factor esential al infrastructurii administrative, avand rolul de initiator si coordonator al dezvoltarii teritoriale. Cooperarea institutiilor si autoritatilor la nivel local, regional si national poate duce la obtinerea unor efecte benefice atat pe plan regional, cat si national.

Capacitatea Romaniei de a relansa activitatile industriale si de a concura pe pietele externe este influientata negativ de probleme majore cu care se confrunta tara noastra la scara macroeconomica si microeconomica. La nivel macroeconomic se constata existenta unui numar redus de industrii moderne precum si mari ramaneri in urma in ceea ce priveste asigurarea unor servicii industriale de calitate, competitive si concurentiale.. La scara microeconomica exista mari probleme in domeniul finantarii si al managementului, iar intreprinderile nou aparute intampina dificultati dificultati la patrunderea pe piata nationala si internationala datorita faptului ca au de confruntat concurenta firmelor straine.

Pentru perioada post aderare, a fost elaborat Planul National de Dezvoltare (PND) 2007-2013, document care este un concept specific politicii europene de coeziune economica si sociala, menit sa ofere o conceptie coerenta si stabila privind dezvoltarea statelor membre ale Uniunii Europene, transpusa in prioritati de dezvoltare, programe, proiecte, in concordanta cu principiul programarii fondurilor structurale. De asemenea, Planul National de Dezvoltare are rolul major de a alinia politica nationala de dezvoltare la prioritatile comunitare de dezvoltare, prin promovarea masurilor considerate stimuli de dezvoltare socio-economica durabila la nivel european.

Planul National de Dezvoltare 2007-2013 reprezinta documentul de planificare strategica si programare financiara multianuala, aprobat de Guvern si elaborat intr-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-economica a Romaniei in conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.

In acceptiunea politicii de coeziune, Planul National de Dezvoltare reprezinta un instrument de prioritizare a investitiilor publice pentru dezvoltare, orientat in principal asupra prioritatilor si obiectivelor compatibile cu domeniile de interventie a Fondurilor Structurale si de Coeziune. In acest context, se impune sublinierea caracterului specific al Planul National de Dezvoltare 2007-2013, care nu substituie o Strategie Nationala de Dezvoltare Economica, ci reprezinta una dintre componentele majore ale acesteia. Acest plan fundamenteaza, intre altele, prioritatile si obiectivele strategice de dezvoltare ce vor fi negociate cu Comisia Europeana in vederea finantarii din Fondurile Structurale si de Coeziune in perioada 2007-2013.

De asemenea, reprezinta documentul care a stat la baza elaborarii Cadrul Strategic National de Referinta 2007- 2013 , reprezentand strategia convenita cu Comisia Europeana pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum si Programele Operationale prin care se vor implementa aceste fonduri. In acest sens, redactarea Planului National de Dezvoltare s-a desfasurat in paralel cu cea a Programelor Operationale pentru implementarea Fondurilor Structurale si de Coeziune, asigurandu-se astfel coerenta intre aceste documente.

Elaborarea Planului National de Dezvoltare 2007-2013 s-a realizat conform prevederilor H.G. nr.1115/2004 privind elaborarea in parteneriat a Planului National de Dezvoltare, care stabileste principiile metodologice, cadrul de lucru inter-institutional si mecanismele de consultare parteneriala.

Din punct de vedere al continutului, acest plan cuprinde urmatoarele sectiuni principale:

I. Analiza situatiei curente

II. Analiza SWOT

III. Strategia de dezvoltare

IV. Programarea financiara

V. Implementarea

VI. Parteneriatul

I. Analiza situatiei curente

Capitolul "Analiza situatiei curente" cuprinde o descriere cuantificata a situatiei socio-economice actuale, privind disparitatile interne si decalajele fata de Uniunea Europeana, dar si potentialul de dezvoltare. Aceasta descriere include o analiza de ansamblu a situatiei socio-economice (privire geografica de ansamblu, analiza situatiei demografice si a situatiei macroeconomice, inclusiv perspectivele macroeconomice 2007-2013), precum si analizele socio-economice sectoriale si regionale.

La nivel sectorial, analiza socio-economica abordeaza sectorul productiv din punct de vedere al competitivitatii (industria prelucratoare, domeniul cercetarii-dezvoltarii si al inovarii, sectorul IMM si turismul), infrastructura (atat infrastructura de transport, cat si cea energetica si de mediu), agricultura, dezvoltarea rurala si pescuitul, precum si domeniul resurselor umane dintr-o ampla perspectiva : descrierea sistemului educational si de formare profesionala, descrierea pietei muncii si a situatiei ocuparii, situatia privind incluziunea sociala (situatia actuala a grupurilor dezavantajate pe piata muncii, situatia generala in domeniul asistentei sociale, evaluarea situatiei privind egalitatea de sanse dintre femei si barbati din perspectiva oportunitailor de pe piata muncii, inclusiv a constrangerilor existente), prezentarea situatiei in domeniul sanitar si a starii de sanatate a populatiei.

La nivel regional, analiza socio-economica a Planului National de Dezvoltare 2007-2013 prezinta disparitatile regionale in dezvoltarea economica, din perspectiva gradului de ocupare a populatiei, a dezvoltarii antreprenoriale si accesului la infrastructura de transport, a diferentelor privind infrastructura sociala si infrastructura in domeniul turismului, precum si a disparitatilor in dezvoltarea urbana a regiunilor.

Analiza socio-economica a planului, cuprinde de asemenea descrierea situatiei in domeniul cooperarii teritoriale europene (relatia Romaniei cu statele vecine, dar si participarea regiunilor Romaniei in cadrul programelor de cooperare intre diferitele regiuni europene) si o analiza asupra capacitatii administrative a tarii, care abordeaza sistemul administratiei publice, sistemul judiciar si domeniul ordinii publice.

Ultimul capitol al Analizei socio-economice abordeaza situatia dezvoltarii spatiale, din punctul de vedere al amenajarii teritoriului si al cadrului definitor pentru dezvoltarea teritoriala a Romaniei.

II. Analiza SWOT

Analiza SWOT a PND 2007-2013 evidentiaza punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si riscurile identificate in capitolul de analiza a situatiei curente

Tabelul nr.11

Analiza SWOT

.

III. Strategia de dezvoltare

Strategia de dezvoltare a Planului National de Dezvoltare 2007-2013 este o reflectare a nevoilor de dezvoltare a Romaniei, in vederea reducerii cat mai rapide a decalajelor existente fata de Uniunea Europeana. Strategia PND 2007-2013 se axeaza atat pe orientarile strategice comunitare privind coeziunea, cat si pe prioritatile Agendei Lisabona si respectiv cresterea competitivitatii, ocuparea deplina si protectia durabila a mediului.

Romania se afla in anul 2004, din punct de vedere al PIB / locuitor , la cca. 31% din media UE. Avand in vedere acest decalaj considerabil fata de nivelul mediu de dezvoltare din Uniune, precum si rolul PND de instrument dedicat reducerii acestor disparitati, a fost stabilit Obiectivul Global al PND 2007-2013: "Reducerea cat mai rapida a disparitatilor de dezvoltare socio-economica intre Romania si Statele Membre ale Uniunii Europene". Conform estimarilor realizate, Romania ar putea recupera pana in anul 2013 cca. 10 puncte procentuale din decalajul general fata de UE, ajungand la cca. 41% din media Uniunii Europene. Obiectivul global se sprijina pe trei obiective specifice:

. Cresterea competitivitatii pe termen lung a economiei romanesti

. Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de baza

. Perfectionarea si utilizarea mai eficienta a capitalului uman autohton

In vederea atingerii obiectivului global si a obiectivelor specifice si pornind de la aspectele identificate in etapa de analiza socio-economica, au fost formulate sase prioritati nationale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013:

1.Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere

2. Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport

3. Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului

4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si incluziunii sociale si intarirea capacitatii administrative

5. Dezvoltarea economiei rurale si cresterea productivitatii in sectorul agricol

6. Diminuarea disparitatilor de dezvoltare intre regiunile tarii.

Stabilirea unui numar limitat de prioritati este de natura sa asigure concentrarea resurselor disponibile pe realizarea acelor obiective si masuri cu impact maxim asupra reducerii decalajelor fata de Uniunea Europeana si a disparitatilor interne. Trebuie precizat, insa, ca in interiorul acestor prioritati sunt abordate numeroase domenii sau sectoare de interventie specifice, cum ar fi educatia, sanatatea, energia, sectorul comunicatii, prevenirea riscurilor naturale etc. Pe baza domeniilor acoperite de prioritatile sus formulate, autoritatile romane si Comisia Europeana au stabilit, in cadrul negocierilor la Capitolul 21, viitoarele Programe Operationale prin intermediul carora se vor gestiona Fondurile Structurale si de Coeziune.

4.1. DEZVOLTAREA REGIONALA SUB IMPACTUL PLANULUI  NATIONAL DE DEZVOLTARE A ROMANIEI

Dezvoltarea regionala este un concept nou ce urmareste impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete.

Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale. Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata .

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.

Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: inlaturarea/diminuarea saraciei in zonele rurale; echilibrarea oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel rural; stimularea initiativelor locale; pastrarea patrimoniului spiritual si cultural.

Cadrul de implementare si de evaluare a politicii de dezvoltare regionala il reprezinta regiunea de dezvoltare, constituita ca o asociere benevola de judete vecine. Regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ-teritoriala si nu are personalitate juridica.

Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:

- diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preantampinarea producerii de noi dezechilibre;

- indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune);

- corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si care este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de Romania.

Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala sunt:

- Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale;

- Parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;

-Planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor obiective stabilite;

-Cofinantarea - contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

 

1. REGIUNEA NORD EST ; 2 REGIUNEA. SUD EST ;3. REGIUNEA SUD MUNTENIA; 4. REGIUNEA SUD VEST OLTENIA; 5. REGIUNEA VEST; 6. REGIUNEA NORD VEST; 7. REGIUNEA CENTRU; 8. REGIUNEA BUCURESTI

Prioritatile nationale de dezvoltare:

1. Cresterea competitivitaii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere

In conditiile decalajelor importante de competitivitate pe care Romania le prezinta in raport cu statele membre ale Uniunii Europene, obiectivul strategic general stabilit in cadrul acestei prioritati este cresterea productivitatii intreprinderilor romanesti pentru reducerea decalajelor fata de productivitatea medie la nivelul Uniunii. Se urmareste generarea pana in anul 2015 a unei cresteri medii a productivitatii de cca. 5,5% anual, permitand Romaniei sa atinga un nivel de aproximativ 55% din media Uniunii Europene. Realizarea acestui obiectiv este avuta in vedere prin urmatoarele sub-prioritati:

1.1. Cresterea competitivitatii prin imbunatatirea accesului pe piata al intreprinderilor, in special al IMM-urilor, care se va realiza prin sustinerea investitiilor productive (utilaje si tehnologii noi), sustinerea certificarii intreprinderilor si a produselor, crearea unui mediu favorabil finantarii afacerilor, dezvoltarea infrastructurii de afaceri (incubatoare, centre de afaceri, clustere emergente), sprijinirea eforturilor de internationalizare a intreprinderilor, precum si prin promovarea potentialului turistic romanesc.

1.2. Dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere prin promovarea cercetarii si inovarii si accelerarea dezvoltarii societatii informationale, ce presupune inclusiv dezvoltarea si eficientizarea serviciilor publice electronice moderne (e-Guvernare, e-Educatie si e-Sanatate).

1.3. Imbunatatirea eficientei energetice si valorificarea resurselor regenerabile de energie prin investitii destinate reducerii intensitatii energetice si imbunatatirii eficientei energetice, precum si prin valorificarea resurselor regenerabile.

2. Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport

Obiectivul general al strategiei in domeniul transporturilor il reprezinta asigurarea unei infrastructuri de transport extinse, moderne si durabile, precum si a tuturor celorlalte conditii privind dezvoltarea sustenabila a economiei si imbunatatirea calitatii vietii, astfel incat volumul activitatii de transport in PIB sa creasca de la 3,6 miliarde euro (in prezent) la minimum 7,0 miliarde euro pana in 2015. Pentru atingerea acestui obiectiv, strategia dezvoltarii si modernizarii infrastructurii de transport se va realiza prin intermediul urmatoarelor sub-prioritati:

2.1. Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii de transport trans-europene si a retelelor de legatura, prin modernizarea si constructia de infrastructuri rutiere, feroviare, navale si aeroportuare trans-europene si modernizarea si constructia retelelor de legatura.

2.2. Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii de transport de interes national si imbunatatirea serviciilor aferente, prin modernizarea si constructia de infrastructuri rutiere, feroviare (inclusiv serviciile aferente) si navale.

2.3.Dezvoltarea durabila a sectorului transporturi, prin promovarea intermodalitatii, imbunatatirea sigurantei traficului pe toate modurile de transport, reducerea impactului lucrarilor si activitatilor de transport asupra mediului inconjurator si punerea in siguranta a infrastructurii de transport.

3. Protectia si imbunatatirea calitatii mediului

Obiectivul strategic general al acestei prioritati din Planul National de Dezvoltare il reprezinta protejarea si imbunatatirea calitatii mediului, in conformitate cu nevoile economice si sociale ale Romaniei, conducand astfel la imbunatatirea semnificativa a calitatii vietii prin incurajarea dezvoltarii durabile. Acest obiectiv va fi realizat prin promovarea sub-prioritatilor de mai jos, urmarindu-se, totodata, si indeplinirea angajamentelor asumate de Romania in cadrul negocierilor de aderare la Uniunae Europeana la Capitolul 22 "Protectia mediului":

3.1. Imbunatatirea standardelor de viata prin asigurarea serviciilor de utilitati publice la standardele de calitate si cantitate cerute, in sectoarele de apa si deseuri, prin dezvoltarea sistemelor de infrastructura de apa si apa uzata in localitatile vizate si crearea/consolidarea companiilor regionale de profil, si prin dezvoltarea sistemelor integrate de management al deseurilor (colectare, transport, tratare/eliminare a deseurilor in localitatile vizate; inchiderea depozitelor neconforme).

3.2. Imbunatatirea sistemelor sectoriale de management de mediu, cu accent pe: dezvoltarea sistemelor specifice de management al apei si deseurilor, a celor de management al resurselor naturale (conservarea diversitatii biologice, reconstructia ecologica a sistemelor deteriorate, prevenirea si interventia in cazul riscurilor naturale - in special inundatii), precum si pe imbunatatirea infrastructurii de protectie a aerului.

4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si incluziunii sociale si intarirea capacitatii administrative

Fiind unanim recunoscut faptul ca resursele umane reprezinta motorul societaii bazate pe cunoastere, obiectivul strategic general al prioritatii il constituie dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivitatii acestuia pe piata muncii, prin asigurarea oportunitatilor egale de invatare pe tot parcursul vietii si dezvoltarea unei piete a muncii moderne, flexibile si inclusive care sa conduca, pana in 2015, la integrarea durabila pe piata muncii a 900.000 persoane. Masurile si actiunile avute in vedere la aceasta prioritate pot fi grupate in cadrul a patru sub-prioritati, dupa cum urmeaza :

4.1. Dezvoltarea capitalului uman. Investitiile realizate in cadrul acestei sub-prioritati vor viza: sistemul de educatie initiala (prin promovarea de reforme in contextul invatarii pe tot parcursul vietii), diseminatorii de invatare (resursele umane din educatie), continutul invatarii (diversificarea si asigurarea calitatii ofertelor de educatie si formare initiala si continua) si sistemul de formare profesionala continua.

4.2. Promovarea ocuparii depline. Principalele masuri avute in vedere in cadrul acestei sub-prioritati vizeaza : cresterea adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderilor; dezvoltarea initiativelor pentru partenerii sociali; imbunatatirea tranzitiei de la scoala la locul de munca si promovarea culturii antreprenoriale in educatie si formare, identificarea si valorificarea tuturor oportunitatilor de integrare pe piata muncii; modernizarea si intarirea capacitatii administrative a serviciului public de ocupare.

4.3. Promovarea incluziunii sociale. Principalele domenii de interventie avute in vedere in cadrul sub-prioritatii sunt: integrarea pe piata muncii si combaterea discriminarii, imbunatatirea accesului si participarii la educatie initiala si continua pentru grupurile vulnerabile, promovarea egalitatii de gen si combaterea excluziunii sociale a femeilor, dezvoltarea unui sistem eficient de servicii sociale destinate reducerii riscului de marginalizare si excluziune sociala, initiative transnationale in educatia inclusiva si initiative transnationale pe piata muncii.

4.4 Dezvoltarea capacitatii administrative si a bunei guvernari. Aceasta sub-prioritate are scopul de a promova si sustine crearea la nivel central si local a unei administraii publice care sa devina un important factor de competitivitate, dezvoltare, progres si coeziune. De asemenea, vor fi vizate cu prioritate alte doua segmente importante in procesul de intarire a capacitatii administrative: justitia si ordinea si siguranta publica.

5. Dezvoltarea economiei rurale si cresterea productivitatii in sectorul agricol

Obiectivul strategic general al acestei prioritai vizeaza dezvoltarea unei agriculturi competitive bazata pe cunoastere si initiativa privata, precum si protejarea patrimoniului natural cultural si istoric al zonelor rurale din Romania.

Sub-prioritatile identificate in vederea realizarii obiectivului definit sunt urmatoarele:

5.1. Cresterea competitivitatii economiei agro-alimentare si silvice prin adaptarea ofertei la cerintele pietei, in cadrul careia va fi acordat sprijin financiar cu precadere pentru modernizarea fermelor si imbunatatirea capitalului uman din agricultura (masuri de consultana si sprijinire a tinerilor fermieri, masuri de incurajare a asocierii producatorilor), precum si pentru imbunatatirea calitatii produselor.

5.2..Cresterea standardelor de viata in zonele rurale prin diversificarea activitatilor rurale: stimularea activitatilor non-agricole, promovarea agro-turismului precum si dezvoltarea de micro-intreprinderi in amontele si avalul productiei agricole, toate acestea in contextul unor servicii de baza de buna calitate.

5.3. Dezvoltarea economica durabila a fermelor si a exploatatiilor forestiere, vizeaza implementarea unor actiuni ce privesc utilizarea durabila a terenului agricol si forestier, materializate in acordarea de plati pentru agro-mediu si bunastarea animalelor, plati compensatorii pentru terenurile cu handicap natural,

precum si prime de impadurire, dar si in realizarea unor actiuni de prevenire a calamitatilor naturale.

5.4. Promovarea initiativelor de tip "LEADER", prin care se va urmari stimularea initiativelor locale care sa permita cresterea capacitatii comunitatilor rurale de a dezvolta initiative de afaceri pe baza de parteneriat.

5.5. Asigurarea pescuitului durabil si dezvoltarea acvaculturii, in cadrul careia se au in vedere dezvoltarea acvaculturii si pescuitului in apele interioare, a procesarii si marketingului produselor pescaresti, modernizarea flotei de pescuit, precum si dezvoltarea durabila a zonelor de pescuit costiere.

6. Diminuarea disparitatilor de dezvoltare intre regiunile tarii

Obiectivul general il reprezinta cresterea economica mai accelerata a regiunilor slab dezvoltate, in vederea diminuarii disparitatilor de dezvoltare interregionale si intraregionale.

Operationalizarea prioritatii PND privind dezvoltarea echilibrata a tuturor regiunilor tarii se va realiza printr-o abordare integrata, bazata pe o combinare a investitiilor publice in infrastructura locala, politici active de stimulare a activitatilor de afaceri si sprijinirea valorificarii resurselor locale, pe urmatoarele sub-prioritati:

6.1. Imbunatatirea infrastructurii publice regionale si locale: cresterea competitivitaii regiunilor ca locatii pentru afaceri prin imbunatatirea infrastructurii de transport, a infrastructurii de sanatate, servicii sociale si educatie, precum si a infrastructurii de siguranta publica pentru situatii de urgenta, dezastre naturale si tehnologice.

6.2. Consolidarea mediului de afaceri regional si local: dezvoltarea infrastructurii de afaceri si sprijinirea activitatilor locale de afaceri cu caracter inovativ, favorizand si crearea unor necesare conexiuni intre activitatile productive si cele de cercetare-dezvoltare-inovare.

6.3. Dezvoltarea turismului regional si local: cresterea gradului de atractivitate turistica a regiunilor prin crearea unei infrastructuri adecvate si imbunatatirea serviciilor specifice, dezvoltarea de forme alternative de turism, protectia si promovarea patrimoniului natural si cultural la nivel local si regional.

6.4. Dezvoltare urbana durabila: regenerarea zonelor urbane afectate de restructurarea industriala sau care se confrunta cu grave probleme socio-economice, precum si consolidarea retelei de centre urbane cu potential de dezvoltare pentru a le permite sa actioneze ca motoare ale cresterii economice regionale.

6.5. Cooperarea teritoriala europeana . Aceasta sub-prioritate se incadreaza in noul Obiectiv de interventie din cadrul Politicii de Coeziune pentru perioada 2007-2013, "Cooperare teritoriala europeana ", dedicat integrarii armonioase si echilibrate a intregului teritoriu al Uniunii Europene, prin sprijinirea cooperarii intre diferitele sale entitati teritoriale la nivel transfrontalier, transnational si interregional, in probleme de importanta comunitara. Sub-prioritatea va fi realizata prin promovarea de actiuni in domeniul cooperarii transfrontaliere, transnationale si interregionale, in vederea integrarii socio-economice a zonelor de granita si cresterii atractivitatii si accesibilitatii regiunilor Romaniei in cadrul teritoriului european.

IV. Programarea financiara

Strategia Planului National de Dezvoltare, axata pe prioritatile si obiectivele compatibile cu domeniile de interventie a Fondurilor Structurale si de Coeziune, va fi finantata din surse multiple. Asa cum s-a mentionat anterior, PND 2007-2013 reprezinta un instrument de prioritizare a investitiilor publice pentru dezvoltare, asigurand fundamentarea generala a directiilor de alocare a fondurilor publice pentru investitii cu impact semnificativ asupra dezvoltarii economice si sociale, din surse interne (buget de stat, bugete locale, etc.) sau externe instrumentele structurale ale Uniunii Europene , fondurile Uniunii Europene de tip structural pentru agricultura, dezvoltare rurala si pescuit , credite externe, etc.).

Programarea financiara a Planului National de Dezvoltare a urmarit realizarea un tablou general realist al surselor de finantare a dezvoltarii ce ar trebui utilizate in perioada 2007-2013 pentru cresterea convergentei cu Uniunea Europeana, conducand la o suma estimativa globala de cca.58,7 miliarde Euro, repartizata astfel pe cele 6 prioritati nationale de dezvoltare ale Planului National de Dezvoltare, conform tabelului nr.1si reprezentata grafic in figura nr.1

Tabelul nr.1

Programarea financiara globala a Planului National de Dezvoltare 2007-2013

- mil. Euro -

Figura nr.1

Structura pe surse de finantare a PND 2007-2013 se prezinta dupa cum urmeaza:

- Fondurile comunitare - 43%. Trebuie precizat ca repartizarea definitiva a acestora pe cele sase prioritati de dezvoltare nu se decide prin Planul National de Dezvoltare, ci in urma negocierilor cu Comisia Europeana in cursul anului 2006.

- Surse publice nationale (centrale si locale, inclusiv credite IFI) - 48%

- Surse private (cofinantari private aferente fondurilor comunitare) - 9%

V. Implementarea

Implementarea prevederilor Planului National Dezvoltare 2007-2013 conform strategiei stabilite si in conditii de eficienta, rigurozitate, transparenta si corectitudine financiara, presupune eforturi insemnate din partea institutiilor publice si a beneficiarilor. Trebuie subliniat rolul PND de orientare si coordonare a marilor programe de investitii pentru dezvoltare. Investitiile ce vor fi efectuate in baza prevederilor PND nu vor fi, insa, gestionate in mod direct prin intermediul PND, ci conform regulilor specifice diverselor surse de finantare a acestor investitii. Mecanismele de implementare ale PND sunt, prin urmare, o suma a acestor reguli de implementarea documentelor de programare pentru fondurile europene, a programelor nationale si locale de investitii bugetare, a finantarilor rambursabile acordate de institutiile financiare internationale.

In Romania, sistemul institutional de programare si implementare a Fondurilor Structurale si de Coeziune este in plin proces de constructie, pornind de la prevederile Documentului Complementar de Pozitie la Capitolul 21 "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale". Ministerul Finantelor Publice indeplineste, prin Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, rolul de coordonator national al sistemului institutional, legislativ si procedural de programare si implementare a instrumentelor structurale prezentate in tabelul nr.2. De asemenea, in cadrul Ministerului Finantelor Publice se constituie Autoritatea de Certificare si Autoritatea de Plata (organismul competent pentru efectuarea platilor) pentru toate cele trei instrumente structurale.

Tabelul 2

Programele Operationale 2007-2013

VI. Parteneriatul

In conformitate cu principiul european al parteneriatului, in procesul de elaborare a PND 2007-2013, pe langa autoritatile publice au fost consultati si parteneri neguvernamentali reprezentativi: organisme regionale, sindicate, patronate, institutii de cercetare si invatamant superior, organizatii neguvernamentale etc. Consultarile parteneriale au avut loc in cadrul structurilor parteneriale constituite pentru elaborarea PND conform H.G. nr.1115/2004 privind elaborarea in parteneriat a Planului National de Dezvoltare.

Documentele Consultative pentru PND 2007-2013 au fost dezbatute si avizate in cadrul Comitetului Interinstitutional pentru elaborarea PND (CIP), structura parteneriala la nivel national formata din reprezentanti la nivel de decizie ai ministerelor, altor institutii publice centrale, Agentiilor pentru Dezvoltare Regionala (ADR), institutelor de cercetare si institutiilor de invatamant superior, precum ti din reprezentanti ai partenerilor economici si sociali.

Informarea si promovarea privind Planul National de Dezvoltare si Fondurile Structurale ti de Coeziune (inclusiv diseminarea informatiei pe Internet) a reprezentat de asemenea o componenta fundamentala in cadrul procesului de elaborare a PND 2007-2013 PND 2007-2013 a fost aprobat de Guvernul Romaniei in sedinta din 22 decembrie 2005.

4.2. CADRUL STRATEGIC NATIONAL DE REFERINTA 2007-2013 CU ROL IMPORTANT IN INTEGRAREA REGIONALA A ROMANIEI

Scopul principal al Cadrului Strategic National de Referinta (CSNR) este de a consolida obiectivul strategic al politicilor economice, de coeziune sociala si regionale ale Romaniei, precum si de a stabili legaturile potrivite si corecte cu politicile Comisiei Europene, mai ales cu Strategia de la Lisabona, care sta la baza elaborarii politicilor de dezvoltare economica si de crearea a noi locuri de munca .

CSNR a fost elaborat pe baza Planului National de Dezvoltare (PND), care a fost conceput ca un instrument de directionare a surselor de finantare nationale, comunitare si de alt tip de care va dispune Romania in perioada 2007-2013. Acesta justifica si prioritizeaza investitiile publice vizate de politica economica si de coeziune sociala de la nivel european si defineste cadrul planificarii strategice si programarii financiare multi-anuale a Romaniei.

CSNR prezinta modul in care Romania intentioneaza sa includa in strategiile sale conceptele de dezvoltare durabila a mediului inconjurator si de egalitate de sanse in vederea combaterii excluziunii sociale. Totodata, CSNR explica modul in care vor fi implementate Instrumentele Structurale. Documentul a fost elaborat in parteneriat cu principalii actori interesati, fiind de asemenea organizate sesiuni de consultari publice, pentru a obtine si alte opinii.

Temele principale ale Cadrului Strategic National de Referinta (CSNR) isi au originea in cel de-al treilea Raport de Coeziune publicat in Martie 2004. Scopurile principale ale acestui Cadru Strategic National de Referinta sunt de a intari concentrarea strategica a politicilor economice, de coeziune sociala si regionale ale Romaniei, si de a face conexiunile potrivite si corecte cu politicile Comisiei Europene si Strategia de la Lisabona, care pune accentul pe politici de dezvoltare economica si de creare de noi locuri de munca.

CSNR isi are originea in Planul National de Dezvoltare (PND) care a fost elaborat pentru a servi drept instrument fundamental pentru stabilirea modului in care vor fi utilizate fondurile nationale, europene si de alta natura, de care Romania va dispune in perioada 2007 - 2013. Acesta prioritizeaza investitiile publice, in conformitate cu politica europeana de coeziune economica si sociala, si defineste planificarea strategica si programarea financiara multi-anuala ale Romaniei. CSNR a fost elaborat in parteneriat si pe baza de consultari si integreaza prioritatile definite prin Planurile Regionale de Dezvoltare ale celor opt regiuni.

Reglementarile legislative, consolidarea capacitatii institutionale si reformele structurale fac obiectul altor documente programatice, cum sunt Programul Economic de Pre-aderare si Programul National de Reforma. Legatura cu CSNR este prevazuta in cadrul tuturor acestor documente. CSNR demonstreaza felul in care Romania intentioneaza sa integreze obiectivele de dezvoltare durabila a mediului, asa cum sunt definite in versiunea revizuita a Agendei Lisabona, in urma acordurilor incheiate la conferinta de la Gotheborg. CSNR prezinta provocarile carora Romania trebuie sa le faca fata, precum si disparitatile care exista intre regiunile tarii. Sunt prezentate, de asemenea, oportunitatile de care va beneficia Romania si felul in care se intentioneaza valorificarea acestor oportunitati. Strategia are la baza Orientarile Strategice pentru Coeziune ale Comisiei Europene publicate in iulie 2006, care stabilesc obiectivele Comunitatii Europene, privind Politica Regionala a Uniunii Europene. CSNR explica principiile de politica pe baza carora s-a facut pregatirea Programelor Operationale, precum si felul in care vor fi implementate operatiunile prevazute a fi finantate din Fondurile Structurale si de Coeziune in Romania in perioada 2007 - 2013.

Obiectivele stabilie prin CSNR sunt urmatoarele:

- de a indica directia de dezvoltare a strategiei Romaniei pentru implementarea operatiunilor ce vor fi finantate din Fondurile Structurale si de Coeziune, in conformitate cu obiectivele CE si avand in vedere tendintele economiei europene si cele ale economiei mondiale;

- de a ilustra felul in care Romania intentioneaza sa orienteze Instrumentele Structurale spre realizarea prioritatilor majore nationale si de coeziune europeana ;

- de a aborda problemele majore cu care se confrunta tara si de a reflecta potentialul de dezvoltare al regiunilor si oraselor;

- de a demonstra modul in care pozitia geostrategica, cresterea calitatii serviciilor, protectia mediului, inovatiile, spiritul antreprenorial si dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere vor duce la dezvoltare si la crearea de noi si mai bune locuri de munca ;

- de a demonstra legaturile si concordanta cu prioritatile din Orientarile Strategice de Coeziune, Agenda Lisabona si Programele Operationale elaborate de Romania in cadrul Obiectivelor "Convergenta " si "Cooperare teritoriala europeana ".

Romania este o regiune NUTS I eligibila pentru Obiectivul Convergenta, iar Cadrul Strategic National de Referinta acopera intreg teritoriul tarii (8 regiuni NUTS II). CSNR a fost construit pe baza muncii sustinute, desfasurate pentru elaborarea Planului National de Dezvoltare 2007-2013, care a fost aprobat de Guvernul Romaniei in decembrie 2005. Documentul prezinta schimbarile fara precedent care s-au produs in economia romaneasca incepand cu anul 1989 si efectele dramatice pe care acestea le-au avut asupra tarii si populatiei.

Fondurile Structurale si de Coeziune vor reprezenta un agent de continuare a schimbarii si vor contribui la accelerarea procesului de reforma. CSNR ofera de asemenea cadrul necesar implementarii acestui proces de schimbare. CSNR este un document strategic, motiv pentru care nu se concentreaza asupra detaliilor de natura tehnica. Acestea pot fi gasite in Programele Operationale.

Cu toate acestea, actiunile prioritare pentru anii de inceput sunt ilustrate de exemple statistice: 43 de scoli din Romania nu au curent electric, 2.805 de scoli nu au apa curenta, 32% din populatie nu beneficiaza nici de apa curenta, nici de sistem de canalizare.

Aceste cifre sumbre sunt pur ilustrative, dar ne dau o imagine a mostenirii trecutului si a dimensiunii sarcinii extrem de dificile de a pastra echilibrul restructurarii economice continue in Romania, din punct de vedere al infrastructurii, competitivitatii, dezvoltarii resurselor umane si corectarii disparitatilor regionale. Pe de alta parte, Romania a inregistrat cresteri anuale medii ale PIB de peste 5% in ultimii 5 ani, ceea ce demonstreaza ca progresul rapid este posibil.

Procesul de gestionare a acestei recuperari economice va impune existenta unei conduceri hotarate, dedicate si vizionare.

1. Situatia economica

Ca marime, Romania este a doua tara (cu o populatie de 21,7 milioane) dintre noile state membre si tarile in curs de aderare la Uniunea Europeana si va fi al saptelea stat din UE-27.

Din punct de vedere economic, Romania se afla cu mult in urma majoritatii statelor membre din cauza politicilor din trecut. Astfel, in 2004, PIB pe cap de locuitor a fost de 31% din media UE-25 si de 50% din media noilor state membre. In ultima vreme, performantele macroeconomice ale Romaniei au fost totusi ceva mai bune (o crestere medie anuala a PIB de 5,7% in ultimii 5 ani), in ciuda inrautatirii situatiei economice la nivel global. Cresterea PIB se datoreaza investitiilor fixe si consumului privat, alimentate de o crestere semnificativa a volumului de credite acordate sectorului privat. In octombrie 2004, datorita progreselor semnificative inregistrate in implementarea reformelor economice, Uniunea Europeana i-a conferit Romaniei statutul de economie de piata functionala. Coruptia - ca si perceptia asupra coruptiei - ramane unul dintre principalii factori care incetinesc dezvoltarea economica a Romaniei.

Structura industriala a Romaniei s-a schimbat substantial dupa 1990. Industria producatoare a inregistrat un declin constant, reflectat intr-o scadere masiva a ocuparii, in special in industria otelului, in industria chimica si industria producatoare de masini. Agricultura este de asemenea in declin, ceea ce a creat probleme majore in economia rurala. Exista decalaje majore si care continua sa creasca, atat intre regiuni cat si intre mediul urban si cel rural. In 2005, rata inregistrata a somajului conform BIM a fost relativ mica, de 7,2% (pentru grupa de varsta 15+), dar cifrele oficiale ascund probleme sociale si structurale mult mai grave, in special in ceea ce priveste ponderea mare a agriculturii de subzistenta.

2. Analiza socio-economica - Contextul macro-economic - Aspecte generale

Economia tarii poarta marca unei economii aflate pe punctul de a incheia tranzitia de la planificarea centralizata la o economie de piata in plin avant. Din punct de vedere al dezvoltarii economice, Romania se afla inca mult in urma celor mai multe tari europene. PIB pe cap de locuitor exprimat in standardul puterii de cumparare a fost de doar o treime din media UE 25 in 2005 si de doar 50% din media PIB pe cap de locuitor a noilor state membre ale Uniunii.

Intre 2001 si 2005, performantele macro-economice ale Romaniei s-au imbunatatit, chiar daca contextul international nu a fost intotdeauna favorabil. Rata de crestere a PIB a fost solida si generata de un volum mare al investitiilor fixe si al consumului privat. Cresterea anuala a PIB depasit, in medie, 5,7% in acest interval, fiind acompaniata de un nivel inalt al stabilitatii macro-economice. In acelasi timp, inflatia, somajul si deficitul bugetar au scazut constant. In aceasta perioada, deficitul de cont curent a fost mentinut in limite sustenabile. Investitiile au devenit in 2005 principalul factor de sustinere a cresterii economice. Formarea bruta de capital fix a crescut cu 13%, iar consumul populatiei cu 9%. Consumul colectiv al administratiei publice a crescut modest, cu 4,9%, in principal datorita redirectionarii resurselor catre sectoare ca educatia si sanatatea. In ultimii ani, politica monetara a urmarit asigurarea sustenabiliatii economice si reducerea inflatiei pe termen mediu. In decembrie 2004, inflatia a ajuns la 9,3%, iar in decembrie 2005 a scazut la 8,6%.

Deficitul bugetar a scazut de la 1,3% in 2004 la 0,4% in 2005. Atat investitiile straine, cat si cele interne, au crescut mult in ultimii ani, creand un potential de dezvoltare pe termen lung. In 2004 si 2005 formarea bruta de capital fix a crescut cu peste 10 procente, iar investitiile straine au depasit anual nivelul de 5 miliarde de Euro.

3.Evolutia structurii economice - Dupa 1990, structura economica s-a schimbat semnificativ, facandu-se trecerea de la o economie bazata pe industrie si agricultura la o economie a serviciilor. Intr-o prima faza, datorita restructurarii, contributia sectorului industrial la cresterea PIB a scazut de la 40% cat era in 1990 la aproape 27% la sfarsitul anilor '90. Dupa anul 2000, declinul structural a fost stopat, iar contributia industriei la cresterea PIB a ramas la un nivel constant.

Aceste schimbari au dus la scaderea ratei de ocupare a fortei de munca, in special in industriile traditionale, precum industria siderurgica, industria chimica siindustria constructoare de masini.

Dezvoltarea sectorului de servicii este comparabila cu cea a altor economii moderne, iar cifrele indica faptul ca sectorul serviciilor si-a marit contributia la cresterea PIB de la 26,5% in 1990 la 48,3% in 2005, conform datelor din tabelul 3, iar grafic reprezentat in figura nr .2

Tabelul nr.3

Structura PIB pe ramuri

- % -

* Date semi-definitive ** Date provizorii

Sursa: Comisia Nationala de Prognoza, pe baza datelor furnizate de Institutul National de Statistica

Figura nr.2

Aceasta evolutie a avut consecinte serioase asupra economiei locale in orasele mono-industriale. Sectorul serviciilor s-a dezvoltat intr-un ritm constant, dar cu o concentrare mai mare in Bucuresti. In celelalte zone ale tarii, acest sector nu s-a dezvoltat suficient pentru a compensa declinul din industrie si agricultura in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca.

Cresterea reala a PIB - Pentru al 7-lea an consecutiv, economia romaneasca se afla in expansiune. Rata medie de crestere a produsului intern brut a fost de 5,1% intre 2000-2005. Dupa o crestere cu 4,1% a produsului intern brut in 2005 ca urmare a conditiilor interne si externe deosebit de dificile, in semestrul I al anului 2006 s-a inregistrat o crestere cu 7,4% fata de semestrul I 2005, conform datelor din tabelul 4, reprezentete grafic in figura nr.3.

Tabelul nr. 4

Ratele anuale de crestere a PIB in intervalul 2000-2005

- % modificare in comparatie cu anul anterior -

Sursa: Comisia Nationala de Prognoza, pe baza datelor furnizate de Institutul National de Statistica

In figura nr.3, este prezentata evolutia procentuala a PIB, conform ratelor de crestere inregistrate in perioada 2000-2005:

Figura nr.3

Comertul exterior - Comertul exterior al Romaniei s-a dezvoltat semnificativ, in conditiile modernizarii continue a structurii economiei in contextul aderarii la Uniunea Europeana. In perioada 2000-2005, atat exporturile, cat si importurile au crescut, inregistrand o rata de crestere de 18,6% si respectiv 21,9%. Cresterea importurilor a determinat cresterea deficitului comercial, ca procent din PIB, de la 4,6% in 2000 la 9,8% in 2005. Doua treimi din comertul exterior este realizat cu statele membre UE (35,3% miliarde Euro). De asemenea, 65% din comertul cu UE a fost realizat cu doar 4 tari: Italia, Germania, Franta si Marea Britanie, conform datelor din tabelul 5, reprezentete grafic in figura nr.4.

Tabelul 5

Evolutia schimburilor comerciale in perioada 1999-2005

- miliarde Euro-

Sursa: Institutul National de Statistica

In continuare, este prezentat trendul exportului si importului si de asemenea al deficitului inregistrat in perioada 1999-2005.

Figura nr.4

Ponderea lohn-ului in total exporturi este mare. Structura exporturilor s-a schimbat considerabil in ultimii doi ani, lohn-ul din industria usoara fiind inlocuit treptat cu cel din industria constructoare de masini.

Concomitent, Romania si-a majorat exportul de produse cu valoare adaugata ridicata. Ponderea exportului de produse de complexitate inalta in total export a fost in 2005 cu aproape 4 puncte procentuale peste cea din 2003 (27,4% fata de 23,6%). In concordanta cu amplul proces investitional, Romania importa din ce in ce mai mult bunuri de capital de complexitate ridicata. Ponderea acestor bunuri a ajuns in 2005 la 36,5% fata de 33,5% in 2003. De asemenea, si-au majorat ponderea si importurile de materii prime si energetice, care sunt produse cu complexitate scazuta.

Investitiile straine directe - Investitorii straini care doresc sa-si relocalizeze productia sau sa dezvolte noi afaceri in Romania sunt atrasi de salariile sensibil mai mici, de cresterea productivitatii (desi un nivel destul de redus), o piata atractiva ca marime, pozitia geografica, precum si integrarea in Uniunea Europeana. Volumul anual al Investitiilor Straine Directe a depasit valoarea de 5 miliarde de Euro in ultimii doi ani. Bilantul cumulativ al ISD a depasit 20 miliarde de Euro in 2005. Increderea investitorilor in mediul de afaceri din Romania este demonstrata de nivelul mare al profitului reinvestit in tara (1,5 miliarde Euro in 2004 si 1,8 miliarde in 2005).

Acesti factori au modificat relatia dintre Romania si celelalte state din regiune, din punctul de vedere al investitiilor straine directe. Astfel, in 2004, ponderea investitiilor straine directe nete in PIB (8,5%) a fost mult mai mare decat in noile state membre ale Uniunii Europene (procentul cel mai mare fiind inregistrat in Estonia - 6 %).

Ocuparea fortei de munca - Modernizarea si dezvoltarea economiei s-a reflectat si in gradul de ocupare a fortei de munca. Restructurarea economiei a afectat populatia activa si nivelul de ocupare a fortei de munca si a contribuit la accelerarea schimbarilor structurale, in sensul cresterii acestui nivel in domeniile cu productivitate ridicata .

Intre 2003 si 2005, numarul persoanelor ocupate a scazut usor, in vreme ce rata BIM a somajului a crescut de la 7% la 7,2%. Cu toate acestea, ratele somajului raman mult mai mici decat cele inregistrate in NSM-10 si UE-15, prezentate in figura nr.5.

Figura nr.5

Rata ocuparii pentru grupa de varsta 15-64 ani

Sursa: Institutul National de Statistica

Fluctuatiile ratelor de ocupare a fortei de munca se inregistreaza atat la nivel inter-regional, cat si in interiorul regiunilor, cele mai mari rate inregistrandu-se in Regiunea Sud-Vest (59,9%) si Regiunea Nord-Est (62,4%). Cele mai scazute valori ale ocuparii se inregistreaza in regiunea Centrala (53,9) si in Sud-Est (54,7%). In 2004, rata de ocupare pentru Regiunea Bucuresti-Ilfov

a fost de 59,7%.

Din punct de vedere structural, in ultimii ani (2005 fata de 2002) s-au manifestat urmatoarele tendinte:

. Scaderea ocuparii fortei de munca in agricultura cu 4,3 puncte procentuale si in industria extractiva cu 0,3 puncte procentuale;

. Ocuparea fortei de munca a crescut in servicii cu 3,4 puncte procentuale si constructii cu 1 punct procentual;

. In industria prelucratoare si in sectorul energie electrica, termica, gaze si apa ocuparea fortei de munca a prezentat aceeasi pondere.

Privatizarea - Disciplina financiara in intreprinderile de stat trebuie in continuare intarita; in acelasi timp, procesul de privatizare a intreprinderilor a inregistrat o serie de ramaneri in urma. Cu toate acestea, in ultimii ani, atat in industrie, cat si in sectorul energetic, au existat importante initiative de privatizare. Progrese in ceea ce priveste privatizarea s-au inregistrat in sectorul energetic, in minerit si in industria feroviera. Raman insa multe de facut pentru rezolvarea acumularilor de arierate in companiile de stat si pentru aplicarea efectiva a procedurilor de declarare a falimentului.

Transferul de active ale statului catre sectorul privat joaca un rol important in procesul de tranzitie, insa dezintegrarea unor sectoare importante de activitate, precum si inchiderea unor unitati economice, au dus la concedieri masive, care nu au putut fi absorbite de sectorul IMM, insuficient dezvoltat.

Politica fiscala - Viziunea Guvernului Romaniei in domeniul politicii fiscale urmareste reorientarea impozitelor si taxelor, cu scopul de a incuraja cresterea economica, dezvoltarea si reducerea inflatiei. In decembrie 2004 a fost adoptata o reforma fiscala majora, care a introdus cota unica de impozitare a veniturilor de 16% si a redus impozitul pe profit de la 25% la 16%. Aceasta masura a fost insotita de planuri de accelerare a descentralizarii fiscale si de crestere a trasparentei cheltuielilor publice.

Scopurile principale ale politicii fiscale a guvernului sunt de a imbunatati mediul de afaceri, de a stimula initiativa privata si de a reduce economia subterana, care in Romania are o pondere semnificativa. Din numarul salariatilor estimati ca lucrau la negru (cca. 1,1 mil. persoane), aproximativ 20% a fost oficializat, ca rezultat direct al noii politici fiscale. De asemenea, veniturile bugetare au crescut semnificativ, ponderea acestora in produsul intern brut majorandu-se cu circa 2 puncte procentuale in 2006. Alte exemple de masuri in cadrul acestei politici sunt cresterea cheltuielilor pentru cercetare si dezvoltare, cresterea investitiilor in dezvoltarea capitalului uman, dar si masuri de imbunatatire a infrastructurii medicale. De-a lungul perioadei s-au facut eforturi continue pentru a tine sub control inflatia, care in urma liberalizarii preturilor din 1997 ajunsese la 151,4%. Incepand cu anul 2000, inflatia a cunoscut o descrestere continua, ajungand la 8,6% in decembrie 2005. Procesul a continuat si in 2006. La sfarsitul lunii septembrie, inflatia anualizata a fost de 5,48%, nivel comparabil cu cel din noile state membre.

Finantele publice - Deficitele bugetare, calculate conform ESA 95, au fost relativ mari in perioada 1999 - 2000 (4,5% si respectiv 4,4% din PIB), asa cum se prezinta in tabelul nr.6, si prezentat grafic in figura nr.6.

Tabelul 6

Ponderea veniturilor, cheltuielilor bugetare si a deficitului public in PIB*

-% din PIB -

*estimari

Sursa: Ministerul Finantelor Publice; datele sunt calculate conform metodologiei ESA 95

Nota: fluxurile financiare sub-sectoriale nu au fost luate in considerare la efectuarea calculelor

Figura nr.6.

Acesta a fost rezultatul influentei creditelor neperformante din sistemul bancar, preluate de datoria publica. Ponderea in PIB a cheltuielilor si veniturilor bugetare a scazut continuu, prevazandu-se o inversare a situatiei in 2006. Stabilitatea macroeconomica a avut ca efect imbunatatirea ratingului de tara, care a dus la scaderea datoriei publice si la reorientarea fondurilor publice.

Datoria guvernamentala a scazut treptat, ca procent din PIB, de la 23,9% in 2000, la 18,1% in 2004. Acest lucru a dus la un nivel al datoriei scazut in comparatie cu unele dintre noile state membre UE, cum ar fi Polonia (43,6%), Slovacia (42,5%), Ungaria (57,4%) si Malta (75,9%), fiiind considerabil mai mic decat cel stabilit in cadrul Tratatului de la Maastricht, adica 60% din PIB. Ponderea datoriei externe in PIB a in 2004 a scazut la 12,5% din PIB, datorita nevoilor reduse de finantare ale deficitului bugetar si costurilor reduse ale finantarii externe.

Lupta impotriva coruptiei - Coruptia si perceptia asupra coruptiei reprezinta factori majori care impiedica dezvoltarea economica a Romaniei. Guvernul a adoptat masuri pentru a asigura o stabilitate si o claritate legislativa mai mare, transparenta in procesul decizional si depolitizarea sistemului judiciar.

Principalele masuri anti-coruptie care vizeaza mediul de afaceri sunt:

. Retragerea graduala si ireversibila a statului din administrarea economiei, inclusiv prin scaderea monopolurilor de stat in furnizarea serviciilor de utilitate publica ;

. Restrangerea campului de influenta al deciziilor publice;

. Clarificarea sistemului de subventionare in economie;

. Dezvoltarea pietelor financiare, in special a burselor;

Conform viziunii Guvernului, competitia libera si accesul liber la informatii de interes public, impreuna cu piata in sine, reprezinta cele mai eficiente mijloace de lupta impotriva coruptiei. Este nevoie inca de progrese substantiale in acest domeniu, in special in ceea ce priveste functionarea justitiei, dar se fac pasi in directia potrivita.

Perspective macro-economice pentru perioada 2007-2013 - Previziunile economice pentru perioada 2007-2013 in Romania au la baza ipoteza ca mediul de afaceri va ramane stabil, iar cresterea economica a principalilor parteneri comerciali ai Romaniei nu va urma un curs descendent. Aderarea la Uniunea Europeana va accelera dezvoltarea economica si sociala a Romaniei. Potentialul intern de capital si de forta de munca sunt necesare pentru a sustine o crestere continua si sustenabila, concomitent cu trendurile manifestate la nivel mondial, si anume: globalizarea, dezvoltarea tehnologiilor de comunicare si informatii, asigurarea protectiei mediului. Conform previziunilor macro-economice realizate de CNP, Produsul Intern Brut al Romaniei va creste in medie cu 5,6%, cu posibilitatea de a inregistra rate peste medie la inceputul perioadei, conform datelor din tabelul urmator. O consecinta va fi reducerea decalajelor economice si sociale dintre Romania si statele membre UE. Cresterea economica se va baza pe cererea interna, in special pe investitiile guvernamentale (inclusiv cele finantate cu sprijinul fondurilor UE). Exporturile nete isi vor mentine contributia negativa la cresterea reala a produsului intern brut, in jur de 2 procente, conform tabelului nr.7, reprezentat grafic in figura nr.7

Tabelul nr.7

PIB pe elemente de utilizare

modificari procentuale

Sursa: Comisia Nationala de Prognoza

Rata de crestere a consumului individual va scadea dupa 2007 la o rata medie anuala de 6,1%, in timp ce consumul colectiv al administratiei publice este prevazut sa creasca in medie cu 3,2% pe an.

Investitiile vor creste, alimentate de finantari interne si externe, ca si de oportunitatile create de finantarea UE. Formarea bruta de capital fix va creste cu o rata anuala estimata la 10,8%.

In aceste conditii, rata investitiilor va creste de la 23,6% din PIB in 2006 la 30,8% in 2013. Conform estimarilor, comertul exterior va continua sa se dezvolte intr-un ritm sustinut, care va depasi ritmul de crestere a PIB. Se asteapta, de asemenea, ca in contextul aderarii Romaniei la UE, orientarea geografica a fluxurilor comerciale sa duca la consolidarea pozitiei tarilor membre UE ca si parteneri comerciali principali. Exporturile de bunuri si servicii vor creste, in medie, cu 8,3% pe an, in vreme ce importurile vor creste cu 10,8%, fapt care va influenta in mod negativ balanta comerciala. Din punct de vedere al ofertei, se estimeaza ca ratele de crestere vor fi mai mari in comparatie cu PIB in constructii si servicii conform datelor din tabelul nr.8, reprezentate grafic in figura nr.7.

Tabelul nr.8

Produsul Intern Brut pe ramuri

-modificari procentuale -

Sursa: Comisia Nationala de Prognoza

Figura nr.7

Se estimeaza ca deficitul de cont curent calculat ca procent din PIB va ramane in limite relativ constante. Integrarea in UE va crea o baza solida de asigurare a sustenabilitatii deficitului de cont curent, atat prin afluxuri importante de Investitii Straine Directe, cat si prin utilizarea de transferuri dinspre Uniunea Europeana (ex. Instrumente Structurale).

Pentru perioada 2007-2013, coborarea si mentinerea ratei inflatiei intre 2 si 3% este un obiectiv important in contextul respectarii criteriului de convergenta nominala de la Maastricht. Modalitatea in care Romania a controlat inflatia in ultima perioada sustine o evolutie a cresterii preturilor sub nivelul maxim de 3% incepand cu anul 2010.

Dezvoltarea resurselor umane, pe o piata globala a fortei de munca, a fost un factor important luat in considerare cand s-au facut aceste proiectii. Populatia Romaniei va continua sa scada, datorita scaderii ratei natalitatii. Forta de munca va creste usor, iar rata de ocupare va creste la aproape 60% pana in 2013 conform datelor din tabelul nr.9.

Tabelul nr.9

Forta de munca

*) populatia in varsta de munca (15 -64 ani)

Sursa: Comisia Nationala de Prognoza

Intrarea Romaniei pe piata fortei de munca a Uniunii Europene va creste mobilitatea fortei de munca, ea atragand si pierzand lucratori. Se estimeaza ca Romania va avea o pozitie echilibrata in acest proces. Se estimeaza, de asemenea, cresterea numarului de salariati din economie cu aproximativ 130 mii persoane pana in 2013, in comparatie cu anul 2005. Cresterile se vor inregistra in special in sectorul servicii, care isi va spori contributia la cresterea economica. Rata BIM a somajului va continua sa scada, ajungand la un procent estimat de 6%.

Mediul politic - Politica fiscala a Guvernului Romaniei se bazeaza pe reorientarea impozitelor in scopul incurajarii dezvoltarii economice si sociale si reducerii inflatiei. Pana in prezent, economia a avut capacitatea de a valorifica rapid oportunitatile. Investitiile straine directe au fost atrase de salariile mult mai mici din Romania, de productivitatea in crestere (cu un nivel de pornire foarte redus) si de marimea pietei. Pozitia geografica a Romaniei se constituie intr-un avantaj, insa instabilitatea politica existenta la ora actuala poate crea probleme in bunul mers al dezvoltarii economiei romanesti precum si in relatiile nou create dupa aderarea la Uniunea Europeana.

Pentru a impulsiona dezvoltarea economiei romanesti trebuie solutionate inca destule probleme. Sunt necesare interventii structurale majore pe termen lung, in urmatoarele domenii:

Dezvoltarea infrastructurii - calitatea slaba si ineficienta serviciilor de furnizare a apei potabile, canalizare si de management al deseurilor, precum si a sistemului de transport rutier, feroviar, aerian si naval, ca si lipsa inter-conectivitatii, constituie frane in calea dezvoltarii. Toate acestea sunt dublate de un nivel scazut al cunostintelor cu privire la protejarea mediului inconjurator, administrarea defectuoasa a acestuia, precum si utilizarea neglijenta a resurselor de energie.

Competitivitatea economica - productivitatea scazuta, echipamentele si tehnologia invechite, spiritul antreprenorial insuficient dezvoltat, un mediu de afaceri dificil si lipsa unei infrastructuri adecvate pentru sprijinirea mediului de afaceri, accesul limitat la finantare si investitiile insuficiente in cercetare-dezvoltare si in tehnologiile informationale si comunicatii (ITC), toate impiedica dezvoltarea mediului de afaceri.

Capitalul uman - capacitate limitata a educatiei si formarii profesionale continue de a raspunde nevoilor unei economii moderne hi-tech, atentie redusa acordata educatiei, insuficienta corelare intre educatie, formarea profesionala initiala si formarea profesionala continua. Lipsa egalitatii de sanse duce la excluderea sociala a categoriilor vulnerabile reprezentate de femei, persoane cu dizabilitati si etnia roma.

Capacitatea administrativa - Serviciile publice sunt slab dezvoltate si nesatisfacatoare pentru clienti. Perceptia asupra serviciilor furnizate de administratie este ca acestea sunt neatractive si nu raspund cetatenilor, existand, totodata, temeri cu privire la incidenta actelor de coruptie. Pentru gestionarea fondurilor Uniunii Europene este nevoie de un management consolidat care sa asigure folosirea eficienta a acestora, in scopul dezvoltarii economice si sociale.

Dimensiunea teritoriala - Ca urmare a restructurarii industriei, au aparut foarte rapid decalaje intre regiuni, acestea continuand sa creasca. Disparitatile dintre mediul urban si cel rural sunt de asemenea mari si in continua crestere. Acest fenomen este si mai pregnant atunci cand se compara nivelul de dezvoltare al regiunii Bucuresti - Ilfov cu restul tarii. Investitiile straine directe (ISD) sunt atrase, de obiceie in regiunile favorizate ceea ce conduce la cresterea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni. Zonele rurale depind excesiv de agricultura. In aceste zone, infrastructura si serviciile de sprijin pentru afaceri sunt extrem de slab-dezvoltate sau chiar inexistente. Zonele urbane se confrunta cu probleme legate de infrastructura (din cauza investitiilor insuficiente), de dezvoltarea economica locala si de mediul social.

Avand in viziune crearea unei Romanii competitive, dinamice si prospere, obiectivul de baza prevazut in CSNR il constituie reducerea disparitatilor sociale si de dezvoltare economica dintre Romania si statele membre ale Uniunii Europene prin generarea unei cresteri suplimentare de 10% a PIB pana in anul 2015, stabilindu-se urmatoarele prioritati tematice si actiuni.

Prioritatile Nationale au fost formulate ca raspuns strategic al Guvernului la problemele economice actuale, in vederea crearii oportunitatilor pe care si le doreste Romania. Cadrul Strategic National de Referinta vizeaza armonizarea tuturor acestor prioritati intr-o strategie coerenta, care sa fie adecvata pentru Romania, dar care sa se si conformeze strategiilor Comisiei Europene, inclusiv strategia de la Lisabona, si sa aiba ca efect dezvoltarea economica si cresterea numarului de locuri de munca.

Dezvoltarea infrastructurii de baza la standarde europene - Investitiile in infrastructura vor imbunatati calitatea retelelor rutiere si feroviare, precum si a navigatiei pe Dunare si vor sprijini dezvoltarea mediului de afaceri si crearea de noi locuri de munca. Investitiile vor imbunatati, de asemenea, accesibilitatea si inter-conectivitatea dintre drumurile nationale, judetene si locale, cai ferate, aeroporturi si servicii navale. Investitiile vor imbunatati accesul la piete mai mari si toate actiunile vor contribui la reducerea duratei calatoriilor si costurilor de transport. Investitiile in infrastructura de mediu vor contribui la imbunatatirea sistemelor de management al apei potabile si a deseurilor menajere la standarde europene. O eficienta energetica mai mare de-a lungul intregului lant - productie, transport, distributie si utilizare finala - va imbunatati calitatea aerului si va sprijini dezvoltarea durabila. Eforturile se vor concentra pe un management mai eficient al mediului natural si pe utilizarea durabila a resurselor naturale.

Cresterea competitivitatii pe termen lung a economiei romanesti - strategia va contribui la construirea unei baze de productie si antreprenoriale dinamice, va sprijini crearea si dezvoltarea de noi afaceri, in special prin investitii in produse si servicii de calitate si in turism. Se vor incuraja inovatiile si se va imbunatati procesul de punere in practica a rezultatelor activitatilor de cercetare si dezvoltare la oportunitatile de piata, accesul la finantare si la Tehnologii Informationale si Comunicatii. Intreprinderile mici si mijlocii vor fi sprijinite prin servicii de consiliere pentru afaceri de calitate, precum si prin asigurarea accesului la alte tipuri de servicii de care acestea au nevoie pentru a se dezvolta si a crea locuri de munca.

Dezvoltarea si folosirea mai eficienta a capitalului uman din Romania - strategia va urmari sprijinirea sistemului de invatamant si formare profesionala pentru a furniza educatie flexibila si de mai buna calitate si calificari adaptate indivizilor, sprijinirea cresterii accesului si participarii la educatie, precum si asigurarea faptului ca educatia si formarea profesionala furnizeaza cunostintele si aptitudinile necesare pentru o economie moderna si in plina dezvoltare. Cresterea accesului si participarii la educatie si formare si, prin urmare, cresterea adaptabilitatii, dezvoltarea spiritului antreprenorial si invatarea pe parcursul intregii vieti se vor afla in centrul politicilor in domeniu, iar angajatorii vor fi incurajati sa investeasca in capitalul uman. Pentru a beneficia de sisteme educationale si de formare profesionala de calitate, va fi nevoie de modernizarea infrastructurii educationale si de formare, inclusiv prin dotarea cu echipamente scolare. Se vor sprijini actiunile de combatere a excluziunii sociale si de promovare a incluziunii sociale a femeilor, grupurilor vulnerabile, populatiei roma si minoritatilor etnice, care sunt categorii dezavantajate pe piata fortei de munca, astfel incat acestea sa poata beneficia de noile oportunitati de angajare care vor fi create. Imbunatatirea calitatii serviciilor de sanatate si ingrijire va contribui la regenerarea economica prin reducerea costurilor si perioadelor de inactivitate datorate incapacitatii de munca.

Consolidarea unei capacitati administrative eficace - Strategia va imbunatati calitatea serviciilor furnizate de sectorul public. Investitiile vor contribui la imbunatatirea procesului de elaborare a politicilor, planificarii, furnizarii si gestionarii serviciilor furnizate de administratia centrala si locala.. Actiunile vor viza acele zone unde se poate inregistra cel mai mare impact din punctul de vedere al stimularii dezvoltarii economice si a mediului de afaceri, precum si al luptei impotriva deficientelor care impiedica economia romaneasca.

Promovarea dezvoltarii teritoriale echilibrate - scopul este reducerea si, eventual, reinversarea tendintei de accentuare a disparitatilor de dezvoltare promovarea unei dezvoltari regionale echilibrate. Actiunile vor sprijini dezvoltarea regiunilor prin crearea conditiilor necesare stimularii cresterii economice echilibrate a regiunilor mai putin dezvoltate, precum si restructurarea zonelor rurale si urbane. Investitiile se vor concentra pe consolidarea infrastructurii si stabilirea legaturilor locale cu retelele nationale, europene si inter-continentale care conecteaza Romania la pietele internationale. Actiunile vor viza coridoarele si centrele de dezvoltare existente sau in curs de creare si vor crea conditiile necesare dezvoltarii concentrate, stabilind conexiunile cu retelele regionale, nationale si trans-Europene. Sprijinul acordat va contribui la consolidarea mediului de afaceri local si regional si la dezvoltarea patrimoniului natural si cultural in vederea sprijinirii procesului de dezvoltare a turismului si mediului urban.

Programele Operationale - CSNR se implementeaza prin Programele Operationale, conform obiectivului "Convergenta " si "Cooperare Teritoriala Europeana ". Tabelul 8 prezinta lista Programelor Operationale elaborate de Romania. CSNR cuprinde o prezentare generala a Programelor Operationale din cadrul obiectivului "Convergenta "in tabelul 10.

Tabelul 10

Programe operationale

* IPA-Instrumente de Pre-Aderare

** ENPI- Instrument European de Vecinatate si Colaborare

Alocarea Fondurilor Structurale si de Coeziune - Suma totala a Fondurilor Structurale si de Coeziune alocate Romaniei este de 19,668 miliarde Euro, din care 12,661 miliarde vor fi alocate prin Fondurile Structurale in cadrul obiectivului "Convergenta ", 6,552 miliarde Euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde vor fi alocate Obiectivului "Cooperare Teritoriala Europeana ".

Tabelul financiar din cadrul CSNR prezinta defalcarea pe Programe Operationale a sumei totale corespunzatoare contributiei Fondurilor Structurale din cadrul Obiectivului Convergenta si Fondului de Coeziune, care se ridica la suma de 19,213 miliarde Euro.

Defalcarea sumei totale corespunzatore Fondurilor Structurale este prezentata in diagrama nr.1:

Diagrama nr.1

Mecanismele implementarii - Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar din cadrul Ministerului Finantelor Publice si-a schimbat titulatura in Autoritatea Nationala pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ANCIS) si reprezinta fiecare Stat Membru.

Conform Regulamentului Consiliului General, Statele Membre au obligatia de a elabora Procedurile pentru Managementul Instrumentelor Structurale. Coordonarea procesului de implementare a CSNR va fi asigurata prin intermediul urmatoarelor organisme:

- Comitetul National de Coordonare pentru Instrumentele Structurale, infiintat conform HG nr.1200/2004, avand rolul de a asigura coordonarea strategica si de a lua decizii la nivel politic;

- Comitetul de Management pentru Coordonare, responsabil cu aspectele de management, administrare si abordare orizontala relevante pentru Programele Operationale.

- Comitetele Regionale de Coordonare, care vor fi infiintate in cele 8 Regiuni pentru a ajuta la coordonarea Programelor Operationale. Asa cum arata tabelul de mai sus, managementul Programelor Operationale a fost reglementat prin HG nr. 497/2004 cu modificarile ulterioare.

In ceea ce priveste managementul si controlul financiar, Fondul National care functioneaza in cadrul Ministerului Finantelor Publice a fost desemnat sa indeplineasca rolul de Autoritate de Certificare pentru toate Programele Operationale. O directie separata din cadrul Fondului National va indeplini functia de Organism Competent de Plata si va fi responsabil cu primirea platilor de la Comisia Europeana aferente contributiilor din FEDR, FSE si FC si cu efectuarea platilor catre Beneficiari in cazul sistemului de plati directe sau catre Unitatile de Plata de pe langa AM-uri pentru platile indirecte. Un organism independent de pe langa Curtea de Conturi din Romania a fost desemnat ca Autoritate de Audit.

Parteneriatul - Ministerul Finantelor Publice a elaborat Cadrul Strategic National de Referinta in cooperare cu un numar mare de institutii si organizatii. In plus, consultarile dintre parteneri cu privire la elaborarea Cadrului Strategic National de Referinta si a Programelor Operationale au generat reactii substantiale din partea partenerilor relevanti, acestea fiind luate in considerare in procesul de elaborare a CSNR. Doua procese de consultare formala pentru CSNR au avut loc in aprilie si octombrie 2006.

Analiza SWOT a PND 2007-2013 evidentiaza punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si riscurile identificate in capitolul de analiza a situatiei curente.

In ceea ce priveste perspectiva generala a punctelor tari si slabe ale Romaniei, acestea sunt in continuare prezentate in tabelul nr.11.

4.3.CASTIGATORI SI PERDANTI IN PROCESUL DE INTEGRARE

Integrarea in Uniunea Europeana este unul dintre cele mai importante obiective strategice ale Romaniei. Integrarea este vazuta ca o solutie la mai multe probleme ale societatii romanesti aflata in plina modernizare si transformare economica. In aceasta perioada Romania va trebui sa imbine transformarea post-comunista si modernizarea cu eforturile de post-integrare europeana. Cu cat Romania va progresa mai mult din punct de vedere economic, cu atat va fi mai usor pentru ea sa faca fata in mediul competitiv al Uniunii Europene. Printre perdanti se numara sectoare si firme care au ramas si vor ramane in afara jocului pietei, avand consecinte drastice asupra fortei de munca, motiv pentru care vor trebui cautate alte activitati. Realizarea unei eficiente in alocarea resurselor este un proces greu de realizat, deoarece realocarea resurselor din sectoarele cu productivitate scazuta spre sectoarele cu productivitate inalta este de asemenea greu de pus in practica.

Aplicarea aquis-ului comunitar a adus cu ea efecte diferite, unele dintre ele accelerand procesul de integrare, altele incetinindu-l.

Pentru a scoate in evidenta efectele integrarii asupra economiei trebuie luat in considerare modul in care integrarea europeana este perceputa de populatie. Acest lucru este foarte important deoarece intr-o democratie, perceptiile populatiei pot oferi sau nu sprijin pentru anumite politici, perceptii care indiferent daca sunt bune sau rele trebuie luate in considerare de catre politicieni. Avand in vedere ca procesul de integrare aduce cu el o divizare, din care rezulta castigatori si perdanti, trebuie clarificate urmatoarele: "In primul rand, identificarea unui sector ca fiind castigator sau perdant nu inseamna ca acest lucru se poate spune si despre orice firma sau individ din acel sector. De aceea, pot exista castigatori intr-un sector perdant si invers. In al doilea rand, dihotomia castigator /perdant, valabila pentru un sector sau altul, nu corespunde in mod necesar unui plus sau minus in bunastarea intregii societati. Urmand aceste principii, un sector perdant poate elibera resurse pentru alte sectoare ale economiei, imbunatatind astfel eficienta alocarii resurselor in economie."

Integrarea este un proces, care la aceasta ora este in plina desfasurare, timp in care unii pierd sau castiga, insa aceste pozitii de castigator sau perdant nu sunt imuabile, ci depind de politicile guvernamentale. Daca un sector de activitate sau un grup de salariati pierde sau castiga, aceasta nu inseamna in mod necesar ca tendinta grupului este valabila pentru fiecare individ in parte.

Cand ne referim la sectoare perdante, nu inseamna ca Romania trebuie neaparat sa le abandoneze ca ineficiente. De asemenea, cand ne referim la un sector castigator, nu inseamna ca acesta isi va pastra pozitia neconditionat. In ambele cazuri, ca si in multe altele, identificate fiind ca avand potential de perdant sau de castigator, este nevoie de o politica industriala activa, care sa aiba drept obiectiv strategic scaparea din capcana subdezvoltarii si indreptarea catre produse cu valoare adaugata ridicata. Bazandu-se pe intensivitatea in munca, Romania a ajuns un exportator net de forta de munca si in care infloreste o cultura a subcontractarii. Prin urmare este nevoie de "o politica in care sa primeze promovarea modernizarii industriale si sa ajute la realocarea fortei de munca, cu scopul final de a crea o structura de productie noua, capabila sa produca valoarea adaugata ridicata si sa reduca diferenta fata de UE. Aceasta politica trebuie sa aiba o abordare globala, dar sa intervina selectiv."

In continuare, trebuie depuse eforturi pentru cresterea investitiilor in cercetare si dezvoltare, educatie si formare profesionala, identificarea unor alternative pentru perdantii integrarii, respectiv a sectoarelor cu potential perdant, pe sectoare, grupuri sau regiuni si pentru reducerea impactului social al convergentei catre structurile europene.

Asadar, guvernul si piata deopotriva trebuie sa remedieze aceste deficiente structurale. Acolo unde mecanismele pietei nu reusesc sa ofere conditiile necesare pentru ca ajustarile sa aiba loc, este datoria guvernului sa intervina. Rolul autoritatilor este acela de a stimula cresterea industriilor cu potential, pentru a le inlocui pe cele in declin, oferind perdantilor - actuali sau potentiali - sansa de a se integra in echipa castigatorilor.

Aparitia noilor actori sociali - Rezolvarea cerintelor interne ale Romaniei, in conditiile schimbarilor care au loc atat pe plan intern cat si pe plan international, cu deosebire cele implicate in trecerea de la societatile industriale spre cele postindustriale necesita evidentierea noilor tipuri de actori sociali si specificul activitatii lor, in directia asigurarii unei alternative benefice a problemelor intampinate, indiferent daca se incadreaza in categoria castigatorilor sau perdantilor. Abordarea acestei probleme, adesea subapreciata, are scopul de a concentra atentia si preocuparile practice spre elementul determinant al schimbarilor si anume: formarea, maturizarea, consolidarea si sprijinirea acelor grupuri umane si tipuri de organizatii de care se leaga direct succesul eforturilor noastre de construire a unei societati moderne, cu o economie competitiva, un mod de viata al populatiei civilizat si integrarea noastra benefica in structurile euroatlantice. "Acesti actori pot face din cunoastere o adevarata si eficace resursa a dezvoltarii."

Sensul de "noi actori" poate fi descifrat ca fiind vorba de cei ce produc, in principal, noul tip al avutiei nationale si folosesc aceasta avutie in vederea creerii unui nou tip de civilizatie, capabila a oferi oamenilor conditii mai bune de viata si de munca.

Dintre noii actori sociali creati in urma transformarilor care au avut si continua sa aiba loc, enumeram: noii investitori, noile elite (profesorii, cercetatorii si inovatorii), noii manageri, noile generatii de politicieni, noile generatii de tineri politicieni, noii actori ai societatii civile (oameni si mici grupuri, uneori in forma institutionalizata).

Noii investitori - sunt cei care isi concentreaza interesele spre domeniile in expansiune ale activitatilor, in special in ramurile tehnologiilor informatice si ale telecomunicarii. Ei contribuie direct la destructurarea vechiului mod de viata si munca propriu societatilor industriale si restructurarea configuratiei Romaniei pe axul propriu al societatii cunoasterii". Aceasta categorie de "actori" are de infruntat incertitudinile si barierele existente, fortand pietele sa se modifice in conformitate cu noile lor viziuni despre afaceri si cerinte umane". Noii investitori au de invins rutina si facilitatea actiunii altor actori sociali prezenti in ramurile traditionale si care reproduce vechile structuri economice. Grupul noilor investitori este eterogen cuprinzand intreprinzatorii mici si mijlocii, nucleul clasei de mijloc.

Noile elite ale economiei cunoasterii - se pot identifica in sfera invatamantului, cercetarii-dezvoltarii, activitatilor informatice (culegerea, prelucrarea si difuzarea informatiei, creatorii de soft). Diversele subgrupuri ale elitei cunoasterii au roluri specifice, corelate in asigurarea rupturii si infaptuirea alternativelor accesibile si dezirabile.

Profesorii - reprezinta personalul ce pregateste, formeaza si directioneaza noile profesii de strapungere ce asigura restructurarea, facand din cunoastere punctul de sprijin al schimbarilor. Personalul din sfera invatamantului face din cunoastere, instrumentul lor de lucru, si produce grupurile sociale care vor actiona asupra cunoasterii si dezvoltarii economice.

Cercetatorii si inovatorii - au menirea de a promova schimbarea prin promovarea unui tip nou de de a practica stiinta si tehnologia, care sa inlature fragmentarea acestora si sa ofere cunostinte apte a transforma actiunea umana pe baza unor noi principii, cum ar fi: a actiona local si a gandi global corelat cu a actiona global si a gandi local; a actiona numai dupa ce cunoastem efectele principale directe si secundare ale interventiei noastre, a actiona pe o noua scala valorica.

Noii manageri - sunt formati in spiritul comportamentelor moderne ale pietelor, capabili de a trece de la managementul tehnocratic spre modelele promovate actualmente de catre Uniunea Europeana si care pun omul in centrul activitatilor de conducere.

"Unirea resursei cunoasterii cu resursa umana este axul practic al schimbarii configuratiei economice a tarii." Noii manageri sunt adevarati investitori in cunoastere, in domeniul resurselor umane, facand din acestea factorul principal al succesului in afaceri. Ei nu numai ca sunt produsele elevate ale cunoasterii, dar se asigura ca aceasta sa ia locul vechiului mod de practicare a productiei, bazat pe resursele materiale si generatoare, in special de produsele valorizate si valorificate prin caracteristici materiale.

Noile generatii de politicieni- sunt mai putin prezenti in viata economica a tarii, educati in spiritual atasamentului fata de schimbare si risc, capabili a practica un liberalism de tip nou, ce imbina marile avantaje ale economiei de piata cu responsabilitatea fata de societate, colaborand cu antrprenorii, managerii, salariatii, sindicatele pentru a crea spatiul social al noilor tendinte ale schimbarii.

Noile generatii de lideri sindicali- in curs de formare, ce pot practica un nou "joc" al rezolvarii conflictelor sociale, intelegand necesitatea si caracterul benefic al trecerii, dupa noile orientari ale Uniunii Europene de la "jocul cu suma nula", in care patronii si salariatii sunt tratati ca grupuri de interese opuse, unul castigand doar in masura in care celalalt pierde, spre "jocul cu suma pozitiva in care toti partenerii pot castiga."

Noii actori ai societatii civile- formati din acei oameni si mici grupuri, uneori in forme institutionalizate care inteleg necesitatea comportamentelor de tip comunitar si care transforma cunoasterea intr-un "bun public".

Noii actori cheie vor putea castiga un rol tot mai mare, formand "clasa meritocratiei", in masura in care vor actiona unit si vor beneficia de sprijinul direct al institutiilor societatii civile si a statului, in calitatea sa de garant al intereselor publice.

Strategiile noastre trebuie sa marcheze o noua viziune despre societatea pe care dorim sa o realizam, sprijinind tocmai acei actori care, actualmente sunt lasati pe un plan secundar, ca urmare a unei vechi mentalitati conform careia venitul national se ceeaza "in sfera productiei materiale", iar invatamantul, cercetarea, sanatatea, etc. sunt doar "servicii" in care se consuma valorile.

Se cuvine sa intelegem ca, trecerea spre societatea cunoasterii nu se realizeaza facil, ci in contextul unei realitati sociale complexe si care contine tendinte si forte divergente, cu putere socio-economica diferita.

Actorii specifici societatii cunoasterii sunt in formare, detin o putere relativ slaba si nesigura. Ei au de luptat, ca si in alte tari cu alte tipuri de actori sociali care sunt in situatia de a-si vedea periclitata vechea lor suprematie economica in cadrul societatii industriale, putand fi identificati ca "potentiali perdanti." Este vorba de cei legati de "marea industrie" nerentabila si neviabila pentru care starea de fapt le asigura numeroase avantaje. Sunt si "castigatorii nelegitimi" care se folosesc de puterea lor economica pentru a bara drumul noilor actori aflati, cu deosebire, in intreprinderi mici si mijlocii, dar care "reprezinta locomotivele in promovarea celei mai rapide cresteri economice".

Realitatea arata ca trecerea in categoria de "castigatori" sau "perdanti" nu se relizeaza de la sine, prin simplul joc al schimburilor, ci depinde in mare masura de activitatea propriu-zisa a oamenilor. Noii actori ai societatii cunoasterii sunt creatorii acesteia, ce si-au asumat riscurile si greutatile unui alt tip de actiune, de aceea ei trebuie sprijiniti puternic de catre puterea publica. "Noii actori vor capata forta de actiune si schimbare in masura in care vor practica un nou tip de management si vor da dovada unei noi viziuni despre afaceri, parasind vechile mentalitati."

In recentele studii elaborate de Uniunea Europeana se retine atentia asupra necesitatii schimbarii relatiilor dintre cercetare-dezvltare si productie pentru a se asigura transferul mult mai usor si rapid al inovatiei din sfera cercetarii spre cea a aplicarii sale productive. Pentru aceasta, se impune a modifica comportamentul atat in zona cercetarii, cat si a productiei. "In general, noile cunostinte stiintifice trebuie sa fie accesibile intreprinderilor. Programele de cercetare trebuie sa includa mecanismele care sa stimuleze si sa controleze o aplicare ulterioara si sa sustina introducerea si integrarea industriala. Obiectivul consta in a sensibiliza piata fata de noile tehnologii sau de a modifica perceptia acesteia fata de tehnicile de risc."

CONCLUZII

Pornind de la orientarile manifestate pe plan international si in contextul aderarii la Uniunea Europeana, in ultimii ani Romania a facut mari eforturi pentru crearea cadrului legislativ si institutional propice dezvoltarii regionale. Importanta deosebita care trebuie acordata problematicii dezvoltarii regionale se datoreaza impactului aderarii asupra cresterii economice si ocuparii fortei de munca, respectiv existenta unor factori favorizanti, dar si existenta riscului de crestere a ratei somajului datorita intensificarii competitiei si cresterii presiunilor de ajustare a sectoarelor sensibile.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana implica, pe langa avantajele evidente costuri foarte mari concretizate in: necesitatea cresterii competitivitatii si productivitatii industriei romanesti, care presupune retehnologizarea industriei, finalizarea procesului de privatizare, redimensionarea fortei de munca din industrie, astfel incat sa se atinga un nivel de productivitate comparabil cu cel al industriilor comunitare; alinierea la standardele Uniunii Europene in domeniul calitatii productiei si produselor industriale, actiune care implica importante eforturi financiare si logistice precum si adoptarea standardelor Uniunii Europene in domeniul protectiei mediului ambiant si initierea de actiuni pentru prevenirea acesteia.