ACTELE ADMINISTRATIVE

1.Notiunea de act juridic administrativ

Obiectul strategic al momentului si al perioadei previzibile il reprezinta integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, operatie care presupune si armonizarea legislatiei nationale cu legislatia comunitara, respectiv cu legislatia tarilor membre ale Uniunii Europene, care la randul sau, se afla in proces de punere in consonanta cu dreptul comunitar.

Procesul armonizarii dreptului national cu deptul comunitar nu este simplu, el nu poate fi conceput ca un mars triumfal sau o chestiune de moment, legata eventual, de campanii electorale.

De-a lungul deceniilor, in literatura juridica, dorinta de a defini notiunea de act administrativ, a dat nastere la numeroase formulari. Astfel, in literatura juridica, pe langa termenul de act administrativ se foloseste si termenul de act de drept administrativ. S-a impus insa termenul de act administrativ, termen care, in mod judicios, scoate in evidenta caracteristica acestui tip de act juridic, regimul juridic care este aplicabil, si anume regimul juridic administrativ.

Activitatea umana fiind un rezultat, presupune un proces de evaluare a starilor de fapt trecute, prezente si viitoare, pe baza acestei evaluari hotarandu-se modul de actiune al omului. Deci activitatea umana este fundamentata pe o decizie. Activitatea administrativa, ca specie a activitatii umane, presupune existenta unor decizii, care fiind adoptate de organe ale administratiei publice, se numesc decizii administrative. Orice act adinistrativ este o decizie administrativa, dar aceasta din urma nu se reduce la notiunea act de drept administrativ. Notiunea deciziei administrative intra in sistemul categorial al stiintei administratiei.

Pentru a putea formula o definitie cat mai exacta a notiunii de act administrativ, este necesar sa ne ocupam in prealabil de trasaturile caracteristice ale acestui act.

Actul administrativ este forma juridica principala prin care autoritatile administratiei publice isi realizeaza atributiile, ele purtand diferite denumiri in raport cu organele care le emite, in functie de competenta materiala si teritoriala a acestora. Decizia administrativa poate fi definita ca un act volitional de putere al administratiei publice, adoptat pentru realizarea formei fundamentale a activitati executive, din aceasta definitie rezultand ca actele administrative constituie cea mai importanta categorie a deciziilor administrative. Decizia administrativa se materializeaza in actul administrativ, dar si in operatiuni administrative.

In actul administrativ este cuprinsa expresia manifestarii de vointa a autoritatilor administratiei publice, manifestare ce are drept scop sa produca efecte juridice, in timp ce operatiunile administrative sunt simple operatiuni materiale savarsite de autoritatile administrative pe baza si in executarea legii

Printr-o decizie administrativa s-ar putea adopta o varianta dintre mai multe solutii posibile. Chiar si atunci cand numai o singura varianta este posibila, se poate vorbi de luarea unei decizii. In procesul decizional un rol important il are scopul pentru atingerea caruia este adoptata decizia.

Conditiile ce trebuie indeplinite de decizia administrativa pentru a fi capabila sa slujeasca interesul general al societatii sunt:

a)      fundamentarea deciziei pe un solid temei stiintific;

b)      decizia trebuie sa aiba un caracter realist, ea oferind solutia optima problemei respective;

c)      sa fie luate in tip util.

Actul adminisrativ este o vointa juridica unilaterala. Un act administrativ nu cuprinde o rugaminte, o constatare, o parere sau expresia unui sentiment, ci numai o vointa. Aceasta vointa trebuie sa aiba drept scop producerea ibn mod direct de anumite efecte juridice, sa aiba acel animus negati contrahendi, iar sa nu fie jocandi casusa.

Vointa juridica provine in principal de la organe ale administatiei publice.

Prin aceasta manifestare de vointa, se realizeaza autoritatea statala, sau a unitatilor administrativ teritoriale facand sa se modifice ordinea juridica, creandu-se situatii juridice noi. Din aceasta trasatura, rezulta totodata, obligativitatea actelor administrative si executarea lor din oficiu.

Manifestarea unilaterala de vointa juridica pe care o cuprinde actul administrativ este supusa unui regim juridic special, care poarta denumirea de regim administrativ.

Putem spune ca actul administrativ constituie forma juridica caracteristica autoritatilor administratiei publice deoarece pe de o parte nici o alta categorie de autoritatii publice nu mai emite un asemenea act, iar pe de alta parte constituie forma de activitate cea mai importanta a acestor categorii de activitati. In literatura juridica se mai foloseste si termenul de act de drept administrativ.

Trebuie subliniat, se afirma in literatura de specialitate , ca un act este administrativ, nu din natura lucrurilor, ci din faptul ca acest act consta intr-o modalitate de executare a legii, potrivit cu vointa legiuitorului.

Tinand seama de trasaturile esentiale ale actului administrativ, asa cum au fost prezentate, il putem defini astfel: actul administrativ este o manifestare unilaterala de vointa, pe baza si in executarea legii a unei autoritati administrative, prin care se formeaza o situatie juridica noua, sau se refuza o pretentie juridica referitoare la un drept recunoscut de lege, vointa juridica fiind supusa regimului juridic administrativ.

Actul administrativ componenta a fenomenului decizional

Decizia administrativa se materializeaza in actul administrativ, dar si in operatiuni administrative.

In actul administrativ este cuprinsa expresia manifestarii de vointa a autoritatilor administratiei publice, manifestare ce are drept scop sa produca efecte juridice, in timp ce operatiunile administrative sunt simple operatiuni materiale savarsite de autoritatile administrative pe baza si in executarea legii, ca urmare a deciziei administrative.

Actele autoritatilor administratiei publice reprezinta formele juridice in care aceste organe isi desfasoara activitatea constituind expresia manifestarii lor de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. Forma juridica principala prin care autoritatile administratiei publice isi realizeaza atributiile sunt actele administrative adoptate de catre aceste organe sub diferite denumiri. Articolul 101 din Constitutia Romaniei arata ca "Guvernul potrivit programului sau de guvernare, acceptat de Parlament asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice".

♦Actul administrativ si contractul [3]

Asa cum am precizat anterior, actul administrativ consta intr-o manifestare unilaterala de vointa juridica intemeiata pe organizarea executarii legii, in timp ce, contractul este acordul dintre doua sau mai multe vointe in scopul producerii efectelor juridice, de a creea, de a transmite, sau de stinge drepturi si obligatii.

Deci, deosebirile se manifesta si in regimul juridic aplicabil celor doua acte juridice.

Contractele sunt supuse regimului dreptului privat, actele administrative, regimului administrativ.

Conceptul de contract administrativ este creatia doctrinei juridice franceze care, in definirea si caracterizarea lui, s-a bazat pe jurisdictia Consiliului de Stat. Deci, regimul contractului administrativ este in principal de origine jurisprudentiala, dar teoria generala a contractului administrativ a fost elaborata cu ajutorul doctrinei.

♦Actul administrativ si legea

Legea ca si actul administrativ, sunt acte juridice unilaterale intemeiate pe puterea publica. Forta juridica a legii este insa deosebita de aceea a actelor administrative, asa cum deosebit este si regimul juridic aplicabil celor doua categorii de acte.

Autoritatea legii se intemeiaza pe suveranitatea statului, pe cand autoritatea actului administrativ deriva din lege. De aceea, actul administrativ totdeauna se intemeiaza pe organizarea executarii legii. Acest fapt justifica multiplele forme de control la care sunt supuse actele administrative pentru asigurarea legalitatii lor.

Actul administrativ si hotararea judecatoreasca

Hotararea judecatoreasca este de asemenea un act juridic unilateral intemeiat pe lege, dar deosebit esential de actul administrativ.

In primul rand, din punct de vedere formal, hotararea judecatoreasca este actul juridic prin ccare se realizeaza puterea judecatoreasca, in timp ce actul administrativ este actul juridic prin care se realizeaza puterea executiva, care organizeaza executarea legii.

In al doilea rand, deosebirile sunt de natura precum si de regim juridic aplicabil. In timp ce prin actul administrativ este organizata executarea legii, hotararea judecatoreasca intervine pentru a sanctiona incalcarea legii, si pentru solutionarea unui litigiu juridic.

2.Clasificarea actelor administrative. Consideratii privind caracteristicile actelor administrative

Clasificarea actelor administrative, dupa efectele juridice pe care le produc, ne prijeluieste sublinierea particularitatilor acestor acte juridice, ceea ce ajuta la precizarea notiunii actului administrativ si a regimului juridic aplicabil diferitelor tipuri si categorii de acte.

Literatura de specialitate , clasifica actele adoptate sau emise de institutiile publice din administratia publica in:

a)      acte administrative propriu-zise;

b)      acte administrative cu caracter jurisdictional;

c) acte administrative pregatitoare.

In ceea ce ne priveste consideram ca actele administrative sunt: acte administrative de autoritate, acte administrative cu caracter jurisdictional si contracte administrative. Consideram ca actele pregatitoarea sunt acte care, desi sunt elaborate in cadrul procedurilor administrative si desi de existenta lor depinde insasi legalitatea actului administrativ, nu sunt acte administrative pentru ca nu sunt capabile prin ele insele sa produca situatia juridica noua. Ele sunt acte juridice pregatitoare.

Autorii de drept public, cand vorbesc despre actele institutiilor politice, se opresc la doua categorii:

a)      actele exclusiv politice (motiuni, declaratii, etc.) si

b)      actele juridice, iar constitutiile contin reglementari, de regula cu privire la actele juridice.

Din punct de vedere al subiectelor carora le sunt aplicabile actele administrative, unele dintre aceste acte produc efecte asupra unor persoane determinate, altele produc efecte juridice asupra unor categorii nedeterminate de persoane. Potrivit acestui criteriu, vom distinge doua tipuri de acte administrative: acte administrative individuale si acte administrative normative. Deciziile administrative care se refera la situatii cu caracter de generalitate sunt decizii normative, in timp ce deciziile care privesc situatii concrete, particulare sunt decizii cu caracter individual emise pentru aplicarea la cazurile concrete a deciziilor normative. Regimul juridic aplicabil actelor administrative capata, in multe din elementele care constituie structura acestui regim juridic,efecte speciale distincte. De exemplu, nu toate organele administratiei publice au competenta de a emite acte normative, in schimb toate pot face acte administrative individuale.

In doctrina se apreciaza "numai actele administrative individuale pot fi contestate in justitie, pe calea actiunii, actele administrative normative nu pot fi contestate decat pe calea exceptiei de ilegalitate".

Dupa criteriul efectelor pe care le produc actele administrative se pot distinge acte administrative care creeaza o situatie juridica noua si acte prin care situatia juridica noua este numai declarata. Din acest punct de vedere avem acte administrative constitutive si acte declarative de drepturi si obligatii.

In cadrul actelor administrative declarative de drepturi si obligatii exista un tip de acte administrative cu totul deosebit, si anume actul administrativ de jurisdictie, caruia i se aplica regulile juridice care il particularizeaza in cadrul regimului juridic administrativ, cu privire la exercitiul competentei in emiterea acestor acte, cu privire la procedura de emitere, la forma si la exercitarea controlului jurisdictional.

Actul administrativ jurisdictional reprezinta rezultatul final al activitatii de solutionare a unui litigiu administrativ, dupa norme procedurale specifice procedurii judiciare. Doctrina contemporana mai foloseste notiunea de act administrativ cu caracter jurisdictional.

Valorificand tezele comune exprimate in doctrina, vom defini actul administrativ jurisdictional ca fiind acel act administrativ tipic emis de un organ al administratiei publice investit cu atributii jurisdictionale, prin care se solutioneaza cu putere de adevar legal, un litigiu din sfera administratiei active, dupa principii specifice procedurii judiciare.

Din cele aratate mai sus, credem ca putem desprinde concluzia existentei a trei tipuri de acte administrative: acte administrative individuale, acte administrative normative si acte administrative de jurisdictie.

Forma juridica principala prin care autoritatile administratiei publice isi realizeaza atributiile sunt actele administrative adoptate de catre aceste organe sub diferite denumiri.

Articolul 101 din Consitutia Romaniei arata ca "Guvernul potrivit programului sau de guvernare, acceptat de Parlament asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice". Art.107 din Constitutie, dupa ce retine ca Guvernul adopta hotarari si ordonante, precizeaza: "Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor" iar "Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de arbritare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta". Atat hotararile cat si ordonantele reprezinta categorii de acte administrative emise de catre autoritatea centrala a administratiei publice .

Hotararile sunt actele Guvernului, care dezvolta o reglementare stabilita prin lege, asigurand punerea in executare a legii, pe cand ordonantele inlocuiesc legile. Cum este exprimat si in alta lucrare , am putea spune ca hotararea este actul administrativ al Guvernului, pe cand ordonanta este actul de guvernare . Atat hotararile cat si ordonantele reprezinta categorii de acte administrative emise de autoritatea centrala a administratiei publice. In literatura juridica interbelica se aprecia ca hotararile fac parte din categoria actelor de autoritate ale Guvernului, iar ordonantele fac parte din actele de guvernare.

Altfel spus, prin hotarari se relizeaza "competenta originara" a Guvernului, tipica pentru rolul sau de autoritate executiva, adica de autoritate chemata sa execute legile adoptate de Parlament, putand fi atacate in fata instantei de contencios administrativ, potrivit art. 21 coroborat cu art. 48 din Constitutie. Din cele de mai sus nu trebuie sa se inteleaga ca fara o hotarare de Guvern legea nu ar fi aplicabila, legea este direct, in art. 51 din Constitutie se consacra indatorirea fudamentala a cetatenilor de a respecta Constitutia si legile. Cum s-ar putea logic, vobi de o asemenea indatorire fundamentala daca legea nu ar fi direct aplicabila la "omul de pe strada". De pricipiu, trebuie admis ca simpla existenta a legii nu inseamna de fiecare data, si existenta "instrumentelor juridice" ce asigura corecta ei aplicare.

De foarte multe ori, chiar legea trimite la norme subsecvente, la ceea ce generic, am putea denumi "instructiuni de aplicare", iar sarcina elaborarii acestora revine, in primul rand, Guvernului care adopta o hotarare in acest sens. Ca act administrativ, hotararea poate fi atacata in fata instantei de contencios administrativ in temeiul dreptului fundamental prevazut de art. 48 din Constitutie. Ordonanta ca act administrativ adoptat de catre guvern este expresia unei competente legislative delegate depasind astfel sfera stricta a conducerii generale a administratiei publice, fiind o modalitate de participare a Guvernului la realizarea "puterii legislative", participare reclamata de insasi ratiunea sa politica de a fi, anume "realizarea politicii interne si externe a tarii", prevazuta de art.101 alin. 1 din Constitutie .

O particularitate a regimului constitutional al acestor ordonante, prevazuta de alin. 3 art. 114, o reprezinta aprobarea lor de catre Parlament, textul constitutional consacra, de fapt regula, "reaprobarii", daca ne putem exprima asa.

Regula de drept comun este aceea ca ordonantele nu se supun aprobarii Parlamentului, intrucat asa dupa cum rezulta din prevederile art. 114 alin. 3 din Constititie, "aprobarea este necesara numai daca legea de abilitare o cere in mod expres" .

Mai trebuie retinut ca hotararile cat si ordonantele potrivit art. 107 alin.4 din Constitutie se semneaza de Prim-ministru si se contrasemneaza de ministrii, care au obligatia punerii lor in executare si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta hotarariisau ordonantei, admitindu-se ca numai hotararile care au caracter militar sa nu fie publicate. De aici rezulta ca semnatura prim-ministrului si contrasemnaturile ministrilor precum si publicarea acestora, sunt conditii de validitate a actului, cu precizarea ca lipsa unei semnaturi atrage doar nulitatea, putand fi, in functie de imprejurari acoperita (teoria salvgardarii actului), pe cand nepublicarea atrage inexistenta actului, cu toate consecintele ce decurg de aici.

Exista traditia ca actele autoritatilor administratiei nominalizate de Constitutie sa aiba o denumire specifica. Astfel denumirile de ordonanta si jurnal s-au impus pentru a evoca actele consiliului de ministri, termenul de decret, in genere, este folosit pentru a evoca actele sefului de stat, termenul de instructiune ca regula, evoca actele administrative ministeriale, iar prin expresii ca hotarare, dispozitie, decizie, etc. se evoca actele autoritatilor locale, fie ale administratiei de stat, fie ale comunitatii locale. Legislatia romana a respectat aceasta cutuma retinand, in ceea ce priveste administratia locala, denumirea de hotarare pentru actul consiliului local sau al consiliului judetean, pe cea de dispozitie pentu actul primarului sau al presedintelui consiliului judetean.

Actul administrativ adoptat in urma alegerii unei decizii administrative, este o manifestare de vointa a administratiei, premergatoare actiunii, prin care aceasta opteaza pentru o varianta in vederea realizarii unei finalitati. Din analiza definitiei deciziei administrative se ajunge la concluzia ca ea rezulta din raportul care se stabileste intre intelegere si vointa .

Activitatea autoritatilor administratiei publice fie la nivel central- Guvernul- fie la nivelul local "consilii judetene sau locale, prefecturi sau primarii" se traduce in primul rand prin acte juridice care reglementeaza relatii sociale care dau nastere, modifica sau sting drepturi si obligatii. Aceste raporturi juridice pot lua nastere in md direct printr-o mare varietate de acte, de la actele normative emise de Guvern pana la actele administratiei publice local. La nivel central pot exista ordinele ministrilor care reglementeaza, spre deosebire de hotarari si ordonante, un singur domeniu sau ramura de activitate. La nivel local actele juridice administrative ale consiliilor locale su judetene precum si ale prefecturilor si primariilor emise in baza si pentru executarea legii sunt valabile numai pentru unitatea administrativ -teritoriala.

Pentru a ne da seama de multiplicitatea formelor activitatii de executare in concret a activitatii administrative, trebuie sa avem in vedere in primul rand ca ele constituie izvoare de drept nu numai pentru dreptul administrativ ci si pentru toate ramurile dreptului. Asa cum s-a apreciat in literatura de specialitate principiul care guverneaza activitatea administrativa, adica principiul in virtutea caruia aceasta activitate trebuie sa fie conforma dreptului, este: "principiul legalitatii". Legalitatea deciziei presupune existentei unui cadru legal bine conturat si in acelas timp obliga organul administrativ emitent sa isi manifeste vointa in limitele stabilite de acest cadru. Conditia oportunitatii surprinde aspecte complexe de detaliu si de nuanta.

Forma acestor acte administrative este determinata nu numai de autoritatea se la care emana ci si de continutul lor, rezultand deci ca activitatea lor normativa are mai multe forme.

Putem spune ca actul administrativ costituie forma juridica caracteristica autoritatilor administratiei publice deoarece, pe de o parte, nici o alta categorie de autoritati publice nu mai emite un asemenea act, iar, pe de alta parte, constituie forma de activitate cea mai importanta a acestor categorii de autoritati.

Literatura juridica interbelica a subliniat faptul ca in primul rand aceste acte administrative sunt acte juridice, deoarece se deosebesc de operatiunea materiala sau de operatiunea administrativa. O caracteristica a acestui act este ca emana de la o autoritatea administrativa. Actul administrativ este un act emis de autoritatea publica in scopul executarii in concret a legilor, deci se deduce importanta deosebita a acestor acte.

O caracteristica fundamentala a actului administrativ o constituie unilateralitatea manifestarii acestei vointe.

Se poate concluziona ca actul administrativ ca act juridic este facut cu intentia de a produce efecte juridice, ceea ce presupune nasterea, stingerea sau modificarea unor drepturi si obligati.

Actul administrativ juridictional este denumit astfel deoarece imprumuta unele din caracterele sale de la actele judecatoresti, fapt ce a determinat ca in literatura de specialitate sa mai fie denumite acte administrative de jurisdictie .

Asa cum s-a subliniat in literatura de specialitate, actele administrative de jurisdictie sunt opera unor autoritati care apartin sistemului organelor administratiei publice, dar care au o competenta speciala atribuita de lege care le confera dreptul de a solutiona anumite litigii juridice .

Datorita specificului lor, care consta in solutionarea unui litigiu juridic, actul administrativ de jurisdictie trebuie sa aiba o stabilitate juridica mai mare decat actele administrative obisnuite, bucurandu-se de autoritatea de lucru judecat. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie care a subliniat ca in realizarea stabilitatii unor raporturi juridice principiul irevocabilitatii actelor administrative care au caracter jurisdictional este un principiu de aplicare generala.

Din definitia data mai sus, desprindem urmatoarele trasaturi ale actului administrativ jurisdictional:

a)      este un act tipic din punct de vedere al organului de la care emana, in sensul ca el emana intotdeauna de la un organ al administratiei publice investit prin lege cu rezolvarea unor litigii;

b)      referindu-se la un litigiu determinat, actul emis este opozabil doar partilor in litigiu, el este din punct de vedere al efectelor pe care le produce un act administrativ individual;

c)      litigiul se solutioneaza cu forta de adevar legal, aceasta trasatura apropriind actul administrativ jurisdictional de sentintele pronuntate de instantele judecatoresti;

d)     este exceptat de la principiul revocabilitatii actelor administrative.

Prin aceasta trasatura, actul administrativ jurisdictional se deosebeste de hotararile pronuntate de instantele judecatoresti care au autoritate de lucru judecat, si de restul actelor administrative, supuse cu unele exceptii, principiului revocabilitatii actelor administrative.

e)procedura dupa care se elibereaza este similara procedurii judiciare, in ea se regasesc, principii comune acesteia si anume: contradictorialitatea, independenta, posibilitatea partilor de a fireprezentate de un aparator;

e)      obligatia motivarii actului, care il apropie pe acesta de sentintele instantelor judiciare.

Autoritatea de lucru judecat pe care o au actele administrative jurisdictionale este diferita de cea a actelor judecatoresti, deoarece normele juridice care reglementeaza asemenea acte administrative prevad intotdeauna calea de atac administrativa si cateodata judecatoreasca, orgarizand nu atat de riguros precum procedura judecatoresca modul in care ele vor putea fi anulate.

♦ Modificarea si suspendarea actului administrativ de autoritate

Dispozitiile Legii nr. 29/1990, raportate la Constitutie, determina concluzia existentei urmatoarelor categorii de actiuni, in functie de obiectul cererii:

a)      actiuni in anularea actului, fiind vorba despre o anulare totala sau partiala a actului;

b)      actiuni in anularea actului, insotite de solicitarea de despagubiri materiale sau morale;

c)      actiuni in obligarea la emiterea unui act administrativ;

d)     actiuni in obligare la emiterea actului insotite de cererea de despagubiri materiale si (sau) morale.

Modificarea actelor administrative de autoritate, poate fi facuta in principal, de organul care le-a adoptat sau emis, dar si de alte organe de stat, cum ar fi autoritatea administrativa ierarhic superioara, ori instanta judecatoreasca potrivit legii.

In aceasta problema, trebuie sa se faca distinctie intre modificarea actelor administrative de autoritate normative si modificarea actelor administrative de autoritati individuale.

Modificarea actelor administrative de autoritate normative se face de regula de catre organul administratiei publice care le-a adoptat sau emis, precum si de instantele judecatoresti competente. In acest sens legea contenciosului administrativ prevede ca instanta solutionand actiunea, poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ.

In privinta modificarii actului administrativ de autoritate de cel care l-a adoptat sau emis, aceasta se face printr-un act de acelasi nivel adoptat sau emis, cu conditia respectarii aceleiasi metodologii de tehnica legislativa, iar modificarile produc efecte juridice numai pentru viitor.

Modificarea actelor admionistrative de autoritate individuala se realizeaza in principal de organul care le-a adoptat si emis, in secundar de autoritatea administrativa ierarhic superioara si, in conditiile legii, de instantele judecatoresti.

La modificarea actelor administrative de autoritate individuale, ca de altfel si la cele normative, trebuie sa se tina seama de principiul drepturilor castigate astfel ca dupa modificare sa nu creeze o situatie mai grea celui pentru care a fost adoptat sau emis actul modificat.

Suspendarea actelor administrative de autoritate, mai exact a efectelor juridice ale acestor acte, poate interveni in cazurile in care un organ competent, ori o persoana particulara cere, in conditiile legii, organului competent suspendarea aplicarii unui act administrativ de autoritate adoptat sau emis. Legea poate sa prevada suspendarea efectelor actului administrativ pana cand este rezolvata o problema litigioasa in legatura cu acest caz.

Suspendarea actelor administrative, poate fi hotarata si de organele administratiei publice ierarhic superioare celei care a emis actul, dar poate fi opera chiar a organului care a emis actul.

Retragerea actului administrativ reprezinta expresia faptului ca administratia este facuta de oameni si de aceea nu este infailibila. Retragerea actelor administrative este o posibilitate pe care o au organele administratiei publice, atat pentru actele normative cat si pentru cele individuale, de a indrepta erorile comise.

In literatura de specialitate , s-a subliniat ca trebuie respectate in cazul retragerii actelor administrative unele reguli, retragerea actului administrativ facandu-se cu respectarea regulilor de procedura ca in cazul actului primarului.. Aceasta regula decurge din principiul simetriei actelor juridice. Retragerea actelor administrative trebuie facuta fara retroactivitate.

Inexistenta si nulitatea actelor administrative reprezinta modalitati prin care organele competente pronunta desfintarea actului administrativ respectiv cand acesta a fost emis cu incalcarea dispozitiilor legii.

Anularea actelor administrative constituie o cauza de incetare definitiva a efectelor juridice pe care le produc, ea facad parte din cauzele de incetare a obligatiei de executare relative la inlaturarea actului administrativ.

Nulitatea actelor administrative din punctul de vedere al naturii juridice, poate fi apreciata ca absoluta asu relativa in raport de indeplinirea sau neindeplinirea vreuneia din conditiile de legalitate.

Plecandu-se de la teoria nulitatii din dreptul civil, s-a considerat necesara crearea categoriei actelor administrative inexistente .

3. Forta juridica actelor administrative

Datorita faptului ca una din trasaturile definitorii ale actelor administrative este aceea ca ele sunt emise in temeiul puterii publice de o autoritate publica, aceste acte se bucura de prezumtia de legalitate relativa, "juris tantum" fiind cosiderate a fi conforme cu legea, dar pot fi atacate din motive considerate a fi de ilegalitate.

Exista, in mod cu totul exceptional, cazuri in care opereaza o prezumtie absoluta de legalitate "juris et de jure" situatii in care actele nu pot fi atacate pe nici o cale. Legea beneficiaza doar de o prezumtie relativa de legalitate, fiind posibil a fi supusa controlului sub aspectul conformitatii sale cu Constitutia. Constitutia ca lege fundamentala a statului, ca act juridic suprem, nu poate fi supusa controlului legalitatii de drept comun. Prezumtia absoluta de legalitate a Constitutiei opereaza numai in dreptul intern, in raporturile cu celelalte acte juridice, in dreptul international prezumtia de legalitate fiind numai relativa.

Fiind acte de executare a altor acte juridice, actele administrative trebuie sa fie coforme cu actele pe care le executa deoarece, in caz contrar, daca le incalca vor fi declarate ilegale si deci vor fi lipsite de valabilitate juridica. Forta juridica obligatorie a actelor administrative este diferita in functie de locul ocupat de organul administrativ emitent in sistemul autoritatilor statului.

In concluzie, orice organ al administratiei publice intrcat face parte dintr-un sistem care are menirea de a asigura slujire interesului general al societatii si armonizarea interesului individual al cetateanului cu interesul general prin organizarea executarii si executarea in concret a legii, in activitatea de elaborare si emitere a deciziilor este obligat sa respecte dispozitiile legale si nu are dreptul sa actioneze exclusiv pe baza liberului arbitru, fiind de asemenea necesara aprecierea oportunitatii deciziei, indiferent ca este decizie normativa sau decizie cu caracter individual.

BIBLIOGRAFIE:

Iulian M. Nedelcu, Alina L. Nicu, Drept administrativ, Editura Themis, Craiova, 2002

I. Nedelcu, N.Miulescu, A.L.Nicu, Elemente de stiinta administratiei, Editura Sitech,Craiova 1999

3. Alexandru Negoita, Contenciosul administrativ si elemente de drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1992

4. Alexandru Negoita, Contenciosul administrativ si elemente de drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1992

5. Valentin Prisacaru, Contenciosul administrativ roman,Editura All, Bucuresti,1995

6. Virginia Vedinas, Introducere in dreptul contenciosului administrativ, Editura Fundatiei "Romania de maine", Bucuresti, 1999

7. Prof. univ. dr. I Alexandru, Administratie Publica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999

8. Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, Bucuresti, 1994

9. Alexandru Negoita, Contenciosul administrativ si elemente de drept administrativ, Bucuresti, 1992