NOTIUNEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA

NOTIUNEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA

a) Semnificatia notiunii de administratie

Statul isi exercita puterea asupra cetatenilor sai prin intermediul unor autoritati publice, numite sau alese direct de catre cetateni, in scopul de a organiza, conduce si controla societatea dintr-un anumit teritoriu.

Pentru a-si exercita puterea statul trebuie sa isi constituie trei institutii de putere diferite care sa realizeze urmatoarele functiuni:

- functia legislativa prin intermediul Parlamentului;

- functia executiva prin intermediul Guvernului si administratiei publice;

- functia jurisdictionala prin intermediul instantelor judecatoresti.

In acest sens, puterea legislativa exercitata de Parlament are misiunea de a adopta legi, puterea executiva exercitata de Guvern si administratie are sarcina de a le aplica, iar puterea judecatoreasca exercitata de instante de a solutiona cazurile de incalcare a lor, determinand raspun­derea juridica a celor vinovati.

La randul sau, puterea executiva este constituita intr-un subsistem de autoritatilor publice, denumita generic administra­tie publica formata din:

a) la nivel central (national):

Presedintele, ca sef al statului si conducator al administratiei publice. Presedintele aflat in functie la un moment dat este de drept presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Potrivit Constitutiei Romaniei, presedintele are dreptul de a conduce sedintele Guvernului atunci cand participa la ele.

Guvernul, ca autoritate suprema a intregului executiv, avand sarcini, atributii si competente cu caracter general in materie administrativa;

Ministerele, autoritatile de reglementare, agentiile guvernamentale, secretariatele de stat etc., ca autoritati ale administratiei publice centrele de specialitate, cu o sfera limitata de actiune;

b)    la nivel local sau teritorial:

Prefectii, ca agenti (reprezentanti) ai guvernului deconcentrati in teritoriu;

Serviciile publice ale ministerelor deconcentrate la nivel judetean, orasenesc sau comunal, cu atributii specifice unui singur domeniu de activitate (cum ar fi politia, finantele, invatamantul, sanatatea);

Consiliile locale, alese direct de catre cetateni, la nivel judetean, muncipal si comunal, ca autoritati publice autonome, reprezentative, ale colectivitatilor locale;

Primarii, ca autoritati executive ale consiliilor locale.

Potrivit teoriei generale vom utiliza notiunea de administratie publica in cele doua ipostaze ale sale, si anume, formal-organica si material-functionala.

a) In ipostaza formal-organica, administratia desem­neaza totalitatea acelor autoritati publice constituite intr-un sistem unitar, condus de Guvern, cu misiunea de a realiza functia executiva a statului Acest sens organic rezulta din expresiile uzuale folosite pentru a defini administratia publica prin autoritatile care o compun: presedinte, guvern, ministere, autoritati locale etc.

b) In ipostaza material-functionala, administratia publica descrie o anumita functie, o activitate fundamentala a statului, prin care se realizeaza sau se exercita puterea politica, numita si activitate administrativa sau executiva. In acest sens se folososc definitii de tipul : Guvernul infaptuieste administratia publica la nivelul statului.

Potrivit Constitutiei Romaniei, notiunea de "administratie publica' este folosita pentru a desemna toate autoritatile publice prin care exercita puterea statului, iar notiunea de "activitate executiva' pentru a desemna actiunile specifice acestor autoritati publice.

In sens functional notiunea de administratie publica, are o sfera mai restrinsa decat notiunea de activitatea executiva deoarece exista si alte organisme, care nu fac parte din sistemul administratiei, dar care desfasoara activitati de natura executiva (cum sunt birourile camerelor parlamentare si aparatul parlamentului, conducerile instantelor judecatoresti si ale parchetului etc.).

In acelasi sens, trebuie precizat ca unele autoritati din sistemul administratiei pot desfasura, in subsidiar, activitati de natura legislativa sau jurisdictionala care sunt specifice autoritatilor din celelalte sisteme:

guvernul realizeaza o activitate de natura legislativa atunci cand emite ordonante, conform delegarii legislative;

unele autoritati ale administratiei publice realizeaza activitatea de jurisdictie pentru solutionarea unor litigii in materie fiscala, electorala, sociala etc.,conform unor proceduri jurisdictionale speciale.

b) Caracteristicile administratiei publice.

Administratia publica are urmatoarele caracteristici generale.

- constituie un sistem unitar de autoritati structurat pe diferite nivele ierarhice, reglementat prin norme de drept administrativ si coordonat de guvern.

- desfasoara o activitate executiva care consta fie in reglementarea vietii sociale (prin acte normative), fie in actiuni de natura sociala, declansate din oficiu sau la cerere (prestarea de servicii de salubritate, transport, alimentare cu apa, iluminat public, protectia mediului, asistenta sociala, etc).

- este structurata teritorial, fiind alcatuita din autoritati publice locale si centrale;

- este constituita din categorii diferite de autoritati, institutii, servicii si agenti publici, care au in comun faptul ca dispun de stabilitate institutionala si continuitate functionala, necesare indeplinirii sarcinilor de durata si de moment care le revin;

- desfasoara o activitate cu caracter formal intrucat se rea­lizeaza cu respectarea anumitor norme si proceduri, sub sanctiunea nulitatii actelor savarsite cu incalcarea regulilor ;

- emite acte administrative care produc efecte juridice (in sensul ca ele dau nastere, modifica sau sting drepturi si obligatii ale altor subiecte de drept);

- indeplineste si sarcini specifice de natura fiscala, educa­tionala, sanitara, culturala etc., in virtutea faptului ca sunt autoritati publice prin care se realizeaza administratia de stat.

c) Reguli de organizare administrativa.

Principiile si regulile organizarii administrative ca expresie a managementului public reprezinta un ansamblu de norme, principii si proceduri care stau la baza fenomenelor si proceselor din administratia publica.

Principiile, sau regulile, nu sunt aplicabile in orice conditii de loc, de timp sau de persoane; ele necesita o anumita flexibilitate de aplicare, ceea ce implica din partea autoritatilor publice o anumita competenta, experienta si hotarare. Dintre principiile si regulile managementului public aplicabile in sfera organizarii administratiei se pot retine urmatoarele:

• Regula conducerii unitare

Conform acestei reguli sistemul este structurat piramidal, ierarhic, astfel ca deciziile se transmit din treapta in treapta. In acest fel se asigura claritatea obiectivelor de realizat si modalitatea de asumare corecta a realitatii. Aplicarea acestui principiu are avantajul cunoasterii de ansamblu a diferitelor procese si activitati a corelatiilor necesare. Intre acestea precum si capacitatea de a corecta in timp abaterile aparute.

• Regula conducerii autonome

Spre deosebire de conducerea unitara, prin care se asigura coeziunea intregului, conducerea autonoma realizeaza adaptarea compartimentelor la particularitatile momentului si timpului: Autonomia corect inteleasa stimuleaza initiativa managerilor si intareste responsabilitatea lor fata de actele administrative initiate si executate. Cu cat se aplica mai mult acest principiu, cu atat se asigura mai mult operativitatea si initiativa, in timp ce birocratia ar fi stopata.

• Regula  adaptarii;

Una dintre cerintele esentiale pentru organizarea sistemului administratieri publice este capacitatea de adaptare rapida a structurilor sale la schimbarile si din viata social-economica. Viata sociala este supusa unor evolutii permanente si continue. Aceste transformari si evolutii ale societatii presupun, capacitate de flexibilbilitate, cunoastere exacta a situatiilor concrete si raspunsuri coerente, rapide, pe masura desfasurarii evenimentelor.

• Regula actiunii

Administratia are o serie de prerogative ale puterii publice (de care cetatenii nu dispun) in domenii cum sunt ; perceperea de taxe si impozite, paza si ordinea publica, mobilizarea oamenilor in situatii de urgenta, preluarea imobilelor prin procedura de expropriere etc. Aceasta putere discretionara este stabilita prin lege, are amploarea variabila de la un regim politic la altul, iar rigoarea controlului este diferita. Dar administratia pub1ica pastreaza, intotdeauna o marja de manevra (chiar daca ea trebuie sa se conformeze legii), intrucat ea se bucura de prerogativa oportunitatii, adica de dreptul de a actiona acolo unde, cand si cum considera necesar, sau daca este necesar, sa actioneze in cazul unor evenimente exceptionale.

• Regula ierarhiei.

Ordinea implica ierarhie si ca atare administratia este ierarhizata, divizata pe verticala si orizontala. Ierarhia administrativa (similara cu ierarhia militara) este un procedeu pentru a asigura coeziunea si disciplina administratiei. Aceasta ierarhie permite transmiterea ordinelor prin relee succesive, repartizarea responsabilitatilor si supravegherea executarii. Datorita ierarhiei, autoritatile administratiei publice superioare pot decide restructurarea autoritatilor administratiei subordonate ierarhic; acest lucru este necesar in virtutea faptului ca dimensiunea si structura institutiilor si serviciilor publice se modifica, functie de varietatea, dificultatea si complexitatea sarcinilor sociale .

• Regula legalitatii

Necesitatea respectarii legalitatii deriva din caracterul actelor administrative care se emit intotdeauna in conformitate cu legea sau cu un alt act normativ. Organizarea si functionarea autoritatilor, institutiilor si serviciilor publice trebuie, asadar, sa respecte normele juridice existente.