CONCEPTE SI ACTIVITATI CE COMPUN FURNIZAREA SERVICIILOR PUBLICE DE INTERES GENERAL

Concepte si activitati ce compun furnizarea serviciilor publice de interes general

Definitia data de Asociatia Americana de Marketing in 1960 are avantajul de a fi emisa de o prestigioasa institutie stiintifica. Potrivit acesteia "serviciile reprezinta activitati, beneficii sau utilitati care sunt oferite pe piata sau prestate in asocierecu vanzarea unui bun material".

Pe o linie similara se situeaza K.L. Blois (1974) pentru care "serviciul reprezinta orice activitate care ofera beneficii fara sa presupuna in mod obligatoriu un schim de bunuri tangibile". Definitia , desi insuficient elaborata , aduce in discutie una din caracteristicile esentiale ale serviciilor si anume intangibilitatea.

Ambele definitii privesc serviciile de pe pozitia prestatorului. Unii autori au cautat sa defineasca serviciile si de pe pozitia consumatorului . Astfel, dupa opinia specialistilor americani Besson Richard M. Si David W. Jackson " pentru consumator , serviciile reprezinta activitati care se finalizeaza prin obtinerea unui beneficiu sau a unei utilitati; activitati pe care nu poate sau nu doreste sa le presteze el insusi"

Deosebit de concisa se dovedeste definitia data de Leonard L. Berry (1980) pentru care " serviciul este o activitate, un efort , o permanenta".

Philip Kotler ofera urmatoarea definitie in anul 1986: "serviciul reprezinta orice activitate sau beneficiu pe care o parte o poate oferi alteia, care este in general intangibil si al carei rezultat nu presupune dreptul de proprietate asupra unui bun material".

Serviciile-concept si caracteristici

In incercarea de a sintetiza experienta teoretica si practica privind definirea serviciilor si delimitarea lor de bunurile corporale, in lucrarea "Economia serviciilor" autorii au emis urmatoarea definitie: " serviciile reprezinta o activitate umana, cu un continut specializat, avand ca rezultat efecte util, imateriale si intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Totodata, serviciile sunt activitati de sine statatoare, autonomizate in procesul adancirii diviziunii sociale a muncii si sunt organizate distinct intr-un sector denumit si sectorul tertiar".

Trasaturile caracteristice ale serviciilor decurg din specificul muncii desfasurate in aceasta sfera, modul de comercializare, criteriile de delimitare a serviciilor fata de celelalte componente ale activitatii economice si sociale etc.

Serviciile se caracterizeaza, in primul rand , prin forma lor nemateriala. Munca prestatoare de servicii nu se concretizeaza , de regula , in bunuri cu existenta obiectuala, ci se manifesta sub forma unor activitati sau faze ale unor procese fie de productie, fie de consum.

Caracterul nematerial al serviciilor argumenteaza pentru acestea si denumirea de " invizibile". Acest caracter face ca multe servicii sa nu fie "transferabile", "comercializabile" in afara locului realizarii, ele fiind produse " in situ" ( pe loc, la resedinta consumatorului).

Serviciile se caracterizeaza de asemenea , prin nestocabilitate. Neavand, de regula, o forma materiala, serviciile nu pot fi stocate si pastrate in vederea consumului ulterior. Aceasta caracteristica prezinta unele avantaje in desfasurarea activitatilor respective, in asigurarea unei eficiente ridicate ca urmare a eliminarii dificultatilor legate de distributia fizica a serviciilor, de manipularea lor, de crearea unor conditii specifice de depozitare , pastrare; dar determina si o serie de dezavantaje, mai ales in asigurarea echilibrului oferta- cerere si realizarea efectiva a serviciilor.

Caracteristica de nestocabilitate este tratata de unii autori prin caracteristica:

perisabilitate sau non-durabile (desi notiunile nu se suprapun intru totul).

Serviciile sunt, de asemenea, intangibile; ele nu pot fi percepute, evaluate utilizand unul din simturile fizice. Absenta unor proprietati tangibile face imposibila aprecierea si verificarea calitatii unui serviciul inainte de cumparare sau chiar de consum. In aceste conditii, vanzarea serviciilor necesita eforturi sporite de cunoastere a cererii si de stimulare a cresterii ei, de castigare a increderii si de reducere a incertitudinii prin adaugarea unei evidente fizice exprimate prin calitatea personalului, caracteristicile echipamentelor, nivelul preturilor etc.

O alta caracteristica o constituie coincidenta, in timp si spatiu, a productiei si a consumului lor- cunoscuta in literatura de specialitate si sub denumirea de inseparabilitate sau indivizibilitate.

Faptul ca serviciile se exteriorizeaza , in cele mai multe cazuri, sub forma unor activitati impune, pentru realizarea propriu-zisa a lor, prezenta in acelasi loc a prestatorului si beneficiarului, simultaneitatea executiei si consumarii lor. Lipsa acestor conditii are repercusiuni atat asupra volumului activitatii desfasurate in sfera serviciilor cat, mai ales, asupra aportului acestui sector la satisfacerea nevoii sociale; orice neconcordanta de timp sau de loc se soldeaza cu pierderi de oferta si/ sau cu cereri neacoperite.

Prin modul lor de desfasurare , serviciile sunt inseparabile de persoana prestatorului, ele incetand sa mai existe din momentul incetarii actiunii acestuia. Din aceasta caracteristica decurg particularitatil;e referitoare la organizarea si comercializarea serviciilor:

     Contactul direct intre producator (prestator) si beneficiar si o participare nemijlocita, activa a clientului- conumator la realizarea serviciului (aspect pe cre unii autori il analizeaza ca o trasatura distincta a serviciilor)l

     Calitatea serviciului este determinata de nivelul pregatirii sale profesionale, de talentul, indemanrea , corectitudinea, pasiunea etc. Cu care executa. De aici rezulta dificultatea de "standardizare" a serviciilor;

     Inseparabilitatea de persoana prestatorului limiteaza posibilitatile de diversificare a serviciilor; astfel, o intreprindere sau un lucrator pot executa, de regula decat un numar redus de operatiuni (servicii), introducerea progresului tehnic in sectorul serviciilor facandu-se mai lentdecat in celelalte compartimente ale economiei.

Serviciile prezinta si caracteristica - de eterogenitate sau variabilitate inteleasa in raport atat cu sectorul tertiar privit in ansamblul sau, sector constituit dinactivitati cu un continut foarte diferit - cat si cu fiecare serviciu in parte, ca variatie dependenta de specificul prestatorului si/ sau utilizatorului. Aceasta caracteristica influenteaza negativ posibilitatea de standardizeaza a serviciului , de a alcatui o structura sortimentala, de a interveni in controlul calitatii prestatiei.

Pe langa trasaturile analizate, serviciile se mai particularizeaza prin faptul ca vanzarea acestora nu presupune transferul titlului de proprietate , ca pretul serviciului este un pret al cererii etc.

Punctul de plecare in definirea si delimitarea serviciilor publice il constituie rolul deosebit in acoperirea unor nevoi colective ale cetatenilor unui stat . Laureatul Premiului Nobel pentru economie , Paul Samuelson, spunea ca statul asigura anumite servicii colective indispensabile, in lipsa carora viata comunitatii ar fi de neconceput , si care nu pot fi abandonate, fara inconveniente majore, in favoarea initiativei private.

Delimitarea sferei serviciilor publice de alte categorii de servicii se poate face din urmatoarele considerente:

     Sunt activitati de interes general, din care cea mai mare parte produc bunuri publice. Acestea sunt bunuri furnizate de colectivitatile publice (administratii si colectivitati locale) care au o logica de producere si de stabilire a tarifelor particulara, respectiv nu au ca scop obtinerea profitului ci recuperarea totala sau partiala a costului de productie. Rezulta ca, unele servicii publice sunt fara plata (ex. invatamantul gratuit, sanatate publica, servicii recreative, culturale si sportive fara plata etc.) iar altele cu plata (transport, telecomunicatii, electricitate, apa, gaze, salubritate etc.);

     Asumarea responsabilitatii organizarii si functionarii serviciilor publice de catre organele autoritatii publice ( administratia centrala, locala si intreprinderile publice). Responsabilitatea statului in domeniul serviciilor publice se refera fie la prestarea si furnizarea acestora, fie la supravegherea si sprijinirea firmelor private care au preluat sarcina producerii serviciilor publice: serviciul public poate fi prestat de administratie, intreprinderi publice si de societati private, societati non-profit etc.

Din cele doua caracteristici rezulta o prima definitie generala a serviciilor publice, respectiv activitati de interes general asumate de organe publice. Ele au doua dimensiuni:

     Una concreta, reprezentata de un ansamblu de factori si mijloace pe care le utilizeaza o persoana publica pentru asigurarea unor nevoi generale. De exemplu, serviciul de salubritate care cuprinde oamenii si utilajele destinate acestei activitati;

     Una in sens functional, adica o activitate de interes general asumata de colectivitatea publica in scopul satisfacerii unor nevoi ale populatiei, care nu reprezinta interes pentru societatile comerciale private.

Din cele doua dimensiuni rezulta o dubla acceptiune a serviciului public: una de natura strict administrativa care poate fi definita ca mijlocul prin care administratia isi executa activitatea , respectiv serviciile administrative organizate in structura organelor puterii centrale si locale si una de natura genurilor de activitati care sunt organizate, prestate sau supravegheate de serviciile administrative si organizate conform legilor organice in vigoare. Distinctia dintre cele doua acceeptiuni este absolut necesara pentru a se putea analiza serviciile publice din cele doua puncte de vedere:

     a rolului adminstratiei in organizarea unor componente cu atributii precise in asigurarea serviciilor publice;

     a functiei serviciilor publice in asigurarea nevoilor generale ale cetatenilor.

Definitiile date serviciilor publice contin elemente care conbina cele doua dimensiuni redate mai sus. In acest sens, definitia data de Mircea Djuvara este relevanta:

" Serviciul public nu este orice institutie. Institutiile pot fi de mai multe feluri:

private si publice. O societate anonima este si ea o institutie. De ce nu e un serviciu public? Ceea ce conduce o institutie privata ca si pe orice particular in activitatea sa este mai intai dorinta de castig. Societatea anonima functioneaza ca sa castige, deci un scop patrimonial, un scop individualsi asa este in orice institutie privata. Scopul in lumina caruia trebuie interpretat orice act juridic de drept privat, este un scop lucrativ, castigul individual. O activitate de drept privat nu se desfasoara , ca scop imediat pentru binele intregii activitati ci pentru castigul individual si legitim al acelora care au intreprin-o.

Activitatea de drept public are, din contra, alte centre de perspectiva. Mai intai, activitatea publica nu are drept scop castigul unorparticulari , ci are drept scop o functiune , o activitate care trebuie sa dainuiasca pentru binele tuturor, in interesul general.

Serviciul public nu trebuie sa fie intrerupt, ci trebuie sa functioneze in mod corect si normal - adica eficace si permanent. Continuitatea, permanenta si eficacitatea functionarii serviciului public sunt scopuri generale care se urmaresc atunci cand acesta este oferit populatiei. Cate si care sunt serviciile publice? Totul depinde de nevoi , de imprejurari".

O alta definitie a serviciului public a fost data de Paul Negulescu astfel:

"Administratiunea , prin activitaea sa, urmareste sa satisfaca interesele generale. In acest scop , pentru a satisface o nevoie a publicului, ea organizeaza un serviciu administrativ cu menirea de a urmarii aceasta satisfactiune.

Spre deosebire de particulari , care, urmarind satisfacerea unei nevoi obstesti , cauta o renumeratie a investitiilor si muncii lor, administratia urmareste satisfactiunea publicului , indiferent daca activitatea se soldeaza cu deficit.

Cand statul isi propune sa satisfaca o nevoie a societatii, care inainte era lasata in grija particularilor , el stabileste organizatiunea care va fi destinata sa se ocupe de aceste nevoi , si ii determina competenta si ii pune la dispozitie mijloacele prin care sa-si poata atinge scopul. Acest organism se numeste serviciu public, el fiind destinat sa aduca un serviciu publicului.

Serviciul public este deci un organism administrativ , creat de stat , judet sau comuna, cu o competenta si servicii determinate cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al Administratiei publice creatoare , pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general, careia initiativa privata nu ar putea sa-i dea decat o solutie incompleta si intermitenta ».

Din cele doua paragrafe rezulta cateva trasaturi specifice ale serviciilor publice, pe baza carora este posibila o delimitare a sferei acestora , analiza rolului si tendintelor manifestate in cele mai importante categorii de servicii publice. Trasaturile serviciilor publice sunt:

     scopul exclusiv al serviciilor publice este satisfacerea nevoilor populatiei, fie ale intregii populatii, fie ale unor colectivitati locale, fie ale unor categorii distincte ale populatiei;

     serviciile publice furnizeaza bunuri economice non-marfare, respectiv servicii gratuite al caror pret nu acopera in intregime costul acestora; pentru unele servicii publice ( invatamant, intretinerea retelei rutiere, ajutoarele sociale etc.), regula de baza este gratuitatea. Exista si servicii publice cu caracter comercial , al caror pret trebuie sa asigure recuperarea cheltuielilor si asigurarea unui profit minim (ex. furnizarea energiei electrice, apei, posta, telecomunicatii, petrol etc).

     satisfac necesitati de interes general ale populatiei si functioneaza pe principiul continuitatii care decurge din insasi permanenta satisfacerii nevoilor;

Accesul la serviciile publice este nediscriminatoriu pentru categoriile populatiei carora le sunt destinate: altfel spus , orice persoana care indeplineste conditiile legale, are dreptul sa beneficieze de activitatea pe care serviciul public o presteaza fara nici o descriminare fata de persoana sa. Numai in cazul serviciilor publice comerciale este posibila o discriminare intre cei ce se folosesc de ele (ex. in cazul neonorarii obligatiilor de plata), dar toti beneficiarii care se afla in aceeasi situatie pot solicita aceleasi avantaje;

Tipologia serviciilor publice

In literature de specialitate se utilizeaza mai multe criterii de clasificare a serviciilor publice.

Dupa natura serviciilor publice se disting : servicii publice administrative (SPA) si servicii publice industriale si comerciale(SPIC)

Pana in primii ani ai secolului al XX-lea erau recunoscute de catre stat asa-numitele servicii publice administrative , deoarece ele erau ca obiect o activitate de natura administrativa si nu comerciala. Ca atare, activitatile umane se imparteau in doua mari categorii : activitati administrative , pe care le putea desfasura numai statul /institutiile sale, si activitatile industriale sau comerciale , pe care le indeplineau persoanele private . In realitate, inca din secolul trecut autoritatile administratiei publice au preluat activitati industriale si comerciale (transportul feroviar, distributie gaze, electricitate , etc)

Intre nivelul de dezvoltare economico-sociala si controlul administrative al unor sectoare de activitate s-a creat o contradictie care, in cele din urma, a dus la solutia concesionarii serviciilor comerciale si industriale de stat catre persoane private.

Pe de alta parte, disparitia totala a statului "jandarm" si instaurarea statului "providentei" a permis din ce in ce mai mult interventia colectivitatilor locale in activitatile comerciale si industriale si preluarea in gestiune proprie a acestor activitati.

In doctrina s-a considerat necesara distinctia dintre SPA si SPIC pentru a putea sti a carui regim juridic corespund : serviciilor administrative trebuia sa li se aplice regimul juridic administrative , iar serviciilor cu character industrial si commercial regimul juridic civil.Pentru a face insa distinctia intre SPA si SPIC s-a recurs la o serie de criterii(Roblot , AJDA, 196, p 267):

     -primul criteriu este acela al obiectului, adica al substantei insasi a activitatii ; daca activitatea este comparabila cu aceea a intreprinderii private, se poate considera ca suntem in prezenta unui SPIC(exemplu :activitatea de transport) , iar in caz contrar, suntem in prezenta unui SPA(exemplu: un serviciu de asistenta sociala);

     al doilea criteriu se refera la modul de finantare a serviciului respective: astfel , daca serviciul isi acopera cheltuielile din taxele platite de beneficiar , suntem in prezenta unui SPIC; dimpotriva, daca sursele de finantare vin de la buget central/local , suntem in prezenta unui SPA .

Un serviciu public este SPA , daca are ca sursa de finantare o taxa de natura fiscala sau este SPIC , daca incaseaza taxele de la usageri-beneficiari(Hofmiller, AJDA, 192, p.688);

     al treilea criteriu se refera la modul de organizare si functionare :daca regulile sunt derogatorii de la dreptul civil, atunci este vorba de un SPA , in caz contrar de un SPIC.Sunt , evident , servicii publice administrative cele care functioneaza pe baza regulilor de contabilitate /finante publice (Ponce, AJDA, 1989, p.,274).

In tratatul sau, A.de Laubadere considera ca serviciile publice corporative si/sau generate de organisme de interventie economica sau ordine profesionale, constituie o a treia categorie de servicii publice.Caracterul specific al acestui tip de servicii rezida din faptu ca "personalul de conducere este recrutat din cei care desfasoara acelasi tip de activitate ca sic el pe care il genereaza."

Regimul juridic aplicabil acestor servicii publice "corporative"este un regim mixt: pe de o parte , predomina regulile dreptului public , pe de alta parte , functionarea lor este libera , supusa regulilor de drept civil.

Din punct de vedere al administratiei publice locale , exista servicii cu character exclusive administrative pe care autoritatile publice locale nu le pot incredinta altor personae (protectia civila, autoritatea tutelara, starea civila, autori zarea constructiilor sau licentierea transportului), precum si servicii care pot fi delegate altor personae (salubritate , iluminatul stradal , deratizarea, ecarisajul, etc)

Aceste servicii se mai pot clasifica si dupa importanta sociala in serviciile publice vitale (alimentare cu apa , canalizare, distributie de energie electrica, termoficare) sau servicii publice facultative (amenajarea de parcuri de distractii, centre de injformare, etc.).

Dupa modul in care se realizeaza interesul general , deosebim:

       Servicii publice al caror scop este satisfacerea directa si individuala a cetatenilor;

       Srevicii publice care ofera avantaje particularilor in mod indirect;

       Servicii publice destinate colectivitatii in ansamblu;

Dupa raporturile cu serviciile private , putem remarca:

       Servicii monopolizate;

       Servicii pe care administratia publica le exercita in parallel cu personae autorizate;

       Servicii publice exercitate de personae private, autorizate sub controlul unei autoritati a administratiei publice

Din punct de vedere al delegarii lor:

     Servicii publice cu character exclusive administrative pe care autoritatile publice nu le pot incredinta altor personae (protectie civila, autoritatea tutelara, starea civila);

     Servicii publice care pot fi delegate altor personae (salubritate, ecarisaj, iluminat stradal,deratizare).

Din punct de vedere al importantei sociale :

     Servicii publice vitale(alimentare cu apa , canalizare, termoficare);

     Servicii publice facultative (amenajare parcuri si locuri de distractii, centre de  informare)etc.

In raport cu colectivitatile publice de care depend , distingem:

     Servicii publice interne si extrateritoriale.In general, toate serviciile sunt in cadrul geographic al statului, dar sunt unele care se prelungesc exterior (exemplu: afacerile externe au o administratie cantrala si organe si agenti in exterior, serviciul marina-aviatie, ce se executa in afara granitelor).Distinctia prezinta insa putin interes din punct de vedere al structurii generale si al regulilor de functionare a serviciilor

     Serviciile civile si cele militare . Cele militare sunt supuse unei discipline foarte stricte, organizate si conduse dupa reguli care, partial , le sunt proprii.

Dupa gradul de cuprindere distingem :

     Servicii de importanta nationala , organizate la scara intregului teritoriu;

     Servicii locale , organizate la scara colectivitatilor teritoriale judetene , municipale , orasenesti sau comunale.

In practica internationala se utilizeaza clasificarea bunurilor si serviciilor dupa natura acestora, modul de folosire, procesul tehnologic , organizare si finantare, actiune cunoscuta sub denumirea de Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala(CAEN) - anexa 1

Din acest punct de vedere , serviciile publice sunt incadrate pe sectiuni , subsectiuni, diviziuni, grupe si clase.

Profit privat-serviciu public

In special in   Europa , economistii considera ca profitul nu ar trebui sa joace un rol important in aprovizionarea cu apa , energie, sanatate .

Cel putin de doua ori pe an, cand isi anunta profiturile lor , oamenii de afaceri englezi din domeniul serviciilor publice privatizate suporta o multime de invective la adresa profiturilor lor .

In SUA, proprietatea private si realizarea de profit a fost intotdeauna o regula si nicidecum o exceptie .

Dar in majoritatea tarilor Europei si tarilor dezvoltate , ideea de a vinde astfel de servicii pentru profit este considerata de cetateni ca imposibila si rusinoasa.

Trecerea proprietatii acestor servicii publice din domeniul public in domeniul privat se face foarte lent . Multa lume respinge idea asocierii unor servicii cum sunt cel de invatamant sic el de sanatate cu crearea de profit.

Aceasta atitudine este rezultatul suspiciunii fata de notiunea de profit prin ea insasi. Pentru economisti aceasta suspiciune este bazata pe neintelegerea rolului pe care profitul il joaca in economie. Profitul are trei functii deosebit de importante :

     in primul rand , profitul este modul de remunerare pentru crearea capitalului diverselor economii. In mod obisnuit , aceasta este o operatiune riscanta . Cand statul asigura capitalul sau garanteaza pe cei ce contribuie la crearea capitalului impotriva falimentului si ruinei, cum se intampla de multe ori in multe servicii publice, riscurile sunt mult diminuate.

Banii contribuabililor au o multime, de alte variante pentru a fi utilizati : costul capitalului pentru stat este cel putin egal cu rata de rambursare (dividente) din activele cu un coeficient de risc redus - venitul din obligatiunilo guvernamentale. Unele companii aflate in proprietatea statului platesc profituri mari ministerelor , guvernelor lor.

Al doilea rol pe care profitul il indeplineste este de recompensa pentru inovatie, indiferent cine descopera un nou produs de care oamenii pot fi interesati sa-l cumpere.

Si in al treilea rand, profitul recompenseaza eficienta. Indiferent cine descopera un mod mai ieftin de a produce un produs existent sau sa presteze un serviciu va castiga bani si va avea profit.

Profitul incurajeaza oamenii sa furnizeze capital, sa produca bunuri pe care consumatorii le doresc si sa presteze servicii mai ieftin. Serviciile publice mai ieftine si mai bune sunt in mod sigur la fel de utile oamenilor ca si bunurile si serviciile oferite de firmele private.

Un motiv pentru a crede ca serviciile publice sunt diferite de alte servicii este acela ca piata pe care se gasesc este foarte distorsionata de faptul ca majoritatea industriilor utilitare sunt in general monopolizate. Multe din aceste servicii , cum ar fi transportul electricitatii si retelele de furnizare a apei si de canalizare, sunt "in mod traditional monopoluri naturale". Aceste monopoluri vor fi intotdeauna in masura sa satisfaca intreaga piata mi ieftin , decat doua sau mai multe firme.

In industriile monopolizate , profitul epaseste nivelul necesar numai pentru a recompensa creditorii si detinatorii de actiuni si pentru acceptarea riscurilor. Cand o firma se bucura de un monopol fara pericolul ca un rival sa intre pe piata si sa concureze cu ea la crearea de profit, riscul este foarte mic. Mai mult, se naste intrebarea ; de ce sa inoveze , de ce sa imbunatateasca un serviciu, cand nu exista competitie ?

In economiile moderne , oamenii au nevoie de acces la serviciile universale fundamentale , cum ar fi apa , energia si telecomunicatiile pentru a avea o sansa corecta de a participa complet la viata economica. O firma de servicii publice maximizatoare de profit s-ar putea sa nu fie interesata de mentinerea retelei in regiunile scumpe, sau in zonele sarace, unde putini oameni isi pot permite serviciul respectiv.

La prima vedere, totul este impotriva profitului. Si totusi o modalitate de a elimina astfel de probleme este de a forta producatorii de acest tip de servicii sa se concureze; si cea mai buna solutie de a o face este de a atrage noi firme furnizoare, dandu-le o sansa de a crea profit.

Un foarte bun exemplu sunt telecomunicatiile. O perioada indelungata, telefonia arata de parca ar fi un mod natural de monopol. In ultimii ani, piata a fost deschisa si o serie de companii de telecomunicatie concureaza companiile de stat.

Rezultatul a fost ca tarifele de comunicatii au scazut.

Reducerea preturilor poate fi explicata prin noul avant adus de noile tehnologii. Dupa aprecierile OECD, tarifele serviciului de telefonie in tarile unde este in continuare monopolizat, s-au redus cu 3,1% intre 1990 - 1994 si cu 8,5% in tarile care au liberalizat complet piata serviciilor publice de telefonie. Preturile sunt in general mai scazute in Scandinavia, Marea Britanie si America, tari unde exista concurenta.

Transportul si distribuirea energiei electrice este probabil sa ramana monopol natural un timp mai lung. Dar generarea energiei poate fi organizata intr-un mod competitiv, deasemenea , si vanzarea energiei electrice de la monopolurilor detinatoare a retelelor locale. In SUA si Marea Britanie, aceasta competitie limitata face ca preturile sa se reduca. Acelasi lucru este valabil si pentru aprovizionarea cu gaz.

Dispozitia tuturor si a indeplineasca anumite standarde de calitate; de asemenea pot stabili anumite preturi , care sa impiedice monopolurile sa stabileasca taxe prea mici sau prea mari.

In Marea Britanie, regulile de reglementare a preturilor pe care companiile prestatoare de servicii publice le pot practica   sunt fixe pe 3-5 ani : in fiecare an , le este permis sa majoreze preturile cu cateva procente mai putin decat rata inflatiei.O exceptie este furnizarea apei , unde preturile sunt mai ridicate in termini reali pentru a plati investitiile.

Cei care stabilesc preturile nu stiu de la inceput cu cat isi pot reduce costurile. Controlul preturilor a devenit tot mai exigent.:taxele distribuitorilor de electricitate au fost reduse, de exemplu cu 11% -17% in perioada 1995-1996 , cu 10%-13% in perioada 1996-1997 si cu 3% in fiecare din urmatorii 3ani.

In alte servicii servicii publice este mai greu sa se obtina profit. Sanatatea si educatia in special, sunt servicii care in mod traditional , in multe tari, sunt furnizate. Preponderent gratuit; liberalizarea pietei si in consecinta obtinerea de profit este dificila .

Beneficiile din domeniul sanatatii si educatiei nu sunt numai ale pacientilor si elevilor: intreaga economie beneficiaza, de pe urma unei forte de munca sanatoase si educatie.Mai mult , sanatatea si educatia sunt des numite "bunuri de merit" fara de care ar fi dificil sa participi la viata economica.

Scolile si spitalele , la fel ca si intreprinderile , folosesc capital . Capitalul nu devine un active gratuity doar pentru ca il furnizeaza statul;banii folositi pentru a construe un spital pot fi si altfel utilizati- ar putea fi cheltuiti pentru un spital din alta localitate , sau pentru construirea unor noi scoli sau drumuri.

In mod similar , serviciile publice sunt la fel de importante ca si aprovizionarea cu bunuri.Motivul profit poate fi invocat chiar si in cazul serviciilor pentru care nu se percape nici o taxa.

Pentru un economist , o crestere a eficientei inseamna reducerea costurilor de productie la un volum dat al serviciului , fara a reduce calitatea serviciului in sine.