Procedura de numire in functia publicǎ

Procedura de numire in functia publicǎ

De-a lungul timpului, s-au utilizat diferite sisteme in desemnarea functionarului public, incepand de la sistemul ,,tragerii la sorti'', utilizat in Antichitate, la cel al ,,ereditǎtii'' si, mai nou, sistemul ,,alegerii'' pentru anumite categorii de functionari publici si cel al ,,numirii'' pentru alte categorii[1].

In sistemul legislativ actual din tara noastrǎ este consacrat atat sistemul alegerii in unele functii publice cat si cel al numirii in altele.

In ce priveste desemnarea in functiile publice prin numire, sistemul este folosit pentru majoritatea functiilor publice. Statutul functionarilor publici se referǎ in exclusivitate la acest sistem, deoarece in conceptia sa, functionarii publici sunt numai cei numiti nu si cei alesi.

Categoriile de functionari incepǎtori sunt functionari publici debutanti, iar numirea acestora se face prin ordinul sau dispozitia conducǎtorului organului ce detine postul vacant.

Durata perioadei de stagiu pentru functiile de executie este de cel putin 12 luni pentru clasa I-a, de 8 luni pentru clasa a-II-a si de 6 luni pentru clasa a III-a.

Definitivarea pe post are loc numai dupǎ terminarea stagiului. La terminarea acestei perioade debutantul redacteazǎ un raport de stagiu. In baza evaluǎrii are loc numirea in functia publicǎ de executie ca "asistent".

In mod evident, ceilalti functionari publici, altii decat cei de carierǎ, pǎtrund in administratie prin alegere (primarul, presedintele consiliului judetean), prin desemnare (primul ministru) sau chiar prin numire in demnitǎtiile publice (ministrul, prefectul).

Pentru a crea un corp de functionari publici cu temeinicǎ si recunoscutǎ competentǎ profesionalǎ, in practicǎ s-a utilizat sistemul de desemnare a functionarului public prin concurs, adicǎ prin selectarea, dintre mai multi candidati pentru aceeasi functie, a candidatului care se dovedeste a avea aptitudinile si competenta profesionalǎ cea mai ridicatǎ.

Concursul reprezintǎ examinarea - la care poate participa oricine indeplineste conditiile legale - efectuatǎ prin verificarea cunostintelor profesionale (teoretice si practice) necesare obtinerii sau ocupǎrii unui post in ordinea clasificǎrii rezultatelor si in limita locurilor existente in autoritatea sau institutia organizatoare .

Concursul, ca operatiune specificǎ prealabilǎ investirii in functie, prezintǎ unele avantaje:

- asigurǎ publicitatea privind existenta posturilor si a modului de ocupare a acestora;

- oferǎ o bazǎ largǎ si realǎ de selectie a candidatiilor, ceea ce este un lucru esential in recrutarea celor valorosi;

- obligǎ la respectarea realǎ a unor conditii si criterii in persoana candidatilor inscrisi, cu privire la procedura desfǎsurǎrii sale si in privinta modului de examinare;

- conferǎ un regim unitar de notare sau atestare, implicit de apreciere, a competentei profesionale a tuturor candidatiilor;

- oferǎ, mai mult decat orice altǎ modalitate, garantia unor criterii obiective in verificarea si selectia personalului;

- permite verificarea eficientǎ asupra modului de desfǎsurare a examinǎrii si a respectǎrii conditiilor legale.

Numirea reprezintǎ actul juridic administrativ cu caracter individual care dǎ nastere raportului de serviciu sau de functie guvernat de dreptul public si in privinta derulǎrii si incetǎrii lui. Acest act este scris si motivat, insotit de fisa postului.

Conditia primordialǎ pentru organizarea concursului este ca o functie publicǎ, un post, sǎ fie vacant, intrucat nu se pot scoate la concurs posturi ocupate deja sau inexistente (care urmeazǎ a fi create).

Functiile publice libere sunt scoase la concurs numai dacǎ acestea nu se pot ocupa de functionarii publici care sunt deja intrati in corpul functionarilor publici dar care, din cauze imputabile lui, se aflǎ in situatia de a fi incadrat intr-o altǎ functie publicǎ disponibilǎ sau care in alt caz urmeazǎ a se transfera pe o altǎ functie publicǎ, bineinteles tot disponibilǎ.

Functiile publice vacante pentru care se organizeazǎ concurs se aduc la cunostintǎ publicǎ, prin afisare la sediul autoritǎtii sau institutiei publice care organizeazǎ concursul, in masss-media sau Monitorul Oficial cu cel putin 30 de zile inainte de data concursului.

Conditiile de organizare si de desfǎsurare a concursului, precum si conditiile de validare a rezultatelor acesteia se stabilesc prin hotǎrare a Guvernului.

Existǎ diverse situatii vizand alte persoane - decat debutantii sau candidatii primari - la ocuparea prin concurs a functiilor publice .

In primul rand, persoanele care au ocupat functii de demnitate publicǎ - alese sau numite - ori functii asimilate acestora, potrivit legii, pot participa la concurs.

In al doilea rand, persoanele care au detinut functii de specialitate in afara autoritǎtilor sau institutiilor publice pot, de asemenea, participa la concurs.

In al treilea rand, in mod evident, persoanele demisionate, eliberate si destituite din functia publicǎ, dacǎ doresc revenirea in corpul functionarilor publici si dacǎ indeplinesc conditiile legale, vor trebui sǎ sustinǎ un nou concurs.

Toate aceste persoane pot fi numite, in urma concursului, in functii publice definitive. Numirea se va face in categoria corespunzǎtoare studiilor absolvite, in clasa si gradul corespunzǎtor, prin echivalarea vechimii in functia de demnitate publicǎ sau de specialitate, la care se adaugǎ, dacǎ este cazul, si vechimea in functii publice detinute anterior, inclusiv recunoasterea, dupǎ caz, a vechimii anterioare avute in functia publicǎ administrativǎ.

Existǎ si situatii, de revenire sau de schimbare in functia publicǎ, cand nu opereazǎ obligatia sustinerii concursului de cǎtre cel in cauzǎ.

In priml rand, functionarului public care nu mai detine functia din motive neimputabile lui si se aflǎ in evidenta corpului de rezervǎ a functionarilor publici, i se va asigura investirea in altǎ functie (chiar la o altǎ autoritate sau institutie), in limita posturilor disponibile potrivit pregǎtirii sale profesionale.

In al doilea rand, functionarul transferat, in inters personal sau al serviciului, nu are obligatia sustinerii concursului deoarece isi pǎstrezǎ clasa si gradul avute anterior.

In al treilea rand, functionarii publici care au fost alesi sau numiti in functii de demnitate publicǎ - si care sunt suspendati din functia publicǎ administrativǎ detinutǎ anterior pe respectiva perioadǎ - dupǎ expirarea mandatului pentru care au fost alesi sau numiti, beneficiazǎ de asigurarea la revenire, de functia publicǎ avutǎ (initial) sau una echivalentǎ.

Situatiile de posturi vacante - susceptibile de scoatere la concurs sau examen - se determinǎ numai dupǎ scǎderea din numǎrul acestora a urmǎtoarelor posturi:

- cele pe care se intorc functionarii care le-au pierdut din motive neimputabile lor si care revin in functie;

- cele ocupate prin transfer de cǎtre cei aflati in corpul functionarilor publici .

Odatǎ cu publicarea posturilor vacante se va preciza si data si locul sustinerii concursului, precum si conditiile de participare.

Nepublicarea concursului are ca efect nulitatea organizǎrii si desfǎsurǎrii lui si implicit, a actelor de numire in functiile respective.

Concursul are la bazǎ principiul competitiei deschise, transparentei, meritelor si competentei profesionale, precum si cel al egalitǎtii accesului la functiile publice pentru fiecare cetǎtean care indeplineste conditiile legale.

Concursul se poate desfǎsura prin examinare, teoreticǎ si practicǎ, a candidatului care trebuie sǎ sustinǎ unele probe sau se mai cunoaste asa-numitul concurs de dosar, cand studiile de specialitate absolvite si aptitudinile candidatului se verificǎ de cǎtre o comisie profesionalǎ, vechimea in specialitate, titlurile si lucrǎrile stiintifice ale celui in cauzǎ determinand, in consecintǎ, asupra rezultatului concursului .

In anumite situatii, autoritatea ce organizeazǎ concursul poate avea, recunoscut prin lege, un drept de apreciere asupra conditiilor necesare a fi intrunite de viitorii candidati pentru a se putea inscrie la concurs, putand chiar sǎ efectueze o examinare preselectivǎ a acestora anterioarǎ desfǎsurǎrii concursului propriu zis. Trebuie specificat cǎ acest drept de optiune nu va putea fi cenzurat pe cale judiciarǎ de cǎtre candidatii respinsi in aceastǎ fazǎ preliminarǎ ei nedispunand de un drept conditionat de candidaturǎ.

In cazul in care cei inscrisi la concurs intrunesc toate conditiile legale, iar autoritatea sau institutia organizatoare nu dispune de un drept legal de apreciere, atitudinea ei de respingere de la inscriere sau refuzul de a permite participarea la examen sunt fapte ilegale cenzurabile judiciar pe calea contenciosului administrativ.

Acelasi drept este conferit de statut si persoanelor nemultumite de rezultatul concursului si care se pot adresa instantei de contencios administrativ.

Cu toate avantajele sale concursul cunoaste si unele dezavantaje, considerate minime, care pot consta in caracterul formal al organizǎrii sale -in sensul desemnǎrii prin aceastǎ modalitate a unor persoane predeterminate pentru functia in cauzǎ - sau posibilitatea prezentei unor elemente subiective in selectia si notarea (aprecierea) candidatilor.

Pentru a verifica indeplinirea conditiilor de participare la concurs si competenta profesionalǎ a candidatilor se constituie o comisie de concurs care are un presedinte, un secretar si membrii, numiti prin dispozitia conducǎtorului autoritǎtii sau institutiei publice, organizatoare a concursului. Se recomandǎ ca din comisie sǎ facǎ parte si specialistii (cadre universitare, cercetǎtori, practicieni) din afara unitǎtii organizatoare, acestia fiind desemnati de institutiile la care sunt incadrati la solicitarea celui care organizeazǎ concursul.

Subiectele la probele pentru concurs se stabilesc de cǎtre comisia ai cǎrei membri au obligatia sǎ pǎstreze confidentialitatea lor.

Probele scrise si cele orale sustinute in prezenta membrilor comisiei se verificǎ si se noteazǎ de cǎtre fiecare membru cu puncte de la 1 la 100. Pentru a fi declarati admisi, candidatii trebuie sǎ obtinǎ la fiecare probǎ cel putin 50 de puncte. Pe baza punctelor obtinute, comisia de examinare va stabili, in ordine descrescǎtoare, rezultatele concursului, care se comunicǎ autoritǎtii publice sau institutiei publice care a organizat concursul. Aceasta va afisa lista candidatilor care au castigat concursul. La medii egale intre doi sau mai multi candidati, departajarea se face de cǎtre comisia de concurs pe baza datelor si informatiilor rezultate din dosar (recomandare, studii de perfectionare profesionalǎ-doctorat, limbi strǎine etc).

Participarea la un concurs pentu ocuparea unei functii publice nu-i conferǎ unei persoane dreptul de a ocupa in mod automat functia publicǎ pentru care a concurat.

O persoanǎ poate pretinde autoritǎtii sau institutiei publice sǎ fie numitǎ in functia publicǎ pentru care a candidat, numai dacǎ a obtinut cele mai bune rezultate la concursul la care a participat. Autoritatea sau institutia publicǎ are obligatia sǎ respecte ordinea meritelor participantilor la numirea acestora in functiile publice, indiferent cǎ are nevoie de toti candidatii, numai de o parte sau numai de unul dintre acestia .

Mai inainte de emiterea actului de numire in functie este de retinut cǎ persoanele declarate reusite la concurs au obligatia de a se prezenta la post in termen de 15 zile de la data aducerii la cunostintǎ, in caz contrar postul este declarat vacant, putand fi numitǎ pe acest post persoana situatǎ pe locul urmǎtor de pe lista candidatilor care au obtinut cel putin 50 de puncte.

Dupǎ incheierea concursului, functia publicǎ vacantǎ este ocupatǎ de ceea ce "Statutul functionarilor publici" numeste functionari publici debutanti.

La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatelor evaluǎrii, functionarul public debutant este numit functionar public definitiv, in clasa a III-a, gradul 3 si in categorie corespunzǎtor nivelului de studii absolvite sau este obligat sǎ repete, o singurǎ datǎ, perioada de stagiu. In raport cu rezultatul evaluǎrii realizatǎ dupǎ repetarea perioadei de stagiu, functionarul public debutant este numit functionar public definitiv sau este eliberat din functia publicǎ pentru incompetentǎ profesionalǎ.

Persoanele care revin in Corpul functionarilor publici dupǎ pǎrǎsirea acestuia pentru motive care nu le sunt imputabile, vor fi incadrate in clasa si gradul dobandite anterior.

Actul de numire intr-o functie publicǎ reprezintǎ "un act juridic unilateral emis de o autoritate publicǎ, la respectarea cǎruia persoana fizicǎ se obligǎ prin jurǎmant, prin care i se conferǎ acesteia calitatea de functionar public" .

Din definitie rezultǎ urmǎtoarele trǎsǎturi ale actului de numire intr-o functie publicǎ.

Prima trǎsǎturǎ este aceea cǎ actul de numire este un act juridic, adicǎ o manifestare de vointǎ fǎcutǎ cu scopul de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii. Statutul de functionar public se dobandeste din momentul numirii si se exercitǎ din momentul depunerii jurǎmantului.

Cea de-a doua trǎsǎturǎ este cǎ vointa juridicǎ pe care o exprimǎ are caracter unilateral, cu admiterea acceptǎrii de cǎtre functionar, care se realizeazǎ, dupǎ cum am spus mai sus, in momentul prestǎrii jurǎmantului.

Cea de-a treia trǎsǎturǎ a actului de numire este caracterul sǎu formal, obligatia formei scrise a actului de numire. Numirea in functie se face, deci, intotdeauna printr-un act in formǎ scrisǎ, aceastǎ formǎ fiind cerutǎ "ad validitatem", un "ad probationem", ca in cazul contractului individual de muncǎ. Acest act este un act administrativ, indiferent de autoritatea care l-a emis - Parlament, Presedintele Romaniei, celelalte autoritǎti ale administratiei publice centrale sau locale, ori autoritǎti judecǎtoresti - intrucat prin numirea in functie a unor persoane, ele si-au exercitat o atributie de naturǎ administrativǎ. Actul de numire este un act administrativ de autoritate, exprimand in exclusivitate si in mod imperativ vointa unilateralǎ a autoritǎtii emitente, investitǎ cu putere publicǎ si abilitatǎ in acest sens.

Cea de-a patra trǎsǎturǎ se referǎ la faptul cǎ actul administrativ trebuie sǎ continǎ clauze impuse obligatoriu de cǎtre lege, si anume: temeiul legal al numirii, numele functionarului public, denumirea functiei publice, dat de la care urmeazǎ sǎ exercite functia publicǎ, drepturile salariale, precum si local de desfǎsurare a activitǎtii.

Cea de-a cincea trǎsǎturǎ se referǎ la faptul cǎ actul de numire are un caracter personal, intuitu personae. El este un act administrativ de autoritate cu caracter individual si inuitu personae, deoarece priveste in exclusivitate persoana numitǎ in functie si in considerarea calitǎtilor sale proprii. Actul are un asemenea caracter, chiar si in situatia in care printr-un singur act ar fi numite in functii publice mai multe persoane in acelasi timp (nominalizate in chiar actul respectiv sau intr-o listǎ anexǎ la acesta).

Cea de-a sasea trǎsǎturǎ a actului de numire in functie vizeazǎ calitatea organului emitent, care este o autoritate publicǎ.

Actul poate sǎ poarte diverse denumiri, denumirea fiind proprie autoritǎtii care il emite - hotǎrare in cazul autoritǎtilor colegiale (Parlament, Guvern, consilii locale si judetene), dispozitie, decizie sau ordin, dapǎ caz cand este vorba de celelalte autoritǎti, astfel cum se prevede in lege sau in regulamentul propriu de organizare si functionare.

Functionarul public definitiv are obligatia de a depune jurǎmantul de credintǎ in fata conducǎtorului autoritǎtii sau institutiei publice in prezenta a doi martori dintre care unul va fi conducǎtorul compartimentului in care este numit, iar celǎlalt, un alt functionar public din cadrul aceleasi autoritǎti sau institutii publice.

Jurǎmantul are urmǎtorul continut: "Jur sǎ respect Constitutia, drepturile si libertǎtile fundamentale ale omului, sǎ aplic in mod corect si fǎrǎ pǎrtinire legile tǎrii, sǎ indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin in functia publicǎ in care am fost numit si sǎ pǎstrez secretul profesional. Asa sǎ-mi ajute Dumnezeu".

Jurǎmantul se poate depune si fǎrǎ formula religioasǎ de incheiere.

Refuzul depunerii jurǎmantului atrage revocarea deciziei de numire in functie .

Documentul care atestǎ depunerea jurǎmantului, semnat de functionarul public definitiv, de conducorul autoritǎtii sau institutiei publice si de cǎtre cei doi martori care asistǎ la depunerea jurǎmantului, se depune la dosarul profesional al functionarului public.

In literatura juridicǎ , se opineazǎ cǎ numai din momentul depunerii jurǎmantului functionarul public isi poate exercita in mod legal atributiile, desigur cǎ aceasta, potrivit legii se referǎ la situatia functionarului public definitiv. Acest fapt insǎ nu atrage, in opinia noastrǎ, in nici un caz, declararea ca nule de drept actele juridice efectuate pe perioada stagiaturii.

Functionarul public definitiv, in conditiile prevǎzute de lege, are obligatia ca la numirea sa in functie sǎ-si declare averea, in scris, pe propria rǎspundere, care trebuie sǎ cuprindǎ si bunurile sotului si a copiilor minori.

Odatǎ cu numirea in functie, functionarului public definitiv i se constituie un dosar profesional care cuprinde:

- documentul de numire in functie, documentul de atestare a studiilor si cel privind depunerea jurǎmantului;

- documentele privind evaluarea anualǎ a activitǎtii acestuia, avansǎrile in functie, trepte, clase, grade sau categorii, precum si sanctiunile disciplinare ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic si fǎrǎ discontinuitǎti.

Statutul functionarului public instituie interdictia ca in dosarul profesional al functionarului public sǎ se introducǎ documente care fac referire la activitǎtile sau opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice altǎ naturǎ, precum si dreptul functionarului public de a i se elibera la cerere, copii de pe documentele existente in dosarul sǎu profesional.

In functii publice definitive pot fi numite, dar in urma concursului, si persoanele care au ocupat functii de demnitate publicǎ alese sau numite, precum si cele ce au detinut functii de specialitate in afara autoritǎtiilor sau institutiilor publice. Aceste persoane vor fi numite in categoria studiilor absolvite, in gradul sau clasa corespunzǎtoare vechimii in functia de demnitate publicǎ sau de specialitate, la care se adaugǎ, dacǎ este cazul, vechimea in functii publice detinute anterior.