STRUCTURI ADMINISTRATIVE PUBLICE CENTRALE ALE UNOR STATE DIN UNIUNEA EUROPEANA

STRUCTURI ADMINISTRATIVE PUBLICE CENTRALE ALE UNOR STATE DIN UNIUNEA EUROPEANA

TEMATICA

1. Cadrul institutional al Uniunii Europene .

Repere si caracteristici ale evolutiei Comunitatii Europene.

Institutiile Uniunii Europene

4. Structuri administrative publice centrale in tari ale Uniunii Europene.

4.1. Obiectivele Sistemelor administrative.

4.2. Cadrul general privind rolul, structurarea si functionarea Guvernului.

4. Structura organizatorica a unui guvern.

4.4. Categorii de sisteme guvernamentale

OBIECTIVE FUNDAMENTALE avute in vedere prin parcurgerea si insusirea continutului cursului:

Sa se prezinte institutiile UE prin prisma prevederilor legislatiei europene;

Sa se ilustreze modul de organizare si functionare a guvernului in tari ale UE,

tinand cont de reglementarile constitutionale ale fiecarui stat in parte;

Sa se prezinte structura tehnica a guvernului in tari ale UE;

Sa se identifice caracteriticile specifice regimurilor constitutionale:

o      regimului parlamentar clasic;

o      regimului prezidential,

o      regimului semiprezidential;

sa se formuleze opinii si pareri personale cu referire la organizarea si functionarea sistemelor administrative din tari ale UE;

1. CADRUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE

Evolutia sistemelor administrative a fost marcata de tendinte de integrare, care au condus la crearea unor entitati si structuri supranationale in cadrul carora coabiteaza state unitare si state organizate sub forma de federatii.

Constructia administrativa actuala a Europei este rezultatul unui proces indelungat de evolutie si de negocieri care s-au finalizat prin semnarea in 1957 a Tratatului de la Roma.

Tratatul de la Roma a reprezentat actul de nastere a Comunitatii Economice Europene si totodata a unui sistem administrativ supranational, care s-a marit considerabil (de la 6 state semnatare la 27 in prezent).

2. Repere si caracteristici ale evolutiei comunitatii europene

Sistemul administrativ al Uniunii Europene este format dintr-un complex de institutii supranationale, care urmareste sa promoveze pe teritoriile tarilor membre actiuni concertate la nivel guvernamental, dar in acelasi timp, sa menajeze suveranitatea politica si economica a statelor respective.

Suprimarea intre tarile membre, a obstacolelor de natura politica, comerciala, fiscala, urmareste sa creeze o "piata comuna" in care producatorii si comerciantii sa concureze in conditii relativ egale.

Comunitatea Economica Europeana a devenit prima putere comerciala a lumii, detinand 15 % din exportul mondial (urmata de S.U.A. - 12 % si Japonia - 9 %) si cea mai mare piata a lumii industrializate.

Schimbarile intervenite in Europa dupa 1989 si noile aderari la C.E.E., au impus revizuirea cadrului legal instituit in 1957 si semnarea unui nou tratat la Maastricht in decembrie 1991.

Scopul administrativ al Uniunii Europene:

o      promovarea progresului economico-social echilibrat si durabil, prin crearea unui spatiu fara frontiere interioare si prin intarirea coeziunii economice si sociale;

o      afirmarea propriei identitati pe scena internationala, prin punerea in aplicare a unei politici de aparare si de securitate comune, pentru toate tarile membre;

o      apararea drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre, prin instaurarea unei "cetatenii a Uniunii";

o      dezvoltarea unei stranse cooperari in domeniile justitiei si afacerilor interne.

o      respectarea identitatii nationale a statelor membre ale caror sisteme de guvernare sunt fondate pe principii democratice.

o      realizarea unei politici comune in domeniul comertului, agriculturii, transporturilor si protectiei mediului;

o      eliminarea intre statele membre a taxelor vamale si a restrictiilor cantitative la intrarea si iesirea marfurilor;

o      asigurarea liberei circulatii a persoanelor, capitalurilor si marfurilor;

o      ocrotirea sanatatii si instituirea unei politici sociale commune etc.

Institutiile Uniunii Europene

Conform Constitutiei Europene sunt:

Parlamentul European;

Consiliul European;

Consiliul de Ministri (denumit"Consiliul");

Comisia Europeana;

Curtea de justitie.

Constitutia Uniunii Europene instituie:

Banca Centrala

Curtea de Conturi.

Organele consultative ale institutiilor UE sunt:

Comitetul Economic European

Comitetul Regiunilor.

4. STRUCTURI ADMINISTRATIVE PUBLICE CENTRALE

IN TARI ALE UNIUNII EUROPENE

4.1. Obiectivele Sistemelor administrative

Misiunile sistemelor administrative publice poate fi abordata in functie de aria sau raspandirea teritorial-geografica a functionarii lor.

Evolutia sistemelor administrative, in cele mai multe state, a demonstrat faptul ca, sub presiunea solidaritatii nationale si a imperativelor de ordin tehnic, tendinta de nationalizare a unui numar insemnat de misiuni este din ce in ce mai mare.

Organele centrale nu pot sa indeplineasca, singure, sarcinile administrative, in fiecare punct al teritoriului; ele au nevoie de o retea publica locala pentru a-si le exercita.

Deosebim astfel doua categorii principale de obiective ale administratiei publice ale unui stat:

• obiective nationale ale administratiei publice care se indeplinesc in acelasi mod pe toata aria teritoriului national, cuprinsa intre granitele unei tari. Sarcinile centrale sunt conferite, fie ministerelor, fie organismelor administrative specializate.

• obiective regionale sau locale, limitate la un anumit areal din interiorul unei tari, cum este un oras, de exemplu. Sarcinile locale sunt indeplinite, atat de institutiile subordonate ierarhic organelor centrale sau de administratii specializate, cat si de organe descentralizate autonome.

4.2. Cadrul general privind rolul, structurarea si functionarea Guvernului

Elementul fundamental al aparatului administrativ central este Guvernul, indiferent daca avem de-a face cu state centralizate (Franta, Marea Britanie, Luxembourg, Irlanda, Grecia) sau federatii (Germania).

Guvernul este, in lumea moderna componenta cea mai reprezentativa a oricarui sistem administrativ public.

Rolul Guvernului in administratia de stat

In terminologia consacrata de doctrina administrativa occidentala, Guvernul are in principal urmatoarele atributii:

realizeaza politica natiunii;

instituie, si asigura punerea in executare a masurilor de politica sociala,

asigura redresarea economica,

mentinerea sub control a inflatiei;

stabilizare economica ;

asigura si raspunde de ordinea publica

asigura apararea nationala;

reprezentare a raporturile statului respectiv cu alte state.

Din punctul de vedere al modului in care este reglementat rolul Guvernului in mecanismul politic si statal, Constitutiile diferitelor tari, evidentiaza urmatoarele situatii mai pregnante, si anume:

rol trihotomic (politic, legislativ si administrativ), ca in cazul Spaniei si Portugaliei;

rol dihotomic (politic si administrativ), ca in cazul Frantei;

exclusiv politic (ex. Olanda, Grecia)

rol exclusiv administrativ (ex. Austria, Norvegia, chiar daca aceasta din urma nu este membra a U.E.).

4. Structura organizatorica a unui guvern

Structura administratiei centrale in tarile vest-europene cuprinde trei categorii de organe:

ministere, care sunt organizate numai in subordinea Guvernului;

autoritati administrative autonome fata de Guvern;

alte organe centrale care pot fi organizate, fie in subordinea Guvernului, fie in subordinea unui minister.

Din punct de vedere tehnic, structura organizatorica a unui guvern poate fi de patru tipuri:

Structura geografica;

Structura verticala;

Structura orizontala;

Structura juridica

Structura geografica. - in aceasta situatie, ministrii pot avea o competenta definita prin intermediul unei arii geografice si ca atare ei se ocupa de toate afacerile publice relative la o regiune data. Se practica intr-o masura mai redusa, fiind intalnit, in general, pentru administrarea regiunilor autonome.

Dezavantaje:

este extrem de dificil de coordonat, de la centru,

dificultatea in realizarea politicilor financiare, sociale etc.

dificultate in cunoasterea si aprecierea problemelor locale de catre centru;

imposibilitatea de a stabili anumite politici unitare in diferite domenii de activitate (in domeniul educatiei nationale, atat timp cat fiecare ministru trateaza intr-o maniera proprie problemele legate de invatamant, in sectorul teritorial de care apartine) etc.

Structurarea verticala, - presupune ca delimitarea atributiilor intre ministere se poate efectua pe verticala. In acest caz, fiecare ministru are competenta de a coordona toate problemele legate de un sector/grup de sectoare al afacerilor de stat (invatamint, agricultura, externe). Acest tip de structura este practicat in mod curent, deoarece permite o specializare tehnica a ministerelor, indispensabila mai ales in epoca moderna

Dezavantaje:

crearea unor centre separate dotate cu personalitate distincta care refuza necesitatea coordonarii de la centru.

fiecare ministru tinde sa trateze problemele din sectorul sau, izolandu-le fata de contextul general.

Structurarea orizontala, in care fiecare ministru are competenta de a trata una sau mai multe probleme comune tuturor sectoarelor de activitate ale statului.

Structura orizontala faciliteaza coordonarea atributiunilor (afacerilor), dar este dificila generalizarea sa, intrucat in epoca moderna, este indispen-sabila o anumita specializare tehnica a ministerelor.

Structura juridica - d.p.d.v. juridic deosebim:

Guverne cu structura simpla (uniorganica) - guverne fara un nivel ierarhic intermediar care sunt formate din Prim-Ministru si membri. Majoritatea Constitutiilor reglementeaza o structura simpla (ex. Italia, Suedia, Danemarca);

Guverne cu structura ierarhica (biorganica) - cele care contin o anume ierarhizare Unele constitutii reglementeaza expres structura ierarhica (ex. Austria, Spania, Grecia).

4.4. Categorii de sisteme guvernamentale

Sistemul guvernamental al unui stat este determinata de regimul constitutional existent, putand distinge patru tipuri principale de guvernare

1) Sisteme guvernamentale in tari cu regim parlamentar;

2) Sisteme guvernamentale in state cu monarhie constitutionala;

3) Sisteme guvernamentale in state cu regim prezidential;

4) Sisteme guvernamentale in state cu regim semiprezidential.