STUDIU DE CAZ - ADMINISTRATIE PUBLICA

Pentru a ințelege mai bine conceptele prezentate mai sus și pentru a exemplifica cum sunt produse schimbarile in statele membre ale Uniunii Europene, schimbari produse pentru alinierea administrațiilor publice la standardele Uniunii, acestea ar trebui prezentate dupa cum sunt apar ele transpuse in legislație și dupa cum au fost implementate. Prin urmare, in continuare, se vor analiza reformele administrative și principiul transparenței administrative la nivelul a doua state membre ale Uniunii Europene, și anume: Romania și Franța, știind ca intre cele doua țari exista un grad de experiența diferit ca state membre ale Uniunii, Romania devenind membra in anul 2007 prin al cincilea val de extindere, iar Franța fiind stat membru fondator. Pentru aceasta analiza, cele doua țari vor fi analizate separat și se va incerca a se vedea care sunt reglementarile legislative in ceea ce privește principiul transparenței și ce instituții guvernamentale sau non guvernamentale au fost inființate pentru ca acesta sa poata fi mai bine pus in aplicare.

Astfel, se vor lua ca documente de lucru, pentru cazul Romaniei, Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din Mai 2006 in ceea ce privește reformele adoptate de Romania in vederea aderarii la Uniunea Europeana, pentru a se vedea problemele cu care acest stat s-a confruntat in cadrul procesului de aderare, dupa care, se vor analiza rapoartele de monitorizare cu privire la implementarea a doua instrumente legislative, și anume: Legea 52/2003, privind transparența decizionala in administrația publica și Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, rapoarte ce au fost intocmite de Transparency International Romania, in anul 2007.

In ceea ce privește Franța, se vor analiza doua instrumente legislative și anume: Legea 78-17 din 6 ianuarie 1978 privind informatica, fișierele și libertațile, publicata in Jurnalul Oficial din 7 ianuarie 1978 și Legea 78-753 din 17 iulie 1978, privind masurile de ameliorare a relațiilor intre administrație și public și diversele dispoziții de ordin administrativ, social și fiscal, publicata in Jurnalul Oficial din 18 iulie 1978. Avand in vedere ca prin aceste doua legi s-au inființat doua Comisii: CNIL (Comisia Naționala de Informatica și Libertați) și CADA (Comisia de Acces la Documentele Administrative), se vor lua raportele de activitate ale acestora, rapoarte care se realizeaza in fiecare an, in acest caz, referent fiind anul 2007 și se vor analiza stadiul de implementare a acestor legi și participarea cetațeneasca in ceea ce privește dreptul acesteia de acces la informațiile publice.

ROMANIA

Romania este de la 1 ianuarie 2007, stat membru al Uniunii Europene. "Prin semnarea Tratatului de Aderare al Romaniei la Uniunea Europeana pe data de 25 aprilie 2005, la Luxembourg, Romania a primit un semnal clar de accelerare a implementarii masurilor prevazute in acquis-ul comunitar și de punere in aplicare a programelor necesare pentru etapa post-aderare. Trecerea Romaniei de la etapa normativa a integrarii - prin raportarea la reglementarile acquis-ului comunitar, la etapa europenizarii - prin consolidarea sistemului socio-economic, reprezinta cea mai mare provocare a perioadei actuale. Acest proces reprezinta, de fapt, o a doua modernizare a Romaniei realizabila prin punerea in aplicare a principiilor bunei guvernari reglementate la nivel european prin Carta Alba a Guvernarii Europene" . Prin urmare cand se vorbește despre administrația publica romaneasca, se vorbește despre o administrație publica europeana, care respecta prevederile legale europene privind principiile și standardele de implicare și consultare ale opiniei publice .

Societatea romaneasca se afla intr-un continuu proces de schimbare in care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o noua dinamica in incercarea de adaptare la condițiile prezente .

Pentru a putea observa reformele facute de Romania in sistemul administrativ, se vor analiza unele instrumente legislative, cum ar fi Legea 52/2003, privind transparența decizionala in administrația publica, Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, dar și Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din Mai 2006 in ceea ce privește reformele adoptate de Romania in vederea aderarii la Uniunea Europeana.

IV.1.1 REFORME PRIVIND ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANA

In vederea aderarii la Uniunea Europeana, Romania a trebuit sa adopte o serie de reforme administrative. Raportul de Monitorizare din Mai 2006 examineaza pregatirile Romaniei, pentru aderare, concentrandu-se asupra domeniilor in care sunt necesare mai multe progrese conform criteriilor de aderare de la Copenhaga, raportul conținand trei parți: evaluarea aspectelor politice, evaluarea aspectelor economice, evaluarea condițiilor și angajamentelor asumate prin negocierile de aderare.

Din cele trei criterii menționate mai sus, relevante pentru studiul de fața sunt criteriile politice care se refera la administrația publica și masurile anticorupție.

In ceea ce privește administrația publica, de la raportul din octombrie 2005, au fost inregistrate progrese privind procesul de descentralizare: in mai 2006, Parlamentul a adoptat doua legi prin care este promovata descentralizarea anumitor puteri, resursele și cheltuielile bugetare. La sfarșitul anului 2005, guvernul a adoptat printr-o Ordonanța de Urgența, o reforma privind instituția prefectului, postul de prefect fiind rezervat inalților funcționari publici, in locul persoanelor numite politic, acesția neputand continua in paralel o cariera in politica de partid.

In ceea ce privește masurile anticorupție, au fost inregistrate progrese in domeniul imunitații juridice pentru executorii judecatorești, imunitate care a fost eliminata in decembrie 2005, s-a adoptat legea privind acordarea finanțarii contractuale ne-rambursabile din fonduri publice. In martie 2006, Parlamentul a aprobat legea care transforma agenția principala de lupta impotriva corupției, Procuratura Naționala Anticorupție (PNA) in Direcția Naționala Anticorupție (DNA) și i-a permis sa investigheze toate cazurile de corupție la nivel inalt, inclusiv alegațiile referitoare la membri ai Parlamentului. Din octombrie 2005, DNA a incetat sa mai lucreze pentru cazuri de corupție minore și s-a concentrat asupra corupției la nivel mediu și inalt. De la preluarea postului, noul șef DNA a evaluat performanța procurorilor și a ofițerilor de poliție judiciara, consecința fiind 30 de persoane care au parasit instituția.

Cantitatea și calitatea investigațiilor nepartinitoare asupra alegațiilor de corupție la nivel inalt au crescut semnificativ in comparație cu perioada precedenta. Din octombrie 2005, DNA a investigat 14 politicieni de nivel inalt din opoziție și din partidele de coaliție conducatoare care dețin sau au deținut posturi in Cabinet sau care sunt membri ai Parlamentului.

S-a produs o ameliorare evidenta a modului de anchetare a DNA, in special prin redeschiderea anchetelor incheiate sub echipa de conducere precedenta din motive neclare.

DNA are personalul, resursele financiare și pregatirea de a efectua anchete efective asupra corupției la nivel inalt. De asemenea, a incheiat protocoale de cooperare cu o serie de agenții cu un rol in lupa impotriva corupției.

IV.1.2 PRINCIPIUL TRANSPARENȚEI: LEGEA 52/2003

In ceea ce privește principiul transparenței, acesta a fost reglementat prin Legea numarul 52 din 21 ianuarie 2003, privind transparența decizionala in administrația publica. Prezenta lege a fost adoptata de Parlament in forma finala pe 19 decembrie și a fost promulgata de Președintele Romaniei pe 20 ianuarie 2003, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 70 din 3 februarie 2003, intrand in vigoare pe 4 aprilie 2003 și cuprinde 4 capitole (I - Dispoziții generale, II - Proceduri privind participarea cetațenilor și a asociațiilor legal constituite la procesul de elaborare a actelor normative și la procesul de luare a deciziilor, III - Sancțiuni, IV - Dispoziții finale).

Legea transparenței prevede posibilitatea implicarii cetațenilor in luarea deciziilor la nivelul administrației, participarea cetațeneasca fiind procesul prin care preocuparile, nevoile și valorile cetațenilor sunt incorporate procesului de luare a deciziilor in cadrul administrației publice locale .

Metodele de participare cetațeneasca variaza in funcție de nivelul implicarii publicului in activitatea administrației :

Din punct de vedere al acestei legi, cetațenii și organizațiile constituite de aceștia iși pot exprima opiniile și interesele in legatura cu elaborarea actelor normative și cu luarea deciziilor administrative, in condițiile prevazute de lege. Instrumentele pe care aceștia le dețin sunt consultarea lor de catre autoritațile publice in ceea ce privește proiectele de acte normative și participarea la ședințele publice ale respectivelor autoritați.

Autoritațile publice, a caror activitate cade sub incidența prezentei legi, adopta sau redacteaza acte normative și iau decizii care afecteaza viața sau activitatea oamenilor, iar prin aceasta lege, li se permite sa comenteze proiectele de acte normative și sa iși exprime punctul de vedere in ceea ce privește deciziile adoptate de catre autoritațile publice.

Dupa cum legea 52/2003 prevede, actul normativ reprezinta "actul emis sau adoptat de o autoritate publica, cu aplicabilitate generala", toate actele adoptate de catre autoritațile administrative intrand sub incidența legii transparenței, cu excepțiile prevazute de lege (propunerile legislative redactate de membrii Parlamentului și inaintate de aceștia Camerei in care activeaza).

Potrivit legii, cetațenii trebuie consultați asupra tuturor proiectelor de acte normative emise sau redactate de autoritați publice, excepție facand, conform Capitolului I, articolul 5:

Actele privind apararea naționala, siguranța naționala și ordinea publica, interesele strategice economice și politice ale țarii, precum și deliberarile autoritaților, daca fac parte din categoria informațiilor clasificate;

Valorile, termenele de realizare și datele tehnico-economice ale activitaților comerciale sau financiare, daca publicarea acestora aduce atingere principiului concurenței loiale;

Datele personale.

In ceea ce privește participarea la procesele reglementate de legea transparenței, persoanele pot participa individual, in calitate de cetațeni sau organizate, in "asociații legal constituite".

In ceea ce privește participarea la procesul de elaborare a actelor normative a persoanelor interesate, aceasta se va face printr-un anunț la sediul autoritații publice, se publica pe site-ul propriu și se transmite catre mass-media, cu cel puțin 3 zile inainte de desfașurare. Anunțul va cuprinde nota de fundamentare a proiectului, expunerea de motive sau referatul de aprobare, textul complet al proiectului de act normativ, termenul de trimitere a comentariilor (cel puțin 10 zile) și modul in care cei interesați pot trimite comentariile.

Comentariile, prevazute de lege ca "propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare", vor fi primite de o persoana desemnata special de conducatorul autoritații publice.

Dezbaterile publice reprezinta o alta modalitate de consultare, acestea putand fi solicitate in scris de catre o asociație legal constituita sau de o alta autoritate publica, iar autoritatea publica care a inițiat proiectul de act normativ este obligata sa le organizeze. Dezbaterile vor avea loc in maxim 10 zile de la publicarea anunțului privind organizarea lor.

In ceea ce privește ședințele publice (ședințe desfașurate in cadrul autoritaților administrației publice și la care are acces orice persoana interesata, conform Cap I, Art 3, lit i, al prezentei legi), autoritatea publica este obligata sa publice anunțul cu privire la ședința cu cel puțin 3 zile inainte de desfașurarea acesteia, anunț care va conține data, ora și locul de desfașurare, ordinea de zi și care va fi facut public prin afișarea la sediul autoritații, pe site-ul de internet sau prin comunicare catre mass-media.

Aceasta lege prevede și cai de atac in cazul in care nu este respectata, articolul 13 al Cap III, menționand ca "orice persoana care se considera vatamata in drepturile sale, prevazute de prezenta lege, poate face plangere in condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificarile și completarile ulterioare". Persoana care va face plangerea in instanța va trebui sa dovedeasca lezarea unui drept sau a unui interes legitim al sau prin neaplicarea sau aplicarea eronata a Legii transparenței. Persoana respectiva va trebui sa urmeze, in prealabil, procedura de plangere administrativa la instituția publica care a permis lezarea dreptului . In cazul in care un funcționar nu permite accesul la ședințele publice sau impiedica implicarea in consultarile privind proiectele de acte normative, poate fi sancționat pentru abatere disciplinara, in sensul Legii 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici , abatere disciplinara care poate fi sancționata cu:

Avertisment;

Mustrare;

Diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% pe o perioada de 1-3 luni;

Suspendarea dreptului de avansare pe o perioada de 1-3 ani;

Trecerea intr-o funcție inferioara, pe o perioada de 6-12 luni, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;

Destituirea din funcție.

Pentru angajații instituțiilor publice care nu sunt funcționari publici, sancționarea se face sub reglementarea Codului Muncii, in vigoare la 1 martie 2003, sancționare care poate fi:

Avertisment scris;

Suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depași 10 zile lucratoare;

Retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzator funcției in care s-a dispus retrogradarea, pentru o perioada ce nu poate depași 60 de zile;

Reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;

Reducerea salariului de baza, și dupa caz, și a indemnizației de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;

Desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

IV.1.3 LIBERUL ACCES LA INFORMAȚIILE DE INTERES PUBLIC: LEGEA 544/2001

Dreptul la informație este garantat de Constituția Romaniei in art 31, alin 1 și 2 ("Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi ingradit. Autoritațile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetațenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal") și este reglementat de Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public publicata in Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001, prin care se asigura primul contact intre autoritațile publice și cetațeni, transparentizarea și responsabilizarea instituțiilor publice și participarea cetațenilor la procesul de luare a deciziilor publice fiind intermediate de prevederile acestei legi .

Potrivit Legii 544/2001, art 3, "Asigurarea, de catre autoritațile și instituțiile publice, a accesului la informațiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al persoanei desemnate in acest scop".

Conform prezentei legi, informațiile publice se acorda din oficiu, la cerere (verbal sau in scris), pe baza careia se formuleaza raspunsul, iar in cazul refuzului furnizarii de informații, legea prevede o serie de acțiuni, cum ar fi:

plangerea administrativa catre conducatorul instituției/autoritații respective, in termen de cel mult 30 de zile de la luarea la cunoștința a refuzului;

inaintarea unui plangeri in instanța, care se poate depune numai dupa expirarea unui termen de raspuns de 30 de zile de la depunere plangerii administrative;

sesizarea instituției Avocatului Poporului, care are ca obiect de activitate tocmai cazurile de incalcare a unor drepturi și libertați de catre instituțiile administrației publice.

Legea 544/2001 a fost modificata prin Legea 371/2006, prin care s-a largit sfera de aplicare a legii, aceasta adresandu-se nu numai instituțiilor și autoritaților publice care utilizeaza sau administreaza resurse financiare publice și regiilor autonome, ci și companiilor naționale și societaților comerciale aflate sub autoritatea unei instituții publice centrale sau locale și la care statul roman sau o unitate administrativ-teritoriala este acționar unic sau majoritar. Prin aceeași lege s-a modificat și art 12, alin 1, lit c, care stipuleaza ca vor fi exceptate de liberul acces nu doar acele informații care privesc activitațile comerciale sau financiare care ar putea aduce atingere principiului concurenței loiale, dar și cele care pot impieta asupra dreptului de proprietate intelectuala sau industriala.

Legea 188/2007 completeaza art 5 al Legii 544/2001, prin care precizeaza ca autoritațile și instituțiile publice au obligația de a pune la dispoziția persoanelor interesate, contractele de privatizare incheiate dupa intrarea in vigoare a noii legi, prin consultare la sediul acestora.

Prin Legea 544/2001 se asigura:

principiul accesului maxim la informație in art 1: "Accesul liber și neingradit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritațile publice, in conformitate cu Constituția Romaniei și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul Romaniei";

Obligația publicarii informației in art 5, alin 2: "Autoritațile și instituțiile publice au obligația sa publice și sa actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informațiile prevazute la alin 1;

Definirea limitativa a excepțiilor in art 12 alin 1, in care se enumera limitativ categoriile de informații care sunt exceptate de la accesul liber;

Introducerea unor proceduri de facilitare a accesului la informație in art 4 care prevede obligația instituțiilor publice de a organiza compartimente specializate de informare și relații publice sau de a desemna persoane cu aceste atribuții, in art 7 care stabilește termene exacte de raspuns la solicitarile de informații, in art 21 care prevede aplicarea unor sancțiuni disciplinare impotriva funcționarilor care refuza in mod nejustificat accesul la informații, in art 22 care prevede recursul la justiție pentru contestarea unei decizii de refuz al accesului la informație;

Nivelul rezonabil al costurilor accesului la informație in art 9 care prevede ca solicitantul va suporta costul serviciilor de copiere, daca solicitarea de informații implica realizarea de copii ale unor documente;

Prioritatea accesului la informație in art 25 care prevede ca "Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice prevederi contrare";

Protecția avertizorilor de integritate in art 13: "Informațiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o instituție publica nu pot fi incluse in categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public".

IV.1.4 RAPORT DE MONITORIZARE PRIVIND IMPLEMENTAREA LEGII 52/2003

Raportul de monitorizare cu privire la aplicarea și respectarea Legii 52/2003 privind transparența actului decizional la nivelul administrației publice in Romania anului 2007 releva "modul practic și real in care autoritațile monitorizate respecta prevederile acestei legi". Pentru a realiza acest raport, s-au monitorizat 21 de instituții carora le-au fost trimise cereri pentru a fi puse la dispoziția solicitanților o copie dupa raportul privind respectarea Legii 52/2003 și o copie dupa fișa postului responsabilului cu relația cu societatea civila.

Conform acestui raport, in perioada februarie 2007 - mai 2007 s-a urmarit:

Respectarea obligației de transparența fața de solicitanții de informații de interes public și acțiunile organizatorice intreprinse de instituții pentru a asigura transparența instituției;

Ce și cum raporteaza autoritatea despre implementarea Legii 52/2003;

Cum se implementeaza legea;

Utilizarea site-urilor ca mijloc de diseminare a informației.

In ceea ce privește "Respectarea obligației de transparența fața de solicitanții de informații de interes public și acțiunile organizatorice intreprinse de instituții pentru a asigura transparența administrativa", s-a urmarit disponibilitatea autoritaților publice de a raspunde la cereri de informații de interes public pentru a asigura transparența instituției și s-a constatat ca doar 48% dintre cele 21 de instituții au raspuns la cerere, 24% nu au raspuns, iar 29% au raspuns necorespunzator.

S-a observat in practica faptul ca, in general, autoritațile publice prefera sa numeasca o persoana, care simultan sa raspunda la cererile in baza Legilor 52/2003 și 544/2001 și sa preia atribuții precum cea de purtator de cuvant, responsabil cu relațiile publice, etc.

In ceea ce privește cererea privind copia dupa fișa postului responsabilului cu relația cu societatea civila, 76% dintre autoritațile publice din cele 21 monitorizate nu au furnizat informațiile respective, invocand "individualitatea documentului care nu face obiectul Legii 544/2001", iar conform art 5 din L544/2001, "Fiecare autoritate sau instituție publica are obligația sa comunice din oficiu urmatoarele informații de interes public: actele normative care reglementeaza organizarea și funcționarea autoritații sau instituției publice; structura organizatorica, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiențe al autoritații sau instituției publice; numele și prenumele persoanelor din conducerea autoritații sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice".

Prin secțiunea "Ce și cum raporteaza autoritatea despre implementarea legii 52/2003" s-a urmarit analizarea informațiilor conținute in rapoartele solicitate in baza legii 544/2001, mai sus prezentate și s-au cules date referitoare la:

Numarul proiectelor normative adoptate in 2004, 2005, 2006;

Numarul intalnirilor organizate de catre autoritatea publica la cererea asociațiilor;

Numarul total al ședințelor publice;

Numarul participanților la ședințele publice;

Numarul proiectelor adoptate in caz de urgența;

Numarul total al recomandarilor primite;

Numarul total al recomandarilor incluse in proiectele de acte normative;

Numarul total al observațiilor și recomandarilor exprimate in cadrul ședințelor publice;

Numarul total al recomandarilor incluse in deciziile luate.

Din aceasta monitorizare s-a constatat faptul ca 62% din numarul total de primarii monitorizate și-au publicat rapoartele privind transparența decizionala in toți cei trei ani: 2004, 2005, 2006, iar 6 dintre primariile monitorizate nu au publicat/afișat/intocmit raportul anual, aceasta deși art 12 din L 52/2003 prevede obligația autoritaților publice de a intocmi și de a face public un raport anual privind transparența decizionala.

Secțiunea "Cum se implementeaza Legea 52/2003 in prezent" evalueaza modul in care autoritațile statului respecta in activitatea zilnica, prevederile legii transparenței, iar pentru aceasta evaluare s-au folosit urmatorii indicatori:

Publicarea, de catre autoritați, a proiectelor de acte normative: s-a constatat ca doar 62% dintre cele 21 de instituții monitorizate publica proiectele de acte normative, obligație prevazuta in art 6 din Legea 52/2003;

Modul in care autoritatea transmite proiecte de acte normative catre mass-media și cei interesați:

Publicarea unui anunț referitor la proiectele de acte normative pe care le inițiaza autoritatea publica: s-a constatat ca 57% dintre instituțiile monitorizate transmit acte normative catre mass-media și cei interesați, 5% nepublicand cu regularitate actele normative, iar 38% nefacand deloc acest lucru;

Publicarea in anunț a unei note de fundamentare a actului normativ: doar 38% dintre autoritațile monitorizate publica pe langa anunțul de act normativ și nota de fundamentare aferenta acestuia, nota, care reprezinta un element important in procesul de transparentizare a activitaților desfașurate de catre autoritați, fiind foarte important pentru cetațeni sa ințeleaga un proiect de act normativ. Aceasta nota este prevazuta in art 6, alin 2, paragraf 2 din Legea 52/2003;

Publicarea in anunț a expunerii de motive sau referat privind necesitatea adoptarii actului normativ: 52% din cele 21 instituții monitorizate publica aceasta expunere, 5% nu o publica cu regularitate, iar 43% nu fac deloc acest lucru.

Respectarea dispozițiilor privind participarea cetațenilor la procesul de elaborare a actelor normative:

Termenul limita, data, locul și modalitatea prin care cei interesați pot transmite in scris propuneri, sugestii și opinii cu privire la proiectul de act normativ propus: 71% dintre cele 21 instituții monitorizate nu includ in anunțul referitor la elaborarea unui proiect de lege, informațiile menționate mai sus;

Publicarea anunțului referitor la elaborarea unui proiect de lege cu cel puțin 30 de zile inainte de supunerea actului spre analiza: 38% dintre autoritațile monitorizate au respectat acest termen, in timp de 62% nu au respectat termenul. De obicei, autoritațile anunța strict cu 3 zile inainte de ședința Consiliului, fara a mai lasa timpul necesar persoanelor interesate sa depuna recomandari. Acest lucru, insa, contravine reglementarilor legale menite a sprijini participarea cetațeneasca - se creeaza o "falsa transparența";

Respectarea termenului de 10 zile de catre autoritatea administrației publice, din momentul publicarii anunțului de elaborare a proiectului de act normativ, pentru a primi in scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice: 71% dintre autoritați dintre cele 21 monitorizate nu respecta acest interval de 10 zile;

Respectarea dispozițiilor privind participarea cetațenilor la procesul de luare a deciziilor:

Anunțarea ședințelor publice cu cel puțin 3 zile inainte de data desfașurarii: 76% dintre cele 21 autoritați monitorizate anunța acest lucru, 24% nu;

Publicarea minutelor/inregistrarilor ședințelor publice conform Legii 52/2003: doar 33% dintre autoritațile monitorizate respecta aceasta prevedere;

Existența unui regulament de organizare a dezbaterilor: doar 19% dintre cele 21 de instituții monitorizate folosesc un regulament de organizare a dezbaterilor.

Prin "utilizarea site-urilor ca mijloc de diseminare a informațiilor" s-a urmarit:

Masura in care autoritațile publice locale informeaza comunitatea in legatura cu activitațile lor;

Masura in care sunt asigurate corectitudinea și transparența gestionarii banilor publici la nivelul autoritaților publice locale;

Masura in care autoritatea respecta prevederile legale privind integritatea personalului la nivelul administrației publice locale (spre exemplu: publicarea declarațiilor de avere și de interese ale aleșilor și funcționarilor publici locali);

Masura preocuparii autoritaților publice locale pentru satisfacția cetațenilor legata de calitatea serviciilor publice.

Pentru realizarea punctelor mai sus prezentate, a fost folosita o grila de evaluare care conține urmatorii indicatori, pe baza carora s-au formulat aspecte negative și aspecte pozitive :

Publicarea pe site-ul instituției a documentelor oficiale, deciziilor și normelor instituției publice locale;

Publicarea pe site-ul instituției a documentelor care privesc transparența exercițiului bugetar;

Publicarea pe site-ul instituției a documentelor ce țin de transparența procesului de achiziții publice;

Publicarea pe site-ul instituției a planului de dezvoltare, planului de investiții, planului de urbanism;

Publicarea declarațiilor de avere și de interese ale aleșilor și funcționarilor publici locali;

Bune practici - informații intalnite pe paginile web ale primariilor și care nu sunt prevazute expres de reglementarile legale in vigoare, dar care sunt utile/recomandabile in relația instituție publica - cetațean.

Din aceasta monitorizare s-a concluzionat faptul ca in ceea ce privește folosirea site-urilor proprii, nu toate primariile sunt consecvente in a fi la zi cu informațiile postate.

IV.1.5 RAPORT DE MONITORIZARE PRIVIND IMPLEMENTAREA LEGII 544/2001

Prin "Raportul privind liberul acces la informațiile de interes public in Romania - analiza comparativa 2003-2007", intocmit de Transparency International Romania, s-a avut in vedere modul in care "instituțiile și autoritațile publice implementeaza Legea privind liberul acces la informațiile de interes public, mai exact cum cele 669 instituții monitorizate au dat curs prevederilor art 4 și cat de disponibile au fost alte 119 instituții monitorizate sa furnizeze informații de interes public in baza legii menționate.

In cadrul primei componente s-a urmarit masura in care cele 669 instituții au dat curs cerințelor prevazute de art 4, masura in care aceste instituții au acordat atenție pregatirii profesionale a funcționarilor cu atribuții in asigurarea accesului la informațiile de interes public, masura in care acești funcționari deservesc alte departamente, și s-au urmarit o serie de indicatori: rata de raspuns, masura in care instituțiile au furnizat raspunsuri complete la solicitarile de informații publice și masura in care instituțiile au inregistrat cererea de informații publice.

Acest proces de monitorizare s-a bazat pe trimiterea de cereri, in baza Legii 544/2001, catre autoritațile și instituțiile publice vizate, cereri prin care s-au solicitat diferite informații.

In cadrul celei de-a doua componente a procesului de monitorizare, s-a urmarit in ce masura instituțiile și autoritațile publice raspund cererilor de informații de interes public adresare in baza Legii 544/2001, iar pentru aceasta s-au adresat catre 119 instituții și autoritați publice, 8 tipuri de cereri prin care s-au solicitat informații "din oficiu", dar și informații "la cerere". Indicatorii pe baza carora s-a realizat evaluarea raspunsurilor sunt rata de raspuns, masura in care raspunsul furnizat a fost unul complet și un indicator specific.

In ceea ce privește prima componenta a procesului de monitorizare, dintre 669 de instituții monitorizate, 501, adica 74,9% au raspuns la cererea adresata, iar numarul mediu de zile in care instituțiile au oferit un raspuns este de 7-8 zile, iar inregistrarea cererilor, conform prevederilor art 7 al Legii 544/2001, a fost facuta de 508, adica 75,9%, din totalul de 669 instituții monitorizate.

Se constata faptul ca procentele de mai sus sunt incurajatoare, timpul de 8 zile lucratoare in care s-a raspuns cererilor fiind o reușita, avand in vedere ca art 7, alin 1 al legii in cauza prevede ca "autoritațile și instituțiile publice au obligația sa raspunda in scris la solicitarea informațiilor de interes public in termen de 10 zile".

In ceea ce privește modalitatea de trimite a cererilor: prin fax, poșta, depunerea personala la registratura sau e-mail, s-a constatat ca autoritațile publice raspund intr-o mai mare masura la cererile depuse personal, trimise prin fax sau e-mail, procentele inregistrate depașind 84%, decat in cazurile in care cererile au fost trimise prin poșta.

(Sursa datelor din tabel: "Raportul privind liberul acces la informațiile de interes public in Romania - analiza comparativa 2003-2007", intocmit de Transparency International Romania)

In ceea ce privește participarea la stagii de instruire, s-a constatat ca din cele 669 instituții monitorizate, doar 366 (54,71%) au oferit un raspuns cu privire la masura in care funcționarii publici au participat sau nu la un stagiu de instruire privind implementarea legii, 135 (20,18%) de instituții nu au raspuns la intrebarea privind instruirea funcționarilor publici, iar 168 (25,11%) dintre acestea nu au dat curs cererii in care a fost introdusa aceasta intrebare. Din cele 366 de instituții care au oferit raspuns cu privire la acest aspect al instruirii, 211 (57,65%) instituții au instruit funcționarii responsabili cu aplicarea Legii 544/2001, in timp de 155 (42,35%) de instituții nu au oferit acestora un stagiu de pregatire in ceea ce privește aplicarea legii menționate.

In ceea ce privește deservirea altor departamente, din cele 669 instituții monitorizate, doar 383 (57,25%) instituții au furnizat informații cu privire la masura in care funcționarii publici responsabili cu furnizarea informațiilor de interes public, deservesc sau nu și alte departamente ale instituției. 118 (17,64%) instituții publice nu au raspuns acestei intrebari, iar 168 (25,11%) nu au raspuns niciunei intrebari din cadrul solicitarii. Astfel, din cele 383 de instituții care au furnizat informații, 279 (72,85%) au raspuns ca funcționarii publici responsabili cu furnizarea informațiilor de interes public, deservesc și alte departamente ale instituției, 104 (27,15%) au raspuns ca aceștia nu deservesc și alte departamente ale instituției.

In ceea ce privește a doua componenta a acestei monitorizari: disponibilitatea și capacitatea autoritaților și instituțiilor publice de a furniza informații de interes public, s-a facut o cercetare la nivelul a 119 instituții prin trimiterea a opt tipuri de cereri (in total 952 cereri) prin care s-au solicitate informații "din oficiu" și "la cerere". Din rezultatele monitorizarii rezulta ca din cele 952 de cereri expediate, 736 au primit raspuns, iar din acest total, 76,8% (565 raspunsuri) au fost considerate ca fiind complete, iar timpul mediu la care s-a dat curs acestor cereri a fost de 9 zile lucratoare, ceea ce inseamna ca termenele prevazute de lege sunt respectate.

IV.2 FRANȚA

Alaturi de Belgia, Germania, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos, Franța este stat membru fondator al Uniunii Europene.

In ceea ce privește acest stat și reglementarile acestuia pentru principiul transparenței se vor analiza Legea 78-17 din 6 ianuarie 1978 privind informatica, fișierele și libertațile, publicata in Jurnalul Oficial din 7 ianuarie 1978 și Legea 78-753 din 17 iulie 1978, privind masurile de ameliorare a relațiilor intre administrație și public și diversele dispoziții de ordin administrativ, social și fiscal, publicata in Jurnalul Oficial din 18 iulie 1978. Legea din 17 iulie 1978 are ca finalitate transparența administrativa, fiind vorba de documente nominative sau non nominative. Legea din 6 ianuarie are ca obiect stapanirea informaticii pentru prelucrarea nominativelor publice și private și apararea vieții private. Prima lege folosește noțiunea de "document", in timp de a doua folosește noțiunea de "fișier".

IV.2.1 PRINCIPIUL TRANSPARENȚEI : LEGEA 78-753 DIN 17 IULIE 1987

Legea 78-753 din 17 iulie 1978, privind masurile de ameliorare a relațiilor intre administrație și public și diversele dispoziții de ordin administrativ, social și fiscal, publicata in Jurnalul Oficial din 18 iulie 1978 permite accesul și obținerea documentelor administrative, pentru ca transparența acțiunii administrative sa fie asigurata. Prin aceasta lege se recunoaște oricarei persoane dreptul de a obține comunicarea documentelor deținute de catre o administrație, oricare ar fi forma sau suportul lor. Acest drept se exercita atat asupra administrațiilor publice, dar și asupra organismelor private insarcinate cu o misiune a serviciului public. Aceasta prezinta o definiție generala a documentului administrativ. Campul de aplicare "rationae personae" continua și azi sa includa persoane de drept public și de drept privat in sarcina unei misiuni de serviciu public industrial sau comercial, cultural sau sanitar ori social. Legea subliniaza in aceasta definiție faptul ca nu este necesar ca un document sa fie elaborat de autoritatea care-l deține și nici de autoritatea administrativa pentru a constitui un document administrativ. Definiția larga a campului material al legii continua totuși sa se refere la documente și nu merge pana la a crea un drept de acces la orice informație deținuta de autoritațile menționate. Termenii din alineatul 2 al primului articol continua sa permita accesul la un document care, daca nu exista sub aceasta forma sau cu acest conținut la data solicitarii, acesta poate fi obținut printr-o prelucrare automata de utilizare curenta.

Dispozitivul de acces a fost anulat și ameliorat prin legea 2000-321 din 12 aprilie 2000 care a inclus in campul sau documentele administrative conținand informații nominale, fișiere informatice și documente numerotate ale administrației și a precizat obligațiile autoritaților administrative in materie de comunicare a documentelor.

Articolul 1 precizeaza care sunt documentele administrative ce pot fi comunicate și ce forme trebuie acestea sa imbrace. Dupa cum acest articol dispune, sunt considerate ca fiind documente administrative "dosarele, rapoartele, studiile, procesele-verbale, statisticile, instrucțiile, notele și raspunsurile ministeriale care au o interpretare de drept pozitiv sau o descriere de proceduri administrative, avize, previziuni și decizii, care emana de la Stat, de la colectivitațile locale, de la instituțiile publice locale sau de la organismele de drept public sau privat insarcinate cu gestiunea unui serviciu public. Aceste documente pot imbraca forma scrisa, inregistrari sonore sau vizuale, documente existente pe un support informatic sau care pot fi obținute printr-o prelucrare automata de utilizare curenta.

Articolul 2 precizeaza ca documentele administrative, pentru a fi comunicabile, trebuie sa fie finalizate in momentul solicitarii. De altfel, daca documentele au facut obiectul unui difuzari publice, dreptul de acces nu se mai exercita (solicitantul trebuie sa consulte, in acest caz, documentele la un centru de documentare sau la o biblioteca). Un document realizat de administrație pentru o societate sau o persoana, in cadrul unui contract de prestari servicii nu este considerat ca un document administrativ. Același articol precizeaza faptul ca administrația nu este obligata sa des curs "solicitarilor abuzive".

Articolul 3 dispune faptul ca orice persoana are dreptul de a cunoaște informațiile care o privesc, conținute intr-un document administrativ, daca acest document este utilizat pentru a fonda o decizie pe care aceasta persoana o contesta. Respectiva persoana poate face anumite observații administrației care trebuie sa le consemneze in anexa documentului litigios.

Articolul 4 precizeaza faptul ca solicitantul unui document administrativ poate merge sa consulte documentul pe loc sau poate sa ceara o copie a acestuia pe cheltuiala sa, tariful de reproducere fiind precizat prin decret.

Articolul 5 precizeaza ca insarcinata cu supravegherea respectarii libertații de accces la documentele administrative in condițiile prevazute de legea din 17 iulie 1978 este "Comisia de Acces la Documentele Administrative" (CADA). CADA poate fi sesizata de orice persoana, fizica sau juridica (societate, asociație, etc) et de catre administrație. Aceasta emite numai avize. Sesizarea CADA este obligatorie inainte de orice acțiune in justiție. CADA publica anual un raport de activitate.

Articolul 5 alin 1 precizeaza ca aceasta comisie este competenta sa examineze chestiunile relative ale accesului la documentele administrative atunci cand acest acces este reglementat de dispozițiile generale ale prezentei legi.

Articolul 6 precizeaza ca documentele administrative care nu sunt comunicabile, ca acelea a caror comunicare pot aduce atingere interesului general (documente a caror comunicare pot aduce atingere secretului deliberarilor guvernului, secretului apararii naționale, conduitei politice externe a Franței, la securitatea statului, la securitatea publica sau la securitatea persoanelor, etc). Acest articole precizeaza de asemenea, documentele administrative care nu sunt comunicabile decat interesatului, acestea conținand informații relative privind viața privata, sanatatea, comportamentul sau informații a caror comunicare ar aduce atingere secretului in materie comerciala sau industriala.

Articolul 7 precizeaza ca atunci cand administrația refuza comunicarea unui document, acest refuz ar trebui sa fie notificat in scris solicitantului și motivat. In caz de recurs contencios, judecatorul administrativ are un termen de 6 luni pentru a statua, incepand cu data inregistrarii plangerii.

Articolul 10 al legii din 12 aprilie 2000 a extins dreptul de acces la documentele care nu intrau pana atunci in campul legii din 17 iulie 1978, caci nu era vorba de "documente administrative". Este vorba de urmatoarele documente care privesc varsarea subvențiilor publice catre organisme de drept privat: convenția incheiata intre autoritatea administrativa care acorda o subvenție și organismul de drept privat care beneficiaza de aceasta, convenție care este obligatorie atunci cand subvenția depașește un prag definit de decret; bilanțul financiar care atesta conformitatea cheltuielilor efectuate cu obiectul subvenției. Aceste documente sunt liber comunicabile și pot fi solicitate autoritații administrative care a acordat subvenția sau autoritații administrative care deține aceste documente. CADA este abilitata sa intervina.

Trebuie menționat ca prin ordonanța din 6 iunie 2005, care transpune directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 17 noiembrie 2003, s-a completat legea din 17 iulie 1978, prin adaugarea unui capitol consacrat "reutilizarii informațiilor publice" (de la art 10 la art 19).

IV.2.2 RAPORT DE ACTIVITATE CADA PRIVIND IMPLEMENTAREA LEGII 78-753 DIN 17 IULIE 1987

In vederea unei mai bune aplicari a acestei legi, Comisia de Acces la Documentele Administrative publica anual un raport de activitate. Cel mai recent raport publicat este cel din 2007 care prezinta o analiza a principalelor chestiuni juridice abordate de catre Comisie privind problemele intalnite de-a lungul anului. De pe o parte se analizeaza comunicarea informațiilor cadastrale, iar pe de alta, reutilizarea datelor personale. A doua parte prezinta relațiile CADA cu alte autoritați administrative, care evolueaza datorita dezvoltarii rețelei de persoane responsabile. A treia parte prezinta analiza statistica a problemelor rezolvate de Comisie.

In ceea ce privește activitatea CADA in procente in anul 2007, aceasta se prezinta in felul urmator:

Dosare inregistrate: 5015 din care cereri de aviz 4530 (90,3%) și consultari 485 (9,7%);

Principalele subiecte: urbanism - 15,3%, probleme sociale - 14,6%, funcție publica - 14,4%, contracte - 6,8%, mediu - 6,8%, justiție - 6,8%, economie și finanțe - 6,3%;

Solicitanții: persoane fizice - 60,3%, persoane juridice - 38,9%;

Administrații in cauza: stat - 39,2%, comune - 28,9%, instituții publice teritoriale - 17,9%, altele - 12,6%;

Raspunsuri: favorabile comunicarii - 44,8%, fara obiect (desistare, documente pierdute sau inexistente) - 36,3%, nefavorabile - 9%;

Rezultate: avize urmate - 60,2%, neurmate - 20,1%, fara raspuns - 19,7%;

Durata medie de rezolvare a unui dosar: 36,1 zile;

Persoane responsabile cu accesul desemnate in administrații (1 martie 2008): 1300.

Dupa cum s-a menționat mai sus, acest raport din 2007 al CADA este structurat in trei parți: una in care se analizeaza comunicarea informațiilor cadastrale și reutilizarea datelor personale, alta in care se prezinta relațiile CADA cu alte autoritați administrative și ultima in care se prezinta analiza statistica a problemelor rezolvate de Comisie. In ceea ce privește studiul de fața, relevant pentru acesta, este prezentarea ultimelor doua parți ale raportului.

Astfel, in ceea ce privește cooperarea cu administrațiile pentru ameliorarea accesului la documentele administrative, dezvoltarea rețelei de persoane responsabile este prevazuta de art 24 al Legii din 17 iulie 1978 completata de ordonanța din 6 iunie 2005 și de art 42-44 din decretul din 30 decembrie 2005, ca și de art L. 124-3 și R. 124-2 al codului de mediu. Pentru CADA aceasta desemnare raspunde urmatoarelor trei obiective principale: facilitarea instrucțiilor cererilor din sanul administrațiilor, procurarea unei expertize juridice, asigurarea unei legaturi a Comisiei.

CADA a multiplicat scrisorile de pe langa administrații pentru a le aminti obligația de a desemna o persoana responsabila cu accesul documentelor administrative. In iulie 2007, o scrisoare a președintelui Comisiei a fost adresata catre toate comunele și instituțiile publice de cooperare intercomunala care au mai mult de 10 000 locuitori. Aceste inițiative au fost urmate de efecte, caci intre august și decembrie 2007 au fost desemnate și inregistrate 1026 persoane, numarul lor total ajungand la 1235 in ianuarie 2008. Totuși, trebuie inca facute progrese caci numarul total al persoanelor responsabile ar trebui sa fie de 3000 daca toate autoritațile vizate al desemna cate una. Din 57 de orașe care au mai mult de 100 000 locuitori, doar 31 au desemnat o persoana responsabila.

Cine sunt persoanele responsabile? La inceputul anului 2007, CADA a adresat un chestionar pentru a cunoaște mai bine persoanele responsabile și așteptarile lor vis-a-vis de CADA.

In majoritatea cazurilor, aceste persoane responsabile au competențe juridice. In ceea ce privește ministerele din 13 persoane responsabile, 5 sunt in servicii juridice. In prefecturi, persoanele desemnate sunt secretarul general, șeful de servicii juridice sau șefii de birou și de colectivitați teritoriale sau din departamentul de modernizare a statului. In instituțiile publice de stat, 7 din 13 responsabili sunt din polul juridic.

In colectivitațile locale, persoanele desemnate sunt funcționari teritoriali, iar aleșii reprezinta mai puțin de 20%.

Relațiile cu Comisia. Din cele 5015 dosare primite de CADA in 2007, 1370 au vizat o administrație care avea desemnata o persoana responsabila, astfel ca in jur de 37% din dosare au trecut prin mana unei persoane responsabile; 2045 au vizat administrații care nu au desemnat persoane responsabile (acestea sunt 950 comune cu mai puțin de 10 000 locuitori și 726 instituții publice teritoriale, din care mai mult de jumatate sunt centre spitalicești).

Din cele 1370 de dosare care au vizat o administrație cu o persoana responsabila, mai mult de 98% erau cereri de aviz.

Bilanțurile intocmite de persoanele responsabile. Dupa cum prevede art 44 din decretul din 30 decembrie 2005, un bilanț anual poate fi solicitat de la persoana responsabila de catre autoritatea care a desemnat-o. O copie este apoi trimisa catre CADA.

Inițiative in materie de comunicare. Comisia a luat inițiative pentru a stabili o comunicare cu persoanele responsabile, publicand astfel "Ghidul persoanelor responsabile cu accesul la documentele administrative și cu reutilizarea informațiilor publice", pe care l-a adresat tuturor persoanelor numite.

Activitatea CADA in cifre. In art 20, alin 2 al Legii din 17 iulie 1978 se stipuleaza ca "orice persoana careia i se refuza comunicares unui document administrativ, a unei consultari de documente din arhiva publica, sau o decizie nefavorabila in materie de reutilizare a informațiilor publice" se poate adresa CADA.

Secretariatul general al CADA se ocupa cu actualizarea site-ului internet al CADA și prin intermediul acestuia de gestiunea rețelei de persoane responsabile.

Cele 5015 solicitari de avize și consultari tratate in 2007 se situeaza la jumatatea volumului constatat din 2000, dar inferior anilor 2004 și 2006 cand numarul depașea 5500. Din aceste 5015 solicitari, doar 53 vizeaza reutilizarea informațiilor publice, din care 20 de solicitari de consultare și 33 de solicitari de aviz.

IV.2.3 ACCESUL LA INFORMAȚIILE DE INTERES PUBLIC: LEGEA 78-17 DIN 6 IANUARIE 1978

Legea 78-17 din 6 ianuarie 1978 privind informatica, fișierele și libertațile, publicata in Jurnalul Oficial din 7 ianuarie 1978 a fost modificata prin decretul din 4 noiembrie 1991, care reorganizeaza fișierele de informații generale autorizand "colectarea, conservarea și prelucrarea in fișiere de serviciu a informațiilor generale" și prin Legea din 6 august 2004 pentru a transpune in dreptul francez dispozițiile unei directive europene .

Aceasta lege este structurata in 13 capitole, primele 3 (Principii și definiții, Condiții permise de lege pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, Comisia Naționala a de Informatica și a Libertaților - CNIL) vizeaza direct persoanele particulare. In primul articol se descrie informatica in cadrul drepturilor omului, care trebuie sa fie in serviciul fiecarui cetațean și care nu trebuie sa aduca atingere identitații umane, drepturilor omului, vieții private sau libertaților individuale sau publice.

Al doilea articol definește cadrul prezentei legi: "Constitue date cu caracter personal, orice informație privind o persoana fizica identificata sau care poate fi identificata, direct sau indirect, prin referința la un numar de identificare sau prin referința la mai multe elemente care ii sunt proprii () Constituie o prelucrarea de date cu caracter personal, orice operațiune sau orice asamblu de operațiuni purtand asupra unor asemenea date, oricare ar fi procedeul utilizat, și deci colectarea, inregistrarea, organizarea, conservarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, comunicarea prin transmisie, difuzare sau orice alta forma de punere la dispoziție, de apropiere sau de interconexioune. Constituie un fișier de date cu caracter personal, orice asamblu structurat și stabil de date cu caracter personal accesibile dupa criterii determinate".

Mai apoi se specifica obligațiile unui responsabil de prelucrare, care pot fi destinatarii unei asemenea prelucrari (art 3): "orice persoana abilitata sa primeasca comunicarea acestor date" care date pot fi colectate (art 8) și cum pot fi ele recoltate și conservate (art 6 și 7).

In articolele 9 și 10 se precizeaza ca jurisdicțiile, autoritațile publice, persoanele gerante ale unui serviciu public sau auxiliare legii pot face prelucrari de date relative la infracțiuni, condamnari și masuri de siguranța și ca nicio decizie a justiției sau care implica consecințe juridice nu poate fi bazata pe o prelucrare a datelor cu caracter personal, protejand astfel persoanele de orice malversație.

Drepturile esențiale particulare recunoscute de aceasta lege sunt urmatoarele:

Dreptul la informație: articolul 3 al legii indica faptul ca orice persoana are dreptul de a ști daca figureaza in anumite fișiere;

Dreptul de opoziție: autorizeaza orice persoana sa se opuna, printr-un motiv legitim, figurarii sale intr-un fișier;

Dreptul de acces: este complementar dreptului la informație, caci da posibilitatea de a verifica exactitatea datelor și de a obține o copie. Dar, acest drept este limitat.

Dreptul de rectificare: permite oricarei persoane sa rectifice, sa completeze, sa actualizeze sau sa ștearga date eronate care o privesc. Acest drept se exercita prin scrisoare scrisa catre organismul deținator al informațiilor, responsabilul cu prelucrarea trebuind sa modifice respectivele date și sa trimita o copie cu inregistrarea modificata.

Legea 78-17, modificata prin directiva europeana 95/46, completata de decretele din 21 octombrie 2005 și 25 martie 2007, armonieaza parțial regulile de declarație a fișierelor intre sectorul privat și sectorul public. Regimul general pentru sectorul public nu mai este de a solicita o autorizație de la CNIL, ci de a face o simpla declarație a acestor fișiere, cum era deja cazul sectorului privat. Insa, distincția dintre persoana publica și cea privata nu a disparut in totalitate, legea din 6 august 2004 prevavand o noua procedura de solicitare de aviz impusa organismelor sectorului public pentru crearea anumitor fișiere care conțin date sensibile.

La data de 6 ianuarie 1978, Parlamentul nu instaura numai legea privind informatica și libertațile, dar și autoritatea de control permițand buna sa aplicare: Comisia Nationala de Informatica și Libertați (CNIL). Aceasta comisie publica in fiecare an rapoarte de monitorizare cu privire la activitatea sa in temeiul legii prin care a fost inființata, avand competențe de a proteja, de a informa/sfatui, de a controla, sancționa și anticipa punerea in aplicare a legii sus-menționate.

IV.2.4 RAPORT DE ACTIVITATE CNIL PRIVIND IMPLEMENTAREA LEGII 78-17 DIN 6 IANUARIE 1978

Astfel, in ceea ce privește acțiunea CNIL pentru anul 2008 , acesta a primit 4244 plangeri pentru nerespectarea legii "informaticii și libertaților". Aceste plangeri se refera la urmatoarele domenii:

Comerț (25%), mai ales pentru a solicita radiația coordonatelor lor, dintr-un fișier utilizat pentru trimiterea de reclame (15%);

Banca-credit (25%), mai ales pentru a contesta inscrierea in fișier a rambursarilor creditelor particularilor (10%);

Serviciu (15%), in principal pentru a se opune montarii de dispozitive de control a activitații lor profesionale;

Operatori telecom (15%), mais ales pentru a conteste gestiunes datelor lor de catre operatorii de telefonie, sau pentru a se opune difuzarii datelor lor personale pe internet;

Educație (10%), in particular pentru a denunța site-urile de internet de notarea profesorilor;

Altele (10%).

Dreptul de acces indirect la fișierele poliției. In temeiul articolului 41 al prezentei legi, orice persoana poate solicita CNIL sa verifice informațiile care sunt susceptibile de a o privi in fișierele care vizeaza siguranța statului, apararea și securitatea publica. Verificarile sunt facute de membrii Comisiei, de magistrații Consiliului de Stat, de Curtea de Casație sau de Curtea de Conturi.

Principalele fișiere care privesc aceasta procedura sunt:

Cele ale poliției judiciare: STIC (Sistemul de Prelucrare a Infracțiunilor Constate) și JUDEX (Sistemul Judiciar de Documentare și Exploatare);

Cele de informații;

Sistemele de informație Schengen.

In 2008, CNIL a primit 2516 solicitari privind dreptul de acces indirect, ceea ce reprezinta une progres de 116% pentru 5 ani. Magistrații CNIL insarcinați cu dreptul de acces indirect au procedat in 2008 la 87 de misiuni de investigare: 67 la Ministerul Afacerilor Interne, 20 la Ministerul Apararii.

Conform raportului de activitate, CNIL a primit 24 225 scrisori prin care se solicita:

Cereri de lista (art 31): lista prelucrarilor declarate la CNIL de catre un organism;

Informații despre dreptul de acces;

Cereri ale particularilor care nu mai vor sa figureze in fișiere de prospecție comerciala;

Cereri despre declarațiile ce trebuie facute la CNIL;

Cereri de informații generale.

La aceasta Comisie au fost primite 71 990 declarații (Declarații simplificate: 88%; Declarații normale: 63%), 115 000 apeluri telefonice.

CNIL sfatuiește și informeaza puterile publice. De-a lungul anului 2008, CNIL a urmat și a intarit dialogul pe care il intreține cu Parlamentul și cu puterile publice. Parlamentarii au fost regulat informați despre subiectele importante ale Comisiei, datorita unei Scrisori care a fost creata la intenția lor.

In ceea ce privește controlul pe care il efectueaza CNIL, in virtutea modificarii legii sus-menționate prin legea din august 2004, control efectuat a posteriori, se inregistreaza 218 misiuni de control, 25% dintre acestea fiind decise a se efectua in urma plangerilor primite.

IV.2.5 RELAȚIILE DINTRE CNIL ȘI CADA

Conform lui Jean Massot , chestiunea accesului la documentele administrative a avut mereu legaturi cu chestiunile relative ale prelucrarii datelor cu caracter personal. Legile CNIL și CADA au fost publicate la un interval de 6 luni una fața de cealalta, in ianuarie și iulie 1978, și fiecare dintre aceste texte are dispoziții care "fac trimitere la celalalt". De fapt, multe documente administrative conțin informații despre persoane fizice și deci și fișierele intocmite de administrații in misiunea lor de serviciu public constituie evident in esența documente administrative. Introducerea in Legea din 17 iulie 1978 a dispozițiilor relative privind reutilizarea informațiilor publice a condus la luarea in considerare a imperativitații de protecție a datelor personale, și justifica participarea unui membru de la CNIL la deliberarile CADA.

Dar daca cele doua instituții intervin uneori asupra acelorași subiecte, aceasta se face dintr-o perspectiva diferita. CADA este garantul dreptului cetațenilor la accesul de informații administrative: aici fiind vorba despre transparența, care implica comunicarea cea mai larga posibila a informațiilor. Pe de alta parte, CNIL este garantul protecției persoanelor fața de prelucrarea datelor lor personale, și trebuie deci sa vegheze pentru ca aceste informații sa nu fie divulgate catre persoane straine. Acesta poate implica restrangerea sau incadrarea comunicarii a anumitor informații.

Inca din anul 1986, a fost stabilit un protocol pentru a formaliza schimburile de informații intre cele doua instituții, mai ales transmiterea de solicitari de drept de acces adresate uneia, dar avand campul de competența la cealalta. Distincția intre solicitarea de acces la un document administrativ și solicitarea de acces la datele personale nu este simpla pentru particulari.

Intre reprezentanții CNIL și CADA au avut loc reuniuni regulate pentru a evoca subiectele de interes comun care vizeaza chestiuni de articulație intre cele doua legi.

CONCLUZII

In aceasta lucrare s-a dorit a se contura o parte din conceptul de buna guvernare, concept care cuprinde principiul transparenței decizionale in administrația publica. Astfel s-a incercat a se prezenta reforma administrației publice, in acest caz reforma insemnand introducerea principiului transparenței privind informațiile de interes public in sistemul administrativ.

Dar pentru a putea fi mai ușor de ințeles acest principiu, mai intai s-a explicat ceea ce inseamna "administrația publica", dupa care s-a incercat o scurta prezentare a ceea ce presupune modernizarea administrativa. In acest context au fost prezentate definițiile "administrației publice" și ale sistemului administrativ aflat sub influența Uniunii Europene, fiind menționate practici administrative ale statelor Comunitații. In plus, s-a discutat despre OCDE, aratand cum se reformeaza administrația publica in cadrul statelor membre, insa doar in cazul statelor membre OCDE care sunt și state membre ale Uniunii Europene.

Dupa ce au fost prezentate și explicate toate aceste concepte, definiții, sisteme, principii, concentrația a cazut asupra "transparenței", aceasta fiind unul dintre principiile administrative intalnite la nivelul administrației publice din statele membre ale Uniunii Europene. Acest principiu a fost gandit in contextul unui stat democratic și a fost legat, pentru a putea fi mai bine definit și conturat, de conceptele de etica și de corupție.

Vorbind despre transparența, Rossini spune: "principiul transparenței poate fi definit ca un ansamblu de dispoziții structurate și finalizate vizand creșterea vizibilitații unui domeniu particular sau a unui fenomen. () Acest principiu este una dintre condițiile de funcționare democratica a instituțiilor publice" . Insa, in concepția acestei lucrari, concepție preluata de la Raphael Audria, definiția transparenței este urmatoarea: "transparența este un mod de organizare și acțiune statala vizand reducerea non-reversibilitații a schimbarilor intre administrație și cetațeni. Aceasta este tridimensionala, caracterizandu-se prin 6 dimensiuni specifice și 11 funcții particulare" .

Ceea ce nu trebuie uitat este faptul ca intr-o guvernare care este deficienta și care are anumite lipsuri, se instaleaza fenomenul de corupție, fenomen care este caracterizat prin lipsa trasparenței, acesta putand fi evidențiat printr-o simpla ecuație: " Corupția = Monopol + Putere - Transparența", ecuație propusa de economistul american Robert Klitgaard. Aceasta inseamna ca o persoana deținatoare de putere, profita de aceasta in propriul sau avantaj și ceea ce este ingrijorator este faptul ca in continuare, guvernele sunt considerate ca fiind ineficiente in lupta impotriva corupției .

Cu privire la aspectul administrației publice care este in schimbare, este de menționat ca aceasta schimbare se produce la nivelul administrație - cetațean, ca "utilizator" al serviciului public. "In relația administrație - utilizator se disting doua categorii de mecanisme funcționale : una care se refera la acces, adica daca serviciile sunt disponibile celor care au nevoie de ele și care au dreptul la ele și daca ele sunt folosite de aceștia (liberul acces la informații), și alta care se refera la ce poate fi pe larg descris ca o calitate a serviciilor, adica tot ce este relevant pentru aceia care folosesc serviciile (necesitați, preferințe, satisfacția privind serviciul precum și aspecte economice, cum ar fi beneficiile financiare primite sau prețul perceput)". Prin urmare, relația cetațean - administrație urmarește urmatorul traseu "informare - consultare - parteneriat - delegare - control" .

In final, trebuie precizat faptul ca principiile "eficiența", "eficacitate", "deschidere a administrației" (transparența), principii care vizeaza in mod direct cetațeanul, sau mai zis zis relația cetațean - administrație, se constituie in exigențe ale unei administrații moderne .