Stirile de presa

Stirile de presa

Stirea de presa reprezinta relatarea sau descrierea intr-o maniera jurnalistica a unui eveniment. Ea este destinata exclusiv publicarii si, drept urmare, este preluata si difuzata ca atare de catre mass-media.

Pentru ca o informatie legata de administratia publica sa devina stire si, in acest fel, sa capteze interesul jurnalistilor si publicului, ea trebuie sa intruneasca o serie de caracteristici[1]:

sa aiba caracter de noutate, sa fie recenta;

sa aiba un impact potential cat mai mare (sa afecteze un numar mare de cetateni, o comunitate sau persoane publice importante);

sa fie de o anumita amploare (numar important de indivizi implicati in eveniment);

sa fie cat mai originala, neobisnuita, iesita din comun;

sa includa un conflict, o controversa, o confruntare de idei etc.;

sa se afle in zona de interes si rezidenta a publicului vizat;

sa reflecte subiecte de interes uman general, adaptate culturii locului.

Citind ziarele unei zile, urmarind programele de stiri, constatam ca aproape aceleasi informatii sunt prezentate, peste tot, ca noutati sau ca subiecte de interes. Redactiile si jurnalistii utilizeaza anumite standarde comune de evaluare a gradului de interes al informatiilor. Criteriile, comun acceptate, care definesc valoarea de stire a unei informatii sunt :

a)     noutatea: stirile se refera mai ales la evenimente care s-au petrecut de curand, care se afla intr-o relatie de "apropiere temporala" fata de momentul cand devin publice prin difuzarea lor mediatica;

b)     impactul: o informatie referitoare la evenimente sau situatii ce afecteaza viata unui numar mare de oameni are sanse mai mari sa devina o stire de presa decat una ale carei efecte se rasfrang asupra unui numar limitat de oameni; in acest caz, alegerea informatiilor se face in raport cu consecintele pe care faptele respective le au sau le pot avea asupra publicului;

c)     proximitatea: cu cat evenimentele aflate in discutie se petrec intr-o zona mai apropiata de aria de rezidenta a publicului, cu atat au mai multe sanse de a fi selectate si de a deveni stiri;

d)     amploarea: anumite intamplari implica numeroase persoane, altele angreneaza doar cativa participanti; primele pot starni interesul unui public mai numeros, deoarece numarul participantilor este intotdeauna perceput ca un indice al importantei unui eveniment;

e)     proeminenta: singurele intamplari cu putini eroi care atrag atentia publicului sunt cele ce implica personalitati ale lumii politice, culturale, economice, sportive, dar si oficialitati ale unei administratii, precum primarul, prefectul, presedintele Consiliului Judetean etc.;

f)      unicitatea: cu cat o fapta, un proces sau o situatie sunt mai neobisnuite, mai iesite din comun, mai imprevizibile, cu atat creste posibilitatea ca ele sa fie alese de jurnalisti pentru a deveni stiri; formula tipica evocata in acest caz e cea care sustine ca "un caine care musca un om nu este o stire, dar un om care musca un caine este o stire";

g)     conflictualitatea: evenimentele intemeiate pe situatii controversate, pe infruntari de putere sau pe confruntari de idei atrag publicul si, implicit, pe jurnalisti; aceste evenimente au un potential dramatic si un mare dinamism: ele au o desfasurare tensionata si conduc la un deznodamant cu o mare capacitate de a emotiona, deci de a implica publicul.

Informatia cuprinsa de stirea de presa trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Cine? (este subiectul actiunii/evenimentului);

Ce? (s-a intamplat);

Cand ? (s-a petrecut actiunea/evenimentul);

Unde ? (s-a intamplat actiunea/evenimentul);

Cum ? (s-a desfasurat actiunea/evenimentul);

De ce ? (s-a petrecut evenimentul/actiunea sau care este relevanta informatiei).

Stirea de presa este structurata, dupa reguli si procedee publicistice larg acceptate, pe modelul "piramidei rasturnate". Astfel, informatiile sunt prezentate in ordinea descrescatoare a importantei lor, informatiile de maxima insemnatate fiind plasate in primul paragraf, nu in ultimul, deoarece rolul stirii de presa este de a informa, si nu de a tine in suspans cititorul. Abordarea acestui model se impune pentru ca redactorii si editorii din presa citesc, de obicei, primele paragrafe ale unei stiri pentru a-si da seama daca aceasta prezinta interes sau nu. Cand spatiul de publicare nu este suficient, atunci stirea trebuie redusa.

Propozitiile vor fi scurte, clare si concise, fara multe adjective si lipsite de figuri de stil.