Treptele carierei functionarului public

Treptele carierei functionarului public

Recrutarea constitue activitatea prin care se determina, din punct de vedere cantitativ, numeric si calitativ, ca pregatire, structura esantionului de persoane din care se va face selectia unui titular de post si/sau functia publica pentru pozitia existenta in structura organizatorica.

Semnificatia si motivatia actiunii de recrutare se refera la doua elemente:

departajarea candidatilor;

alegerea celor mai capabili candidati pentru a corespunde cerintelor posturilor si functiilor publice existente in structura organizatorica a institutiei publice.

Etapele[1] activitatii de recrutare a functionarilor publici sunt:

Analiza cerintelor postului vacant: in aceasta etapa specialistii din compartimentul de resurse umane procedeaza mai intai la o actualizare a continutului fisei postului, functiei vacante in functie de schimbarile aparute in sistemul de obiective al institutiei publice, in cadrul legislativ, in politicile si strategiile in domeniul resurselor umane elaborate la nivelul administratiei centrale mai exact de catre institutii specializate integrate in structura guvernului si/sau ministerului.

Etapa a doua se numeste intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul vacant: aceasta etapa consta in identificarea elementelor de specificitate ale posturilor sau functiilor vacante, prectic a aspectelor prin care postul sau functia publica vacanta se disting si se integreaza concomitent in relatie cu celelalte in cadrul structurii organizatorice existente.Aceste date si informatii sunt necesare in cea de a treia etapa a procesului de recrutare.

A treia etapa consta in cercetarea posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibilii candidati: in aceasta etapa se procedeaza mai intai la identificarea potentialilor candidati interni,deci se procedeaza la o recrutare interna.Aceasta optiune poate sa apara in cel putin doua situatii:atunci cand din motive speciale este necesara reducerea numarului de functionari publici creandu-se oportunitatea redistribuirii celor ramasi pe anumite posturi si functii publice vacante; a doua situatie apare atunci cand se considera oportuna extinderea activitatii intr-o institutie publica, si prin urmare, se creaza noi posturi si functii publice in structura organizatorica initiala, intr-o noua maniera reproiectata.

Etapa a patra consta in atragerea candidatilor pentru posturile vacante: aceasta se poate realiza prin consultarea directa a potentialilor candidati, motivarea caestora pentru implicarea acestora in procesul de recrutare si selectie.Etapa se desfasoara tot din initiativa si cu implicarea directa a specialistilor in domeniul resurselor umane din institutia publica.

Identificarea persoanelor potrivite: este o modalitate la care se apeleaza in mod special atunci cind recrutarea candidatilor urmareste identificarea candidatilor pentru inalte functii publice de conducere.In acest scop se face o evaluare sumara a activitatii desfasurate de acestia pana atunci, a performantelor profesionale si manageriale dovedite.

Fisierul cu potentiali candidati: aceasta modalitate consta in faptul ca fiecare institutie publica in cadrul compartimentului de resurse umane isi poate crea o "banca de date" care sa cuprinda potentialii candidati dintre care sa fie recrutate, cind este nevoie, persoanele specializate in anumite domenii.

Cercetarea de marketing: prin aceasta se asigura o prezentare atractiva a posturilor si functiilor scoase la concurs astfel incat institutia publica sa-i poata identifica pe cei care corespund cerintelor solicitate de postul sau functia publica vacanta.

Selectia fnctinarilor publici[2] a reprezentat, inca din Antichitate, o preocupare de prim ordin pentru "clasa politica", respectiv pentru partidele politice aflate la guvernare sau, dupa caz, in opozitie.Criteriile si metodele de selectie reflecta, in fiecare tara si pentru fiecare epoca, caracteristicile sistemului politic si administrativ al statului respeciv.Dar, indiferent de specificul economic, functionarul public este un factor constant al administratiei; iar decizia administrativa ramane, in esenta, o alegere facuta de omul-functionar, cu pregatirea, experienta, convingerile si caracterul sau.

Lucrarile occidentale de stiinta administratiei analizeaza, de regula, doua mari categorii de metode de selectare a functionarilor publici:

a.      Metode nedemocratice, utilizate mai ales in Antichitate si Evul Mediu, din care faceau parte: hazardul, norocul, ereditatea, nepotismul (favoritismul);

b.     Metode democratice, folosite de administratiile publice moderne si contemporane, intre care, cel mai des invocate sunt:selectia politica, selectia intelectuala, selectia profesionala.

In literatura din tara noastra, Alexandru Negoita distingea 3 metode mari si anume:

Recrutarea pe baza repartizarii, in urma absolvirii unei scoli medii sau superioare;

Recrutarea pe baza selectionarii libere;

Recrutarea prin concurs.

La randul sau, Mihai Oroveanu este de parere ca cele mai raspandite metode de selectionare sunt:

Convorbiri (interviuri) cu solicitantii;

Cercetarea referintelor si calificarile;

Satisfacerea unor criterii formale;

Probele.

Scopul convorbirilor (interviurilor) consta in identificarea elementelor caracteristice privind comportamentul fiecarui candidat.Aceasta metoda este una din cele mai eficiente pentru caracterizarea candidatilor.Aplicarea sa asigura simularea si aprecierea acestora, deoarece le ia in considerare experienta si opiniile.

Din cercetarea referintelor si calificativelor un functionar de conducere cu experienta poate obtine informatii suplimentare despre activitatea candidatului, domeniile in care a intampinat greutati si in general, despre eficienta prestatiilor sale.

Satisfacerea unor criterii formale implica stabilirea de criterii obiective si analiza gradului de satisfacere a fiecaruia, dar adesea se reduce la un procedeu mecanic, astfel, incat, nu-si gaseste o larga aplicare in practica.Metoda se recomanda a fi folosita in functii, pentru care pregatirea de specialitate are o importanta decisiva si aplicata corect ea ofera garantia ca functionarul poate indeplini sarcinile profesionale.

Probele sunt metodele cele mai stiintifice de selectie a functionarilor din administratie si constau in trecerea unui examen sau concurs de catre candidati, iar uneori, se utilizeaza si diverse tipuri de teste cum ar fi:teste de inteligenta, teste pentru aptitudini speciale, teste de performanta, teste de personalitate.

Autorii de drept public, ca si cei din stiinta administratiei, au ajuns la concluzia unanima, conform careia, functiile publice trebuie sa fie acesiblile pentru orce cetatean in virtutea princiupiului egalitatii in drepturi.De aici principiul contemporan, al egalitatii accesului la functii publice si un altul al ocuparii functiei publice pe baza meritului, sunt prezente in constitutiile tuturor tarilor Uniunii Europene.

Conditii cerute pentru functionarii europeni[3]: initial, organizatiile europene au adoptat sistemul potrivit caruia functionarii sunt recrutati si numiti de seful ierarhic, care , la rindul sau, este ales de delegatii statelor.Sistemul a fost preluat si de ONU, care lasa deplina libertate secretarului general pentru a recruta personalul, in conditiile fixate de Adunarea Generala.

Principia care guverneaza recrutarea functionarului European:

a.        Recrutarea trebuie sa asigure selectarea celor mai competente personae al celor care prin calitatile lor, prin educatie si instructie pot determina randamente deosebite;

b.       Recrutarea trebuie sa asigure selectarea persoanelor care corespund din punct de vedere al integritatii lor dobandirii statutului de functionar al unui organism comunitar;

c.        Recrutarea trebuie sa se faca pe baze geografice sufficient de largi, incat sa asigure accesul la functiile comunitare a cat mai multor resortisanti din statele member ale Uniunii Europene;

d.       Persoana recrutata sa indeplineasca acele conditii necesare pentru dobandirea calitatii de functionar comunitar;

e.        Recrutarea se face pe baza de concurs, care constitue regula.

La recrutarea unui viitor functionar european, se au in consideratie doua categorii de conditii:

I. Conditii fixe aceleasi pentru toti candidatii, si anume:

Nationalitatea, care impune ca persoana respectiva sa fie cetatean al unui stat membru al Comunitatilor;

Conditii privind exercitiul drepturilor civile.Aceasta conditie impune ca persoana sa se bucure de drepturile sale civile

Conditia de a fi satisfacut obligatiile prevazute de legile referitoare la serviciul militar.Constatam ca textul impune ca viitorul functionar sa aiba reglementata situatia sa militara.

Garantiile de moralitate,care se deduc din cazierul judiciar si din prezentarea unor referinte sau recomandari.

Aptitudinile fizice care exclud existenta unor infirmitati sau maladii ca pot stanjeni exercitiul functiei.

Alte conditii exemplu art 31 (96) alin. (2) prevede ca pentru a se satisface cerintele specifice ale institutiilor, conditiile pietei de munca predominante in Comunitate pot fi de asemenea luate in consideratie atunci cind se face recrutarea unor functionari.

II. Conditii variabile, care pot fi cerute de Autoritatea de numire pentru anumite functii, cum ar fi cunoasterea unor limbi, studii, experienta profesionala, limita de varsta, vechimea in munca sau intr-un anumit grad.In Statutul functionarilor publici din tara noastra, aceasta conditie este exprimata prin doua conditii: are varsta de minimum 18 ani impliniti si are capacitate deplina de exercitiu.

De retinut de asemenea faptul ca persoana selectionata prin concurs este tinuta sa efectueze un stagiu inainte de a fi titularizata.

Numai functionarii din gradele A1 si A2 sunt exceptati de la efectuarea stagiului.

Durata stagiului se efectueaza in raport de categoria de functionari astfel:

Pentru functionarii din categoriile A si B si cadrele lingvistice, durata este de 9 luni

Pentru functionarii din celelalte categorii, durata este de 6 luni

Durata stagiului, potrivit statutului, poate fi intrerupta, prelungita sau sa i se puna capat inainte de a expira in intregime.

Incheierea stagiului se materializeaza intr-un raport care se intocmeste cu o luna inainte de expirarea duratei si care cuprinde date referitoare la:

Aptitudinile functionarului;

Randamentul;

Conduita in timpul serviciului.

Functionarul stagiar poate formula, in termen de 8 zile calendaristice, observatiile la raport.In functie de concluziile raportului, functionarul poate fi titularizat pe post sau, in cazul in care nu face dovada calitatilor necesare pentru postul respectiv, fie poate fi concediat, fie in mod exceptional, poate sa i se aprobe prelungirea stagiului, pentru o perioada de maxim 6 luni[4].

Nnumirea functionarilor publici[5]: investirea functionarilor publici prin numire se realizeaza ca urmare a faptului ca persoana a castigat concursul sau a promovat exemenul organizat pentru ocuparea functiei publice.Ocuparea functiilor publice vacante se face prin promovare, transfer, redistribuire si concurs.

Concursul se realizeaza numai in limita posturilor ramase vacante, in urma aplicarii prevederilor art. 21, alin. (1) din lege, precum si a prevederilor legale referitoare la transferuri.In acest sens, prin hotarare a guvernului, sunt stabilite principiile si modul de organizare a concursurilor si examenelor pentru ocuparea functiilor publice din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Organizarea si desfasurarea concursurilor si examenelor pentru ocuparea functiilor publice, au la baza urmatoarele principii:

competitia deschisa, prin asigurarea accesului liber de participare la concurs sau examen, oricarei persoane care indeplineste conditiile cerute de lege pentru ocuparea functiei publice;

selectia dupa merit, prin stabilirea persoanelor admise pentru ocuparea functiei publice exclusiv pe baza rezultatelor obtinute;

asigurarea transparentei, prin punerea la dispozitie tuturor celor interesati a informatiilor referitoare la modul de desfasurarea a concursului sau examenului pentru ocuparea functiei publice;

confidentialitatea, prin garantarea protejarii datelor personale ale candidatilor, in conditiile legii.

Cit priveste organizarea concursurilor, acesta se realizeaza numai in limita posturilor ramase vacate dupa efectuarea operatiunilor de avansare a functionarilor publici in grad, clasa si categorie, conform dispozitiilor legale si dupa asigurarea de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici a incadrarii intr-o functie corespunzatoare a functionarului public care nu mai detine functia publica din motive neimputabile lui.

Functiile publice vacante pentru care se organizeaza concurs pentru intrarea in corpul functionarilor publici se dau publicatii cu 30 de zile inainte de data organizarii concursului.Candidatii reusiti la concurs sunt numiti functionari publici debutanti prin ordin sau, dupa caz, prin dispozitie a conducatorului autoritatii ori institutiei publice in care se afla postul vacant.

Numirea ca functionar public definitiv precum si numirea in functii publice de conducere se face de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice respective.

La numirea in functie, functionarul definitiv trebuie sa depuna juramantul de credinta in fata conducatorului autoritatii sau institutiei publice si in prezenta a doi martori, dintre care unul va fi conducatorul compartimentului in care este numit, iar celalalt, un alt functionar public din cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice.

Functionarul public definitiv, in conditiile prevazute de lege, are obligatia ca la numirea sa in functie sa-si declare averea, in scris pe propria raspundere, care trebuie sa cuprinda si bunurile sotului si a copiilor minori.

O data cu numirea in functie, functionarului public definitiv i se va constitui un dosar profesional.

Dosarul profesional[6] al functionarului public in scopul asigurarii gestionarii eficiente a resurselor umane, precum si pentru urmarirea carierei functionarului public, dispune alin (3) al art. 23 din Legea nr.188/1999, republicata, autoritatile si institutiile publice intocmesc dosarul profesional pentru fiecare functionar public.Formatul satndard al evidentei functionarilor publici precum si continutul dosarului profesional se satbileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Finctionarilor Publici.

Hotararea Guvernului reglementeza modul de intocmire si gestionare a dosarelor profesionale ale functionarilor publici si a registrului de evidenta a functionarilor publici in cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala.

In scopul asigurarii gestionarii unitare si eficiente a resurselor umane, precum si pentru urmarirea carierei functionarului public, conducatorii autoritatilor si institutiilor publice raspund de intocmirea,actualizarea, rectificarea, pastrarea si evidenta dosarelor profesionale ale functionarilor publici si a registrului de evidenta ale acestora.

In vederea gestionarii unitare si coerente, la nivelul autorittilor si institutiilor publice, a evidentei dosarelor profesionale, fiecarui functionar public i se atribuie un numar de referinta.Numarul de referinta este numarul sub care functionarul public este inregistrat in registrul de evidenta a functionarilor publici.

Dosarul profesional al functionarului public se intocmeste in format standard si cuprinde date cu caracter personal si profesional.

Dosarul profesional cuprinde in mod obligatoriu copii si acte originale precun: actul administrativ de numire si documentul care atesta depunerea juramantului, declaratia de avere, declaratia de interese.

In art. 11 si 12 din Legea nr.188/1999, republicata sunt cuprinse norme ce reglementeaza accesul la dosarul profesional si la registru atat al functionarilor publici, cat si al altor persoane, cum ar fi conducatorul autoritatii sau institutiei publice, conducatorul compartimentului in care functionarul public isi desfasoara activitatea, presedintele sau membrii comisiei de disciplina, functionarii publici din cadrul compartimentelor de resurse umane care au atributii in acest sens, instantele judecatoresti si organele de cercetare penala.

Stabilitatea si dreptul la cariera[7]: recunoasterea caracterului profesional al activitatii executive si a functiilor publice prin intermediul carora se infaptuieste, inclusiv asigurarea unei obiectivitati si continuitati in realizarea ei, presupune o anumita stabilitate a personalului care sa-i permita acestuia exercitiul puterii publice in mod permanent si prompt, liber de prejudecati si presiuni politice de orce ingerinta nelegala sau abuz de putere.

Stabilitatea in functie ofera o continuitate in exercitiul ei, adanceste profesionalizarea modului de exercitare a puterii si nu inseamna, crearea unui sistem de privilegii deosebite cu caracter personal si perpetuu si nici o stare de inamovabilitate pentru functionari, care sa le permita sa actioneze oricum discretionar si independent, in afara oricarei subordonari ierarhice sau a unui control.

Dimpotriva, stabilitatea in functie si recunoasterea dreptului la cariera, concomitent cu existenta unor elemente de cointeresare si stimulare a titularului de natura profesionala, materiala,sociala constitue o garantie a eficientei sociale realizate prin pregatirea si investirea individului.

Statutul a consacrat principiul stabilitatii functionarilor publici si dreptul la cariera al acestora, in sensul ca acestia nu pot fi eliberati sau destituiti din functie decat in conditiile si cazurile legal prevazute, iar intreruperea ori incetarea sau modificarea raporturilor de serviciu din motive neimputabile acestora nu determina pierderea drepturilor castigate indiferent daca se asigura sau nu numirea intr-o noua functie publica ori ramanerea in Corpul de rezerva a functionarilor publici.

Sub aspect conceptual exista diferente intre stabilitate si dreptul la cariera.Prima notiune desemneaza continuitatea in timp si pe acelasi post a titularului; cea de a doua are in vedere, alaturi de permanenta temporala in executiv si avansarea salariala si promovarea profesionala pe nivelele existente, cu respectarea ierarhiei stabilite pe clase si grade, in concordanta cu criteriile corespunzatore de performanta profesionala.

In sprijinul stabilitatii este amanuntit reglementata structura si dezvoltarea carierei functionarilor pe clase de studii, grade profesionale si functii.Desi legea nu o spune functionarul are un drept la cariera careia ii corespunde obligativitatea autoritatii de ai asigura stabilitatea, promovarea, avansarea si continuitatea in functie; sunt mai multe argumente in acest sens:

consacrarea posibilitatii sau facilitatii ca interes de promovare in cariera profesionala in urma rezultatelor obtinute in evaluarea performantelor profesionale individuale ceea ce permite trecerea sau inaintarea in grad,clasa de studii si de a avansa in treptele de salarizare;

limitarea cazurilor si conditiilor de eliberare sau destituire din functii;

pastrarea gradului si clasei avute atunci cand pierderea functiei nu este imputabila titularului ei;

pastrarea calitatii de functionar public si mentinerea in corpul de rezerva al functionarilor publici a celui caruia i-a incetat raportul de serviciu din motive neimputabile;

revenirea in corpul functionarilor publici dupa parasirea acestuia, pentru motive neimputabile, se face in clasa si gradul anterior avute, la care se pot adauga, prin examen, clasele si gradele corespunzatoare timpului cat a functionat in alte sectoare;

nepierderea continuitatii si drepturilor aferente in urma delegarii, detasarii, incetarii, suspendarii, mutarii,revenirii dupa intreruperea activitatii la cerere, inclusiv a transferarii in functie;

necesitatea, in numeroase cazuri, a consimtamantului functionarului pentru imprejurari care i-ar afecta situatia, in urma unor masuri dispuse de conducere, cum ar fi detasarea,transferul;

obligativitatea asigurarii unei alte functii publice echivalente functionarului care nu o mai detine, din motive neimputabile lui, in limita posturilor disponibile si potrivit pregatirii profesionale;

posibilitatea exercitarii caii de atac la comisiile de disciplina, inclusiv in fata instantei de judecata, impotriva oricarei masuri de natura de a impiedica evolutia normala a carierei si punerea sau repunerea in drepturile legal recunoscute titularului functiei publice afectate.