Managementul deseurilor - programul operational sectorial de mediu - pos mediu

Managementul deseurilor - Programul Operational Sectorial de Mediu - POS MEDIU

Gestionarea deseurilor reprezinta una dintre problemele importante cu care se confrunta Romania in ceea ce priveste protectia mediului. Aceasta se refera la activitatile de colectare, transport, tratare, valorificare si eliminare a acestora. Datele privind gestionarea deseurilor in Romania fac distinctie intre doua categorii importante de deseuri: - deseuri municipale si asimilabile din comert, industrie si institutii, deseuri din constructii si demolari si namoluri provenite de la statiile de epurare orasenesti; - deseuri de productie. In perioada 1998 - 2004, raportul dintre cele doua categorii a variat de la an la an, media fiind de aproximativ 29% deseuri municipale si 71% deseuri de productie.

Tabel 7. Structura deseurilor generate 6 - mil. tone- 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Deseuri municipale 6,77 8,07 8,96 8,82 9,58 8,43 8,19 Deseuri de productie 22 17 18 22,25 24,5 30,54 28,51 Sursa: Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Mediului (ICIM)

Conform OUG 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobata cu modificari prin Legea 426/2001, deseurile din industria extractiva nu se supun prevederilor acestui act normativ, acestea avand reglementari specifice. Activitatea miniera este reglementata prin Legea minelor nr. 85/2003; autoritatile competente pentru acest domeniu sunt in prezent: Ministerul Economiei si Finantelor, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, Agentia Nationala pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere (actualmente Agentia Nationala pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere). Planul National de Gestiune a deseurilor, aprobat prin HG 1470/2004, furnizeaza o analiza detaliata a managementului deseurilor in Romania, masuri de prevenire a producerii deseurilor si de reducere a cantitatii acestora; metode de reciclare; lista indicatorilor de monitorizare. Acesta include, de asemenea, actiuni si mijloace adecvate pentru conformarea cu acquis-ul comunitar de mediu in domeniul gestionarii deseurilor. Planurile Regionale de Gestiune a Deseurilor, elaborate pe baza legislatiei romanesti si comunitare si aprobate prin Ordin ministerial comun al Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor (actualmente Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile) si Ministerului Integrarii Europene (actualmente Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor), transpun, la nivel regional, obiectivele Planului National de Gestiune a Deseurilor. Aceste documente promoveaza cooperarea intre autoritatile judetene si cele locale in vederea infiintarii si dezvoltarii unui sistem de management integrat al deseurilor care sa inlocuiasca sistemul existent, ineficient atat din punct de vedere economic, cat si din cel al protectiei mediului. In acest context au fost identificate solutii posibile, specifice in functie de particularitatile fiecarei regiuni, pentru a se asigura indeplinirea obiectivelor nationale si a angajamentelor asumate de Romania pentru Capitolul 22 - Mediu.

Deseurile municipale
Generarea deseurilor municipale. Cantitatea de deseuri municipale generate variaza de la an la an, inregistrandu-se in ultimii 6 ani o tendinta generala de crestere, determinata atat de cresterea consumului populatiei, cat si de cresterea proportiei populatiei deservite de serviciile publice de salubritate in sistem centralizat75 . Datele privind generarea si gestionarea deseurilor municipale in anul 2004 sunt prezentate in tabelul 8.

Tabelul 8 Deseuri municipale generate in anul 2004 6 Datele referitoare la deseurile de productie nu includ deseurile provenite din activitatile miniere. 7 Sursa: Strategia Nationala de Gestiune a Deseurilor si Planul National de Gestiune a Deseurilor (HG Nr. 1470/2004 Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, POS Mediu 24 Tipuri de deseuri Deseuri generate Deseuri valorificate Deseuri eliminate (mii tone) (mii tone) (mii tone) Deseuri menajere si asimilabile colectate 5.161 74 5.087 Deseuri de la serviciile municipale (inclusiv namoluri de la epurarea apelor uzate orasenesti) 840 9,5 830,5 Deseuri din constructii si demolari 715 0,5 714,5 Deseuri necolectate (estimate in functie de indicele mediu de generare) 1.482 0 1.482 TOTAL DESEURI MUNICIPALE 8.198 84 8.114 Sursa: Agentia Nationala de Protectia Mediului - Generarea si gestionarea deseurilor in 2004 In comparatie cu statele UE, cantitatea de deseuri municipale produsa in Romania in anul 2005, exprimata in kg/persoana, s-a situat sub media UE-27.

Cantitatea de deseuri municipale generate pe cap de locuitor ilustreaza nivelul de dezvoltare economica a respectivului stat. In mod contrar fata de situatia intalnita in majoritatea statelor dezvoltate din UE, cantitatea de deseuri generata in Romania este in general depozitata, numai un procent de 2% reprezentand deseurile reciclate.

Table 9. Depozitarea deseurilor in statele UE - mii tone - Stat Deseuri municipale reciclate Deseuri municipale tratate (compost) Deseuri municipale incinerate Deseuri municipale depozitate Belgia 1,442 1,088 1,627 594 Grecia 375 32 - 4,233 Spania 3,811 3,914 1,567 14,723 Franta 4,715 4,208 11,110 12,991 Romania 170 - - 6,695 Sursa: Eurostat Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, POS Mediu 25

Din totalul cantitatii de deseuri municipale, cea mai mare parte o reprezinta deseurile menajere si asimilabile, insumand 5.161 milioane tone. Acestea provin din gospodariile populatiei, respectiv de la unitati economice, comerciale, birouri, institutii, unitati sanitare. Compozitia acestora a variat in ultimii ani, ponderea cea mai mare avand-o deseurile biodegradabile (Figura 3); in anul 2004, deseurile biodegradabile au reprezentat cca. 49% din cantitatea totala de deseuri menajere colectate; plasticul si sticla au reprezentat, de asemenea, cantitati importante.

Prognoza de generare a deseurilor municipale s-a realizat pe baza prognozei evolutiei populatiei pe tip de mediu locuit, luand in considerare cresterea consumului de bunuri la populatie; astfel, Planul National de Gestiune a Deseurilor estimeaza o crestere medie de 0,8% pe an a cantitatii de deseuri municipale generate pana in 2013.

Gestionarea deseurilor municipale. In mediul urban, gestionarea deseurilor municipale este realizata in mod organizat, prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primariilor sau ale firmelor de salubritate. Proportia populatiei urbane deservite de servicii de salubritate a crescut de la 73% in 1998, la cca. 90% in 2002-2003. In mediul rural, serviciile organizate de salubritate sunt aproape inexistente, transportul la locurile de depozitare fiind facut in mod individual de catre generatori. Numai o mica parte din populatia din mediul rural este deservita de servicii organizate de salubritate, respectiv comunele din vecinatatea centrelor urbane. In anul 2003, cca. 5% din populatia rurala a fost deservita de servicii de salubritate, in timp ce in anul 2004 acest procent a crescut pana la 6,5%. Deseurile municipale sunt gestionate in mod diferit, in functie de caracteristicile lor si de cantitatile in care sunt generate.

Cantitatea medie de deseuri menajere colectate 3%4% 11% 9% 5% 49% 6% 13% Hartie si carton Textile Materiale plastice Sticla Metale Des.biodegradabile Deseuri inerte Alte deseuri

Gestionarea deseurilor menajere. Din totalul deseurilor municipale, aproximativ 40% reprezinta materiale reciclabile, din care cca. 20% pot fi recuperate, nefiind contaminate. In urma colectarii selective prin proiecte pilot, doar 2% din materiale reciclabile total generate sunt valorificate. Restul se elimina prin depozitare, pierzandu-se, astfel, mari cantitati de materii prime secundare si resurse energetice. In ultimii ani, agentii economici privati au demarat actiuni sustinute de colectare a cartonului si PET-urilor. In unele localitati s-au amplasat centre de colectare la care populatia poate depune (cu sau fara remunerare) maculatura, carton, sticle, plastic. In Romania, institutiile din industria sticlei, hartiei si cartonului si maselor plastice sunt autorizate si au inceput sa preia aceste deseuri de la centrele de colectare in vederea reciclarii si/sau valorificarii. In unele orase s-au infiintat statii pilot de compostare a deseurilor biodegradabile.

Depozitarea reprezinta principala forma de eliminare a deseurilor municipale. In 2005, au functionat 252 depozite de deseuri municipale, din care: - 18 depozite conforme; - 234 depozite neconforme. Din cele 18 depozite de deseuri considerate conforme, 11 au fost construite inainte de introducerea in legislatia nationala a normelor europene privind depozitele de deseuri, fiind insa conforme cu acestea din punctul de vedere al constructiei (Constanta, Chiajna, Braila, Piatra Neamt, Sighisoara, Sibiu - Cristian, Ploiesti-Boldesti, Vidra, Glina, Baicoi si Campina-Banesti); acestea nu necesita investitii majore pentru conformare, ci numai pentru imbunatatirea activitatilor de operare si monitorizare, respectiv 3,5 mil. Euro. Celelalte 7 depozite au fost construite in conformitate cu cerintele europene si date in functiune in anii 2003, 2004 si 2005 (Brasov, Buzau-Galbinasi, Arad, Slobozia, Costinesti, Oradea, Craiova). Costurile de investitii necesare pentru asigurarea conformarii depozitelor municipale existente au fost estimate la 1.775 milioane Euro. In raport cu statele UE care au ales depozitarea ca principala metoda pentru tratarea deseurilor, in conformitate cu datele EUROSTAT, Romania inregistreaza cel mai scazut procentaj de depozitare a deseurilor municipale in depozite conforme, situatie cauzata de numarul ridicat de depozite neconforme.

Tabel 10. Depozitarea deseurilor municipale in depozite conforme Stat Deseuri municipale depozitate (cantitate totala) (in 1000 t) Deseuri municipale depozitate conform (in 1000 t) Deseuri municipale depozitate conform (%) Grecia 4,233 2,380 56 Ungaria 3,907 3,761 96 Portugalia 3,388 3,276 96 Romania 6,695 1,200 18 Sursa: Eurostat Pe parcursul negocierilor pentru capitolul de mediu, Romania s-a angajat sa sisteze depozitarea in 137 de depozite din zona urbana reprezentand cca. 427 ha pana la 16 iulie 2009 si in cele 101 de depozite de deseuri municipale ramase reprezentand cca. 301 ha, intre 16 iulie 2009 si 16 iulie 2017.

Pe langa depozitele de deseuri municipale din zona urbana, in Romania s-au identificat 2686 spatii de depozitare in zona rurala cu o suprafata de cel mult 1 ha. Inchiderea si ecologizarea depozitelor rurale se vor realiza pana la 16.07.2009, odata cu extinderea serviciilor de colectare a deseurilor si la nivel rural, realizarea sistemului de transport, transfer si deschiderea depozitelor zonale. Potrivit datelor statistice privind generarea si gospodarirea deseurilor in 2004, au fost depozitate 6,63 milioane tone de deseuri, din care 2,02 milioane tone in depozite conforme. Din cantitatea totala de deseuri municipale depozitate, circa 49% reprezinta deseuri biodegradabile. In prezent, in Romania nu exista instalatii pentru tratarea termica a deseurilor municipale solide. Studii recente arata urmatoarele: compozitia si caracteristicile deseurilor menajere in Romania (de exemplu, umiditatea de circa 50 %, continutul substantelor biodegradabile de aproximativ 50% si puterea calorica de mai putin de 8.400 kJ/kg), precum si costurile ridicate pe care le implica aceasta metoda de eliminare duc la imposibilitatea, pentru moment, a incinerarii acestui tip de deseuri. In concordanta cu raportul de tara pentru Romania asupra Evaluarii Strategice a Mediului si Prevenirii Riscurilor, elaborat de Ecolas&GHK pentru Comisia Europeana, necesitatile de investitii din sectorul de deseuri solide municipale pentru perioada 2007-2013, in Romania, situeaza tara noastra pe locul trei in raport cu noile State Membre (Fig. 4).

Gestionarea deseurilor provenite din constructii si demolari. Cantitatea de deseuri provenite din constructii si demolari generata in Romania este relativ scazuta, dar se prognozeaza o crestere, determinata de dezvoltarea economica a tarii. Nu exista inca un sistem adecvat de valorificare a deseurilor din constructii si demolari, ci doar o reutilizare interna in gospodaria proprie sau o comercializare pe o piata nedeclarata. Strategiile regionale de gestiune a deseurilor trebuie sa prezinte solutii care sa vizeze si aceasta categorie de deseuri, avand in vedere ca acestea devin o problema stringenta.

Deseurile de productie sunt reprezentate de deseurile industriale si agricole, inclusiv cele rezultate de la producerea energiei. Organizarea activitatii de gestionare a deseurilor de productie este obligatia generatorului, prin mijloace proprii sau prin contractarea serviciilor unor firme specializate. La momentul actual, exista foarte putine firme care au ca domeniu de activitate gestionarea deseurilor de productie, iar serviciile pe care le ofera acestea sunt limitate atat in ceea ce priveste tipurile de deseuri, cat si capacitatile de lucru. In cursul anului 2004, cantitatea de deseuri generate de industrie, a fost de 355 milioane tone, din care 326 milioane tone sunt deseuri rezultate din activitatile de extractie, reprezentand 92% din deseurile de productie. Aceste tipuri de deseuri sunt gestionate pe baza legislatiei nationale specifice87. Deseurile provenite din activitatea miniera nu reprezinta o problema doar din punctul de vedere al protectiei mediului, dar si din punct de vedere economic si social. Guvernul urmareste rezolvarea acestei probleme printr-o strategie specifica si prin intermediul programelor avand ca obiectiv inchiderea minelor, reabilitarea mediului si ameliorarea problemelor sociale in zonele miniere. Politica guvernamentala si strategia de reabilitare a zonelor miniere beneficiaza de sprijin financiar prin intermediul unui imprumut de la Banca Mondiala (in valoare de 120 milioane Euro). Astfel, proiectul "Inchiderea minelor si reducerea problemelor sociale", inceput in anul 2000 este continuat prin proiectul "Inchiderea minelor, refacerea mediului si a conditiilor socio-economice" (2005-2010), proiect coordonat de Agentia Nationala pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere. Activitatile economice in cadrul carora s-au produs cele mai mari cantitati de deseuri in anul 2004, cu exceptia industriei extractive, au fost industria energetica, metalurgie si constructii metalice, industria petrochimica, chimica, cauciuc, mase plastice si industria alimentara,. Din cantitatea de deseuri de productie generata, aprox. 30% se recupereaza, restul fiind eliminat prin depozitare sau incinerare. Exista 7 incineratoare pentru deseuri periculoase, aflate in proprietatea a 4 operatori privati, care incinereaza deseuri periculoase provenite din activitatea proprie si 7 cuptoare de ciment autorizate pentru co-incinerarea deseurilor899. Depozitele pentru deseuri de productie care se supun prevederilor Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deseurilor au fost reinventariate la inceputul anului 2004, rezultand un numar total de 169 de depozite care ocupa o suprafata de cca. 3000 ha 109. In functie de tipul deseurilor pe care le primesc, aceste depozite se clasifica astfel: 51 depozite pentru deseuri periculoase, 116 depozite pentru deseuri nepericuloase, 2 depozite pentru deseuri inerte. Din cele 169 depozite inventariate, 15 sunt conforme cu prevederile Directivei 1999/31/CE si vor continua sa functioneze pana la epuizarea capacitatii. Celelalte 154 depozite se vor inchide etapizat, in conformitate cu angajamentele asumate de Romania prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana. O parte importanta din deseurile de productie generate (cu exceptia deseurilor din industria extractiva) o reprezinta deseurile din industria energetica, cca. 16 milioane tone in anul 200411. Exista 20 de centrale electro-termice neconforme, care ard combustibil solid si care utilizeaza hidrotransportul deseurilor generate in haldele proprii de zgura si cenusa. Aceste unitati trebuie sasi modifice tehnica de eliminare a deseurilor in vederea conformarii cu standardele de mediu. In urma negocierilor cu UE s-au obtinut perioade de tranzitie cuprinse intre 2 si 7 ani, pentru conformare cu prevederile legale privind depozitarea deseurilor. Deseuri provenite din activitati medicale Gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale este in prezent reglementata de Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei nr. 219/2002 care aproba Normele tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitati medicale si Metodologia de culegere a datelor pentru baza nationala de date. Potrivit datelor preliminare centralizate de catre Ministerul Sanatatii, cantitatea totala de deseuri medicale generata in anul 2005 a fost de circa 15.490 tone. S-a inregistrat o reducere de aproximativ 12%, comparativ cu anul 2004 (17.553 tone). Deseurile medicale periculoase sunt eliminate prin: crematorii, incinerari directe, instalatii de tratare termica. Eliminarea finala a deseurilor periculoase rezultate din activitati medicale in anul 2003 s-a realizat astfel: 76% din unitatile sanitare au utilizat pentru eliminarea finala crematoriul propriu; 13% au folosit crematoriul altei unitati; 7,5% au ars deseurile periculoase in instalatii improvizate sau in aer liber; 6% au eliminat final deseurile in incineratoare, fata de 3,54% in anul 2002. In prezent aceste deseuri sunt eliminate dupa cum urmeaza: - Prin ardere in cele 346 instalatii pentru tratarea termica a deseurilor medicale care apartin spitalelor; aceste instalatii nu sunt conforme cu cerintele UE si nu pot fi retehnologizate in vederea conformarii; acestea trebuie inchise etapizat pana la 31.12.2008; din numarul total, 122 de instalatii si-au incetat activitatea la sfarsitul anului 2005; - Numai o cantitate mica din deseurile medicale este incinerata alaturi de deseuri industriale periculoase, in 4 instalatii de incinerare aflate in proprietatea si operate de companii private. In urma colectarii separate pe tipuri specifice de deseuri periculoase din activitati medicale, s-a estimat ca aprox. 3000 t/an vor fi eliminate prin incinerare, restul cantitatii de deseuri periculoase din activitati medicale va putea fi eliminata prin sterilizare termica.

Poluarea solurilor si zonele contaminate
Inventarele anterioare privind poluarea solurilor in Romania (realizate inainte de anul 1989) au aratat ca aproximativ 900.000 ha au fost afectate in mod diferit de diverse tipuri de poluanti. In general, dupa anul 1989 s-a constatat o reducere a unor tipuri de poluare, datorita fie scaderii cantitatilor de fertilizanti si pesticide aplicate, scaderii emisiei noxelor, fie inchiderii unor unitati industriale si agricole. In ceea ce priveste poluarea istorica a solului, s-au adaugat noi cantitati de elemente si substante potential poluatoare, puse in evidenta prin monitorizarea efectuata de catre Institutul de Cercetari Pedologice si Agrochimice (ICPA), in cadrul Sistemului National de Monitorizare de nivel I (16 x 16 km) si la nivel II (zone de impact). Cele mai importante tipuri de poluare a solurilor identificate de ICPA sunt: 1. poluarea solurilor (degradarea) ca urmare a activitatilor miniere; 2. poluarea cauzata de iazurile de decantare, haldele de steril, depozitele de deseuri neconforme; 3. poluarea produsa de reziduuri si deseuri anorganice (minerale, materii anorganice, metale, saruri, acizi, baze); 4. poluarea cauzata de substante purtate de aer - (hidrocarburi, etilena, amoniac, doxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compusi cu plumb etc.); 5. poluarea cauzata de apele sarate din industria petroliera, poluarea cu petrol. Activitatile miniere. Pentru extractia carbunelui (lignit), activitatile miniere distrug mari suprafete care afecteza fertilitatea solurilor si duc la pierderea terenurilor agricole si a padurilor. Totodata, suprafete importante sunt afectate de balastiere, care afecteaza calitatea solului prin depunerile de materiale extrase si duc la scaderea nivelului apei freatice. Datele preliminare furnizate de ICPA arata ca aproximativ 23.017 ha sunt puternic afectate de acest tip de poluare. Iazurile de decantare, haldele de steril, depozitele de deseuri neconforme Cresterea volumului de deseuri menajere si industriale ridica numeroase probleme pentru sanatatea oamenilor si a animalelor, precum si din cauza faptului ca ocupa suprafete importante. In afara depozitelor in functiune pentru deseuri industriale, exista un numar de depozite care nu mai sunt utilizate fie pentru ca au capacitatea epuizata, fie pentru ca agentul economic in proprietatea caruia se afla si-a incetat activitatea. In marea majoritate a cazurilor, inchiderea acestor depozite nu s-a realizat in conformitate cu normele europene in vigoare, astfel ca suprafetele respective au devenit 'situri contaminate'. Aceste site-uri ridica probleme din cauza situatiei juridice incerte in care se gasesc, determinata, in principal, de urmatoarele aspecte: - unele depozite de deseuri industriale au apartinut si au fost utilizate de agenti economici la care statul este actionar majoritar si care in prezent si-au incetat activitatea; - o serie de depozite de deseuri industriale, cu capacitatea epuizata, au fost utilizate de unitati economice care ulterior s-au privatizat, dar noul proprietar nu a preluat si obligatiile legate de depozitul de deseuri; - depozitul a fost abandonat si/sau a avut loc falimentul proprietarului. Cazurile mentionate anterior sunt reprezentate, de cele mai multe ori, de depozite de dimensiuni destul de mari si care contin diferite tipuri de deseuri (inclusiv periculoase). Iazurile de decantare aflate in functiune pot afecta terenurile din imprejurimi in cazul in care barajele de decantare cedeaza, prin contaminarea cu metale grele, cianuri si alte elemente excesive. Iazurile aflate in conservare pot avea acelasi efect. Din datele inventarierii preliminare rezulta ca acest tip de poluare afecteaza 6.077 ha in 30 judete din care 5.412 ha sunt afectate in mod excesiv. Cele mai mari suprafete se inregistreaza in judetele Alba-373 ha, Bacau-340 ha, Caras-Severin - 629 ha, Cluj-344 ha, Dolj-670 ha, Harghita 227 ha, Hunedoara 735 ha, Maramures - 617 ha etc. Avand in vedere principalele probleme cauzate de acest tip de poluare, o atentie speciala trebuie acordata acestor situri in urmatorii ani. De asemenea, inchiderea depozitelor de deseuri neconforme in paralel cu deschiderea altor depozite noi, ecologice, trebuie sa constituie una dintre prioritatile de top ce trebuie corelate cu prevederile Directivei 99/31 privind depozitele de deseuri. Deseuri si reziduuri anorganice. Se estimeaza ca poluarea cauzata de deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii anorganice, metale, saruri, acizi, baze) rezultate din industrie (inclusiv industria miniera) afecteaza circa 560 ha, majoritatea zonelor fiind situate in acele judete in care activitatile miniere si industria feroasa si neferoasa sunt foarte dezvoltate (Galati - 177 ha, Maramures 103 ha, Suceava - 106 ha etc.). In prezent, suprafata totala afectata este estimata la peste 4.000 ha. Substante purtate de aer. Poluarea cauzata de hidrocarburi, etilena, amoniac, dioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compusi cu plumb etc., purtate de aer, se produce in jurul unor surse industriale, cum sunt unitatile de metalurgie neferoase (Romplumb Firiza S.A., Phoenix Baia Mare, Sometra Copsa Mica, Galati, Hunedoara etc.). Efectele acestora au continuat sa afecteze mediul chiar dupa inchiderea activitatilor industriale, ca de exemplu Ampellum Zlatna care a poluat solul cu plumb. De asemenea, suprafete importante sunt afectate de emisiile din zona combinatelor de ingrasaminte, de pesticide, de rafinare a petrolului, precum si al combinatelor de lianti si azbociment. In cazul metalurgiei neferoase (Baia Mare, Copsa Mica, Zlatna) au fost afectate in diferite grade de continutul de metale grele si de emisia de dioxid de sulf, 198.624 ha, care produc maladii ale oamenilor si animalelor. Solurile sufera de acidifiere, care determina scaderea continutului de nutrienti. Date preliminare arata ca sunt afectate de acest tip de poluare aproximativ 319.000 ha, din care 42.600 ha sunt grav afectate. Ape sarate provenite din extractia petrolului, poluarea cu petrol. Acest tip de poluare a distrus echilibrul ecologic al solurilor si al apei freatice pe o suprafata de peste 2.500 ha, din care 1.050 ha sunt grav afectate. Apele sarate afecteaza atat flora, cat si calitatea apei potabile in zonele invecinate. Poluarea cu petrol este cauzata de spargerea conductelor sau scurgeri si afecteaza 720 ha in 4 judete inventariate (Bacau, Covasna, Gorj, Timis). Poluarea chimica mai poate fi produsa de aplicarea unor cantitati prea mari de fertilizanti minerali sau de pesticide. Acest tip de poluare s-a redus in ultimii 15 ani, ca urmare a diminuarii cantitatilor de substante utilizate. Astfel, comparativ cu anul 1986 cand cantitatea de fertilizanti minerali (N, P, K) aplicati a fost de 130 kg/ha, in anul 2004, aceasta s-a redus la circa o treime (42 kg/ha), ceea ce indica faptul ca, din acest punct de vedere, nu exista o "presiune" asupra solului. De asemenea, s-a redus suprafata pe care s-au aplicat fertilizanti organici precum si cantitatea administrata. Din analiza datelor de monitorizare a solului, se remarca, in general, o reducere a continutului de fosfor mobil din sol, care poate avea implicatii negative in obtinerea unor recolte sigure si stabile. In acelasi timp, un factor pozitiv il reprezinta reducerea cantitatilor de pesticide, de la 1,6 kg/ha arabil in anul 1994 la 0,75 kg/ha in anul 2003 si 1,27kg/ha arabil in 2005126. In concluzie, datele preliminare furnizate de ICPA arata ca aproximativ 350.000 ha sunt afectate din punctul de vedere al calitatii solului de diferite tipuri si grade de poluare, din care aproximativ 30.000 ha sunt grav afectate. In prezent, nu exista o strategie nationala privind toate siturile contaminate, ci doar o baza de date limitata la anumite categorii de situri, asa cum a fost prezentat mai sus. Un inventar complet si o strategie nationala exista doar pentru acele situri afectate de gestionarea necorespunzatoare a deseurilor municipale, miniere, medicale. Celelalte categorii de situri contaminate trebuie, astfel, investigate. 12 Potrivit datelor furnizate de MADR. Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, POS Mediu 32 In prezent, este in curs de elaborare un studiu care are ca obiectiv inventarierea siturilor contaminat. Dupa realizarea acestui inventar, se va elabora un plan de actiune pe baza unei evaluari de risc detaliate, in vederea luarii masurilor adecvate pentru inchidere sau reabilitare.