Drumuirea planimetrica - Clasificarea drumuirilor - Operatii preliminare la drumuirile planimetrice

Drumuirea planimetrica - Clasificarea drumuirilor - Operatii preliminare la drumuirile planimetrice

Avind in vedere ca distantele intre punctele de triangulatie, fiind mari, nu asigura vizibilitate la toate punctele de detaliu din teren, iar indesirea retelei nu este posibila din considerente economice, se pune problema determinarii coordonatelor unor puncte care prin amplasamentul lor sa asigure determinarea unor puncte din care sa se poata masura toate detaliile terenului; acesata tehnica se numeste metoda drumuirii. Din punct de vedere geometric, drumuirea este o linie frinta care incepe si se termina (se sprijina) pe puncte din reteaua de triangulatie de ordinele I-V, sau intre puncte ale caror coordonate au fost determinate prin intersectii. Coordonatele care se determina prin acesta metoda sunt coordonatele punctelor de fringere.

Clasificarea drumuirilor.

Clasificarea drumuirilor se poate face dupa

felul punctelor intre care se executa drumuirea:

principale, cand capetele drumuirii sunt puncte de triangulatie sau puncte determinate prin intersectii;

secundare, cand capetele drumuirii sunt puncte de triangulatie si puncte din drumuiri principale sau ambele capete sunt puncte din drumuiri principale.

forma traseului :

sprijinita la capete cu orientare initiala si orientare finala (figura 6.11a).

sprijinita la capete cu orientare initiala (figura 6.11b).

inchisa pe punctul de plecare (figura 6.12a)

drumuirea deschisa sau in vant (figura 6.12b) - este forma de drumuirea cel mai putin folosita deoarece nu asigura controlul masuratorilor.

marimea unghiurilor de frangere:

intinse, cind unghiurile de frangere sunt cuprinse intre 180^g si 220^g .

frante, cind unghiurile de frangere nu sunt cuprinse in intervalul mentionat mai sus. Aceasta clasificare este necesara numai la compensarea riguroasa a drumuirilor.

forma pe care o au:

unice,cand se desfasoara o singura drumuire sprijinita la capete;

cu punct nodal (figura 6.13), cand doua sau mai multe drumuiri se intersecteaza in unul sau mai multe puncte dupa care fiecare continua traseul sau, punctele de intretaiere numindu-se puncte nodale.

modul de determinare a lungimii laturilor:

cu laturi masurate direct, cand laturile drumuirii se masoara cu panglica sau ruleta;

cu laturi masurate indirect, cand laturile se masoara stadimetric, paralactic, electonooptic.

modul de determinare a orientarilor laturilor:

cu orientari determinate prin calcul si unghiuri orizontale masurate in teren;

cu orientari masurate in teren;

cu orientari magnetice, cand determinarea orientarilor se face folosind busola.

Operatii preliminare la drumuirile planimetrice.

Traseul drumuirilor se stabileste pe planuri scara 1:5000 sau mai mari, pe care sunt raportate punctele de triangulatie din zona. Functie de aceste puncte si de suprafata ce trebuie ridicata in plan, se aleg traseele drumuirilor care, daca lungimile laturilor de drumuire sunt masurate cu ruleta, trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

traseul sa fie cat mai aproape de linia dreapta

lungimile drumuirilor sa nu depaseasca 3000 m si in cazuri exceptionale, cind densitatea punctelor de triangulatie este mica 4000 m.

lungimea maxima a laturilor sa nu fie peste 300 m, iar cea minima sub 50 m.

lungimile laturilor sa fie aproximativ egale, iar trecerea de la laturi lungi la laturi scurte sau invers sa fie treptata

Definitivarea traseului, deci a punctelor de statie, se face la teren, in acest scop fiind necesara recunoasterea terenului. La recunoastere se vor verifica:

integritatea bornelor care marcheaza punctele de sprijin din reteaua de triangulatie sau drumuiri principale,

pozitionarea definitiva a punctelor de statie din drumuirile ce se vor efectua,

verificarea vizibilitatii efective intre punctele consecutive ale drumuirii.

La alegerea pozitiei definitive a punctelor de statie se va avea in vedere ca acestea sa asigure :

aliniamente situate in apropierea detaliilor ce se vor ridica;

marcarea definitiva cu borne sau tarusi martori de dimensiuni mai mari. Punctele astfel marcate se vor musuroi.

Cand drumuirile se executa in localitati, marcarea se va face cu tarusi metalici sau borne. In timpul masuratorilor punctele vecine se vor semnaliza astfel ca sa fie posibila materializarea directiilor din a caror diferenta sa se poata determina unghiurile orizontale intre laturile de drumuire ce converg intr-un punct;

directiile verticale se vor determina masurand inaltimea 'i' a instrumentului, iar prin efectuarea citirilor verticale la aceasta inaltime cu unghiurile verticale sau zenitale se va trece la calculul corectiei de reducere a distantelor la orizont.

Operatii de teren la drumuiri.

Masurarea laturilor drumuirii. Lungimea laturilor drumuirii se poate determina fie prin masurare directa fie prin masurare indirecta. Masurarea directa se executa cu panglici sau rulete, etalonate in prelabil. Determinarile se vor face in sensul dus si in sensul intors, in prelucrarea ulterioara folosindu-se media celor doua determinari, dupa ce fiecarei valoari masurate i-au fost aplicate corectiile pentru lungimile masurate direct. Toleranta admisa intre cele doua determinari, daca lucrarea se executa in teren plan cu panta pina la 5^g , va fi data de relatia:

[6.15]

pentru extravilan, sau:

[6.16]

pentru intravilan. Daca ecartul l T, se vor folosi la calcule lungimile medii rezultate din cele 2 determinari

[6.17]

Valorii astfel determinate pentru l i se aplica corectiile pentru lungimi masurate direct : etalonare, intindere, temperatura si reducere la orizont.

Masurarea unghiurilor de panta Deoarece unghiul de panta se masoara in ambele capete ale laturii de drumuire, pentru calculele ulterioare se va folosi media lor, adica

[6.18]

Masurarea unghiurilor orizontale. Indiferent de tipul drumuirii, se vor masura in doua pozitii ale lunetei toate unghiurile intre laturile de drumuire, precum si, acolo unde este cazul, unghiurile dintre laturile ce constituie orientarile de plecare si inchidere si laturile de drumuire. Se va folosi in calculele ulterioare valoarea medie, adica

[6.19]

Calcule si compensari la drumuiri.

Etapa include:

calculul distantelor orizontale si a diferentelor de nivel intre punctele drumuirii planimetrice (figura 6.14) :

[6.20]

calculul orientarilor intre punctele de coordonate cunoscute cu relatiile:

[6.21]

din care rezulta valorile orientarilor intre puncte de coordonate cunoscute, adica orientarea de plecare si cea de inchidere. Fiind valori calculate din coordonate, acestea vor fi considerate in etapa de compensare, valori juste, neafectate de erori.

calculul orientarilor provizorii ale laturilor de drumuire cu ajutorul unghiurilor _i masurate. Pana la aceasta etapa insa vom constata ca raportul intre orientarea directa _ij si cea inversa _ji este dat de relatia:

_ji_ij + 200^g [6.22]

la care se ajunge prelungind directia “ij” dincolo de punctul j. Cum _jieste definita ca unghiul format de directia nordului cu directia de masurat, ea se compune din orientarea directa _ij la care se adauga 200^g. Conform figurii 6.15, se pot scrie urmatoarele relatii:

[6.23]

Dar _CD rezulta si din relatiile [6.21] sub forma unei valori juste, rezultate din calcul, in timp ce valoarea obtinuta din relatiile [6.23], fiind obtinuta cu ajutorul unghiurilor masurate, va fi afectata de erori. Se poate calcula eroarea pe orientari, ca differenta intre cele doua valori:

[6.24]

Daca valoarea calculata este mai mica decat toleranta

[6.25]

unde 'p' este precizia dispozitivului de citire al teodolitului si 'n' numarul de statii de teodolit, atunci, se poate calcula corectia unitara pentru orientari, cu relatia :

[6.26]

unde n = 5 statii (A,101,102,103,C)

Calculul orientarilor compensate se face pornind de la orientarile calculate cu relatiile [6.23] la care se aplica corectia pentru orientari,c_

[6.27]

Egalitatea intre orientarea calculata din coordonate si cea transmisa cu ajutorul unghiurilor de frangere, egalitate exprimata in ultima conditie din ecuatiile [6.27] constituie un control al corectitudinii calculelor.

Cu valorile compensate ale orientarilor, asa cum rezulta din relatiile [6.27], se trece la calculul si compensarea cresterilor de coordonate. Expresiile cresterilor de coordonate sunt de forma:

x₁=d_A-101cos_A-101 y₁=d_A-101sin_A-101 h₁=d_A-101tg_A-101

x₂=d_101-102cos_101-102 y₂=d_101-102sin_101-102 h₂=d_101-102tg_101-102

x₃=d_102-103cos_102-103 y₃=d_102-103sin_102-103 h₃=d_102-103tg_102-103 [6.28]

x₄=d_103-Ccos_103-C y₄=d_103-Csin_103-C h₄=d_103-Ctg_103-C

care prin insumare conduc la relatiile:

x_A-C=d.cos y_A-C=d.sin h_A-C=d.tg 

Valorile de mai sus sunt valori eronate provenind din masuratori; valoarea justa corespunzatoare se calculeaza din diferenta coordonatelor. In acest fel se poate ajunge la valoarea erorii pe x, y, respectiv h si implicit la valoarea corectiei:

e_x=d.cos - (x_C-x_A) e_y= d.sin - (y_C-y_A) [6.30] e_h= d.tg - (H_C-H_A)

Daca valorile cresterilor de coordonate calculate se inscriu in toleranta data de relatia

[6.31]

iar cele pentru cote in toleranta data de relatia

[6.32]

se vor calcula corectiile unitare cu relatiile:

[6.33]

Prin aplicarea corectiilor in relatiile [6.28], se ajunge la cresterile de coordonate compensate :

x₁^comp=x₁+ d_A-101c_x y₁^comp= y₁+ d_A-101c_y h₁^comp= h₁+ d_A-101c_h

x₂^comp=x₂+ d _101-102c_x y₂^comp=y₂+ d_101-102c_y h₂^comp=h₂+ d_101-102c_h

x₃^comp=x₃+ d_102-103c_x y₃^comp=y₃+ d_102-103 c_y h₃^comp=h₃+ d_102-103 c_h [6.34]

x₄^comp=x₄+d_103-Cc_x y₄^comp=y₄+ d_103-Cc_y h₄^comp=h₄+ d_103-Cc_h

Pentru control se va verifica respectarea egalitatii intre suma cantitatilor corectate cu valorile omoloage determinate din coordonate.

Calculul coordonatelor absolute se face cu relatii de forma :

x₁₀₁=x_A+x₁^comp y₁₀₁=y_A+y₁^comp H₁₀₁=H_A+h₁^comp [6.35]