Politicile de dezvoltare urbana

1.Elemente generale

Initial, politicile urbane erau realizate de catre ingineri si arhitecti, accentuandu-se latura urbanistica a dezvoltarii. Incepand cu deceniul 6 al secolului XX, politicile de revitalizare urbana au condus la parasirea completa a principiilor tehnice de abordare in dauna principiilor managementului urban,

Abordarea problematicii oraselor numai din perspectiva amenajarii teirtoriului si urbanismului nu mai este de actualitate. Orasul reprezinta un complex in care componenta sociala, schimburile economice, serviciile, protectia mediului, educatia, cultura, stiinta si cercetarea sunt elemente de luat in calcul. Dezvoltarea urbana urmareste crearea bunastarii colectivitatilor urbane, prin inclobarea tuturor domeniilor si componentelor dezvoltarii locale.

Din punct de vedere administrativ, orasul devine un actor important pe scena economica nationala, avand propriile drepturi, importanta politica, pozitie in domeniile profesionale si capacitate de a se alia cu alti actori in vederea promovarii cresterii economice

In contextul actual, abordarea conceptului de „politici urbane”, trebuie facuta din cel putin trei puncte de vedere[1]:

1.din punctul de vedere al ariilor de interes, politicile urbane evidentiaza aspectele sectoriale ale locuirii, ale terenurilor urbane, dezvoltarii economice, imbunatatirii serviciilor publice, protectia mediului etc. In acest sens Legea administratiei publice locale consacra prin articolul 2, modul de responsabilizare a Administratiei Publice in circumscriptiile administrativ-teritoriale:” ea se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii si desconcentrarii serviciilor publice, eligibilitatii si responsabilitatii autoritatilor administrative locale, legalitatii, cooperarii si solidaritatii intre autoritatile administratiei publice precum si al consultarii cetatenilor, inclusiv prin referendum in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.”

din punctul de vedere al continutului, politicile urbane reprezinta orice principiu sau plan de guvernare privind problematica urbana. Enuntul lor trebuie sa se formuleze pe domenii specifice de analiza pe baza identificarii si prioritizarii problemelor urbane ce rezulta din analiza datelor, informatiilor si indicatorilor ce reflecta situatia existenta.

3.din punctul de vedere al procesului, politicile urbane reprezinta un demers ciclic, care cuprinde formularea scopurilor dezvoltarii urbane si evaluarea rezultatelor dezvoltarii, planificarea acestei dezvoltari, proiectarea si implementarea, incorporand investitiile publice si consumul .

Dezvoltarea urbana trebuie sa tina seama de o serie de principii, cum ar fi:

Principiul legalitatii

Legalitatea reprezinta un principiu fundamental care sta la baza fenomenului administrativ si caruia i se subordoneaza actiunea administratiei publice. Aceasta trebuie sa se intemeieze pe lege, care reprezinta o baza de referinta in aprecierea acesteia. Legalitatea este sinonima cu regularitatea juridica si presupune ca actiunea administratiei sa tina seama de doua elemente: obligatia de conformare fata de lege si obligatia de initiativa pentru a asigura aplicarea legii. In materie de planificare urbana legalitatea presupune respectarea cadrului normativ cu privire la amenajarea teritoriului, rpotectia mediului etc., in vederea asigurarii unei dezvoltari armonioase.

Principiul descentralizarii

Descentralizare teritoriala se distinge de descentralizarea numita tehnica sau descentralizarea prin servicii (diferentierea se fundamenteaza pe distinctia colectivitate teritoriala / stabiliment public). Numerosi autori privesc descentralizarea prin servicii ca o tehnica de gestiune administrativa apropiata de deconcentrare[2] sau ca un procedeu de gestiune a serviciilor publice deosebit de descentralizare sau deconcentrare[3]. Aceasta opozitie nu este intotdeauna determinanta in materie de descentralizare.

Descentralizarea raspunde unui spatiu geografic determinat, care inglobeaza de fapt toti administratii care se gasesc aici si permite colectivitatilor locale sa realizeze activitati diferite, incredintate prin lege pentru a administra interesele populatiilor din aceste circumscriptii.

Definim descentralizarea ca fiind acel sistem potrivit caruia administrarea intereselor locale, comunale, orasenesti sau judetene se realizeaza de catre autoritati liber alese de catre cetatenii colectivitatii respective. Avand la dispozitie, mijloace financiare proprii si beneficiind de putere autonoma de decizie, acest sistem raspunde ideii de libertate.

Autonomia locala este o forma de exprimare a principiului descentralizarii administrative. Aceasta este asociata cu stabilirea unui statut distinct al colectivitatilor locale, al autoritatilor acestora, in raport cu administratia de stat si cu autoritatile care exercita functiile acestuia in unitatile administrativ-teritoriale.

Acest principiu este legat de colectivitatile locale care, in “Carta Europeana: Exercitiul autonom al puterii locale”, adoptata de Consiliul Europei la 15.10.1985, sunt definite, tinandu-se cont de reglementarile nationale, ca fiind colectivitati locale de baza (comune, districte, departamente), dar si colectivitati regionale, in masura in care statele parti la aceasta conventie nu recurg la rezervele pe care Carta le permite.

Prin art. 4 din 'Carta Europeana: Exercitiul autonom al puterii locale”, se instituie principiul subsidiaritatii, stipulandu-se ca aceste colectivitati locale dispun, in cadrul legii, de intreaga competenta de a lua initiativa pentru orice chestiune care nu este exclusa din domeniul competentelor lor sau care nu este atribuita unei alte autoritati, ca exercitiul puterii publice trebuie, de o maniera generala, sa revina acelor autoritati care sunt cele mai apropiate de cetateni si ca puterile, competentele, incredintate colectivitatilor locale trebuie sa fie in mod normal depline si intregi.

Asadar, subsidiaritatea presupune ca accentul, greutatea, in luarea deciziilor de interes public, sa coboare cat mai spre nivelul de baza, sa nu mai constituie un monopol sau o regula pentru administratia de stat.

De aceea, regula in materie de competenta pentru satisfacerea interesului public trebuie sa o constituie autoritatile locale autonome la nivelul de baza (comuna si orasul), care sunt cele mai apropiate de nevoile cetatenilor si sunt alese de acestia, iar exceptiile trebuie sa le reprezinte autoritatile administratiei publice autonome de la nivelul intermediar si autoritatile administratiei de stat.

Potrivit art.3 din 'Carta Europeana: Exercitiul autonom al puterii locale”, prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva ale autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor publice.

Problema autonomiei locale se pune numai in statele unitare sau in statele din componenta unei federatii. In toate cazurile, autonomia locala releva gradul de independenta a colectivitatilor locale in raport cu statul din care fac parte. Ca atare, autonomia locala nu poate fi confundata cu organizarea raportului dintre statul federal si componentele acestuia. In statele federale, relatiile dintre statul federal si componentele acestuia exclud orice putere a autoritatilor federale asupra colectivitatilor locale din statele componente, controlul se manifesta numai la nivelul statelor, fiind excluse imixtiunile acestora in problemele colectivitatilor locale care dispun de autoritati proprii ce se afla sub controlul exclusiv al autoritatilor statului din care fac parte.

Principiul dezvoltarii durabile

Acest principiu a fost proclamat in cadrul “Declaratiei de la Rio” (pct.3), semnata de majoritatea statelor lumii, printre care si Romania, in cadrul Conferintei ONU pentru protectia mediului si dezvoltare din iunie 199 Conform principiului 3 al Declaratiei privind mediul inconjurator si dezvoltarea, “dreptul la dezvoltare trebuie realizat astfel incat sa satisfaca echitabil nevoile privind dezvoltarea si mediul inconjurator ale generatiilor prezente si viitoare”.

Problema cheie a dezvoltarii durabile o constituie reconcilierea intre doua aspiratii umane: necesitatea continuarii dezvoltarii economice si sociale, dar si protectia si imbunatatirea starii mediului, ca singura cale pentru bunastarea atat a generatiilor prezente, cat si a celor viitoare.

Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio, fiecare autoritate locala are obligatia de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila.

Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale, punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita, oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale, economice si de mediu. Ea trebui sa conduca la definirea de obiective, politici si actiuni la nivel local.

Principiul parteneriatului

Parteneriatul ar putea fi definit ca ,,un acord intre doua sau mai multe organisme, cu scopul realizarii unui obiectiv cu impact pozitiv asupra dezvoltarii locale si asupra pietei locale a fortei de munca”.2

In cadrul parteneriatului local este importanta relatia de asociere care se stabileste intre diferiti actori ai dezvoltarii locale. Fiecare dintre acesti actori trebuie sa cunoasca foarte bine care le sunt atributiile, contributiile si modul de patricipare la parteneriat.

Un aspect deosebit de important in ceea ce priveste succesul parteneriatului public/privat, il constituie reprezentativitatea celor doua componente. Astfel, cele doua parti care dialogheaza si pun in comun experienta, inovatie, resurse materiale, umane si financiare, trebuie sa aiba girul organizatiilor din care provin, pentru a putea sa solutioneze problemele colectivitatilor locale. Asadar, vorbim despre caracterul deschis al parteneriatului dintre cele doua sectoare (public/privat).3

Asa cum am aratat anterior, ceea ce cu siguranta putem afirma in legatura cu actorii acestor parteneriate este coeziunea si colaborarea dintre ei. Chiar daca este vorba despre entitati extrem de diferite, elementul comun tuturor participantilor este realizarea cu succes a proiectului in lucru.

Abordari privind planificarea urbana

Planificarea urbana s-a axat timp indelungat pe un singur instrument si anume planul urbanistic, dar in contextul accentuarii tendintelor de a face aplicabil principiul dezvoltarii durabile, s-a considerat ca folosirea planului strategic de dezvoltare locala si parasirea planurilor de tip master-plan ar conduce la o mai buna integrare a planificarii si gestiunii teritoriului in general cu dezvoltarea economica, sociala etc..

Un astfel de plan strategic, trebuie sa pregateasca baza geografica, economica si sociala a orasului in principal pe urmatoarele directii[4]:

Stabilirea parametrilor pentru dezvoltarea viitoare tinand cont de constrangerile topografice si considerentele de mediu – pentru o dezvoltare durabila;

Maximizarea eficientei in realizarea infrastructurii urbane, cum ar fi drumurile, canalizarea, energia electrica, apa, gazele etc.

Facilitarea coordonarii activitatilor comerciale/ business si a serviciilor publice, crearea de locuri de munca, transportul, locuintele, educatia, protectia sociala, etc.

Inlaturarea obstacolelor care blocheaza dezvoltarea economica, spatiale, sociale, etc.

Dezvoltarea urbana durabila trebuie sa fie o constanta in elaborarea strategiilor de dezvoltare locala, avandu-se in vedere principiile de la Rio de Janeiro-1992- Agenda 21 si Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila in Romania – care sustin dezvoltarea durabila si abordeaza in continutul lor directii esentiale pe care edilii locali trebuie sa le prevada, sustina si evalueze:

Protectia si promovarea sanatatii umane;

Cresterea populatiei si sanatatea ecosistemului;

Asezari umane viabile;

Dezvoltare economica responsabila;

Conservarea si gospodarirea resurselor (protectia atmosferei, gospodarirea viabila a terenurilor, combaterea despaduririlor);

Dezvoltarea montana durabila;

Dezvoltarea durabila a agriculturii;

Conservarea diversitatii biologice;

Protectia si gospodarirea apelor dulci;

Siguranta in utilizarea produselor toxice;

Gospodarirea deseurilor periculoase , radioactive si a deseurilor solide si apelor uzate orasenesti, etc.

Este de mentionat ca aderarea Romaniei in Uniunea Europeana, nu se poate face fara implementarea continutului Agendei 21 si transpunerea ei in practica prin Strategia Nationala si Strategiile Locale pentru Dezvoltare Durabila in Romania.

3. Serviciile urbane -instrumente de transpunere practica a politicilor de dezvoltare urbana

Putem defini serviciul public ca fiind activitatea realizata de catre o colectivitate (locala, regionala, nationala sau europeana, prin puterea de care aceasta dispune) sau incredintata de aceasta unui tert, prin care contribuie la realizarea sau la punerea in valoare a unui bun public sau furnizarea unui serviciu necesar tuturor (existent sau nou), care nu poate fi realizat sau prestat doar prin regulile pietei. Aceasta necesitate poate decurge dintr-un interes strategic comun sau din necesitatea de solidaritate si echitate. Activitatile specifice serviciului public contribuie la dezvoltarea durabila a comunitatii si presupun inglobarea noilor tehnologii si a proceselor manageriale pentru cresterea performantelor. Finantarea serviciilor publice se realizeaza din surse bugetare, extrabugetare, combinatii ale acestora sau se autofinanteaza.

Serviciile urbane vizeaza domenii precum:

A.Infrastructura, locuinte, transport, fond funciar, protectia mediului

Autorizare a construirii, disciplina in constructii

Cadastru si fond funciar

Protectia mediului

Administrarea spatiului locativ

Distribuirea energiei termice

Alimentare cu apa, canalizare si epurarea apelor uzate

Transportul public local de calatori

Administrarea spatiilor verzi

Salubrizarea localitatilor

Intretinerea, repararea si exploatarea drumurilor publice

Furnizarea de gaz si electricitate

Iluminatul public

B.Arta, cultura, educatie, relatii cu comunitatea

Sustinera invatamantului preuniversitar de stat

Sustinerea activitatilor culturale, educative si de tineret

Relatii cu comunitatea – cetateni, ONG-uri, asociatii de proprietari, societati comerciale

C.Asistenta sociala, sanatate, evidenta populatiei

Protectia drepturilor copiilor

Protectia persoanelor cu handicap

Protectia persoanelor fara venituri

Asistenta persoanelor varstnice

Autoritate tutelara

Administrarea de institutii sanitare

Stare civila si evidenta informatizata a personei

D.Ordinea si siguranta publica

Protectia civila

Politia comunitara

Controlul comercial

E.Activitati comerciale, colectarea impozitelor si taxelor locale, sprijinirea liberei initiative

Organizarea si functionarea pietelor agroalimentare

Exploatarea parcajelor publice

Licentierea transportului privat de calatori

Colectarea impozitelor si taxelor locale

Autorizare libera initiativa, privatizare