FORMA ACTULUI JURIDIC

FORMA ACTULUI JURIDIC

SECTIUNEA 1

DEFINITIE SI TERMINOLOGIE

Terminologie[1]

Sub aspect terminologic, mai ales in doctrina, expresia "forma actului juridic civil" este folosita in sens restrans si in sens larg:

stricto sensu, prin "forma actului juridic civil" se desemneaza tocmai moalitatea de exteriorizare a vointei juridice, care este "substanta" actului civil; acest inteles este carmuit de principiul consensualismului;

lato sensu, prin "forma actului juridic civil" se desemneaza trei cerinte de forma, si anume: 1) forma ceruta pentru insati valabilitatea actului - forma ad validitatem; 2) forma ceruta pentru probarea actului - forma ad probationem; 3) forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de alte persoane, terti.

Definitie[2]

Prin forma actului juridic civil se intelege modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

SECTIUNEA 2

PRINCIPIUL CONSENSUALISMULUI

Prin principiul consensualismului se intelege acea regula de drept potrivit caruia simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil sub aspectul formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice.[3]

Intr-o alta exprimare, principiul consensualismului poate fi definit si in sensul ca este regula de drept potrivit careia, pentru a produce efecte civile, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.[4]

Existenta principiului consensualismului este consacrata de Codul civil pentru anumite acte juridice civile, cum ar fi, spre exemplu, pentru contractele ce au ca obiect transmiterea dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale, prevazute de art. 971 C.civ., conform caruia, proprietatea sau dreptul real se transmite prin efectul consimtamantului partilor si lucrul ramane in rizico-pericolul dobanditorului, chiar daca nu i s-a facut traditiunea acestuia.

De asemenea, legea consacra expres exceptiile de la principiul consensualismului (care in esenta sunt cele trei cerinte ale formei actului juridic civil: forma ad validitatem, forma ad probationem si forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti ).

SECTIUNEA 3

CLASIFICAREA CONDITIILOR DE FORMA A ACTULUI JURIDIC CIVIL

Doua criterii pot fi folosite pentru clasificarea conditiilor de forma a actului juridic civil.

a)          Dupa consecintele nerespectarii lor, conditiile de forma se impart in:

forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic (forma ad validitatem), a carei nerespectare atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil;

forma ceruta pentru probarea actului juridic (forma ad probationem), a carei nerespectare nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci, in principiu, imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba;

forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti, a carei nerespectare, de asemenea, nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci numai sanctiunea inopozabilitatii fata de terti, acestea din urma fiind in drept sa faca abstractie (sa ignore) de actul juridic civil ce trebuie sa le fie adus la cunostinta.

b)          Dupa sursa (izvorul) lor se poate distinge intre:

forma legala, adica forma care este impusa printr-o dispozitie legala;

forma voluntara (conventionala), care este impusa de parti, iar nu de lege.

3.1. Forma ceruta ad validitatem

3.1.1. Notiune, justificare, caractere si cerinte

Notiunea formei cerute ad validitatem[5]

Prin forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil se intelege aceea conditie de valabilitate, esentiala si speciala, care consta in necesitatea indeplinirii formalittilor prestabilite de lege, in lipsa carora actul juridic civil nu s-ar putea naste in mod valabil.

Justificarea formei ad valaditatem

Instituirea, de catre lege, a formei necesare pentru insasi valabilitatea actului juridic civil tine seama de anumite ratiuni ori motive. In esenta, asemenea ratiuni sunt:

atentionarea partilor asupra importantei deosebite pe care o au anumite acte juridice, pentru patrimoniul celui ori celor care le fac; este cazul, spre pilda, al donatiei, al ipotecii conventionale;

asigurarea libertatii si certitudinii consimtamantului, cum este in cazul testamentului;

exercitarea unui control al societatii, prin organele statului, asupra actelor ce prezinta importanta juridica ce depasete interesele partilor; asa e cazul instrainarii de terenuri, ca si acela al "contractelor de societate" la infiintarea societatilor comerciale.

Desigur, in practica, ratiunile infatisate mai sus, separat, se intrepatrund.

Caracterele juridice ale formei cerute ad validitatem

Forma ceruta ad validitatem prezinta urmatoarele caracteristici:

este un element constitutiv, esential al actului juridic; in consecinta, nerespectarea lui atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil in cauza;

este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa, cu alte cuvinte, acesta forma presupune manifestarea expresa de vointa;

este exclusiva (in principiu), ceea ce inseamna ca, pentru un anumit act juridic solemn trebuie indeplinita o anumita forma, de regula, cea autentica (exceptie face testamentul).

Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem[8]

Acestea, in esenta, sunt urmatoarele:

intregul act (adica toate clauzele actului juridic civil) trebuie sa imbrace forma ceruta pentru validitatea sa, ceea ce inseamna ca, in principiu, nu este admis asa-zisul act per relationem, adica actul in care, pentru determinarea continutului sau, se face trimitere la o surso externa;

actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala, bunaoara, mandatul dat pentru incheierea unui act solemn trebuie constatat prin procura autentica, speciala;

actul care detrmina ineficienta unui act solemn trebuie, in principiu, sa imbrace si el forma speciala, solemna (exceptie face legatul, care poate fi revocat si tacit).

3.1.2. Aplicatii ale formei ad validitatem

Sunt acte juridice solemne, potrivit Codului civil, spre exemplu, urmatoarele:

donatia, conform art.813;

testamentul autentic si cel mistic, conform art. 858;

revocarea expresa a unui legat, conform art.920;

subrogatia in drepturile creditorului consimtita de catre debitor, conform art.1107;

ipoteca conventionala, conform art. 1772 etc.

Forma solemna pentru unele acte juridice este ceruta si prin alte acte normative dintre care, exempli gratia, le evocam pe cele ce urmeaza:

forma scrisa pentru contractul de arendare, ceruta de art. 3 si 6 alin. (1) si (4) din Legea nr. 36/1995;

renuntarea expresa la succesiune, pentru care se cere forma autentica, conform art. 76 alin. (4) din Legea nr. 36/1995;

forma autentica a actului constitutiv al societatii comerciale, conform art. 5 alin.(1) din Legea nr. 31/1991 etc.

Forma ceruta ad probationem

3.2.1. Consideratii generale

Definitie

Prin forma ceruta pentru probarea actului juridic civil se intelege aceea cerinta, impusa de lege sau de parti, care consta in intocmirea unui inscris cu scopul de a dovedi actul juridic civil.

Aceasta forma este justificata, pe de o parte, de importanta anumitor acte juridice civile, iar, pe de alta parte, de avantajul practic pe care ea il reprezinta, in sensul ca asigura redarea certa si fidela a continutului actului juridic civil si, prin aceasta, fie prevenirea unor eventuale litigii, fie usurarea sarcinii organului de jurisdictie in ceea ce priveste stabilirea situatiei de fapt intr-o speta determinata.

Caracteristicile formei cerute ad probationem

Caracteristicile formei cerute ad probationem sunt urmatoarele:

este obligatorie (iar nu facultativa); sub acest aspect, se aseamana cu forma ceruta ad validitatem;

nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii actului (negotium) cu alt mijloc de proba;

reprezinta, ca si forma ceruta ad validitatem, o exceptie de la principiul consensualismului, intrucat manifestarea de vointa trebuie sa imbrace forma scrisa.

Sanctiunea formei cerute ad probationem[12]

Sanctiunea nerespectarii formei cerute ad probationem nu consta in nevalabilitatea  actului, ci in imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de proba. Practic, aceasta sanctiune este o decadere din dreptul de a proba.

3.2.2. Aplicatii ale formei cerute ad probationem

Nu exista vreun text in Codul civil care sa enumere cazurile in care forma scrisa este ceruta ad probationem.

Totusi, exista o serie de dipozitii legale care fac aplicatia acestei cerinte, deosebindu-se, in aceasta privinta, doua procedee tehnico-juridice:

1. instituire formei ad probationem pentru o anume categorie de acte juridice civile, anume cele care au un obiect de o valoare mai mare decat cea prevazuta de lege (art. 1191 alin. 1 C.civ);
2. instituirea formei ad probationem, cu caracter particular, pentru anumite acte juridice, si anume:

contractul de locatiune (art. 1416 C.civ);

depozitul voluntar (art. 1597 C.civ.);

tranzactia (art. 1705 C.civ.);

contractul de sponsorizare (art. 1 alin. 2 din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificarile ulterioare);

contractul de asigurare (art. 10 din Legea nr. 135/1995) etc.

Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti

3.3.1. Notiune si justificare

Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti inseamna acele formalitati care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil si persoanelor care n-au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.

Justificarea acestei cerinte de forma a actului juridic se gaseste in ideea de protectie a tertilor, fata de eventualele efecte prejudiciabile ale unor acte juridice civile expres prevazute de lege.

Forma impusa de lege pentru opozabilitate fata de terti este obligatorie (iar nu facultativa) si are la baza indeplinirea unor formalitati prin care un anumit act juridic civil poate fi cunoscut de persoane straine de acel act (tert).

Prin nerespectarea acestei cerinte de forma, sanctiunea consta in inopozabilitatea actului juridic, adica in posibilitatea tertului interesat de a ignora actul juridic invocat de partile acestuia sau de una dintre ele impotriva sa. In consecinta, actul juridic civil produce efecte intre parti, dar este ineficace fata de tert, ceea ce practic inseamna ca partile se vad in imposibilitatea de a se putea prevala de drepturile izvorate din acel act fata de tert.

3.3.2. Aplicatii ale formei cerute pentru opozabilitate fata de terti

De lege lata sunt aplicatii ale formei cerute pentru opozabilitate fata de terti, spre exemplu:

publicitatea imobiliara prin cartile funciare, conform Legii nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare;

publicitatea constituirii gajului si a oricarei garantii reale mobiliare prin inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, conform art. 3 si art. 29 din Legea nr. 99/1999;

notificarea cesiunii de creanta, conform art. 1393 C.civ.;

inregistrarile din materia inventiilor, desenelor si modelelor industriale, conform Legii nr. 129/1992;

inegistrarea contractului de arendare la consiliul local, conform art. 1, art. 2 si art. 4 din Legea nr. 16/1994 etc.

CONCLUZII

Actul juridic civil nu este definit de legislatia noastra civila. Numeroasele formulari care circula in prezent sunt opera doctrinei, bazata pe definitia contractului din Codul nostru civil.

Se poate spune ca actul juridic civil sta la baza raportului juridic civil, intrucat numeroasele formulari ne arata ca acestea sunt "o manifestare de vointa (), savarsita in scopul de a produce efecte juridice, adica in scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice".

Actul juridic civil contine o serie de conditii, fara de care, acesta nu este valabila. Nerespectarea acestor conditii atrage, dupa caz, nulitatea absoluta, nulitatea relativa sau inopozabilitatea actului juridic civil in cauza.

Conditiile sunt atat de valabilitate, cat si de forma; ambele fiind, dupa parerea mea, la fel de importante, deoarece fara unele conditii reglementate de lege, nu am putea vorbi despre o ordine in ceea ce priveste actul juridic civil si, de asemenea, n-ar mai avea nici-o valoare juridica, fiecare compunandu-si propria forma de act juridic si respectand doar conditiile favorabile pentru el, fara a putea fi tras la raspundere.

BIBLIOGRAFIE

I.      Acte normative

1. Codul civil roman, decretat la data de 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 ianuarie 1865;
2. Proiectul noului Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009 si publicat in "Monitorul Oficial al Romaniei" Partea I, nr. 51 din 17 iulie 2009;

II. Jurisprudenta

Trib. Suprem, colegiul civil, Decizia nr. 1791 din 1966, in C.D. 1966, I;

Trib. Suprem, colegiul civil, Decizia nr.231 din 25 februarie 1958, in C.D. 1958;

III. Doctrina

Beleiu, Gheorghe, Drept civil roman, editia a XI-a, revizuita si adaugita de M. Nicolae si P. Trusca, Editura "Universul Juridic", Bucuresti, 2007;

Bodoasca, Teodor, Farcas, Augustin, Draghici, Teodora, Introducere in studiul dreptului civil, Editura "Dimitrie Cantemir", Targu-Mures, 2006;

Boroi, Gabriel,   Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura "ALL Beck", Bucuresti, 2001;

Cojocaru, Aspazia,   Drept civil. Partea generala, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 2000;

Cosma, Doru, Teoria generala a actului juridic civil, Editura  "Stiintifica", Bucuresti, 1969;

Hamangiu, C., Rossetti-Balanescu, Ion, Baicoianu, Alexandru, Tratat de drept civil roman, vol. II, Editura "All", colectia Restitutio, Bucuresti, 1996;

Ionascu, A., Drept civil. Partea generala, Editura "Didactica si Pedagogica", Bucuresti, 1963;

Lupan, Ernest, Sabau-Pop, Ioan, Tratat de drept civil roman, vol. I, Partea generala, Editura "C.H. Beck", Bucuresti, 2006;

Muresan, Mihaela, Drept civil. Partea generala, Editura "Cordial Lex", Cluj-Napoca, 1999;

Rucareanu, I., Tratat de drept civil, vol I, Partea generala, Editura "Academiei", Bucuresti, 1967;

Ungureanu, Ovidiu, Drept civil. Introducere, editia a 8-a, Editura "C.H. Beck", Bucuresti, 2007;

Vasilescu, Paul, Relativitatea actului juridic civil. Repere pentru o noua teorie generala a actului de drept privat, Editura "Rosetti", Bucuresti, 2003, p. 62