Regimul juridic al bunurilor

Prin bun se intelege o valoare economica ce este utila pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropriere sub forma dreptului patrimonial.

Termenul de bun este folosit in practica, doctrina, legislatie in doua sensuri: "stricto sensu" se desemneaza sensul definit mai sus si se poate utiliza termenul de "lucru" iar in "lato sensu" se desemneaza atat lucrul cat si dreptul patrimonial care are ca obiect acel lucru.

Intre "bunuri" si "patrimoniu" exista corelatia de la parte la intreg deoarece patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice iar dreptul patrimonial cuprinde si lucrurile asupra carora se exercita aceste drepturi si obligatii.

Bunurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:

1) In functie de natura lor si de clasificarea lor data de lege, bunurile se impart in mobile si imobile (miscatoare si nemiscatoare)

Bunurile mobile sunt urmatoarele:

a)     prin natura lor, bunurile care se pot transporta de la un loc la altul, atat cele ce se misca de sine precum sunt animalele precum si cele ce nu se pot stramuta din loc decat printr-o putere straina, precum lucrurile neinsufletite.

b)     prin determinarea legii: obligatiile si actiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cand capitalul acestor companii consta in imobile. Actiunile si interesele sunt considerate imobile pe cat timp tine asociatia.

c)     prin anticipatie acele bunuri care prin natura lor sunt imobile dar pe care partile unui act juridic le considera ca mobile in considerarea a ceea ce vor deveni; de asemenea sunt bunuri mobile fructele, recoltele neculese inca, dar instrainate prin act juridic, cu anticipatie.

Bunurile imobile sunt urmatoarele:

a)     prin natura lor: fondurile de pamant si cladirile, morile de vant sau de apa asezate pe stalpi, recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe arbori, neculese inca;

b)     prin obiectul la care se aplica: uzufructul lucrurilor imobile, servitutiile,actiunile care tind a revendica un imobil;

c)     prin destinatie: obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acelui fond sunt imobile prin destinatie: animale, instrumente agrare, semintele date arendasilor, porumbii din porumbie, lapinii tinuti pe langa casa, stupii cu roi, pestele din iaz, teascurile, caldarile, alambicurile, cazile si vasele, instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hartie si altor uzine, paiele si gunoaiele.

Sunt considerate imobile si toate efectele mobiliare pe care proprietarul le-a asezat pe fond in mod perpetuu:

- cand proprietarul a asezat pe fond in perpetuu efecte mobiliare cand acestea sunt intarite cu gips, var sau ciment sau cand ele nu se pot scoate fara a se strica sau deterioara sau fara a strica sau deteriora partea fondului catre care sunt asezate;

- oglinzile unui apartament cand parchetul pe care ele stau este una cu boaseria camerei (tablouri, ornamente);

- statuile care sunt asezate inadins chiar cand ele s-ar putea scoate fara a fi deterioarate;

- urloaiele sau tevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pamant sau la vreo casa sunt imobile si fac parte din proprietatile la care servesc.

Dupa regimul circulatiei lor juridice distingem bunuri care se afla in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil.

Sunt bunuri in circuitul civil acele bunuri care pot face obiectul actelor juridice, deci al bunurilor care pot fi dobandite ori instrainate prin act juridic. Regula o formeaza aceasta categorie de bunuri iar exceptiile sunt prevazute de lege. Din aceasta categorie fac parte bunurile ce pot circula liber, neingradit si bunuri care pot fi dobandite, detinute ori instrainate conditionat (armele, munitiile, materialele explosive, produse si substante toxice, deseuri toxice, metale si pietre pretioase si semipretioase, obiect de cult etc).

Sunt scoase din circuitul civil acele bunuri care nu pot forma obiectul actului juridic civil, deci sunt inalienabile (teritoriul Romaniei, terenurile din domeniul public).

3) Dupa modul in care sunt determinate deosebim bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera)

Sunt individual determinate acele bunuri care potrivit naturii lor sau vointei exprimata in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii, speciale.

Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. Individualizarea se face prin cantarire, masurare, numarare etc.

4) Dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile deosebim bunuri fungibile si bunuri nefungibile.

Este bun fungibil acel bun care in execuatrea unei obligatii poate fi inlocuit cu altul fara sa afecteze valabilitatea platii.

Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul, in executarea unei obligatii astfel incat debitorul nu este liberat decat prin predarea bunului datorat.

5) Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea ori instrainarea lor, distingem bunuri consumptibile si neconsumptibile

Este consumptibil acel bun care nu poate fi fara ca prin prima lui intrebuintare (constructiile, masinile, terenuri) sa nu se consume substanta.

Este neconsumptibil bunul care poate fi folosit repetat, fara ca prin aceasta sa fie necesara consumarea substantei ori instrainarea lui (banii, alimente, combustibil).

6) Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere su nefrugifere

Bunurile frugifere sunt acele bunuri care produc periodic fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe.

Bunurile nefrugifere sunt bunurile care nu au insusirea de a da nastere periodic la produse fara consumarea substantei sale.

In dreptul civil distingem trei categorii de fructe:

- fructe naturale sunt acelea pe care le produce pamantul:productia si prasila animalelor;

- fructe industriale ale unui fond sunt acelea ce se deosebesc prin cultura;

- fructe civile:chirile caselor, dobanzile sumelor exigibile, venitul rentelor, arende.

Exista o diferenta dintre fructe si producte care consta in foloasele trase dintr-un bun cu consumarea substantei sale (piatra dintr-o cariera, nisipul dintr-o albie).

Fructele naturale si industriale se obtin prin culegere iar cele civile se dobandesc zi cu zi.

7) Dupa modul cum pot fi sau nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile

Bunurile divizibile sunt acele bunuri care pot fi impartite fara sa-si schimbe prin aceasta destinatia economica (stofa) iar bunurile indivizibile sunt acele bunuri care nu pot fi impartite fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia economica.

8) Dupa corelatia dintre ele deosebim bunuri principale si accesorii

Bunurile principale sunt acele bunuri care pot fi folosite independent fara aservi la intrebuintarea altui bun. Bunurile accesorii sunt bunurile care sunt destinate sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun principal (curea pentru ceas).

9) Dupa modul lor de percepere bunurile se impart in corporale si incorporale

Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existenta materiala fiind usor perceptibile simturilor omului. Bunurile incorporabile sunt acele bunuri a caror valoare economica are o existenta ideala, abstracta finnd perceputa cu "ochii mintii".

10) Dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor deosebim bunuri sesizabile si insesizabile

Bunurile sesizabile sunt bunurile ce pot forma obiectul executarii silite a debitorului iar cele insesizabile sunt acele bunuri ce nu pot fi urmarite silit pentru plata unei datorii.