Raspunderea civila delictuala

Raspunderea civila delictuala

Potrivit art.998 Cod civil "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greaseala s-a ocazionat, a-l repara", iar art.999 Cod civil precizeaza ca: "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".

Raspunerea civila delictuala imbraca nu numai forma raspunderii pentru fapta proprie ci si alte forme de ex.: raspunderea unor categorii de persoane pentru fapta ilicita savarsita de o alta persoana.

Continutul raspunderii civile delictuale este obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat .

Raspunderea pentru fapta proprie (art.998 si art.999 Cod civil).

Pentru antrenarea acestei forme de raspundere civila se cer a fi intrunite in mod cumulativ urmatoarele cerinte:

- existenta unui prejudiciu;

- savarsirea unei fapte ilicite;

- raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;

- vinovatia celui ce a cauzat prejudiciul.

Fapta ilicita este definita ca orice fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane. Fapta ilicita poate fi actiune, inactiune, omisiune.

Actiunea este fapta ilicita a omului prin care se produce un prejudiciu prin incalcarea normei legale.

Inactiunea este fapta ilicita a omului prin care acestuia i se interzice o anumita conduita iar el o savarseste.

Omisiunea este o fapta ilcita a omului ce consta in neindeplinirea unei activitati sau neluarea unei masuri atunci cand potrivit legii aceasta trebuia intreprinsa de o anumita persoana.

Prejudiciul consta in rezultatul, in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana. Prejudiciul imbraca doua forme: material si moral.

Prejudiciul material este acela ce poate fi evaluat in bani iar cel moral nu este susceptibil de evaluare baneasca dar pentru acoperirea acestuia se acorda despagubiri.

Caracterele prejudiciului

a) cert adica este sigur atat in privinta existentei cat si in privinta posibilitatii de evaluare. Este cert si prejudiciul viitor care, desi nu s-a produs inca este sigur ca se va produce in viitor si este susceptibil de evaluare. Prejudiciul viitor nu trebuie confundat cu cel eventual care este lipsit de certitudinea producerii si nu determina acordarea de despagubiri.

b) prejudiciul sa nu fi fost reparat intrucat prin repararea acestuia se urmareste inlaturarea efectelor negative ale faptei ilicite.Referitor la cuantumul despagubirilor ce se acorda pentru acoperirea prejudiciului partile pot incheia o intelegere asupra intinderii despagubirii si modalitatilor de reparare, in caz contrar, persoana vatamata are la indemana o actiune in justitie. Prin acordarea despagubirii se urmareste repararea lui integrala care inseamna atat prejudiciul efectiv (damnum emergens) dar si beneficiul nerealizat (lucrum cessans).In stabilirea intinderii despagubirii nu se ia in considerare situatia materiala nici a victimei si nici a autorului prejudiciului. Repararea prejudiciului se face in principiu in natura iar cand nu este posibil se face prin echivalent sub forma acordarii unei despagubiri. Repararea prejudiciului prin echivalent se face fie prin acordarea unei sume globale, fie prin stabilirea unor prestatii periodice succesive cu caracter viager sau temporar.

Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu consta in legatura existenta intre fapta prin care a fost incalcata norma dreptului obiectiv si consecinta acestei incalcari, respectiv prejudiciul cauzat dreptului subiectiv al unei persoane. Astfel, intotdeauna o cauza determina producerea unui efect, iar intre acestea exista un raport cauzal, sigur, necesar.

Vinovatia celui care a cauzat prejudiciul este unica conditie de ordin subiectiv. Vinovatia mai este desemnata si prin "culpa" sau "greseala".

Autorul faptei raspunde pentru prejudiciul cauzat victimei numai daca are capacitatea de discernamant, deci sa aiba reprezentarea consecintelor faptelor sale. Vinovatia este compusa din doi factori si anume unul intelectiv care presupune un anumit nivel de cunoastere pentru intelegerea faptelor si consecintelor acestora si un factor volitiv care presupune libertatea de a lua hotararea din partea autorului prejudiciului.

Efectele obligatiilor

A. Executarea directa (in natura) a obligatiilor inseamna executarea prestatiei insasi la care s-a obligat debitorul si nu plata unui echivalent banesc in locul acestuia.

Plata Debitorul isi executa obligatia asumata prin plata care reprezinta executarea voluntara a acestei obligatii. Plata poate fi facuta de oricine, de o persoana tinuta alaturi de debitor, de o persoana pentru debitor, persoana interesata in efectuarea ei, persoana neinteresata plata facandu-se in numele debitorului.

De la principiul potrivit caruia oricine poate face plata exista doua exceptii:

- in obligatiile de a face, intuitu personae, plata nu poate fi facuta de debitorul acestei obligatii;

- daca partile au convenit ca plata sa nu fie facuta de altcineva decat de debitor.

Plata, potrivit art.1096 Cod civil, se poate face creditorului sau imputernicitului sau aceluia autorizat de justitie ori de lege sa primeasca pentru creditor. Dupa moartea creditorului, plata se face mostenitorilor care au devenit astfel, creditori. Plata se mai poate face mandatarului creditorului sau reprezentantului legal (tutore, curator) al creditorului. Plata se poate face si unui tert desemnat de instanta in cazul unei validari de poprire.

Obiectul platii Plata consta in executarea intocmai a obligatiei asumate iar creditorul potrivit art.1100 Cod civil nu poate fi silit a primi alt lucru decat acela care i se datoreaza. Plata trebuie facuta in intregime. Debitorul nu poate obliga creditorul sa primeasca o parte din datorie. Cu toate acestea se admite divizibilitatea platii daca:

a) prin conventia partilor se stabileste ca plata sa fie divizibila;

b) in cazul decesului debitorului care are mai multi mostenitori datoria se va diviza intre ei, fiecare primind o parte;

c) cand obligatia se stinge prin compensatie respectiv cand datorii reciproce se sting pana la concurenta celei mai mici dintre ele;

d) instanta acorda debitorului termen de gratie .

Data plaltii.

Plata se face atunci cand datoria a ajuns la scadenta, deci cand a devenit exigibila. La obligatiile cu executie imediata se face in momentul nasterii raportului juridic obligational, iar la obligatiile cu termen, plata este exigibila la termenul stabilit de parti.

Locul platii.

Plata trebuie sa fie facuta la locul convenit de parti, iar in caz contrar plata se efectueaza la domiciliul debitorului (plata este cherabila). Cand se face la domiciliul creditorului plata este portabila.

Imputatia platii

Cand un debitor are mai multe datorii fata de acelasi creditor intervine institutia imputatiei platii, respectiv se pune in discutie care din datorii va fi mai intai aplicata.

Dovada platii

Plata are drept efect liberarea debitorului de obligatia asumata. Remiterea (inmanarea) voluntara a titlului original facuta de creditor debitorului da proba liberatiunii, iar daca se remite voluntar o copie legalizata a titlului se presupune pana la proba contrarie remiterea de datorie sau plata. Uneori, debitorul recurge la institutia ofertei reale urmata de consemnatiune care functioneaza in ipoteza unei creante fara termen iar creditorul refuza sa primeasca plata. Debitorul in aceasta situatie il someaza pe creditor prin executor judecatoresc sa primeasca plata iar daca creditorul accepta se va intocmi un proces-verbal de catre executorul judecatoresc iar debitorul va fi liberat. Daca creditorul va refuza plata, debitorul poate conserva lucrul la dispozitia creditorului.

B. Executarea indirecta a obligatiilor.

Executarea indirecta a obligatiei inseamna dreptul creditorului de a pretinde si a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei asumate.

Despagubirile sunt de doua feluri:

a) moratorii reprezentand echivalentul prejudiciului pe care creditorul il sufera ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei.

b) compensatorii reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei. Despagubirile moratorii (penalitati de intarziere) pot fi cumulate cu executarea in natura a obligatiei dar cele compensatorii nu pot fi cumulate cu executarea pentru ca scopul acestora este de a inlocui executarea in natura a obligatiei.

Stingerea obligatiilor

A) Compensatia este modul de stingere a obligatiilor care consta in stingerea a doua obligatii reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele. Compensatia se realizeaza numai daca exista doua raporturi juridice obligationale distincte in cadrul carora aceleasi persoane sunt creditor si debitor una fata de cealalta. De ex.: A datoreaza lui B 120000 lei iar B datoreaza lui A 50000 lei.Prin compensare B urmeaza a plati lui A suma de 70000lei caci pentru diferenta a platit lui A cu creanta pe care o avea impotriva lui A.

B) Confuziunea consta in intrunirea in aceeasi persoana, atat a calitatii de debitor cat si a aceleia de creditor, in cadrul aceluiasi raport juridic obligational. De ex.: creditorul mosteneste pe debitor sau invers.

C) Darea in plata este operatia juridica prin care debitorul executa catre creditorul sau o alta prestatie decat aceea la care s-a obligat la incheierea raportului juridic obligational. Aceasta schimbare a prestatiei se face numai cu consimtamantul creditorului, conventie care intervine in momentul efectuarii platii.

D) Remiterea de datorie este renuntarea cu titlu gratuit a creditorului de a-si valorifica creanta pe care o are impotriva debitorului sau. Prin remiterea de datorie obligatia debitorului se stinge si debitorul va fi liberat de executarea ei.

E) Imposibilitatea fortuita de excutare.

Un raport juridic obligational se poate stinge si prin faptul ca executarea obligatiilor a devenit imposibila datorita unui caz fortuit sau de forta majora.

Potrivit art.1156 Cod civil pentru ca debitorul sa fie liberat prin interventia cazului fortuit sau a celui de forta majora se cere ca pieirea obiectului obligatiei sa fi avut loc fara vina debitorului si inainte de punerea in intarziere, ipoteza in care debitorul se va putea libera daca va dovedi ca lucrul ar fi pierit si in posesia creditorului.