Motivarea recursului
A. Procedura
1. Recursul procurorului. Considerentele deciziei pronuntate in apel fiind comunicate parchetului de pe langa tribunal, deci organului care a promovat calea de atac a apelului, actul de procedura se socoteste legal indeplinit catre Ministerul Public in intregul sau, fiind fara relevanta, sub aspectul discutat, care parchet avea obligatia de a motiva in termen recursul declarat. Nefiind motivat in termenul prevazut de lege, recursul declarat in cauza de parchetul de pe langa curtea de apel va fi constatat nul (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 3649/2000);
2. Prelungirea termenului de recurs. Nu poate fi primita sustinerea recurentului, in sensul ca, potrivit art. 303 alin. (5), trebuia sa i se acorde o prelungire de 15 zile pentru asi motiva recursul, intrucat acest aspect trebuia invocat de recurent la depunerea recursului, lucru ce nu a fost facut, astfel ca recursul apare ca fiind nul, deoarece nu a fost motivat in termen (C.A. Suceava, sectia civila, decizia nr. 41/1999);
3. Repunere in termen.
Imprejurarea ca recurentul, din cauza starii de sanatate,
nu sa putut prezenta in fata instantei nu poate impiedica aplicarea
dispozitiilor art. 303 alin. (1) si art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Daca se considera impiedicat de o imprejurare mai presus de vointa sa
de a indeplini actul de procedura in termen legal, recurentul avea
posibilitatea de a cere repunerea in termenul de motivare a recursului, urmand
ca instanta sa aprecieze daca erau indeplinite conditiile
art. 103 C. proc. civ. Intrucat recurentul nu a uzat de aceasta
posibilitate, decizia contestata este corecta, neputand fi
desfiintata pe calea contestatiei in anulare (
4. Exceptia de tardivitate. Desi
atat exceptia de tardivitate a declararii recursului, cat si cea
de nulitate a recursului intemeiata pe dispozitiile art. 306 alin.
(1) C. proc. civ. sunt exceptii de procedura cu caracter peremptoriu,
totusi solutionarea exceptiei de tardivitate a actului de
procedura se impune inaintea celei de nulitate (
5. Motive formulate tardiv. Atat timp cat instanta nu sia insusit motivele de casare formulate tardiv, ele nu formeaza obiect de dezbatere contradictorie (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 698/1956, in C.D. 1956, p. 298);
B. Recurs nemotivat
6. Motivare necorespunzatoare. 1) A motiva recursul inseamna, pe de o parte, aratarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevazute de art. 304 C. proc. civ., dar si dezvoltarea acestuia, in sensul formularii unor critici privind modul de judecata al instantei, raportat la motivul de recurs invocat.
Numai indicarea gresita a motivelor de recurs obliga instanta la o incadrare corecta a acestora, in conditiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligatie nefiind stabilita in sarcina instantei in situatia in care recurentul nu indica niciun motiv de recurs din cele prevazute de art. 304 C. proc. civ.
In cauza, recurenta nu sa conformat dispozitiilor inscrise in art. 3021 si art. 304 C. proc. civ., intrucat, in declaratia de recurs, nu a indicat vreun motiv din cele prevazute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputand fi incadrate in vreunul din motivele de nelegalitate expres si limitativ prevazute de lege (C.A. Ploiesti, sectia civila, decizia nr. 813/2005, in Jurisprudenta pe 2005, p. 61);
2)
Afirmatia generala conform careia decizia atacata este
nelegala si netemeinica, fara aratarea motivelor
de casare sau modificare si dezvoltarea lor, asa cum cere art. 303 alin.
(3) C. proc. civ. [dispozitie preluata, in reglementarea
actuala, in art. 3021 alin. (1) lit. c) - n.a.], nu
reprezinta o motivare in sensul procedural al termenului (
3)
Simpla exprimare a nemultumirii fata de solutia
pronuntata, cu solicitarea de a se face o noua judecata "in
lumina hotararii primei instante", nu permite instantei de
recurs o cenzurare a deciziei tribunalului. In consecinta,
vazand ca in speta nu este posibila o incadrare a motivelor
de recurs in dispozitiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivaleaza
cu o nemotivare a caii de atac, se constata nulitatea recursului (
4)
Este nul recursul ce se constituie intro insiruire de afirmatii si
sustineri nestructurate din punct de vedere juridic si care nu se pot
incadra in niciunul din motivele de casare prevazute de art. 304 (
5) Este nula cererea de recurs in care se indica motivul prevazut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. care nu mai poate fi analizat, fiind abrogat la data promovarii deciziei si cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., fara insa a se preciza care a fost mijlocul de aparare sau dovada administrate ce erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii si asupra carora nu sar fi pronuntat instanta de apel. De asemenea, criticile formulate de recurent nu fac posibila incadrarea lor in celelalte cazuri prevazute de art. 304 C. proc. civ., neconstituind motive argumentate juridic in raport de considerentele pentru care tribunalul a adoptat solutia de respingere a apelului (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 515/2002);
Nota: Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 10 nu mai exista in actuala reglementare, ca urmare a abrogarii acestuia prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000. El va continua, totusi, sa fie analizat daca a fost invocat prin cereri de recurs formulate impotriva unor hotarari pronuntate anterior abrogarii;
6)
Intrucat motivele de recurs formulate nu pot fi incadrate in niciunul din
cazurile prevazute de art. 304 C. proc. civ. in actuala reglementare,
sanctiunea care intervine nu poate fi decat aceea a nulitatii
recursului in conditiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. (
7)
Recurentul nu a indicat si dezvoltat nici unul din cazurile de casare sau
modificare prevazute de dispozitiile art. 304 C. proc. civ., conform
dispozitiilor art. 303 alin. (3) C. proc. civ. [dispozitie
preluata, in reglementarea actuala, in art. 3021 alin. (1)
lit. c) - n.a.], iar criticile formulate nu fac posibila incadrarea
lor in vreunul din motivele legale prevazute de art. 304 C. proc. civ.,
vizand exclusiv modul in care instanta a stabilit situatia de fapt in
functie de probele administrate. Aceste critici nu mai pot face insa
obiectul analizei instantei de recurs, in conditiile in care motivul
prevazut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. era abrogat la data
pronuntarii deciziei (
7. Motive depuse tardiv. 1) Deoarece motivele de recurs conform textelor legale indicate nu au fost cuprinse in cererea de declarare a recursului si nici nu sau depus la dosar in termen de 15 zile de la comunicarea hotararii si fata de faptul ca prin motivarea recursului depusa in ziua termenului de judecata nu au fost invocate motive de ordine publica, recursul este nul (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 375/2002);
2) Sentinta a fost comunicata reclamantei la data de 15.01.2004, motivele de recurs au fost depuse la Curtea de apel la data de 16.05.2005, cu depasirea termenului pentru depunerea acestor motive prevazut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Critica recurentei referitoare la culpa instantei de fond, care a indicat in hotarare in mod gresit calea de atac a apelului in loc de recurs, nu a putut fi primita, deoarece calea de atac este data de lege si nu de judecator, iar, pe de alta parte, recurenta nu a dovedit ca a fost impiedicata printro imprejurare mai presus de vointa ei sa depuna in termen motivele de recurs, pentru a deveni aplicabile prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la repunerea in termenul de exercitare a caii de atac.
In baza prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 301 alin. (1) si 303 alin. (1) C. proc. civ. [dispozitie preluata, in reglementarea actuala, in art. 3021 alin. (1) lit. c) - n.a.], instanta a constatat nulitatea recursului (C.A. Oradea, sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 203/2005, in C.P.J. 2005, p. 98).
Nota: In speta, recurenta sa aparat fata de exceptia nulitatii recursului invocata de instanta prin aceea ca in sentinta atacata i sa indicat drept cale de atac apelul.
Este corect ceea ce a retinut instanta de recurs, in sensul ca, indiferent de ce se consemneaza in hotarare, calea de atac este cea prevazuta de lege.
Cu toate acestea, in ultima perioada de timp, datorita deselor modificari legislative sau controverselor pe marginea anumitor texte din Codul de procedura, identificarea caii de atac nu a fost intotdeauna simpla ori evidenta.
Credem ca in astfel de situatii, cand chiar instantele au dificultati ori puncte de vedere diferite cu privire la identificarea caii de atac ce se poate exercita, este exagerat sa fie sanctionata partea care, procedand la exercitarea unei cai de atac indicate de instanta a carei hotarare o ataca, se conformeaza dispozitiilor legale referitoare la termenul de motivare a acestei cai de atac, si nu celor referitoare la calea de atac recalificata de instanta de control judiciar.
A se vedea si Nota de la Decizia Curtii Constitutionale nr. 209/2006, supra, speta nr. 6 de la art. 303, precum si Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului acolo invocata.
8. Lipsa motivarii. Daca recursul nu a fost motivat prin declaratia de recurs, cu aratarea motivelor de casare, trebuie ca motivele de casare sa fie depuse obligatoriu in termenul de 15 zile de la comunicarea hotararii. In cazul in care dispozitia imperativa a legii nu este indeplinita si nu se ivesc motive de ordine publica care sa fie puse in discutia partilor din oficiu, conform art. 306 C. proc. civ., instanta este obligata sa constate nulitatea recursului (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 383/1996, in B.J. Baza de date);
II. Motive de ordine publica
9. Alcatuirea instantei. Solutionarea cauzei de catre o instanta care
nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale constituie
motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. si,
intrucat este un motiv de ordine publica, poate fi invocat si din
oficiu (
10. Calitatea procesuala.
Instanta poate invoca din oficiu motivul suplimentar de recurs, de ordine
publica, al lipsei calitatii procesuale pasive a
recurenteiparate (
11. Tardivitatea apelului. Tardivitatea unui apel poate fi propusa si discutata pentru prima oara in recurs, fiind de ordine publica (Cas. III, 29 ianuarie 1913, Em. Dan, Codul adnotat, p. 465, nr. 128);
12. Prescriptia dreptului la actiune. Recurentiiparati invoca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, nesolutionata de instantele anterioare, exceptie de ordine publica ce poate fi invocata si din oficiu in orice faza procesuala, drept motiv de recurs de ordine publica.
Curtea constata ca, nefiind vorba despre o exceptie referitoare la judecata recursului, ci un motiv de recurs, considerat de ordine publica si intemeiat pe o exceptie de fond, urmeaza a se pronunta asupra acestui motiv odata cu celelalte motive (I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, incheierea din 6 octombrie 2006, nepublicata);
13. Necesitatea verificarilor de fapt. Desi motivul de casare este de ordine publica, deci chestiunea poate fi ridicata pentru prima data in fata instantei de recurs, intrucat examinarea acestui motiv ar necesita verificari de fapt, motivul de casare este respins (Cas. III, decizia nr. 112/25 ianuarie 1937, in Jurisprudenta Generala 1937, p. 818, nr. 946; Cas. I, decizia nr. 582/12 aprilie 1937, in Jurisprudenta Generala 1937, p. 1018, nr. 1193).
Nota: Motivul de casare va fi insa cercetat in fond, daca examinarea acestuia urmeaza a se face in temeiul probelor existente la dosar, precum si al inscrisurilor noi;
14. Motive de ordine privata. 1) Motivul de casare invocat peste termenul legal, referitor la
nelegalitatea procedurii de citare a apelantilor pentru termenul cand sa
judecat apelul, nu poate fi analizat intrucat nu constituie un motiv de ordine
publica, motiv pentru care, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,
sa poata fi invocat si din oficiu de instanta (
2) Motivul de casare intemeiat pe o nulitate relativa nu poate fi invocat din oficiu de catre instanta de recurs (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 220/1978, R.R.D. nr. 7/1978, p. 45);
III. Constitutionalitate
15. Accesul liber la justitie. Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. este constitutional in raport cu prevederile art. 21 din Constitutie. Conform modificarii Codului de procedura civila prin O.G. nr. 13/1998, hotararea ce se comunica partilor nu continea considerentele, iar partea nemultumita putea exercita calea de atac a recursului in termen de 15 zile. Dupa exercitarea recursului, partii ii erau comunicate considerentele, pentru a avea la dispozitie un alt termen, distinct, de 15 zile, pentru motivarea caii de atac. Prin dispozitiile art. II din O.U.G. nr. 290/2000, a fost abrogata O.G. nr. 13/1998, iar in alin. (3) al acestui articol sa stabilit ca "Hotararile judecatoresti pronuntate anterior datei intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, in ceea ce priveste redactarea si comunicarea acestora, raman supuse dispozitiilor legale aplicabile la data pronuntarii lor". Rezulta ca legiuitorul a consacrat expres principiul potrivit caruia hotararile judecatoresti sunt supuse legii in vigoare la data pronuntarii lor, in ceea ce priveste conditiile de fond si de forma. Pe cale de consecinta logica, caile de atac, termenele de exercitare si consecintele nerespectarii acestora sunt supuse aceleiasi legi, intrucat depind in mod necesar de modul de redactare si comunicare a hotararilor ce constituie obiectul cailor de atac 1). Rezulta de aici ca este inexacta sustinerea autorului exceptiei, conform careia conflictul de legi ar fi dus la imposibilitatea obiectiva de motivare a recursului. Sanctiunea nulitatii recursului nu ingradeste in nici un fel accesul la justitie, ci reprezinta o concretizare a prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie (C.C., Decizia nr. 327/2001, M. Of. nr. 21 din 16 ianuarie 2002).
Nota: A se vedea si Nota la Decizia nr. 209/2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 303 si art. 306 alin. (1) C. proc. civ., supra, la art. 303, speta nr. 6.
16. Dreptul la un proces echitabil. Dreptul la aparare. Dispozitiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) si ale art. 24. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a retinut ca aceasta are in vedere neaplicarea in materia recursului - atunci cand este singura cale de atac - a dispozitiilor art. 287 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., potrivit carora motivele de fapt si de drept pe care se intemeieaza apelul si dovezile invocate in sustinerea sa pot fi enuntate pana la prima zi de infatisare. Or, imprejurarea ca recursul constituie singura cale de atac impotriva unei hotarari judecatoresti nu impune, in mod necesar, aplicarea prevederilor referitoare la termenul de motivare in materia apelului, iar neaplicarea acestora nu ofera temei criticii de neconstitutionalitate privind incalcarea dreptului la un proces echitabil si a dreptului la aparare.
Solutia astfel adoptata se inscrie in cadrul competentei conferite legiuitorului prin art. 126 alin. (2) din Constitutie, de a reglementa procedura de judecata, inclusiv caile de atac impotriva hotararilor pronuntate de instante, constituind optiunea suverana a acestuia, care, in speta, nu releva niciun fine de neconstitutionalitate.
Drept urmare, Curtea nu poate sa constate, asa cum solicita autorul exceptiei, incidenta dispozitiilor art. 287 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., in locul celor ale art. 306 alin. (1) din acelasi cod. Ca atare, exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, a fost respinsa ca inadmisibila (C.C., Decizia nr. 475/2005, M. Of. nr. 958 din 28 octombrie 2005. In acelasi sens: Decizia nr. 352/2006, M. Of. nr. 455 din 25 mai 2006).
Art. 307. 1) Abrogat.
Art. 308. 2) (1) Presedintele instantei, dupa ce va constata ca procedura de comunicare a hotararii a fost indeplinita, va fixa termen de judecata si va dispune citarea partilor si comunicarea motivelor de recurs.
(2) Intimatul este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata.
(3) 3) Abrogat.
(4) 4) Abrogat.
(5) 5) Abrogat.
1. Comunicarea hotararii. Legea prevede ca termenul de judecata se va soroci numai dupa ce hotararea atacata cu recurs a fost comunicata. Ratiunea aceste prevederi este aceea ca toate recursurile declarate sa fie judecate impreuna, evitanduse pronuntarea unor solutii contradictorii (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 182/1978, in C.D. 1978, p. 271);
2. Recursuri declarate. Instanta de recurs trebuie sa verifice daca nu au declarat recurs mai multe parti, pentru ca in acest caz ele trebuie solutionate deodata, in asa fel incat sa se evite pronuntarea unor hotarari contradictorii (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 5/1973, in C.D. 1973, p. 323).
Sectiunea a II-a. Judecarea recursului si efectele casarii
Art. 309. (1) 1) Presedintele va da cuvantul partilor dupa citirea raportului. 2)
(2) Procurorul vorbeste cel din urma, afara de cazul cand este parte principala sau recurent.
Dupa strigarea pricinii, daca procedura de citare este legal indeplinita si nu exista alt motiv de amanare, judecata recursului incepe prin citirea raportului, daca este cazul. Se rezolva apoi exceptiile procesuale care fac inutila cercetarea in fond a recursului. Daca nu se invoca exceptii procesuale sau daca ele sunt respinse, se da cuvantul partilor, mai intai recurentului, apoi intimatului si, daca este cazul, procurorului. Cand recursul a fost introdus de catre procuror, acesta va avea cuvantul primul, apoi partea in favoarea careia a exercitat calea de atac si la sfarsit intimatul.
Recurentul va dezvolta oral motivele de casare depuse in termen, iar intimatul va raspunde acestor motive. Instanta de recurs poate invoca din oficiu motive de recurs de ordine publica, situatie in care acestea vor fi puse in dezbaterea partilor. Invocarea acestor motive din oficiu trebuie facuta cu respectarea cadrului procesual fixat prin cererea de recurs, atat in privinta partilor, cat si a capetelor de cerere solutionate prin hotarare. Hotararea recurata este irevocabila si trece in puterea lucrului judecat in ceea ce priveste partile de la judecata in fond care nu au fost atrase la judecata in recurs, ori a capetelor de cerere ce nu au fost atacate, in masura in care natura raportului juridic sau legea nu permite o extindere a efectelor admiterii recursului la partile care nu au declarat recurs, ori daca solutia data capatului de cerere atacat nu influenteaza si solutia data asupra celorlalte capete de cerere.
Insa, instanta de recurs nu poate sa invoce din oficiu un motiv de casare de ordine publica, daca acesta ar necesita verificari de fapt, incompatibile cu structura recursului. Asadar, eventualul motiv de recurs ar putea fi invocat din oficiu numai daca rezolvarea acestuia ar urma sa se faca in baza probelor aflate la dosar, eventual si a inscrisurilor noi.
Instanta, solutionand recursul, nu rejudeca pricina in fond, ci controleaza hotararea recurata, in raport de motivele de casare invocate de recurent, eventual de cele ridicate din oficiu de instanta. S-a pus problema de a sti daca instanta de recurs este obligata sa examineze toate motivele de casare invocate, in situatia in care unul singur ar fi suficient pentru admiterea integrala a recursului. S-a aratat ca raspunsul ar trebui sa fie negativ, deoarece, la rejudecarea fondului dupa casare pot fi examinate si problemele invocate prin motivele de recurs ramase nesolutionate (art. 315 alin. final C. proc. civ. dispune ca dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata; 'a fortiori', se va tine seama si de motivele invocate prin cererea de recurs si a caror cercetare devenise inutila, in considerarea solutiei de casare totala). Este recomandabil sa se exercite controlul cat mai in adancime, retinandu-se toate greselile savarsite de catre instanta a carei hotarare a fost atacata, mai ales in cazurile in care urmeaza sa se pronunte casarea cu trimitere, in asa fel incat sa se dea indrumari complete instantei care va rejudeca, evitandu-se insa pronuntarea unor solutii prin care se limiteaza dreptul de apreciere si libertatea de miscare ale instantei de trimitere. Daca ar urma sa se pronunte respingerea sau admiterea numai in parte a recursului, instanta de recurs este obligata sa examineze toate motivele de casare invocate in termen de catre recurent, in caz contrar, hotararea instantei de recurs fiind susceptibila de exercitiul contestatiei in anulare pentru cel de-al doilea motiv prevazut de art. 318 C. proc. civ. Instanta de recurs nu este insa obligata sa raspunda fiecarui argument folosit de recurent in dezvoltarea motivului de casare invocat, ci poate sa grupeze aceste argumente, pentru a raspunde printr-un considerent comun. BR
Art. 310. Daca nu se dovedeste, la prima zi de infatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau daca aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut in termen.
Art. 311. (1) Hotararea casata nu are nicio putere.
(2) Actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel.
In art.
. In cazul casarii partiale, textul nu se aplica decat in ceea ce priveste partea din hotarare care a fost casata, deoarece cealalta parte din hotarare a trecut irevocabil in puterea lucrului judecat. Articolul mentionat nu este insa foarte clar. El pune problema intoarcerii executarii (pentru ipoteza in care hotararea recurata a fost pusa in executare silita), dar nu arata modalitatile in care poate avea loc intoarcererea executarii (cerere separata sau chiar instanta care a casat hotararea urmeaza sa dispuna si intoarcererea executarii). BR
I. Procedura
1. Hotarare casata. Fata de faptul ca, asa cum o spune art. 311 C. proc. civ., hotararea casata nu are nicio putere, retinerea de catre tribunal a existentei autoritatii de lucru judecat este gresita, motiv pentru care, Curtea, in temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. urmeaza sa admita recursul declarat de catre reclamant, sa caseze decizia civila recurata si sa trimita cauza Tribunalului pentru rejudecarea apelului (C.A. Timisoara, sectia civila, decizia nr. 1652/2005, in B.J. 2005, p. 249);
2. Intoarcerea executarii. 1) Cauza actiunii in restituire o constituie hotararea judecatoreasca de achitare, prin care sa inlaturat masura confiscarii, situatie in care sunt aplicabile prevederile art. 311 C. proc. civ. care reglementeaza intoarcerea executarii (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 143/2000, in B.J. Baza de date);
2) In cazul in care reclamantul nu urmareste sa obtina de la stat despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnarii nedrepte a tatalui sau, ci pretinde contravaloarea bunurilor confiscate, avand ca fundament al cererii hotararea de achitare si de inlaturare a pedepsei complementare a confiscarii averii, nu sunt aplicabile prevederile art. 504 C. proc. pen. si nici cele ale Legii nr. 10/2001, ci temeiul juridic al actiunii il constituie dispozitiile art. 311 si 4041 C. proc. civ., care reglementeaza intoarcerea executarii (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 516/2003, in B.J. Baza de date);
II. Constitutionalitate
3. Principiul separatiei puterilor in stat. Art. 311 C. proc. civ. este constitutional in raport cu principiul separatiei puterilor in stat. Drept consecinta a art. 125 alin. (3) [art. 126 alin. (2) in urma republicarii - n.a.] din Constitutie, reglementarea efectelor casarii hotararii judecatoresti asupra actelor de executare a acesteia este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Faptul ca textul criticat prevede ca actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei hotarari judecatoresti casate sunt desfiintate de drept este consecinta imprejurarii ca hotararea judecatoreasca, investita cu formula executorie, care a devenit astfel titlu executoriu, a fost desfiintata ca urmare a solutionarii unei cai de atac.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca puterea judecatoreasca ar incalca prerogativele Presedintelui Romaniei in numele caruia sa dispus prin formula executorie aducerea la indeplinire a prevederilor hotararii judecatoresti, aceasta este neintemeiata, deoarece, daca hotararea este desfiintata de o instanta judecatoreasca, formula executorie ramane fara obiect, iar actele de executare nu isi mai au justificare. De asemenea, este de retinut ca desfiintarea efectelor actelor de executare, in cazul casarii hotararii, este dispusa prin lege si se produce de drept. Or, legea este obligatorie atat pentru instanta de judecata, cat si pentru autoritatile din sfera puterii executive (C.C., Decizia nr. 209/1999, M. Of. nr. 76 din 21 februarie 2000).
Art. 312. 1) (1) Instanta poate admite recursul, il poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.
(2) In caz de admitere a recursului, hotararea atacata poate fi modificata sau casata, in tot sau in parte.
(3) 1) Modificarea hotararii atacate se pronunta pentru motivele prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevazute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5, precum si in toate cazurile in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului sau modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi. Daca sunt gasite intemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanta de recurs va casa in intregime hotararea atacata pentru a se asigura o judecata unitara.
(4) In caz de casare, curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina in fond, fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop.
(5) Cu toate acestea, in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata sa facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad.
(6) In caz de casare a hotararii atacate pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 3, instanta va trimite dosarul spre judecare instantei judecatoresti competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila.
(7) Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze pricina in prima instanta sau in apel, va casa hotararea recurata si va solutiona cauza potrivit competentei sale.
Doctrina
V.M. Ciobanu, G. Boroi, M. Nicolae, Modificarile aduse Codului de procedura civila prin O.U.G. nr. 138/2000, in Dreptul nr. 1/2001, p. 3; Gh. Buta, O.U.G. nr. 58/2003 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, in R.D.C. nr. 78/2003, p. 140; I. Les, Noile modificari aduse Codului de procedura civila prin O.U.G. nr. 58/2003, in Dreptul nr. 10/2003, p. 5; T.C. Briciu, Comentariu asupra modificarilor aduse Codului de procedura civila prin O.U.G. nr. 58/2003, in C.J. nr. 8/2003, p. 14; S. Spinei, Argumente pentru reconsiderarea calificarii recursului ca si cale de atac de reformare si pentru introducerea in clasificari a categoriei cailor de atac de anulare, in C.J. nr. 2/2006, p. 72.
Cat priveste admisibilitatea interventiei voluntare principale in cadrul rejudecarii fondului dupa casare, se disting urmatoarele situatii: daca s‑a casat cu retinere, cererea este inadmisibila, indiferent ca a fost recurata o hotarare pronuntata in apel sau o sentinta nesupusa apelului; in cazul casarii cu trimitere la instanta de apel care a pronuntat hotararea recurata sau la instanta de apel competenta, cererea intervenientului voluntar principal poate fi primita numai cu acordul partilor, solutia justificandu‑se prin aceea ca, intr‑o astfel de ipoteza, rejudecarea fondului echivaleaza cu o judecata in apel, fiind deci guvernata de dispozitiile legale din materia apelului; in cazul in care casarea cu trimitere s‑a facut pentru necompetenta atat a instantei de apel, cat si a primei instante, rejudecarea fondului dupa casare echivaleaza cu o judecata in prima instanta, asa incat cererea de interventie voluntara principala poate fi depusa pana la inchiderea dezbaterilor; aceasta din urma solutie isi gaseste aplicare si atunci cand s‑a casat cu trimitere intr‑o pricina in care, potrivit legii, hotararea primei instante nu este supusa apelului. BC 67-68
Dupa incheierea dezbaterilor contradictorii, instanta se retrage in camera de consiliu si delibereaza asupra motivelor invocate de recurent sau ridicate de ea din oficiu, dupa care va pronuntat hotararea, in sedinta publica.
Instanta de recurs poate respinge recursul, mentinand hotararea atacata, ori poate admite recursul, casand total sau partial hotararea recurata.
In cazul in care motivele de casare invocate de catre recurent sunt neintemeiate, iar instanta nu a gasit alte motive de ordine publica, pe care sa le ridice din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat. In baza altor texte legale sau principii generale, recursul mai poate fi respins ca tardiv introdus (in acest caz, hotararea devine irevocabila pe data expirarii termenului de recurs), ca inadmisibil (de exemplu, in situatia in care recursul este exercitat omisso medio, deci impotriva unei hotarari de prima instanta ce nu a fost apelata - hotararea respectiva devine irevocabila o data cu expirarea termenului de apel; in cazul in care recursul este exercitat de partea care a achiestat, prin executarea de bunavoie sau prin renuntarea la recurs, la hotararea instantei de apel), ca fiind introdus de o persoana fara calitate procesuala (de exemplu, recursul declarat de o persoana care nu a participat la judecata in apel, chiar daca a fost parte la judecata in prima instanta), anulat ca neregulat introdus, ca netimbrat sau insuficient timbrat, ori ca fiind introdus de o persoana care nu si-a justificat calitatea de reprezentant al partii; in materie de divort, recursul reclamantului imporiva hotararii prin care s-a respins cererea se va respinge ca nesustinut, daca la judecata se prezinta numai paratul (art. 619 alin. 2 C. proc. civ.), recursul intervenientului accesoriu se va respinge ca neavenit, daca partea in favoarea careia a intervenit nu a facut si ea recurs (art. 56 C. proc. civ.); de asemenea, instanta mai poate constata perimarea recursului.
Solutia admiterii recursului intervine in cazul in care cel putin unul dintre motivele de casare invocate de catre recurent este gasit intemeiat, eventual unul dintre motivele de ordine publica ridicate din oficiu de instanta si puse in discutia partilor. In caz de admitere a recursului, se va dispune casarea hotararii atacate.
Casarea poate fi totala, atunci cand vizeaza intreaga hotarare atacata, referindu-se la toate aspectele pricinii deduse judecatii si la toate partile din proces, ori partiala, daca se desfiinteaza numai o parte din hotararea atacata, sub aspectul capetelor de cerere solutionate (casare partiala obiectiva) sau se desfiinteaza hotararea atacata numai in raport de unele dintre partile din proces, in cazul coparticiparii procesuale (casare partiala subiectiva). Distinctia intre casarea totala si casarea partiala prezinta interes pentru stabilirea limitelor in care se va face rejudecarea fondului dupa casare. In practica insa, instanta de recurs, in frecvente cazuri, nu precizeaza in dispozitivul hotararii daca este vorba despre o casare totala sau partiala. Acest lucru se va stabili prin examinarea motivelor de casare si a considerentelor deciziei prin care s-a admis recursul. Daca motivele se refera la toate aspectele hotararii recurate si din considerentele deciziei de casare rezulta ca ele au fost gasite intemeiate, casarea este totala. Cand motivele vizeaza numai unele aspecte ale hotararii (sau instanta de recurs a admis numai motive care se refera la o parte din hotararea atacata) si nu au fost invocate din oficiu alte motive de ordine publica (privitoare la toate aspectele hotararii), casarea este partiala, hotararea fiind desfiintata numai sub aspectele criticate prin motivele admise. Din punctul de vedere al instantei care va rejudeca fondul dupa casare, se distinge intre casarea cu retinere si casarea cu trimitere.
Casarea cu retinere constituie regula pentru curtile de apel si tribunale, iar casarea cu trimitere este regula pentru Curtea Suprema de Justitie.
Potrivit art. 312 C. proc. civ., curtile de apel si tribunalele, in caz de casare, vor judeca pricina in fond. In cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad. In cazul casarii pentru lipsa de competenta, cauza se trimite spre rejudecare instantei competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii. Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze pricina in prima instanta sau in apel, aceasta, casand hotararea recurata, va solutiona cauza potrivit competentei sale.
Asadar, curtile de apel si tribunalele caseaza cu trimitere in urmatoarele situatii:
- cand instanta a carei hotarare a fost recurata a rezolvat pricina fara a intra in cercetarea fondului. Solutia se justifica pe considerentul ca, in caz contrar, s-ar rapi partilor un grad de jurisdictie (de altfel, pentru o asemenea ipoteza si in cazul apelului se desfiinteaza hotararea apelata, iar pricina se trimite spre rejudecare primei instante).
Aceasta situatie se poate ivi daca instanta de apel (respectiv, prima instanta, in cazul hotararilor nesusceptibile de apel) a admis o exceptie procesuala peremptorie, precum lipsa de calitate procesuala sau de capacitate procesuala, lipsa de interes a cererii de apel, prescriptia extinctiva, puterea de lucru judecat, anularea cererii ca netimbrata, pentru vicii de forma, ca fiind introdusa de o persoana ce nu a justificat calitatea de reprezentant, anularea apelului ca neregulat introdus, respingerea apelului ca inadmisibil sau ca tardiv, declinarea competentei, ori, daca s-a luat act, in mod gresit, ca reclamantul a renuntat la judecata sau la dreptul pretins. In practica, exista tendinta de a se extinde aceasta solutie si la situatii ce nu cad sub incidenta ei (de exemplu, cand nu a fost legal constituit completul de judecata, daca exista contradictie intre minuta si dispozitiv - in acest din urma caz nici nu s-ar impune casarea, nulitatea putandu-se acoperi prin refacererea dispozitivului, in sensul minutei etc.), desi regula este casarea cu retinere, ceea ce inseamna ca trimiterea se va face numai in cazurile in care efectiv instanta nu a intrat in cercetarea fondului. Daca insa instanta de fond a solutionat pricina in baza altui temei juridic decat cel invocat de parte si fara a-l pune in dezbatere, aceasta situatie echivaleaza cu nerezolvarea fondului, impunandu-se casarea cu trimitere, deoarece, desi in fata instantei de fond s-au administrat probe, iar instanta s-a pronuntat atat in drept, cat si in fapt, acestea nu s-au facut in considerarea temeiului juridic invocat de parte, asa incat, cererea ei nu a fost solutionata in fond;
- cand judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului. Legea cere ca partea sa nu fi fost legal citata la ambele termene si ca ea sa fi lipsit la ambele termene prevazute de lege, ipoteza in care se poate aprecia ca partea prejudiciata nu a beneficiat de un grad de jurisdictie.
Aceasta solutie nu se mai pronunta daca lipsa de citare sau citarea nelegala priveste un organ care, potrivit legii, trebuie ascultat de instanta de fond. In acest caz, casarea se face cu retinere, deoarece nu se poate pretinde incalcarea dublului grad de jurisdictie, din moment ce organul respectiv nu este parte in proces. De exemplu, daca instanta de recurs constata ca, intr-un proces de divort in care s-a cerut si incredintarea copiilor minori, autoritatea tutelara nu a fost citata, va casa cu retinere si va dispune citarea ei.
Daca partea a fost legal citata la administrarea probelor, insa nu a fost legal citata la dezbaterea fondului (de exemplu, s-a considerat ca are termenul in cunostinta, desi exista una din imprejurarile prevazute de art. 153 alin. 2 C. proc. civ.) si a lipsit la acest termen, casarea se face cu retinere. Aceeasi este solutia si atunci cand partea a fost regulat citata la dezbaterea fondului, ea avand posibilitatea sa invoce neregularitatea administrarii probelor. Daca insa partea a invocat aceasta neregularitate, insa instanta i-a respins in mod nejustificat cererea, se va casa cu trimitere.
In literatura si in practica sunt si solutii in sensul ca se poate dispune casarea cu trimitere chiar daca nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la citare priveste numai unul din momentele la care se refera legea, solutii care nu pot fi primite fata de redactarea textului de lege mai sus-mentionat.
In practica si in doctrina s-a pus problema de a sti care va fi instanta de trimitere, in cazul in care instanta de casare a fost investita cu solutionarea recursului prin stramutarea pricinii si s-a decis ca se va trimite cauza spre rejudecare unei instante din circumscriptia instantei care a casat, iar nu instantei a carei hotarare a fost casata;
- in situatia in care instanta care a pronuntat hotararea recurata nu era competenta, se va casa cu trimitere spre rejudecare la instanta competenta sau la un alt organ cu activitate jurisdictionala, competent potrivit legii. Daca insa instanta de recurs apreciaza ca, in speta, ar fi competent un organ fara activitate jurisdictionala, dupa ce va casa hotararea atacata, va respinge cererea ca inadmisibila, iar cand competenta ar apartine unui organ de jurisdictie dintr-un alt stat, cererea va fi respinsa ca nefiind de competenta instantelor romane.
BR
I. Procedura
1. Solidaritate. 1) In cazul in care a fost admis recursul unuia dintre codebitorii solidari, instanta de recurs trebuie sa extinda efectele favorabile ale hotararii si asupra celorlalti codebitori solidari, chiar daca nu au declarat recurs sau daca recursul lor a fost respins ca tardiv (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1870/1960, in C.D. 1960, p. 388);
2) Prin expresia acte de procedura, folosita in alin. (2) al art. 48 C. proc. civ., trebuie sa se inteleaga orice acte facute in cursul si in cadrul procesului civil, atat de catre instanta de judecata sau de organele auxiliare ale acesteia, cat si de ceilalti coparticipanti la proces, in legatura cu activitatea lor procesuala, in care se cuprinde si cererea de exercitare a unei cai de atac. Prin urmare, in situatia debitorilor solidari sau a creditorilor solidari, intrucat hotararea poate sa priveasca in aceeasi masura pe toti coparticipantii la proces, exercitarea caii de atac a recursului de catre unul dintre ei va folosi si celorlalti, in sensul ca efectele admiterii recursului se vor extinde si asupra partilor care nu au declarat recurs. De asemenea, pentru identitate de motive, efectele admiterii recursului se vor extinde si asupra coparticipantilor care exercitasera calea de atac, dar recursul acestora fusese respins fara a fi solutionat in fond, de exemplu, ca tardiv, netimbrat, neregulat introdus etc. (Trib. Suprem, Plen, decizia de indrumare nr. 9/1962, in C.D. 19521965, p. 298)
2. Lipsa de interes. 1) Pentru exercitarea recursului, trebuie indeplinite conditiile generale necesare pentru exercitiul actiunii civile, deoarece activitatea juridica nu poate fi initiata si intretinuta fara justificarea unui interes. Intrucat paratul a obtinut castig de cauza in fata instantei de fond si a instantei de apel, nu justifica interes in promovarea recursului, asa incat cererea sa va fi respinsa ca inadmisibila (C.A. Bucuresti, sectia a IIIa civila, decizia nr. 2809/2000);
2) Intrucat, prin nepronuntarea asupra exceptiei invocate de cealalta parte, intervenientul a carui cerere a fost admisa nu a suferit niciun prejudiciu, acesta nu justifica interesul in promovarea caii de atac, ceea ce atrage respingerea recursului ca efect al a admiterii exceptiei lipsei de interes (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 1080/2001);
3) Chiar daca a omis sa se pronunte expres asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul local al Municipiului B., curtea de apel a rezolvat problema litigioasa a cadrului procesual intrun mod favorabil recurentului.
Astfel, a interpretat vointa partilor exprimata prin cererea de chemare in judecata ca fiind aceea de a se judeca in contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate dobandit asupra imobilului prin expropriere si a identificat pe acest titular ca fiind Municipiul B., reprezentat in judecata prin primarul general.
Instanta de trimitere va fi tinuta de dezlegarea data acestei probleme de drept - cu privire la care nu sa declarat recurs, intrand in puterea lucrului judecat - si va judeca cererea de chemare in judecata in contradictoriu cu Municipiul B., si nu cu Consiliul local al Municipiului B., motiv pentru care nu se impune admiterea recursului si modificarea deciziei.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca lipsit de interes (I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 1975/2007);
Drept la recurs. 1) Daca partea a facut doua capete de cerere deosebite si instanta de apel a admis numai unul, iar pe celalalt la respins si daca partea a cerut si obtinut executarea deciziei numai in ceea ce priveste capatul de cerere admis, in asemenea imprejurari nu se poate zice ca dansa a fost de acord cu acea decizie si ca, prin urmare, nu mai poate face recurs in contra ei in ce priveste capatul de cerere respins (Cas. III, 24 februarie 1910, Em. Dan, Codul adnotat, p. 466467, nr. 2);
2) Daca partea contestatoare, in urma respingerii contestatiei pe care a facuto la executarea unei sentinte, a cerut si obtinut cautiunea pe care o depusese cu ocazia contestatiei, din acest fapt nu rezulta ca ea a achiesat la decizia curtii de apel, care respinsese apelul indreptat in contra sentintei de respingere a contestatiei si ca, prin urmare, nu mai are dreptul de a face recurs in contra acelei decizii (Cas. III, 3 octombrie 1905, Em. Dan, Codul adnotat, p. 467, nr. 7).
4. Retragerea recursului. Instanta de recurs va lua act de retragerea recursului, in pofida opozitiei intimatului, nefiind aplicabile dispozitiile art. 246 C. proc. civ., care se refera la cererea de chemare in judecata si prevad ca, dupa ce sa intrat in dezbaterea fondului, este necesara invoirea celeilalte parti. Retragandusi recursul, recurenta achieseaza la hotararea instantei de apel, hotarare la care si intimatul a achiesat, neformuland recurs impotriva acesteia. In aceste conditii, atitudinea sa de a solicita continuarea judecatii apare ca fiind pur sicanatoare (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 1204/1999);
II. Modificarea/casarea hotararii
Casare totala. 1) In cazul in care din dispozitivul deciziei rezulta ca hotararile atacate cu recurs au fost casate, dispunanduse rejudecarea cauzei, in lipsa altor precizari in sensul ca se mentin anumite dispozitii ale hotararii anterioare sau ca sa dispus casarea numai cu privire la latura penala, instanta de trimitere nu este indreptatita sa constate ca prima hotarare a fost casata numai sub un anumit aspect. Este deci indiferent faptul ca motivarea casarii se refera numai la anumite aspecte ale cauzei, astfel incat casarea urmeaza a se considera totala, si nu doar partiala, atat in ce priveste latura penala, cat si cea civila (Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 1391/1982, in C.D. 1982, p. 234);
2) Atunci cand recursul a fost admis pe baza unui singur motiv, fara a se mai examina celelalte, ca fiind inutile, casarea este totala, punanduse in discutia partilor intreg fondul procesului (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1484/1956, in C.D. 1956, p. 288);
6. Modificare/casare partiala. In cazul in care instanta a respins actiunea, iar ca urmare a acestei solutii a constatat ca cererea reconventionala a devenit lipsita de obiect si a respinso ca atare, instanta de recurs, admitand recursul si modificand hotararea atacata in sensul admiterii, este obligata sa caseze hotararea in partea privitoare la cererea reconventionala si sa trimita dosarul la instanta de fond pentru rejudecarea acestei cereri (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2126/1975, in C.D. 1975, p. 244);
Casarea cu retinere/trimitere. Daca prin depunerea inscrisurilor noi nu se lamuresc raporturile juridice dintre parti si apare necesitatea de a se administra noi probe, instanta de recurs caseaza hotararea atacata si, dupa caz, retine cauza spre a o rejudeca in fond sau o trimite pentru rejudecare, in conditiile art. 312 C. proc. civ. (Trib. Suprem, Plen, decizia de indrumare nr. 11/1960, in C.D. 19521965, p. 290292);
A. Casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare
8. Necercetarea fondului. 1)
Necercetarea fondului nu constituie motiv de recurs de sine statator.
Incidenta art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atrage modificarea hotararii
atacate, insa cand motivul de recurs aratat se bazeaza pe
necercetarea fondului, intervine casarea acesteia (
2)
Tribunalul, statuand in mod gresit ca nu sunt incidente
dispozitiile art. IV din Legea nr. 169/1997, nu a cercetat motivele de
fond ale apelului, asa incat, in baza art. 304 pct. 9 si art. 312
alin. (5) C. proc. civ., curtea va casa decizia si va trimite cauza spre
rejudecare aceluiasi tribunal (
3)
Intrucat tribunalul a solutionat cauza fara a intra in
cercetarea fondului, conform art. 312 alin. (5), coroborat cu art. 304 pct. 7
C. proc. civ., recursul este admis, se caseaza decizia si se trimite
cauza spre rejudecare aceluiasi tribunal, aceasta pentru a nu lipsi
partile de un grad de jurisdictie (
4) In cazul in care, in apel, tribunalul a respins actiunea in revendicare pe cale de exceptie, cu motivarea ca nu a fost introdusa de toti mostenitorii aflati in indiviziune, iar in recurs sa constatat ca, potrivit certificatului de mostenitor, numai reclamantii au acceptat succesiunea, astfel ca numai ei au calitate procesuala activa, asa cum corect a retinut judecatoria, este incidenta casarea deciziei cu trimitere la instanta de apel (C.A. Craiova, sectia civila, decizia nr. 674/1998);
5) In cazul in care litigiul a fost solutionat in sensul ca actiunea a fost respinsa, constatanduse prescris dreptul la actiune, instanta, chiar daca a administrat probe, nu a cercetat cauza in fond, ci sa marginit sa faca doar verificari limitate la acest aspect. Intro atare situatie, daca hotararea este casata, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat instanta a rezolvato fara a intra in fondul litigiului (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2268/1974, in I.G. Mihuta, Repertoriu II, p. 392, nr. 210);
6) In cazul in care prima instanta a respins actiunea in stabilirea paternitatii pentru motivul ca a fost introdusa peste termenul de un an de la data nasterii copilului, fara sa se fi preocupat de stabilirea datei la care a incetat convietuirea dintre mama si pretinsul tata, desi in actiune se invocase continuarea convietuirii dupa nasterea copilului, iar martorii confirmasera aceasta imprejurare, casarea hotararii se face cu trimitere in vederea rejudecarii la aceeasi instanta (Trib. Jud. Ilfov, sectia civila, decizia nr. 240/1971, cu nota de L. Militaru, in R.R.D. nr. 5/1972, p. 134);
7) In cazul cand litigiul a fost rezolvat in sensul ca sa respins actiunea, constatanduse existenta puterii lucrului judecat sau prescrierea dreptului la actiune, instanta, chiar daca a administrat probe, nu a cercetat cauza in fond, ci a facut numai verificari limitate la aspectele legate de cele doua probleme. In aceasta situatie, daca hotararea pronuntata pe aceste temeiuri este casata, se impune trimiterea cauzei primei instante spre rejudecare, intrucat aceasta a rezolvat procesul fara solutionarea in fond a litigiului. Aceasta solutie este conforma principiului celor doua grade de jurisdictie, realizanduse astfel o judecata completa de catre cele doua instante (Trib. Suprem, Plen, decizia de indrumare nr. 21/1961, in C.D. 19521965, p. 297).
Nota: Solutia trebuie actualizata in raport cu obiectul recursului, deci referirea la hotararea primei instante trebuie inteleasa ca vizand hotararea instantei de apel sau, in acele cazuri in care dreptul de apel este suprimat, hotararea pronuntata in prima si ultima instanta.
Daca nici prima instanta si nici instanta de apel nu au cercetat fondul, actuala reglementare din art. 297 alin. (1) C. proc. civ. prevede trimiterea spre rejudecare la prima instanta;
9. Citare nelegala. 1) Apelul a fost anulat ca netimbrat, in conditiile in care apelantii nu au fost legal citati, neavand cunostinta de termenul fixat de tribunal pentru judecarea apelului, ceea ce atrage casarea deciziei in temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. si trimiterea cauzei spre rejudecare (C.A. Suceava, sectia civila, decizia nr. 108/1999);
2)
Apelanta este prejudiciata, fiind citata cu mentiunea ca
procesul are un alt obiect decat cel care a fost judecat - in conditiile
in care apelanta avea pe rol mai multe procese si libertatea de a alege la
care sa se prezinte si la care nu - ceea ce atrage nulitatea
hotararii de anulare a apelului ca netimbrat, conform art. 105 alin. (2) si
art. 106 C. proc. civ., si admiterea recursului in temeiul art. 304 pct. 5
C. proc. civ., cu aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc. civ., in sensul
trimiterii cauzei spre rejudecare la acelasi tribunal (
10. Apel netimbrat. Desi
motivul de recurs formulat in baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este intemeiat
si atrage casarea deciziei, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. (3)
C. proc. civ., nu se poate face aplicarea art. 312 alin. (4) C. proc. civ.,
deoarece instanta de apel a solutionat litigiul in mod gresit pe
exceptia netimbrarii, fara a intra in cercetarea fondului.
Astfel, se face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., in
sensul ca se admite recursul, se caseaza decizia tribunalului si
se trimite cauza spre rejudecare aceluiasi tribunal (
11. Apel tardiv. Desi
prin cererea de recurs recurenta critica decizia tribunalului si
pentru motive ce vizeaza fondul cauzei, intrucat apelul a fost respins ca
tardiv declarat, in recurs are relevanta numai critica vizand acest
aspect, deoarece solutionarea gresita a exceptiei de
tardivitate atrage, potrivit art. 312 C. proc. civ., casarea cu trimiterea
cauzei spre rejudecare, iar solutionarea corecta a exceptiei
impiedica cercetarea celorlalte motive ce vizeaza fondul cauzei (
12. Apel. Decizie nemotivata. 1) Decizia atacata cu recurs nu este motivata, lipsa ce echivaleaza cu nesolutionarea fondului, asa incat se impune casarea solutiei si trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului apelului (C.A. Suceava, sectia civila, decizia nr. 325/1999).
Nota: In actuala reglementare, pentru nemotivarea hotararii recurate, art. 312 alin. (3) nu prevede casarea, ci modificarea hotararii atacate. A se vedea supra, nota de la speta nr. 43. 3) de la art. 304;
2)
Atunci cand instanta de apel a aratat ca apelul nu este fondat si
la respins, fara a preciza considerentele pentru care la considerat
neintemeiat si fara a raspunde nici unuia din motivele de
apel formulate de apelantareclamanta, in baza art. 304 pct. 7 si
art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se caseaza decizia recurata,
trimitanduse cauza spre rejudecarea apelului la acelasi tribunal,
deoarece instanta a carei hotarare este recurata a
solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului (
13. Pronuntare extra petita. In cazul in care se constata ca prima instanta sa pronuntat in posesoriu, desi actiunea are caracter petitoriu, instanta de recurs caseaza hotararea cu trimitere la aceeasi instanta, pentru a se solutiona cauza potrivit obiectului si caracterului actiunii (Trib. Jud. Dolj, sectia civila, decizia nr. 186/1970, cu note de N.I. Schiopu, P.G. Armasu, L. Stoenescu, in R.R.D. nr. 12/1971, p. 129);
14. Renuntare la judecata. In cazul in care prima instanta a luat act de renuntarea reclamantului la actiune (cerere) fata de unul dintre parati, iar aceasta renuntare se considera a fi nelegala in raport cu prevederile art. 246 alin. (4) C. proc. civ., potrivit carora renuntarea la judecata nu se poate face decat cu invoirea celeilalte parti, instanta de recurs trebuie sa caseze cu trimitere spre rejudecare, iar nu sa retina si sa rezolve ea litigiul, deoarece intro atare situatie ar incalca principiul celor doua grade de jurisdictie (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1112/1969, in C.D. 1969, p. 247);
15. Proba inadmisibila in recurs. Instanta de apel a nesocotit dispozitii legale (art. 13
din Legea nr. 18/1991), fiind incident motivul de recurs prevazut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ. Totodata, intrucat expertiza agricola
efectuata in cauza, stabilind loturile prin luarea in considerare a
trei mostenitori si fara o evaluare distincta a
diferitelor parcele si tarlale, nu permite instantei de recurs
realizarea unei partajari prin reconsiderarea loturilor, rezulta
ca pentru transarea fondului pretentiilor dintre parti
in raport de cele stabilite in faza recursului trebuie sa se dispuna
casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare instantei de apel.
Pentru pronuntarea acestei solutii, se va avea in vedere, pe
langa motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., faptul ca este necesara efectuarea unei expertize agricole -
proba care, in raport de dispozitiile art. 305 C. proc. civ., nu
poate fi administrata in recurs (
B. Casare cu retinerea cauzei spre rejudecare
16. Competenta instantei de recurs. Atunci cand judecatoria rezolva o cerere de revizuire, intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu incalcarea competentei materiale, tribunalul, investit cu judecarea recursului, are obligatia sa constate ca este singurul competent sa solutioneze pricina in prima instanta, sa caseze hotararea recurata si sa solutioneze cauza potrivit competentei sale, nefiind indreptatit sa decline competenta judecarii recursului in favoarea curtii de apel (art. 312 alin. ultim C. proc. civ.) (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 2416/1995, in B.J. Baza de date);
17. Rejudecare. Hotararea
cuprinde dispozitii contradictorii, deoarece recunoasterea dreptului
de servitute, in modalitatea stabilita de catre instanta nu
face posibila si obligarea paratului la refacerea stresinilor.
Fata de cele mentionate, hotararea atacata este
nula, in baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanta a
admis doua cereri incompatibile, prejudiciul suferit de recurent fiind
acela ca, desi in mod formal a castigat procesul, dreptul
recunoscut
III. Constitutionalitate
18. Garantii procesuale. Art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 305 C. proc. civ., este constitutional in raport cu dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie. Limitarea admisibilitatii probelor noi in recurs numai la inscrisuri si stabilirea regulii potrivit careia in caz de casare curtile de apel si tribunalele vor judeca pricina in fond, nu sunt de natura sa duca la concluzia ca aceste prevederi legale ar contraveni principiului constitutional al statului de drept. Partile au posibilitatea sa ceara instantelor de fond toate probele care pot duce la dezlegarea pricinii (art. 167), iar in apel instanta va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea altor probe, daca le considera necesare pentru solutionarea cauzei (art. 295). Limitarea posibilitatilor de administrare a probelor noi in recurs este rationala si necesara in organizarea sistemului cailor de atac atat pentru asigurarea cerintelor de celeritate (prevazute, de altfel, si de art. 6 pct. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului, sub forma de "termen rezonabil"), cat si pentru stimularea partilor din proces pentru a fi diligente in formularea cererilor de probe si in administrarea acestora in faza judecatii in fond si in cea a apelului, in scopul solutionarii litigiului aflat in aceste faze.
De asemenea, tot in scopul asigurarii conditiilor de solutionare a proceselor intrun timp cat mai scurt a fost instituita regula generala prevazuta la art. 312 alin. (4) C. proc. civ. Legiuitorul a considerat ca numai in cazurile prevazute la alin. (5) si (6) ale art. 312 cauza se trimite spre rejudecare. In aceste cazuri casarea cu trimitere se justifica pentru a se asigura respectarea tuturor garantiilor procesuale privind judecata in fond, precum si parcurgerea in mod real a gradelor de jurisdictie prevazute de lege (C.C., decizia nr. 234/2001, M. Of. nr. 558 din 7 septembrie 2001).
Art. 313. Inalta Curte de Casatie si Justitie, in caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotararea casata ori, atunci cand interesele bunei administrari a justitiei o cer, altei instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii pentru lipsa de competenta, cand trimite cauza instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii.
1. Buna administrare a justitiei. Pentru ca instanta suprema sa ia masura trimiterii cauzei spre rejudecare altei instante decat cea care a pronuntat hotararea casata, nu este necesar sa se formuleze cerere de stramutare, ci se procedeaza astfel atunci cand se considera ca o cer interesele bunei administrari a justitiei. Drept urmare, nu se poate cere revizuirea unei decizii a Curtii Supreme de Justitie, pe motiv ca instanta, dispunand trimiterea cauzei spre solutionare unei alte instante, sar fi pronuntat asupra unui capat de cerere care nu a format obiectul recursului extraordinar, astfel ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 2636/1994, in B.J. Baza de date).
Art. 314. Inalta Curte de Casatie si Justitie hotaraste asupra fondului pricinii in toate cazurile in care caseaza hotararea atacata numai in scopul aplicarii corecte a legii la imprejurari de fapt ce au fost deplin stabilite.
De la aceasta regula, art. 314 C. proc. civ. prevede o exceptie, (in acest caz, executarea deciziei Curtii Supreme de Justitie se va face de prima instanta de fond). Dispozitia legala este logica, deoarece, intr-o asemenea ipoteza, casarea cu trimitere ar fi o solutie strict formala si inutila, pentru ca, prin definitie, nu mai este necesara administrarea de probe, situatia de fapt fiind corect stabilita, iar numai norma juridica a fost aplicata necorespunzator. BR
Art. 315. (1) 1) In caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
(2) Cand hotararea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reincepe de la actul anulat.
(3) Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata.
(4) 2) La judecarea recursului, precum si la rejudecarea procesului dupa casarea hotararii de catre instanta de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Doctrina
C. Stefanita, Neagravarea situatiei in propria cale de atac in procesul civil, in Dreptul nr. 6/2005, p. 99; M.N. Costin, C. M. Costin, Unele aspecte privind aplicarea art. 315 raportat la art. 24 C. proc. civ., in R.D.C. nr. 6/2006, p. 79.
In ceea ce priveste exercitarea recursului, daca instanta de apel (sau prima instanta intr‑o materie in care hotararea nu este supusa apelului) a admis atat cererea principala, cat si cererea de chemare in garantie formulata de paratul de la prima instanta, recursul chematului in garantie, daca nu priveste exclusiv raportul de garantie, va repune in discutie si cererea principala, astfel incat efectele admiterii lui se vor extinde si fata de cel ce a formulat cererea de chemare in garantie, chiar daca acesta nu a declarat recurs. De asemenea, daca in urma admiterii recursului celui care a formulat cererea de chemare in garantie, se va respinge cererea principala, efectele admiterii recursului se vor extinde si asupra chematului in garantie, chiar daca acesta din urma nu a declarat recurs. Daca insa, initial, instanta de apel a respins cererea principala si, pe cale de consecinta, cererea de chemare in garantie a paratului de la prima instanta a fost respinsa ca lipsita de obiect sau de interes, iar recursul reclamantului de la prima instanta se admite, cu ocazia judecarii fondului dupa casare, instanta trebuie sa repuna in discutie si cererea de chemare in garantie [un argument de text in sprijinul acestei solutii l‑ar constitui art. 315 alin. (3) C. proc. civ., care dispune ca, dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata]. BC 93
Mai mult, in cazul casarii, problemele de drept dezlegate de instanta de recurs sunt obligatorii pentru judecatorii fondului (art. 315 alin. 1 C. proc. civ.), ceea ce inseamna ca, daca s-ar casa cu trimitere, instanta care rejudeca fondul pricinii nu ar avea altceva de facut decat sa reproduca, in cuprinsul propriei hotarari, cele deja stabilite de catre instanta de recurs.
Se ridica problema de a sti care este sfera de aplicare a textului mentionat, intrucat acesta ar fi susceptibil si de o interpretare extensiva (avem in vedere si solutia ce a existat in reglementarea anterioara, potrivit careia, in caz de admitere a recursului, se putea modifica hotararea recurata, daca faptele au fost bine stabilite, dar s-a facut o aplicare gresita a legii sau daca solutia era in contrazicere cu faptele stabilite si, in ambele cazuri, nu era necesara administrarea de probe noi, solutie care nu a mai fost insa mentinuta in reglementarea actuala). In primul rand, Curtea Suprema de Justitie va casa cu retinere in acele situatii in care instanta care a pronuntat hotararea atacata a stabilit corect imprejurarile de fapt ale spetei, dar a aplicat gresit legea, ceea ce inseamna ca nu are loc o reapreciere a situatiei de fapt, ci doar o 'aplicare mecanica' a legii la faptele stabilite de catre instanta de fond, de exemplu, atunci cand instanta de apel, in mod gresit, s-a pronuntat asupra fondului pretentiilor deduse judecatii, desi trebuia sa respinga apelul in temeiul unei exceptii procesuale peremptorii (ca tardiv introdus, ca inadmisibil, anulat ca neregulat introdus etc.) sau trebuia sa constate ca a operat prescriptia extinctiva, ca exista putere de lucru judecat, ca era inadmisibila cererea de chemare in judecata etc., ori daca instanta de fond a incalcat principiul disponibilitatii, dand mai mult decat s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut. Instanta suprema urmeaza a casa cu retinere si atunci cand solutia din dispozitivul hotararii este in contradictie cu faptele corect stabilite in considerentele acestei hotarari, in sensul ca din probele administrate rezulta o anumita solutie, la care se face referire in motivare, insa, in dispozitiv, instanta s-a oprit la solutia contrara (spre exemplu, analizandu-se materialul probator se arata, in considerente, ca pretentia spusa judecatii este intemeiata, dar, in dispozitiv, se respinge cererea ca neintemeiata).
In ipotezele mentionate pana acum, nu este necesara o reapreciere a probelor administrate de instanta de fond. Daca, pentru rejudecarea fondului dupa casare, ar fi nevoie sa se reaprecieze situatia de fapt, chiar daca nu ar trebui sa se mai administreze alte probe, ni se pare ca ar urma sa se caseze cu trimitere, fata de redactarea textului, care vorbeste de 'imprejurari de fapt ce au fost deplin stabilite'. Aceeasi este solutia si in cazul in care recursul a fost admis in baza inscrisurilor noi, ce pot fi produse direct in recurs, deoarece situatia de fapt nu mai corespunde celei stabilite de catre instanta de fond. Insa, in ambele situatii, solutia de a se casa cu trimitere prezinta inconveniente practice, pentru justitiabili, fiind mai util ca instanta sa se pronunte asupra fondului. In alte cuvinte, daca instanta suprema, reverificand si reapreciind probele administrate, eventual cu ajutorul inscrisurilor noi, ajunge la o constatare proprie a situatiei de fapt, contrara celei stabilite de instanta a carei hotarare a fost recurata, nu ar putea sa stabileasca o noua situatie de fapt pe baza careia sa se pronunte pe fond, ci va casa cu trimitere, desi pentru instanta care rejudeca fondul dupa casare sunt obligatorii numai dezlegarile pe care instanta de recurs le-a dat problemelor de drept, stabilirea situatiei de fapt ramanand la libera apreciere a instantei de fond. Se mai observa ca problema se pune in legatura cu acele motive de recurs ce vizeaza mai mult netemeinicia hotararii recurate si cu privire la care (cel putin pentru unele dintre ele) se poate pune sub semnul intrebarii insasi necesitatea existentei lor printre motivele de casare (de exemplu, daca instanta nu s-a pronuntat asupra unei dovezi administrative, care era hotaratoare pentru dezlegarea pricinii, urmeaza a se stabili o alta situatie de fapt, deci se va casa cu trimitere; cand hotararea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor administrate, desi ar fi suficienta o reapreciere a probelor aflate la dosar, se va casa cu trimitere; acelasi fel de casare va dispune instanta suprema si atunci cand instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, chiar daca, la rejudecarea fondului, ar urma sa se faca o simpla calificare a actului juridic, in baza probelor deja administrate; cand hotararea atacata nu are o motivare corespunzatoare, inseamna ca situatia de fapt nu este corect stabilita si, deci, instanta suprema va casa cu trimitere, desi, pentru o astfel de neregularitate procedurala, daca solutia pe fond este justa, solutia cea mai practica ar fi aceea de a substitui considerentele gresite cu unele corecte).
O a doua exceptie de la regula potrivit careia Curtea Suprema de Justitie caseaza cu trimitere este prevazuta de art. 15 alin. 2 din Legea nr. 29/1990. In materia contenciosului administrativ, 'in cazul admiterii recursului, Curtea Suprema de Justitie, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond'. Textul nu face nici o distinctie, astfel incat el se aplica si atunci cand pentru rejudecarea fondului dupa casare este necesara administrarea de probe noi, ceea ce reprezinta o situatie cu totul de exceptie in ceea ce priveste administrarea de noi mijloace de proba, indiferent de felul lor, de catre instanta suprema. Totusi, se poate discuta daca prevederea legala mentionata isi gaseste aplicare si in cazul cand prima instanta (curtea de apel) nu a rezolvat litigiul pe fond sau partea nu a fost legal citata si nici prezenta pe tot parcursul judecatii finalizata cu hotararea ce ulterior a fost casata, ori cand recursul a fost admis pe motiv de necompetenta. Cel putin in primele doua ipoteze s-ar impune raspunsul negativ, deoarece, in caz contrar, s-ar rapi partii un grad de jurisdictie. Aceeasi ar trebui sa fie solutia si atunci cand competenta de prima instanta ar apartine tribunalului, iar nu curtii de apel. BR
Dupa casarea hotararii recurate, urmeaza sa se rejudece pricina in fond. Judecarea fondului dupa casare se face dupa aceleasi norme de procedura care se aplica la judecata inaintea instantelor de fond, fie de catre instanta de recurs, in cazul casarii cu retinere, fie de catre instanta care a pronuntat hotararea recurata sau de o alta instanta de acelasi grad, in cazul casarii cu trimitere (daca hotararea a fost casata pentru necompetenta, judecata fondului dupa casare va fi facuta de catre instanta competenta).
Cat priveste compunerea completului care rejudeca fondul dupa casare, trebuie distins dupa cum casarea s-a facut cu retinere sau cu trimitere. In primul caz, rejudecarea fondului o poate realiza chiar completul care s-a pronuntat asupra recursului (judecatorii respectivi nefiind incompatibili, deoarece cazurile de incompatibilitate, care sunt prevazute de art. 24 C. proc. civ., sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin analogie) sau un complet format din alti judecatori (insa, printre acesti judecatori nu poate figura si cel care a pronuntat hotararea ce a fost casata, deoarece, potrivit art. 24 alin. 1 teza a doua C. proc. civ., el este incompatibil; ipoteza presupune ca dupa pronuntarea hotararii recurate, judecatorul respectiv a fost avansat la instanta ierarhic superioara). In cazul casarii cu trimitere la aceeasi instanta care a pronuntat hotararea casata, judecata se va face de un complet format din alti judecatori decat cei care au pronuntat hotararea ce a fost desfiintata, intrucat acestia din urma sunt incompatibili.
Limitele rejudecarii fondului sunt determinate de felul casarii, dupa cum aceasta este totala sau partiala. In cazul casarii totale, pricina se rejudeca in intregime, iar cand casarea este numai partiala, se rejudeca numai partea desfiintata, restul hotararii fiind in puterea lucrului judecat.
Asadar, in cazul casarii partiale, instanta care rejudeca fondul are un camp de judecata mai restrans, retragandu-se din obiectivul instantei acele capete de cerere si acele probleme care au ramas rezolvate irevocabil. Spre exemplu, cand casarea priveste numai cererea reconventionala sau cererea de chemare in garantie, nu se mai poate cerceta din nou cererea principala; nu mai pot fi puse in discutie nici acele probleme care au format obiectul unor exceptii respinse si in privinta carora recursul a fost, de asemenea, respins, precum exceptia de prescriptie, puterea de lucru judecat, necompetenta etc.; intr-un proces de partaj, daca decizia de casare nu afecteaza si incheierea de admitere in principiu, nu se va mai da o noua incheiere de acest fel.
Intimatul din recurs are insa posibilitatea sa reitereze acele exceptii care ii fusesera respinse de instanta de fond a carei hotarare a fost ulterior casata, deoarece el castigase procesul si nu mai avea interes sa se planga pe calea recursului. In acest sens, art. 315 alin. final C. proc. civ. dispune ca, dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de toate motivele invocate in fata instantei a carei hotarare a fost casata.
Daca hotararea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reincepe de la actul anulat (art. 315 alin. 2 C. proc. civ.), nemaifiind necesara refacerea actelor de procedura anterioare actului anulat.
O alta problema referitoare la rejudecarea fondului o constituie aceea a obligativitatii deciziei de casare pentru judecatorii fondului. Art. 315 alin. 1 C. proc. civ. prevede ca, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului. Cum textul nu face nici o distinctie, inseamna ca el se aplica atat in caz de casare cu trimitere, cat si in caz de casare cu retinere.
Instanta de rejudecare a fondului dupa casare trebuie sa solutioneze pricina in cadrul celor stabilite in decizia de casare, in sensul ca modul in care instanta de recurs a rezolvat, in speta, problemele de drept puse in discutie este obligatoriu. Prin urmare, legea da putere hotararii pronuntate in recurs numai cu privire la problemele de drept solutionate, nu si la cele de fapt, pentru care, prin folosirea argumentului 'per a contrario', rezulta ca se lasa putere deplina de apreciere instantei care rejudeca fondul dupa casare. Deci, stabilirea situatiei de fapt este lasata la aprecierea instantei care rejudeca fondul. Chiar daca instanta de recurs a facut unele referiri la situatia de fapt, acestea nu sunt obligatorii pentru instanta de rejudecare, ele neavand decat valoarea unor simple indicatii. S-a decis ca sunt totusi obligatorii pentru instanta care rejudeca fondul indicatiile referitoare la lamurirea anumitor imprejurari de fapt si la administrarea de probe, deoarece ele atrag atentia instantei de rejudecare asupra incalcarilor savarsite cu ocazia judecatii anterioare si asupra necesitatii de a se clarifica alte imprejurari de fapt prin administrarea de noi probe. Aceasta solutie, destul de fortata, deoarece nu se sprijinea pe un text de lege corespunzator, se justifica oarecum pe considerentul ca, printre motivele de recurs, figura si acela privitor la netemeinicia hotararii atacate (iar legea prevedea ca hotararea este neintemeiata cand este in contradictie cu faptele stabilite; cand instanta nu a lamurit toate faptele din care ar fi putut trage o concluzie justa cu privire la raporturile si drepturile reciproce ale partilor; cand instanta a declarat ca stabilite anumite fapte fara a avea dovezi suficiente sau, desi existau dovezi suficiente, a considerat ca nefiind stabilite anumite fapte). Consideram insa ca ea nu mai poate fi primita in raport cu actualele motive de casare. In principiu, instanta de recurs nu are a se preocupa de situatia de fapt. Chiar si motivele despre care se poate spune ca ar fi in legatura cu netemeinicia hotararii recurate (cele prevazute de art. 304 pct. 8, 10 si 11 C. proc. civ.) au in vedere probele administrate de instanta de fond, iar nu probele pe care aceasta ar fi trebuit sa le administreze.
Regula stabilita de art. 315 alin. 1 C. proc. civ., cu privire la obligativitatea punctelor de drept dezlegate, este fireasca si decurge din chiar natura controlului judiciar si al principiului ierarhizarii instantelor. In masura in care, la situatia de fapt stabilita de instanta de fond, norma legala aplicabila ramane aceeasi si instanta de casare a dat o anumita interpretare normei juridice respective, care se presupune a fi cea corecta, aceasta interpretare trebuie sa se impuna judecatorilor fondului, fara a se putea sustine ca s-ar incalca principiul independentei judecatorilor, deoarece, la speta respectiva, hotararea instantei judecatoresti asupra problemelor de drept are valoarea unui izvor de drept secundar si, oricum, legea este cea care prevede aceasta regula.
Referitor la problema obligativitatii dezlegarilor de drept date de catre instanta de recurs, pentru instanta care rejudeca fondul dupa casare, ni se pare ca si mai exacta este redactarea art. 34 din Legea nu 56/1993, potrivit caruia, 'in caz de casare cu trimitere, solutiile pronuntate in drept de Curtea Suprema de Justitie sunt obligatorii, daca in urma rejudecarii nu se schimba situatia de fapt'. Solutia este logica, avand in vedere ca, in cadrul rationamentului jurisdictional, norma de drept se aplica la o situatie de fapt concreta, astfel incat este posibil ca norma juridica incidenta unei anumite situatii de fapt sa nu isi mai gaseasca aplicare la o alta situatie de fapt. Insa, fiind o norma speciala, art. 34 din Legea nr. 56/1993 vizeaza numai ipoteza in care instanta de recurs este Curtea Suprema de Justitie, nu si aceea in care hotararea a fost casata de o curte de apel sau de tribunal.
Se pune problema daca la rejudecarea fondului dupa casare se aplica sau nu principiul 'non reformatio in peius'. Aceasta problema s-a pus si in legatura cu judecarea recursului, deoarece, in reglementarea anterioara, instanta de recurs, admitand recursul, putea sa pronunte nu numai solutia casarii, ci si cea a modificarii hotararii recurate. In prezent insa, instanta de recurs, apreciind ca recursul este fondat, dispune doar casarea hotararii atacate, astfel incat va avea loc intotdeauna o rejudecare a fondului.
Spre deosebire de Codul de procedura penala, legislatia procesual civila nu reglementeaza in mod expres acest principiu, potrivit caruia, partea nu isi poate inrautati situatia in propria cale de atac. Doctrina si practica judiciara sunt unanime in a considera ca el isi gaseste aplicare si in procesul civil, ca o masura de logica judiciara si de echitate. Rejudecarea fondului dupa casare intervine ca urmare a initiativei partii de a exercita calea de atac a recursului, insa, daca ar exista posibilitatea ca ea sa-si inrautateasca situatia, ar putea fi uneori determinata sa nu-si asume un astfel de risc si sa renunte numai datorita acestui motiv la atacarea unei hotarari nelegale si prin care i s-a lezat un drept subiectiv.
Insa, acest principiu nu are caracter de ordine publica, astfel incat cel care a introdus recursul poate renunta la aplicarea lui.
Situatia partii se poate inrautati in cazul in care si partea adversa a introdus recurs, insa numai daca acesta a fost admis. Daca ambele parti au declarat recurs, insa numai unul dintre acestea a fost admis, iar celalalt a fost respins, partii careia i s-a admis recursul nu i se poate agrava propria situatie la rejudecarea fondului dupa casare, deoarece aceasta rejudecare are loc tocmai ca efect al admiterii recursului ei.
Se admite ca principiul enuntat se aplica si atunci cand recursul este declarat de catre procuror in favoarea uneia din parti, neexistand nici o justificare ca situatia partii pentru care a actionat procurorul sa se inrautateasca in urma unei initiative ce a avut un obiectiv opus. Instanta suprema, intr-o decizie de indrumare, (nr. 1/1966) a decis ca se va putea modifica sau casa hotararea in defavoarea acelei parti numai daca, inauntrul termenului de exercitare a caii de atac, recursul declarat initial a fost transformat intr-un recurs in favoarea celeilalte parti. Se observa insa ca nu mai suntem in ipoteza pe care o avem in vedere, deci nu este o exceptie de la principiul 'non reformatio in peius', ci tocmai o aplicare a lui.
In cazul in care s-a dispus casarea cu trimitere, hotararea pronuntata ca urmare a rejudecarii fondului dupa casare este susceptibila de exercitiul recursului. Insa, hotararea pronuntata la rejudecarea fondului dupa casarea cu retinere este o hotarare irevocabila, deci nu este supusa recursului.
Un ultim aspect care intereseaza rejudecarea fondului dupa casare este acela referitor la admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererilor noi in aceasta etapa a procesului civil, mai exact, daca pot fi deduse judecatii pretentii noi, in afara de cele supuse judecatii in primul ciclu procesual. In principiu, raspunsul trebuie sa fie negativ, deoarece s-ar rapi un grad de jurisdictie.
Totusi, interventia accesorie, avand natura juridica a unei simple aparari, este admisibila, indiferent de felul casarii din punctul de vedere al instantei care va rejudeca fondul.
Pentru celelalte cereri noi, urmeaza a se distinge dupa cum s-a casat cu retinere, ori cu trimitere. In cazul casarii cu retinere, orice alta pretentie noua este inadmisibila.
In cazul casarii cu trimitere, trebuie facuta, de asemenea, o distinctie, anume intre: a) situatia de drept comun, in care hotararea recurata si casata este o hotarare data in apel si b) situatia de exceptie, cand hotararea recurata si casata este o hotarare pronuntata intr-o materie in care legea suprima dreptul de apel.
In prima situatie, se vor aplica regulile care guverneaza judecata in apel, deci ar fi admisibila o cerere de interventie voluntara principala, daca exista acordul partilor.
In cea de-a doua situatie, prin ipoteza, o eventuala pretentie noua nu ar mai rapi partilor un grad de jurisdictie in fond, astfel incat, cu respectarea regulilor aplicabile procedurii inaintea primei instante, reclamantul isi poate majora obiectul cererii introductive de instanta sau poate formula si alte pretentii, paratul poate introduce o cerere reconventionala, pot fi introduse cereri de atragere a tertilor la proces. De altfel, la aceeasi solutie s-ar ajunge daca aceste cereri ar fi formulate pe cale principala, dupa care s-ar invoca exceptia de conexitate. BR
Solutia este aceeasi si in cazul in care, admitandu‑se recursul, s‑a schimbat solutia din hotararea atacata, in sens contrar celor stabilite prin aceasta, precum si in cazul in care hotararea pusa in executare a fost desfiintata prin intermediul altor cai de atac.
Curtea Constitutionala a
respins exceptia de neconstitutionalitate privind art. 311
C. proc. civ. prin Decizia nr. 209/1999, in R.D.C. nr. 11/2000, p. 197‑200.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
