Reglementarea contraventiei in diferite sisteme de drept

Reglementarea contraventiei in diferite sisteme de drept

Reglementarea contraventiei in common law

In common law, prima distinctie, din punct de vedere istoric, al gravitatii infractiunilor este cea intre treasons, felonies si misdemeanours. Primele erau cele mai grave (atentate contra regelui, conspiratii contra regelui, dezertari la inamic in timp de razboi), a doua categorie erau atentate grave contra persoanei sau a bunurilor (omor, viol, incendiu cu intentie etc.). Toate celelalte infractiuni apareau in a treia categorie. Interesul principal se referea la procedura aplicabila (suspectul de felonies putea fi arestat fara formalitati, pe cand in caz de misdemeanours era necesar un mandat de arestare emis de judecator) si pedeapsa riscata: tradatorii erau torturati pana la moarte, autorii de felonies erau spanzurati, iar celor de misdemeanours li se aplica privarea de libertate, amenda sau o pedeapsa corporala .

Astazi aceasta veche distinctie nu mai este retinuta in nici o tara din common law.

In Statele Unite, daca treasons au disparut, o noua categorie de misdemeanours a fost creata in dreptul federal. Ne intereseaza aici acea categorie numita petty offence, categorie juridica asemanatoare contraventiei din dreptul romano-germanic si care este reprezentata de fapta pedepsita cu inchisoarea, care nu depaseste 6 luni, sau cu amenda al carei cuantum este de sub 5000 de dolari. Din punct de vedere procedural, in cazul acestor fapte mai putin grave, magistratul poate judeca el insusi, in urma primei infatisari a celui interesat. In cazul faptelor din celelalte categorii, el nu poate judeca ci, trebuie sa se limiteze la a indica celui interesat daca doreste o ancheta preliminara destinata sa decida daca probele sunt suficiente pentru a dovedi cauza supusa judecatii, aceasta fiind asigurata de o jurisdictie distincta .

In Anglia, distinctia intre felonies si misdemeanours a fost abolita in 1967 si inlocuita de o distinctie esentialmente procedurala, aceea dintre arrestable offences si nonarrestables offences, primele fiind infractiuni pedepsite cu inchisoarea peste 5 ani si permitand o arestare fara mandat .

Dreptul englez cunoaste si o a doua distinctie. Este vorba de distinctia intre summary offences si indictable offences. Primele sunt infractiuni judecate de judecatori de pace, dupa o procedura sumara; aceste infractiuni sunt mai putin grave, mai bland pedepsite si se prescriu dupa 6 luni. Acestea sunt practic contraventiile din sistemul romano-germanic, fiind pedepsite cu pana la 6 luni inchisoare sau cu amenda de pana la 2000 lire. A doua categorie este reprezentata de infractiuni judecate de curtea cu juri, dupa o procedura normala, dupa ce se face o ancheta preliminara, finalizandu-se cu un act de acuzare; aceste infractiuni sunt mai grave, mai serios pedepsite si sunt imprescriptibile. Lucrurile sunt mai complexe decat aceasta distinctie dualista si complicate de existenta unei categorii intermediare, offences triable either way: este vorba de infractiuni care pot fi judecate de judecatorul de pace sau de curtea cu juri, judecatorul de pace fiind competent cu dubla conditie ca acuzatul sa fi optat in favoarea judecatorului de pace, iar acesta din urma sa nu fi considerat ca infractiunea e prea grava si nu e de competenta sa.

Reglementarea contraventiei in Franta

Franta a fost prima tara in care a fost instituit sistemul tripartit: crime, delicte si contraventii prin Codul Penal din 1791 si mentinut prin Codul Penal de la 1810, cod care a constituit un model pentru multe dintre statele europene.

Anterior Codului Penal din 1791, o clasificare din vechiul drept penal francez distingea in materie procedurala intre marele criminal si micul criminal: cele mai grave infractiuni sau delicte publice erau judecate conform primului tip de procedura, iar infractiunile mai putin grave, delictele private, erau judecate conform celui de-al doilea tip.

Prin art. 1 al Codului Penal napoleonian s-a prevazut ca: „Infractiunea pe care legea o pedepseste cu sanctiuni politienesti constituie contraventie. Infractiunea pe care legea o pedepseste cu sanctiunea corectionala constituie delict. Infractiunea pe care legea o pedepseste cu o sanctiune aflictiva sau infamanta constituie crima”, consacrandu-se, fara putinta de tagada, natura penala a contraventiei[4].

Prin noul Cod Penal din 1992 se reia, intr-o forma diferita, clasificarea tripartita, aratandu-se in articolul 111-1 ca „infractiunile penale sunt clasificate conform gravitatii lor in crime, delicte si contraventii”, fara a se mai face referire, pentru a determina natura infractiunii, la natura pedepsei[5].

In prezent sunt reglementate in Codul Penal 5 clase de contraventii. Dintre acestea, numai savarsirea unei contraventii din clasa a 5 - a atrage inscrierea condamnarii in cazierul judiciar.[6]

Tabelul nr. 1 Clasificarea contraventiilor in Franta

Tabelul nr. 2 Cuantumul amenzilor in functie de clasa in care se incadreaza contraventia

Reglementarea contraventiei in Italia

In Italia, analiza istorica a contraventiei porneste din vechiul drept roman, in care aceasta constituia o forma de ilicit care era de competenta exclusiva a politiei, pedeapsa avand mai mult o functie preventiva si fiind mult mai usoara decat la celelalte infractiuni.

In decursul timpului, au fost reglementate contraventii in cele mai variate domenii, ajungand sa fie constituit ceea ce a fost denumit dreptul administrativ penal, distinct de dreptul criminal penal. Aceste fapte urmau a fi intelese ca infractiuni cu caracter administrativ, iar dreptul care le ingloba, ca ramura a dreptului administrativ. Mult mai tarziu, in secolul XIX, se afirma principiul in baza caruia contraventiile, ca si delictele, ar trebui retinute ca facand parte din dreptul penal si, astfel, faptele contrare politiei ar trebui considerate fapte ilicite in acelasi mod ca si delictele .

Prin articolul 39 al Codului Penal din 1930, aflat in vigoare si astazi, se mentine clasificarea bipartita, insa criteriul de diferentiere al contraventiilor de delicte il constituie natura juridica a pedepsei si nu natura juridica a faptei, adoptandu-se astfel criteriul formal in dauna criteriilor obiectiv si subiectiv.

Trebuie sa mentionam insa, ca o parte importanta a contraventiilor a fost depenalizata prin legea 689/1981, care reglementeaza si procedura de constatare si sanctionare a acestora, normele procedurale ale acestei legi intregindu-se cu dispozitiile Codului de Procedura Civila.

Reglementarea contraventiei in Germania

In Germania, in anul 1871 a fost adoptat Codul Penal, care preia din dreptul francez clasificarea tripartita. Codul Penal din 1975, mentine insa ca fapte penale doar crimele si delictele, contraventiilor fiindu-le consacrat un regim administrativ. Specific sistemului german este acest regim administrativ, deoarece, anterior, statele care au asimilat clasificarea tripartita a infractiunilor au adoptat coduri ale contraventiilor.

Reglementarea contraventiei in statele din Estul Europei

In statele din Estul Europei, ca urmare a influentei dreptului sovietic, ulterior celui de al doilea razboi mondial, se petrece un fenomen de dezincriminare a contraventiilor, acestea fiind calificate ca abateri administrative si supuse unui regim juridic administrativ.

In urma dezincriminarii contraventiilor, in aceste state s-au conturat doua sisteme[8]: sistemul legii cadru care prevedea doar regulile principale de stabilire, constatare si sanctionare a contraventiilor precum si o procedura sumara, care se completa cu dreptul comun, sistem instituit in RD Germana, Bulgaria sau Romania si sistemul codurilor contraventionale (care cuprindeau pe langa partea generala si o parte speciala si una procedurala) adoptat spre exemplu in Polonia si Ungaria.

Pe de alta parte, state care au adoptat initial sistemul legii cadru au adoptat ulterior Coduri ale contraventiilor datorita avantajelor practice pe care aceasta forma de reglementare o confera.

Reglementarea contraventiei in Dreptul Comunitar

In dreptul comunitar se pot institui sanctiuni pecuniare prin regulamentele adoptate impreuna de Parlamentul European si Consiliu, in temeiul articolului 229 din Tratatul instituind C.E.E. pentru nerespectarea acestor regulemente.

Aceste sanctiuni, care sunt veritabile amenzi, s-a considerat ca apartin dreptului contraventional, fiind acte individuale care sunt indreptate impotriva unei persoane private si ingreuneaza situatia acesteia.