Relatia interpersonala anchetator-anchetat

Relatia interpersonala anchetator-anchetat

Relatia interpersonala anchetator-anchetat pune in evidenta, in primul rand, trairea emitionala creata de contactul cu reprezentantul oficial al autoritatii, in cadrul caruia se va derula o activitate cu caracteristici absolut speciale, adica "ancheta judiciara". Atitudinea oficiala, politicoasa dar si rezervata, profesionala, prin tinuta si vocabular a anchetatorului, care solocita lamuriri, chestioneaza, pune in vedere, precizeaza, etc., creeaza un fond difuz emotional pentru persoana anchetata (banuit, vinuit, inculpat), fapt resimtit de altfel de oricare persoana chemata in mod oficial pentru a da relatii in cauza (martori, reclamanti, etc.).

Datorita acestui fapt, majoritatea cercetarilor se desfasoara intr-o anumita tensiune emotiva sau nervoasa, cel interogat, de multe ori, apreciind hiperbolizat gesturi, expresii, fapte, etc, ale anchetatorului. "Din motive diferite, (intre care: lipsa obisnuintei de a avea de-a face cu autoritatile, traditiile deformate referitoare la caracterul represiv ori optica relelor tratamente exercitate de organele de cercetare penala, etc) persoana anchetata manifesta teama". Fie si numai din aceste motive, iata de ce cunostintele de psihologie devin obligatorii pentru magistratul insarcinat cu derularea anchetei judiciare, in care psihologul vine sa "cenzureze" penalul in sensul benefic aflarii adevarului, aceasta presupunand consolidarea asa-zisului "fler" prin "stiinta anchetei" in efortul mereu perfectibil de a-i reda acestei activitati profesionalismul si demnitatea care i se cuvin in actul de justitie independenta. In concluzie, anchetatorul are datoria de a afla adevarul pur, trebuie sa afle si sa consemneze faptele asa cum au fost savarsite. Astfel, in literatura de specialitate sunt mentionate mai multe planuri situationale cu care se confrunta nu fara tensiune psihica, anchetatorul si anchetatul[1], astfel:

Un prim plan situtional ar fi acela in care datele despre infractiune sunt cunoscute atat de infractor cat si de anchetator. Acesta este un "plan situational deschis", cand confruntarea "anchetator-infractor" are ca punct de plecare o situatie pozitiva pentru cauza. In practica judiciara rezolvarea unui caz prin "planul situational deschis" este cel mai usor.

2. Al doilea plan international ar fi acela in care unele date despre infractiuni , de obicei probe materiale si informatii sunt cunoscute numai de anchetator , infractorul nestiind ca ele se afla la dispozitia anchetatorului. Acesta este un "plan situational orb" care ofera anchetatorului posibilitati si variante multiple de abordare a infractorului.

In practica , infractorii anchetati de pe pozitiile planului situational orb au comis erori flagrante in constructia apararilor formulate , de obicei pline de contradictii iar in final si-au recunoscut culpabilitatea.

Un al treilea plan situational ar fi acela in care datele despre infractiune sunt cunoscute doar de infractor.Acesta este un plan situational ascuns " , fiind foarte frecvent in cauzele penale cu infractiuni grave si deosebit de grave in care autorii raman mult timp -uneori ani la rand - neidentificati , iar alteori cauzele intra in in prescriptie.

In practica judiciara se cunosc situatii in care infractorii au fost in calitate de suspecti la o ancheta judiciara , dar audierile elonice nu au condus la nici un rezultat iar dosarele au ramas in stadiul initial, cu urmarire penala inceputa "in rem" autorul continuand sa ramana necunoscut.Planurile situationale ascunse sunt insa in conditiile utilizarii biodetectiei judiciare pentru identificare , tot mai mult rasturnate , suspectii fiind identificati , concomitant efectuandu-se , in mod operativ si probatiunea completa.

In fine, al patrulea plan situational ar fi acela in care nici infractorul nici anchetatorul nu cunosc date despre infractiune , acestea fiind detinute de o terta persoana - eventual un martor intamplator - , de care nu stie nici infractorul nici anchetatorul. Acesta este un "plan situational necunoscut . In situatia "planului situational necunoscut" convorbirea dintre anchetator si infractor este lipsita de temei informational iar respectarea prezumtiei de nevinovatie blocheaza orice fel de dialog constructive pentru ancheta , mai ales ca o persoana invitata la politie sau la parchet pentru o astfel de convorbire ar putea pur si simplu sa reclame un abuz din partea politiei . Si in aceste cazuri , biodetectia judiciara a dat rezultate spectaculoase : suspectul a solicitat testarea pentru a fi inocentat dar a prezentat reactii specifice sindromului de culpabilitate , care apoi au fost convertite in probe.

Concluzionand asupra celor patru planuri situationale ce caracterizeaza coordonatele psihologice ale activitatii de ancheta judiciara , evidentiem impactul pozitiv pe care biodetectia judiciara l-a produs asupra planurilor situationale 3 si 4 care , in opinia noastra nu mai pot fi considerate ca planuri de blocaj de anchetei judiciare si pe care numai "hazardul" ar putea sa le transforme in planuri situationale pozitive .