Sanctiunea normei de drept administrativ

Sanctiunea normei de drept administrativ

In teoria dreptului, conceptul de sanctiune este analizat din doua puncte de vedere: in sens larg, prin sanctiune se intelege orice masura de natura sa asigure respectul regulii de drept, prin masuri de natura sa asigure respectul regulii de drept, fie prin a impiedica violarea normei (sanctiune preventiva), fie prin a reprima aceasta violare (sanctiune represiva); in sens restrans, prin sanctiune se intelege orice masura de represiune impotriva violarii regulilor de drept.

Ca si sanctiunea normei juridice, in sens restrans, sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele, urmarile care intervin, ce urmeaza a se produce in cazul nerespectarii dispozitiei normei juridice. In continutul ei sunt astfel precizate consecintele care urmeaza a fi luate impotriva destinatarilor normei care nu se conformeaza prescriptiilor impuse de aceasta. Aceste consecinte, masuri luate impotriva subiectului care nu a respectat norma nu presupun intotdeauna interventia fortei de constrangere statala. De aceea se impune a se face "o distinctie intre sanctiune ca element al structurii logico-juridice si sanctiune ca element al raspunderii juridice, mai exact a raspunderilor juridice in dreptul administrativ".

Rezulta ca, daca norma, in structura ei, nu prevede expres consecintele in cazul nerespectarii unei norme, aceasta nu inseamna ca aplicarea ei este lasata la voia intamplarii. Aplicarea ei este garantata in permanenta si asigurata la nevoie prin coercitia statala.

Se cuvine insa sa subliniem faptul ca norma nu trebuie respectata sau dusa la indeplinire numai prin forta de constrangere a statului. Ea trebuie respectata si dintr-un spirit de responsabilitate, din constiinta ca asa trebuie facut, ca aceasta este conduita care trebuie urmata. Eugeniu Sperantia arata ca atunci cand doar frica de pedeapsa constituie temei al aplicarii legilor, in viata sociala apare un flux si un reflux, dupa urmatoarea schema logica: cand creste frecventa pedepsei, creste frica; cand creste frica, creste respectul legii; cand creste respectul legii, scade frecventa pedepsei; cand scade frecventa pedepsei, scade frica; cand scade frica, scade respectul legii.

Consideram, din ratiuni didactice, ca operatia de identificare a tipurilor de sanctiuni trebuie sa se fundamenteze pe existenta unor criterii care genereaza diferitele categorii de sanctiuni.

I. Un prim criteriu, l-ar reprezenta obiectul la care se refera, astfel incat distingem urmatoarele tipuri:

Sanctiuni cu privire la acte juridice (anulari, suspendari etc.);

Sanctiuni cu privire la persoane, institutii, autoritati publice (amenda, avertisment);

Sanctiuni cu privire la bunuri (demolarea unei constructii ilegale);

Sanctiuni mixte (destituirea si anularea actului emis de un functionar public).

II. Din punct de vedere al temeiului obiectiv, identificam:

Sanctiuni administrativ-disciplinare (intervin in cazul savarsirii ilicitului administrativ propriu-zis, sub forma unei abateri administrative);

Sanctiuni administrativ-contraventionale (intervin in cazul savarsirii ilicitului contraventional);

Sanctiuni administrativ-patrimoniale (atunci cand s-a savarsit o fapta cauzatoare de prejudicii materiale si morale).

Desi ar mai putea fi identificate si alte criterii, credem ca acestea sunt relevante pentru problema, in sine, si pentru un curs universitar, in general.