Subiectele dreptului de autor

Subiectele dreptului de autor

exista principiul conform caruia autorul creator al operei este subiect al dreptului de autor

principiul este reglementat de art. 3 alin (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe - „este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera”

potrivit art. 4, se prezuma a fi autor pana la proba contrarie persoana sub numele  careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica

de la principiul enuntat, exista anumite exceptii :

a) in materie de opera audio-vizuala, conform art. 65 alin (2) – „producatorul unei opere audio-vizuale este persoana fizica sau juridica ce isi asuma responsabilitatea producerii operei si, in aceasta calitate, organizeaza realizarea operei si furnizeaza mijloacele necesare tehnice si financiare”

conform art. 6 alin (2) – „in lipsa unei conventii contrare, drepturile de autor asupra operei colective apartine persoanei fizice/juridice din initiativa, sub responsabilitatea si sub numele careia a fost creata”

din combinarea acestor texte rezulta ca, in lipsa unei conventii contrare, pentru acea opera colectiva care este opera audio-vizuala, subiect al dreptului de autor este producatorul

b) o alta exceptie o regasim in materia programelor de calculator, unde art. 74 dispune ca – „in lipsa unei prevederi contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai multi angajati in exercitarea atributiilor de serviciu dupa instructiunile celui care angajeaza, apartin acestuia din urma”

subiect al dreptului de autor este angajatorul sau acela care da comanda si nu creatorul programului de calculator, daca nu exista o prevedere contrara

o importanta deosebita o are insa si investitia, legiuitorul alegand sa-l stimuleze pe investitor, astfel, ajungandu-se la o dezvoltare mai rapida si mai buna in domeniul respectiv

Subiectele dreptului de autor la operele originare si derivate

pentru operele originare se aplica principiul (art. 3 – autorul)

pentru operele derivate art. 8 dispune ca – „fara a prejudicia drepturile autorilor operei originare, constituie obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecand de la una sau mai multe opere preexistente

pentru operele derivate avem un subiect distinct al dreptului de autor

se poate insa intampla ca autorul operei derivate sa fie de fapt autorul si al operei originare pe care el insusi o traduce, adapteaza, adnoteaza, etc.

dar fiecare drept de autor va avea un regim juridic distinct desi beneficiara este aceeasi persoana

Subiectele dreptului de autor in cazul operelor realizate in colaborare

trebuie facuta distinctia intre operele comune si operele colective (ambele sunt realizate in colaborare)

opera comuna se realizeaza prin activitatea de creatie a mai multor autori (ei sunt coautori, fiecare fiind subiect al dreptului de autor)

intr-o prima situatie, avem opera comuna divizibila – art. 5 alin (4) – „in cazul in care contributia fiecarui coautor este distincta, aceasta poate fi utilizata separat, cu conditia sa nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturilor celorlalti coautori” (ex. – coautori in lucrarea „Teoria Generala a Obligatiilor” – Statescu si Barsan, unde se indica materia de care s-a ocupat fiecare)

opera comuna indivizibila – art. 5 alin (3) – „in lipsa unei conventii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decat de comun acord. Refuzul consimtamantului din partea oricaruia dintre coautori trebuie sa fie temeinic justificat”

nu ar fi posibila publicarea unei opere prin vointa unui singur coautor (la fel si reeditarea)

opera colectiva este reglementata de art. 6 alin (1) – „este opera colectiva opera in care contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot, fara a fi posibil, data fiind natura operei, sa se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create” (ex. – opera audio-vizuala, dictionare, baze de date create de un colectiv)

Subiectele in cazul operei realizate in baza unui contract de munca

regula in materie o constituie art. 44 din lege – „in lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create in indeplinirea atributiilor de serviciu precizate in contractul individual de munca, drepturile patrimoniale apartin autorului operei create”

in acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de catre terti, numai cu consimtamantul angajatorului si cu recompensarea acestuia pentru contributia la costurile creatiei

insa, utilizarea operei de catre angajator in cadrul obiectului sau de activitate nu necesita autorizarea angajatului sau

daca partile convin ca drepturile patrimoniale de autor sa apartina angajatorului, atunci clauza respectiva trebuie sa prevada un termen pana la care au fost cesionate acele drepturi, iar daca acest termen nu a fost precizat, atunci se va aplica un termen de 3 ani de la data predarii operei

la expirarea termenului prevazut contractual sau a termenului de 3 ani drepturile patrimoniale vor reveni autorului

Exceptii :

1)     art 74 – la programele de calculatoare

2)     art. 86 alin (2) la opera fotografica – „drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creata prin executarea unui contract individual de munca sau la comanda se prezuma ca apartin, pentru o perioada de 3 ani, angajatorului sau celui ce a dat comanda daca prin contract nu s-a prevazut altfel

Continutul drepturilor de autor

format din drepturi subiective recunoscute prin reglementari aplicate

intr-o clasificare sunt : drepturi morale si drepturi patrimoniale

drepturile morale = drepturi personal nepatrimoniale, sintagma utilizata in forma de „morale” din motive de asigurare a utilizarii limbajului international

atat drepturile morale, cat si cele patrimoniale se nasc din chiar momentul realizarii operei (art. 24 dispune in acest sens)

Drepturile morale

sediul materiei este art. 10 din lege ce cuprinde o enumerare limitativa

sunt drepturi morale :

a)           dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica

b)           dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei

c)            dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica

d)           dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia

e)           dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciati prin exercitarea retractarii

fiecare dintre aceste drepturi se caracterizeaza prin INALIENABILITATE [art. 11 alin (1)]

de asemenea, la aceste drepturi nu se poate renunta

dupa decesul titularului dreptului de autor, acest drept inceteaza

pentru motive speciale intalnim o singura exceptie cand un drept personal nepatrimonial subzista decesului titularului sau

art. 11 alin (2) reglementeaza o transmisiune a unora din drepturile morale catre succesori

dupa moartea autorului exercitiul prevazut la art. 10 lit. a), b), d) se transmite prin mostenire potrivit legislatiei civile pe durata nelimitata

daca nu sunt mostenitori, exercitiul drepturilor este al organismului de gestiune colectiva care a gestionat drepturile autorului sau sau revine organismului cu cel mai mare numar de membri din domeniul respectiv de creatie

exista si situatia in care opera a fost creata in timpul vietii autorului, insa dreptul de a decide publicarea (dreptul moral) se va transmite mostenitorilor care intotdeauna vor avea dreptul de a decide publicarea sau nu a operei respective

in cazul in care dreptul se va transmite, el este un drept absolut

daca nu s-ar transmite dreptul, ar fi existat posibilitatea ca decizia lor de publicare sa fie cenzurata de Uniunea Scriitorilor sau de alta organizatie in acest scop

de asemenea, odata cu transmiterea dreptului de autor, se transmite si dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor

transmiterea se face potrivit legislatiei civile (mostenirea ab intestat sau testamentara)

transmiterea se face pe durata nelimitata, ca si in cazul succesorilor mostenitorilor

daca nu exista mostenitori, nu se vor aplica regulile de drept comun, ci aceste drepturi se vor duce la organizatia de gestiune colectiva

Drepturile Patrimoniale

pentru drepturile patrimoniale trebuie mentionat ca sediu al materiei art 12 si 13

potrivit art. 12 – „autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii”

o opera poate fi creata, se nasc drepturile de autor, dar poate nu este necesar ca ea sa fie utilizata

art. 13 – „utilizarea unei opere da nastere la drepturi patrimoniale, distincte si exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice urmatoarele :

a)     reproducerea operei

b)     distribuirea operei

c)     importul in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate, cu consimtamantul autorului, dupa opera

d)     inchirierea operei

e)     imprumutul operei

f)      comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod individual, de catre public

g)     radiodifuzarea (televizarea) operei

h)     retransmiterea prin cablu a operei

i)      realizarea de opere derivate

in aceasta materie, unele dintre conceptele precizate la art. 13 au inteles special

reproducerea – art 14 = „realizarea, integrala sau partiala, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc si sub orice forma, inclusiv realizarea oricarei inregistrari sonore sau audiovizuale a unei opere, precum si stocarea permanenta ori temporara a acesteia cu mijloace electronice”

distribuire – art 14¹ = vanzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum si oferirea publica a acestora”

un drept patrimonial special suplimentar fata de art. 13 este dreptul de suita (de urmarire) reglementat de art 21 din lege (ex. – tabloul lui Picasso are o valoare mult mai mare acum in comparatie cu suma de 100 de dolari la care l-a vandut acesta la varsta de 18 ani)

art. 21 – „autorul unei opere originare de arta grafica sau plastica ori al unei opere fotografice beneficiaza de un drept de suita, reprezentand dreptul de a incasa o cota din pretul net de vanzare obtinut la orice revanzare a operei, ulterioara primei instrainari de catre autor, precum si dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera sa”

dreptul exista ori de cate ori vanzarea se realizeaza direct, fie prin intermediari, fie implicand sau nu saloane, galerii de arta

suma de bani ce i se convine autorului este reglementata in art. 21 alin (4) :

a)     de la 300 la 3000 de euro – 5%

b)     de la 3000 la 50.000 de euro – 4% etc

suma de bani ce i se convine autorului nu poate depasi 250.000 de euro

potrivit art 21 alin (4) – „vanzatorul trebuie sa ii comunice autorului informatiile prevazute la alin (1), in termen de 2 luni de la data vanzarii, raspunzand de retinerea procentelor sau cotelor din pretul de vanzare, fara adaugarea altor taxe, si de plata catre autor a sumei datorate conform prevederilor alin (4)”

art 21 alin (7) – dreptul de suita nu poate face obiectul vreunei renuntari sau intrainari (in cazul in care intr-un contract este specificata renuntarea, acest lucru nu are seminificatie juridica)