INEXISTENTA ACTELOR ADMINISTRATIVE

INEXISTENTA ACTELOR ADMINISTRATIVE

&32. Institutia inexistentei actului administrativ a fost fundamentata in perioada interbelica, in care intalnim o veritabila "teorie" a inexistentei actului administrativ. Ea intervine in cazurile in care incalcarea conditiilor de valabilitate este atat de grava, incat nu se pot aplica principiile sanctionarii efectelor actului administrativ, urmand a i se aplica sanctiunea inexistentei. Sunt astfel inexistente actele administrative care nu au fost emise sau adoptate de organele competente, din punct de vedere al competentei materiale si teritoriale (exemplu primarul sau consiliul local al unei localitati reglementeaza conduita cetatenilor din alta localitate). Incalcarea legii in atare situatie este atat de evidenta incat nu mai este necesara invocarea nelegalitatii actului si pronuntarea nulitatii lor.

Fundamente constitutionale actuale ale inexistentei actului administrativ

Avem in vedere doua dispozitii constitutionale exprese care transforma aceasta institutie intr-una de rang constitutional.

Este vorba de art.100 care reglementeaza actele Presedintelui, respectiv decretele, a caror publicare obligatorie in Monitorul Oficial o impune textul constitutional respectiv, in cazul nepublicarii intervenind sanctiunea inexistentei actului.

Art.108 prevede acelasi caracter obligatoriu al publicarii in Monitorul Oficial al actelor Guvernului, in caz contrar intervenind inexistenta actelor.

Legea fundamentala admite o exceptie in cazul hotararilor cu caracter militar, care, din ratiuni lesne de inteles, se comunica numai organismelor interesate.

Regimul juridic al inexistentei actului administrativ

Inexistenta este o sanctiune specifica a actului administrativ, care intervine atunci cand viciile de legalitate care afecteaza actul sunt atat de grave, de fundamentale, incat constientizarea lor nu este o problema pentru nici un subiect de drept. Cum afirma plastic profesorul Tudor Draganu, orice subiect de drept, chiar si unul cu inteligenta medie, va realiza ilegalitatea flagranta a actului.

Valorificand tezele de referinta ale doctrinei, desprindem urmatoarele dimensiuni ale regimului juridic al actelor inexistente:

actele inexistente nu se mai bucura de prezumtia de legalitate a actului administrativ;

subiectele de drept destinatare ale actului sau care cad sub incidenta lui, au dreptul de a se prevala de inexistenta actului si deci de a refuza indeplinirea obligatiilor care rezulta din act.

Reunind cele doua elemente de regim juridic, unii autori le exprima sub forma tezei ca in cazul actelor inexistente nu mai opereaza prezumtia de legalitate si nimeni nu poate fi tinut sa se supuna prescriptiilor exprimate in astfel de acte.

acestui drept ii corespunde, in mod corelativ, obligatia celorlalte subiecte de drept
a autoritatilor publice in mod prioritar, de a lua act de inexistenta intervenita, ceea ce inseamna ca ele nu vor proceda, in baza actului, la executarea din oficiu si la impunerea deci a fortei de constrangere a statului, pentru ca actul nu mai este prezumat a fi legal si deci el nu mai constituie titlu executoriu, nu se mai bucura de principiul executio ex officio.

in actualul sistem constitutional, institutia inexistentei a devenit de rang constitutional.

Acestor elemente de regim juridic, doctrina franceza il adauga si pe acela ca actul inexistent poate fi retras (revocat) in orice moment de catre administratie, in timp ce actul care este doar nul nu poate fi retras decat in interiorul termenului de recurs.