Uniunea Europeana si sistemul sau institutional

Uniunea Europeana si sistemul sau institutional

Uniunea Europeana (UE) este o familie de tari europene democratice, angajate intr-un amplu proces de colaborare pentru pace si prosperitate. Desi nu este un stat si nu isi propune sa inlocuiasca statele existente, Uniunea Europeana este mai mult decat o organizatie internationala. Astfel, statele membre au infiintat institutii europene comune carora le-a fost treptat delegata o parte a suveranitatii nationale, astfel incat deciziile in anumite probleme de interes comun sa fie luate in mod democratic la nivel european. Aceasta punere in comun a unor aspecte ale suveranitatii se numeste "integrare europeana". Integrarea europeana isi are radacinile in perioada ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial, ea fiind propusa pentru a preveni repetarea unor conflicte violente si a promova libertatea si prosperitatea pe continentul nostru.

Misiunea UE este de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avand drept suport principiul solidaritatii.

Uniunea Europeana este rezultatul procesului de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, intre cele sase tari europene fondatoare. (Belgia, Tarile de Jos, Luxemburg, Germania, Franta, Italia)

I. 2.1Etapele extinderii

In cei peste 50 de ani de existenta au fost sase valuri de aderare :

        1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit;

        1981: Grecia;

        1986: Spania si Portugalia;

        1995: Austria, Finlanda si Suedia;

2004 Polonia, Slovenia, Ungaria, Malta, Estonia, Slovacia, Cipru Republica Ceha, Lituania si Letonia;

 2007 Romania si Bulgaria;

I.2.2. Obiectivele UE

 Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor sale.

 Uniunea ofera cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, precum si o piata interna in care concurenta este libera si nu este denaturata.

 Uniunea actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei, intemeiata pe o crestere economica echilibrata si pe stabilitatea preturilor, pe o economie sociala de piata foarte competitiva, care tinde spre ocuparea intregii forte de munca si spre progres social, precum si pe un nivel inalt de protectie si de imbunatatire a calitatii mediului. Aceasta promoveaza progresul stiintific si tehnic.

Uniunea combate excluderea socialasi discriminarile si promoveaza justitia si protectia sociala, egalitatea intre femei si barbati, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor copilului.

Aceasta promoveaza coeziunea economica, sociala si teritoriala, precum si solidaritatea intre statele membre.

Uniunea respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice si vegheazs la protejarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european.

 In relatiile cu restul comunitatii internationale, Uniunea isi afirma si promo-veaza valorile si interesele. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabila a planetei, solidaritatea si respectul reciproc intre popoare, comertul liber si echitabil, eliminarea saraciei si protectia drepturilor omului, si in special a drepturilor copilului, precum si la respectarea stricta si dezvoltarea dreptului international, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizatiei NatiunilorUnite.

 Uniunea isi urmareste obiectivele prin mijloace corespunzatoare, in functie de competentele care ii sunt atribuite prin Constititie.

I.2.3. Tratatele ce stau la baza Uniunii Europene

1951 - Tratatul de instituire a Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului

1957 - Tratatele de la Roma, de instituire a Comunitatii Economice Europene si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice

1992 - Tratatul de la Maastricht, ce constituie Uniunea Europeana

1997 - Tratatul de la Amsterdam, confera UE noi competente si arii de responsabilitate

2001 - Tratatul de la Nisa, defineste modalitatile de reformare a institutiilor europene in vederea extinderii spre est.

I.2.4. Simbolurile UE

I.2.41. Steagul UE : Steagul, cu cele 12 stele, asezate in cerc, pe un fond albastru, inseamna unitatea si identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezinta solidaritatea si armonia, iar stelele, in numar de 12, reprezinta perfectiunea (si nu numarul statelor membre UE cum s-ar putea crede). Istoria steagului incepe in 1955. Intai, el a fost folosit de Consiliul Europei, organizatie internationala aparatoare a drepturilor omului si valorilor culturale europene. In anul 1985, statele membre UE l-au adoptat ca steag al Comunitarilor Europene (CEE), incepand cu 1986 el este utilizat de catre toate institutiile Uniunii Europene.[4]

I.2.4.2 Imnul : Consiliul Europei a fost cel care a decis, in 1972, ca 'Oda bucuriei' (ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven) sa devina imnul sau, iar in 1985, Statele Membre UE l-au adoptat, si ele, ca imn oficial al Uniunii Europene. Uniunea Europeana nu a urmarit, prin aceasta decizie, sa inlocuiasca imnurile nationale ale Statelor Membre. Alegerea acestei melodii ca imn subliniaza aspiratia spre valorile comune, unitatea in diversitate si idealurile de libertate, pace si solidaritate care stau la baza Uniunii Europene.

I.2.4.3. Moneda EURO : A fost lansata in circulatie in 2001 si este moneda oficiala in 13 dintre statele membre ale UE. Tarile recent admise in UE vor adopta si ele Euro ca moneda oficiala in urmatorii ani. La originea conceptului de moneda unica se afla tratatele care stau la baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declara ca piata comuna este unul dintre obiectivele Comunitarii Europene ce va contribui la o 'uniune mai stransa intre popoarele Europei'. Tratatul Uniunii Europene (1992 - Maastricht) introduce Uniunea Economica si Monetara si pune bazele monedei unice. Iar in decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unica sa poarte numele de 'euro'. Incepand cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis in circulatie si in buzunarele cetatenilor europeni. In acel moment, doar 12 din cele 15 state membre au adoptat-o, ulterior li s-a alaturat Grecia. Euro a devenit un simbol al Uniunii Europene.

Monedele si bancnotele nationale ale statelor din Zona Euro au fost scoase din circulatie pe 28 februarie 2002.

Reprezentarea grafica a monedei unice a fost inspirata de litera greceasca epsilon, ea trebuind sa faca legatura atat cu leaganul civilizatiei si democratiei europene, cat si cu prima litera din cuvantul 'Europa'. Cele doua linii paralele din simbolul grafic sunt un indicator al stabilitatii euro.

Aceasta moneda a inlocuit monedele nationale ale statelor care participa la zona euro. La aceasta zona participa toate statele membre UE cu exceptia Marii Britanii, Danemarcei si Suediei. Inca de la 1 ianuarie 2001 euro a aparut pe piata sub forma banilor de cont. Tot de la acea data tarile care fac parte din zona euro au inceput sa afiseze preturile la produse si servicii si in moneda nationala dar si in euro. Incepand cu 1 ianuarie 2002 euro a luat si o forma fizica intrand in circulatie in paralel cu moneda nationala a statelor participante la zona euro. Incepand cu 28 februarie 2002 unitatile monetare nationale s-au retras de pe piata.

I.2.4.4. Ziua Europei - : Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas catre crearea a ceea ce este astazi Uniunea Europeana. In acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Frantei, Robert Schuman, a citit presei internationale o declaratie prin care chema Franta, Germania si celelalte popoare ale Europei sa isi uneasca productiile de otel si carbune, ca prima fundatie concreta a unei federatii europene. Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunitati in cadrul careia membrii sa isi puna sub control comun productia de otel si carbune ca baza a puterii lor militare in scopul evitarii izbucnirii unui nou razboi. Tarile carora li se adresa in primul rand aceasta provocare : Franta si Germania fusesera in razboi timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea razboi mondial aproape ca le distrusese. In 1985, cand proiectul constructiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea data Comunitatea Europeana, au hotarat ca ziua de 9 mai sa devina Ziua Europei.[5]

I.2.4.5. Deviza

Unitate in diversitate' este deviza Uniunii Europene. A fost folosita pentru prima data in 2000 (cu aproximatie) si a fost pentru prima data mentionata oficial in Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, incheiat in 2004. Articolul I alin. 8 enumera simbolurile UE.

Semnificatia devizei este ca, prin Uniunea Europeana, europenii isi unesc eforturile pentru a lucra impreuna pentru mentinerea pacii si pentru prosperitate, si ca numeroasele culturi, traditii si limbi diferite care co-exista in Europa sunt un atu pentru continentul nostru. Deviza apare in cele 20 de limbi oficiale in postere publicate cu ocazia zilei de 9 mai, Ziua Europei.

I.1.6.Sistemul institutional al Uniunii Europene

▲ Parlamentul European

▲Consiliul Uniunii Europene

▲Curtea Europeana de Justitie

▲Curtea Europeana de Conturi

▲Comisia Europeana

▲Consiliul European

Pe langa institutii, UE include o serie de organisme specializate:

▪Mediatorul European si institutiile financiare: Banca Centrala Europeana si Banca Europeana de Investitii;

Organisme cu rol consultativ: Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic si Social;

▪Organisme interinstitutionale: Oficiul de Publicatii Oficiale al Comunitatilor Europene si Oficiul de Selectie a Personalului Comunitatilor Europene;

Parlamentul European

Parlamentul European reprezinta "popoarele statelor membre, reunite in cadrul UE", fiind singura institutie ai carei membri sunt alesi direct de catre cetatenii statelor membre. In textul original al Tratatelor constitutive, institutia democratica era denumita "Adunare"; titlul de "Parlament" l-a primit abia in 1962. El este forumul democratic al UE, participa la procesul legislativ si controleaza activitatea Uniunii. Membrii sai sunt alesi prin vot direct, universal, din 5 in 5 ani; ultimele alegeri au avut loc in 2004, urmatoarele urmand sa se desfasoare in 2009.

Istoria Parlamentului European este marcata de o permanenta lupta pentru a-si spori competentele proprii. Plecand de la atributiile limitate ce-i erau conferite prin Tratatele originare, puterea Parlamentului European a fost precizata pe calea acordurilor inter-institutionale si s-a extins prin revizuirile succesive ale Tratatelor.

Parlamentul European are sediul la Strasbourg (in timpul sesiunilor ordinare), la Luxemburg (Secretariatul General) si la Bruxelles (comisiile parlamentare, grupurile politice, sesiunile extraordinare).

Printr-o decizie a Consiliului din 1976 a fost stabilita alegerea reprezentantilor prin sufragiu universal direct prevazand, totodata, cateva reguli minimale:

principiul votului unic

alegerile se vor desfasura in cursul aceleiasi perioade in toate statele membre, perioada care incepe joi dimineata si se termina duminica imediat urmatoare

varsta minima pentru vot este de 18 ani.

Primele alegeri prin vot direct au avut loc in iunie 1979. Conform drepturilor instituite prin cetatenia europeana, orice cetatean al UE are dreptul de a vota sau de a candida la alegerile europene in tara in care locuieste, indiferent de nationalitatea pe care o are.

In urma Tratatului de la Nisa, numarul membrilor PE a fost marit la 732; dupa aderarea Romaniei si a Bulgariei, el la 786, Romania fiind reprezentata de 35 de parlamentari.

Primele alegeri prin vot direct au avut loc in iunie 1979. Conform drepturilor instituite prin cetatenia europeana, orice cetatean al Uniunii Europene are dreptul de a vota sau de a candida la alegerile europene in tara in care locuieste indiferent de nationalitatea pe care o are.

Functiile Parlamentului sunt:

functia legislativa prin care propune si adopta in diverse proceduri decizionale, reglementari la nivelul Uniunii,

functia bugetara prin care Parlamentul propune sau modifica repartizarea sumelor alocate in diverse sectiuni ale bugetului,

functia de control politic asupra anumitor institutii europene, functie care se exercita prin aprobarea numirii membrilor Comisiei Europene si a presedintelui acesteia si prin posibilitatea de a demite Comisia Europeana.

Presedintele actualului Parlament este Jose Borrell.

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul UE, denumit si Consiliul de Ministri, este o institutie comunitara cu atributii legislative. A aparut in 1965 prin Tratatul de la Bruxelles (cunoscut in doctrina sub denumirea de Tratatul de fuziune), prin unificarea dintre "Consiliul Special al Ministrilor" (Tratatul constituind CECA) si "Consiliul" (Tratatele de la Roma, constituind CEE si EUROATOM). Este format din cate 1 ministru din fiecare stat membru. Ministrii se intalnesc in diferite configuratii; de exemplu, cand se iau decizii in domeniul agricol, se intalnesc ministrii agriculturii ai statelor membre, cand se discuta probleme legate de justitie, se reunesc ministrii justitiei s.a.m.d. Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare stat membru, pentru o perioada de 6 luni.

Decizia se concretizeaza in anumite acte: regulament, directiva, decizie, recomandare, aviz. Consiliul de Ministri are rolul de a coordona politicile economice generale ale Uniunii, de a incheia, in numele acesteia, acorduri internationale, de a aproba, impreuna cu Parlamentul, bugetul comunitar. De asemenea, ia deciziile necesare pentru definirea si punerea in aplicare a PESC si pentru coordonarea actiunilor statelor membre in domeniile care tin de ordinea publica si de cooperarea judiciara. Consiliul UE are sediul la Bruxelles.

Curtea Europeana de Justitie

Infiintata in 1958 prin Tratatul CEE, Curtea de Justitie (sediul la Luxemburg) are competenta consultativa iar jurisdictia sa acopera numai probleme specifice legate de aplicarea Tratatelor, pe baza principiului ca dreptul comunitar prevaleaza asupra legislatiei nationale.

Este formata din 25 judecatori (unul din fiecare stat), asistati de 8 avocati generali. Judecatorii sunt numiti de comun acord pentru o perioada de sase ani de catre guvernele statelor membre, mandatul lor Aputand fi reinnoit. La randul lor, avocati generali sunt alesi dintre personalitati care ofera garantii totale de independenta si indeplinesc conditiile cerute pentru exercitarea in tarile din care provin a celor mai inalte responsabilitati juridice, sau care sunt jurisconsulti ce poseda notorietate din punct de vedere al competentei. Rolul CJCE este acela de a asigura interpretarea si implementarea legislatiei comunitare.[9]

Incepand cu 1989, Curtea de Justitie este asistata in activitatea sa de catre Tribunalul Primei Instante, la randul sau compus din alti 25 judecatori si avand rolul de a solutiona disputele dintre Comisia Europeana si persoanele fizice sau juridice, precum si pe cele dintre institutiile comunitare sau dintre acestea si functionarii lor.

Curtea Europeana de Conturi

Infiintata la 22.07.1975, Curtea Europeana de Conturi, "constiinta financiara" a Uniunii, a dobandit statutul de institutie comunitara abia in 1993, dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht. Rolul sau este de a controla aspectele financiare ale UE, mai exact cheltuirea corecta a bugetului comunitar. Curtea controleaza anual modul de gestionare a banilor si elaboreaza un raport pe care il inainteaza Parlamentului European . De asemenea Curtea de Conturi verifica daca managementul financiar al UniuniiEuropene a corespuns programului stabilit la inceputul anului. Curtea de Conturi numara, in prezent, 25 de membri, cate unul din fiecare tara UE. Acestia trebuie alesi dintre personalitatile care apartin sau au apartinut, in tarile lor, institutiilor de control extern sau care poseda o calificare speciala pentru aceasta functie. Ei sunt numiti pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului si trebuie sa prezinte toate garantiile de independenta.

Comisia Europeana

Comisia europeana este organul executiv al Uniunii Europene, avand rolul de a intocmi proiecte de legi si de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunitatilor Europene, independent de statele membre, avand deci un caracter cu adevarat supranational. Sediul Comisiei: Berlaymont, Bruxelles Comisarii actioneaza exclusiv la dispozitia Uniunii si nu a tarilor de origine.

Comisarii sunt membri cu drepturi egale ai comisiei, reprezentand deciziile luate pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, inceputul si sfarsitul acestuia fiind corelate cu perioada legislativa a Parlamentului European. Limbile de lucru ale Comisiei sint - engleza, franceza si germana. Regulamentul de functionare al Comisiei Europene este compusa la ora actuala din 27 de comisari, din care unul are functia de presedinte al Comisiei Europene. Consiliul European il nominalizeaza pentru fiecare noua comisie pe presedintele acesteia, dupa care se solicita acordul Parlamentului European. Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Nisa din 1 februarie 2003 fiecare stat membru al Uniunii Europene isi deleaga cate un comisar, caruia i se aloca o anumita sfera de competenta politica, care dupa posibilitati trebuie sa corespunda cu autoritatea detinuta de statul membru in acel domeniu politic. Consiliul European numeste comisarii, dupa ce fiecare guvern national a propus pentru comisariat cate trei candidati. Dupa numirea acestora se solicita apoi acordul Parlamentului ei Europene contine si alte reglementari organizationale.

Comisia este motorul sistemului institutional al Comunitatii:

• avand dreptul de initiativa intocmeste proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului si Consiliului. In comparatie cu organele de tip "agenda setter" intalnite in alte sistem politice, cum ar fi in cazul guvernului federal german, comisia poate oricand sa retraga orice initiativa legislativa care inca nu a fost adoptata definitiv de Consiliu.
• in calitate de organ executiv Comisia asigura aplicarea legislatiei europene (directive, ordonante, hotarari), executia bugetara si realizarea programelor adoptate de Consiliu si Parlament.
• impreuna cu Curtea Europeana de Justitie verifica respectarea legislatiei comunitare.
• in calitate de reprezentant legal al Comunitatii la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul comertului si colaborarii internationale.

Presedintele actual al Comisiei Europene este José Manuel Durao Barroso

Consiliul European

-reprezinta reuniunea sefilor de stat sau de guvern din statele membre, la care participa si presedintele Comisiei Europene. Sefii de stat sau de guvern sunt insotiti de ministrii afacerilor externe ai statelor membre si un membru al Comisiei.

In anii '70, pentru a corecta tendinta Consiliului de Ministri de a fi un forum unde se discutau exclusiv problemele legate de interesele nationale, s-a impus instaurarea unei autoritati politice superioare ca autoritate. Cu ocazia unei intalniri desfasurata la Paris, la 9-10.12.1974, s-a decis crearea Consiliului European, ca instanta interguvernamentala de orientare politica la cel mai inalt nivel. S-a reusit, astfel, schimbarea situatiei in care ministrii actionau in Consiliu pe baza instructiunilor nationale, cu o alta noua, in care ei sa primeasca instructiuni de la o sursa comuna - un organ compus din superiorii lor politici.

S-a ales denumirea de Consiliul European, iar prima intrunire s-a realizat in 1975. Reuniunile Consiliului European au loc de 2 ori pe an, in lunile iunie si decembrie.

Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 si intrat in vigoare la 1 iulie 1987, a consfintit institutionalizarea, din punct de vedere formal, a Consiliului European.

Din punct de vedere juridic, Consiliul European nu reprezinta o institutie a Uniunii Europene, asa cum sunt Parlamentul European, Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justitie sau Curtea de Conturi, aceasta insa nu diminueaza rolul sau esential in toate domeniile, pornind de la definirea si coordonarea orientarilor politice, arbitraj, pana la deblocarea dosarelor dificile. Consiliul European este un organism comunitar care ajuta la luarea deciziilor.

Consiliul European este un adevarat arhitect al evolutiei institutionale el dand Uniunii impulsurile necesare si oferind orientarile politice generale

Ia decizii in sfera initiativelor politice majore, cum ar fi adoptarea de orientari politice comune, contribuie la rezolvarea problemelor majore blocate la nivel ministerial, joaca rol esential in solutionarea unor probleme curente din viata internationala prin Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC - mecanism destinat alinierii pozitiilor diplomatice ale Statelor Membre si prezentarii unei optiuni comune).