Biodeductia judiciara in zilele noastre

Biodeductia judiciara in zilele noastre

In materia drepturilor omului doctrinele moderne ale stiintei, abordand din perspectiva sistematica conexiunile dintre normele juridice ale dreptului international pozitiv si cele ale sistemelor pozitive nationale stabilesc suprematia normelor juridice cuprinse in "Declaratia Universala a Drepturilor Omului" in concordanta cu articolul 11 din constitutia Romaniei potrivit careia "Statul roman se obliga sa indeplinasca intocmai si cu buna - credinta obligatiile ce ii revin din tratatele la care este parte"

In materie penala, in care se implica preponderat biodetectia judiciara, principiul fundamental de la care se porneste in mod constant este "prezumtia de nevinovatie

Astfel, in art. 23 al Constitutiei Romaniei care reglementeaza "libertatae individuala" in alineatul 8, se arata ca :

Pana la ramanerea definitiva a hotarari judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata , iar in alineatul 9, se arata ca   "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in termenul legii."

Aceste texte constitutionale concorda cu articolul 11 al "Declaratiei Universale a Drepturilor Omului', conform caruia:

1. "Orice persoana acuzata de comiterea unui delict are dreptul sa fie presupusa nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare aparari sale'.

2. "Nimeni nu va fi comandat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau in momentul cand au fost comise un act cu caracter penal conform dreptului national sau internatinal.De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decat cea care era aplicata in momentul cand a savarsit actul penal '.

Pentru a se ajunge la reglementarea moderna - actuala, a fost insa necesar efortul intregii umanitati, efort care s-a prelungit pana in zilele noastre, deschizand perspective reale pentru racordarea dreptului intern al diferitelor state la normele dreptului international.

Pastrand perspectiva istorica asupra prezumtiei de nevinovatie, evidentiem prestigioasa opera juridica a ilustrului jurist italian Cesare Beccaria intitulata Dei delitti e delle pene scrisa in anul 1865.

Aparitia cartii lui Cesare Beccaria este punctul de plecare spre era care, in istoria dreptului penal, este numita era "umanitara' si in care a fost zdrobit in mod treptat sistemul penal inchizitorial, atat sub influenta conceptiei "beccariene', cat si a climatului de libertate, demnitate Si uma­nitate propulsata de ideile marii revolutii Franceze de la 1789 - "Declaratia Drepturilor Omului si a Cetateanului'.

Opera lui Cesare Beccaria, care propovaduia o lume noua, o stigma­tizare si respingere a brutalitatii, a violentei, a formulat, asa cum se expri­ma celebrul penalist, R. Garaud, "programul de revendicari al spiritului de umanitate in materia dreptului penal'.In acest program locul de prim ordin il ocupa preyumtia de nevinovatie.

"Un om nu poate fi socotit vinovat inainte de pronuntarea hotararii judecatoresti, nici societatea nu-i poate retrage protectia publica decat atunci cand s-a stabilit ca a violat conventiile prin care i-a fost acordata.Care este deci DREPTUL, in afara de cel al FORTEI care ii da unui judecator puterea de a aplica o pedeapsa unui cetatean, atata vreme cat sta la indoieala daca acesta este VINOVAT sau NEVINOVAT?"

Prezumtia de nevinovatie exclude, prin urmare, orice idee precon­ceputa impotriva persoanelor implicate in cauze penale, ca si tratarea uni­laterala - numai in acuzare - a acestora. Organele din sistemul justitiei penale nu sunt dusmancele acuzatului, ele cauta adevarul prin mijloace legale, umane.

Iar despre adevar si justitie, ilustrul profesor Mircea Djuvara spunea: " nu poate fi progres juridic, decat acolo unde solutiunile fac toate eforturile posibile spre a lasa departe abstractiunile si a se apropia prin  cunostinta cat mai amanuntita a faptelor concrete de ideal (idealul fiind adevarul) asa incat sanctiunile sa poata fi cat mai drepte".

"Solutionarea- juridica nedreapta nu este o solutionare, este o eroare juridica".

in esenta, aceste principii, norme si idealuri ale justitiei penale calau­zesc intreaga activitate de biodetectie judiciara.

Biodetectia judiciara nu-si poate valorifica potentialul stintific decat lucrand cu "pacientii" sanatosi din punct de vedere medical,care nu au fost maltratati nici fizic si nici psihic;de asemenea, nu au fost supusi unei anchete excesive care sa-i fi adus intr-o stare de oboseala psihica.

Deci, prima conditie - conditia initiala imperios necesara a biodetectiei judiciare - este starea de NON STRES a "pacientului' ce se prezinta la examenul de biodetentje.

Biodetectia judiciara nu poate fi considerata, prin urmare, nici prin continut, nici prin forma si nici prin tehnica pe care o utilizeaza, ca fiind o procedura ce incalcaprezumtia de nevinovatie si mijloacele legale de aautare a probelor.Dimpotriva, este o metoda integral umana.

1. Obiectul biodetectiei

In conceptia scolii romanesti de biodetectie judiciara, obiectul biodetectiei depaseste sfera comportamentului simulat, definit ca "incercare de a se ascunde sau falsifica sensul unei realitati de fond psihosomatic'.

Este reala preocuparea biodetectiei judiciare de a depista "adevarul falsificat afirmat', cat si "adevarul neafirmat' sau "adevarul tainuit', dar biodetectia numara, printre finalitatile sale, si efectuarea "testelor de cre­dibilitate' in cazul recunoasterii unor fapte penale grave care nu pot fi probate prin mijloacele de probatiune stabilite in Codul de procedura pe­nala. De asemenea, experimentele judiciare evidentiaza si posibilitatea unei alte functii a biodetectiei, si anume verificarea existentei discernamantului persoanei testate. Astfel, persoanele care au comis infractiuni si nu dau reactii la intrebarile critice sunt in mod real lipsite, de regula, de discer­namant.

Comportamentul simulat este cvasiadiacent actiunilor antisociale prin care se incalca normele juridice imperative sau prohibitive. Cand este in discutie comportamentul antisocial ce vizeaza sfera ilicitului penal, com­portamentul simulat depaseste zona verbala, a negarii faptelor, aceasta augmentandu-se prin actiuni materiale menite sa estompeze posibilitatile de identificare a unor urme materiale sau probe de culpabilitate.

Autorii neidentificati ai unor fapte penale sunt virtuali beneficiari, in conformitate cu prevederile legii penale, ai prescriptiei raspunderii penale. Acest beneficiu al legii curge, de cele mai multe ori, in favoarea infracto­rilor, dar, nu din lipsa de eficienta a politiei, ci datorita masurilor de precautie pe care le iau autorii unor grave infractiuni.

Biodetectia judiciara este eficace tocmai |n aceasta "zona fierbinte' a criminalitatii, care este dublata de acte de disimulare, constand in ster­gerea urmelor, crearea de urme false si alibiuri menite sa converteasca timpul de partea infractorului, prin efectul prescriptiei raspunderii penale.

in argumentarea tezei mentionate, s-au impus rezultatele cercetarilor noastre, in cazurile sesizate politiei cu privire la disparitia unor persoane, in care, ani de zile, verificarile au fost efectuate sub aceasta calitate, fara nici un rezultat. Cand eforturile, ramase inutile, au pledat pentru schimba­rea opticii - pe versiunea omorului - si s-a utilizat biodetectia la cercul de suspecti, rezultatele au fost concludente.

1.1.Comportamentul simulat este un comporta-ment intentionat

El este o unitate intre aspectul aparent si cel inaparent al comportarii, expre­sie a dedublarii psihologice in raport cu sine (aspectul inaparent) si in alteritate, adica in raport cu societatea (aspectul aparent).

Aspectul aparent este cunoscut, acesta fiind notoriu, afisat abil sau naiv, dar insistent, cu eforturi de persuasiune.

Dimpotriva, aspectul inaparent este strictisisism secretizat, nu face obiect de confesiune, iar uneori, pentru a-l secretiza se practica dezinformarea siste­matica dupa reguli tactice bine definite, o adevarata strategie a minciunii.

Biodetectiei judiciare nu ii rezista insa aspectele de inaparenta, oricat de bine ar fi acestea secretizate.

1.2. Binomul simulatiei

Simularea este pana la urma un binom, suma a doi termeni si anume:

a) Aparenta, produs al dezinformarii (verbale si dupa caz, actele
materiale);

b) Inaparenta, realitatea intima, neconfesata.

Biodetectia are in vedere ambii termeni ai binomului si isi elaboreaza metodologia^de conditionare operanta a reactiilor, in vederea obtinerii campurilor bioinformationale pentru ambele aspecte ale simulatiei (a + b)

Unitatea psihosomatica a termenilor binomului ofera posibilitatea sigura de depistare a simularii comise, deoarece aspectele de aparenta si inaparenta sunt opera aceluiasi subiect.

2. Comportamentul determinat de eroare

Comportamentul determinat de eroarea in care se poate afla subiectul este numai aparent simulat. Biodetectia pune in evidenta existenta erorii. Astfel, de exemplu, o persoana ce a perceput in mod eronat o situatie in legatura cu care a necesitat sa fie audiata in calitate de martor, nu va prezenta reactii de stres emotional la intrebarea: "Ai facut declaratii min­cinoase in legatura cu?' pentru ca ea relateaza ceea ce este convinsa ca a perceput.

Din acest punct de vedere, biodetectia judiciara clasifica marturiile (depozitiile martorilor) in:

a) marturii mincinoase, pe care biodetectia le depisteaza;

b) marturii reale, pe care biodetectia le confirma prin testul de cre­ dibilitate;

c) marturii eronate care nu se explica prin comportament simulat, ci prin deficientele de perceptie, pe care, de asemenea, biodetectia le depis­teaza.

Genul de experimente, bazate pe depistarea erorii, au confirmat inca o data ca specificul subiectiv al simularii este intentionalitatea.

3.Sfera de apliare a biodetectiei judiciare

In concluzia, sintetizand asupra sferei de aplicare a biodetectiei judi­ciare, in raport cu practica politiei stiintifice din Romania, aceasta cu­prinde:

a) Comportamentul simulat intentionat cu aspectele de aparenta si
inaparenta.

b) Binomul simulatiei.

c) Credibilitatea.

d) Existenta erorii, ca etiologic a unor comportamente ce aparent sunt simulate.

e) Existenta sau inexistenta discernamantului faptelor penale.

f) Cautarea probelor materiale in vederea conversiunii.

g) Intentionalitatea in faptele aparent penale.

Acest sistem de a concepe obiectul biodetectiei judiciare a permis specialistilor sa raspunda la un repros ce se facea psihologiei, cu multi ani in urma. Anume, ca nu este capabila sa detecteze "intentionalitatea' ca element esential in culpabilizarea sau inocentrarea justitiabililor chemati sa raspunda juridic.