Teoria generala a statului si dreptului

TEORIA GENERALA A

STATULUI SI DREPTULUI 

Legatura dintre stat si drept. Constiinta juridica si morala.

Elementul afectiv presupune o opera de valorificare a realitatii inconjuratoare. Se atribuie o anumita semnificatie unor fapte ce se petrec in societate din puct de vedere al valorilor, al axiologiei.

Exista o axiologie juridica - difera intre membri unei societati.

Morala se impleteste cu religia. Primele reprezentari ale lumii inconjuratoare - forte supranaturale.

Religia promova si norme de comportament uman si aspecte politice.

Morala religioasa si dreptul se regasesc in Codul lui Hammurabi si in Decalogul crestin.

Codul lui Hammurabi - descoperit pe teritoriul Iranului de azi (Persia) la 1901 - scris in piatra - 282 articole. Se refera la o serie de probleme cu caracter economic - proprietatea, contractul de vanzare-cumparare, ipoteca, gajul; probleme legate de familie - casatorie, divort, infiere; explicatii de ordin religios; sanctiuni pentru fapte penale.

Codul avea un caracter cazuistic si enumerativ. In timp, enumerarile au fost abstractizate.

Decalogul - primele cinci porunci - din domeniul moralei, urmatoarele in domeniul dreptului. Decalogul - prezent in intreaga lume crestina; unele porunci se regasesc in drept.

Asemanari intre normele moralei si normele juridice:

reprezinta o obictivizare a subiectivitatii umane, in sensul ca la inceput au un caracter subiectiv - creatie umana - obiective.

reprezinta o manifestare a esentei umane

caracter obiectiv

caracter normativ - prescriu o conduita umana

Deosebiri:

normele juridice sunt garantate cu forta de constrangere a statutului

sanctiunile normelor moralei sunt lasate la latitudinea opiniei publice.

Norma juridica - parte a normelor sociale care reglementeaza comportamentul omului, astfel incat activitatea lui sa poata fi considerata valoroasa din puct de vedere social si apreciata pozitiv. Normele sociale sunt teleologice (urmaresc un anumit scop) si prospective (sunt facute pentru a se adresa viitorului).

Norma sociala

actionala - reglementeaza comportamentul omului fata de natura, constituita astfel incat cu un minim de efort sa fie obtinut un maxim de randament

comportamentala - indica modul in care omul trebuie sa se comporte in anumite imprejurari

organizationala - reglementeaza constituirea individului in diferite forme de colectivitati umane.

Deosebiri intre normele juridice si celelalte norme sociale:

normele juridice au un caracter general, care rezulta din doua imprejurari tipice (se aplica ori de cate ori apar imprejurarile la care se refera) si impersonale (au in vedere faptul ca nu se aplica unei persoane determinate, ci unei categorii nedeterminate de persoane).

norme juridice care se adreseaza unor organizatii

norme juridice cu caracter general

Normele juridice au o structura logico-juridica si formulare tehnico-legislativa. Structura este urmatoarea: ipoteza, dispozitie si sanctiune. Elementele au mai multe variante: ipoteza - element al normei juridice prin care sunt indicate imprejurarile la care urmeaza sa se aplice norma juridica. Ipoteza poate fi determinata sau subinteleasa. Dispozitia - partea cea mai importanta a normei juridice si prescrie conduita pe care trebuia sa o urmeze o persoana in anumite imprejurari.

Dispozitia normei juridice

Definitie: conduita persoanelor in anumite imprejurari sau ipoteze. Prevede ceea ce trebuie sau nu sa faca persoanele.

Dispozitiile:

onerative: obliga persoanele sa aiba un anumit comportament, ceea ce trebuie facut

prohibitive: interzic savarsirea unor actiuni; rezulta chiar din formularea dispozitiei

permisive: nu opresc, dar nici nu obliga la sivarsirea unor actiuni, ci lasa la latitudinea partilor sa-si aleaga conduita in anumite imprejurari

o       supletive: statul sau instantele de judecata suplinesc vointa partilor unuiraport juridic

de recomandare: frecvente in perioada socialista

de stimulare: in dreptul muncii: se refera la o conduita deosebita in campul muncii drept pentru care apar stimulentele - recompense financiare sau onorifice

generale, speciale si de exceptie: cele generale si speciale se refera la anumite asptecte ale raportului juridic dintr-o anumita ramura de drept; cele de exceptie pot sa se abata de la dispozitiile generale, fie de la cele speciale

Dispozitiile normelor juridice sunt alese de legiuitor in functie de natura intereselor pe care vrea sa le ocroteasca.

Sanctiunea normei de drept - parte a normei juridice care arata ce se intampla daca nu se respecta dispozitia. Sanctiunea - un rau necesar pe care trebuie sa-l suporte autorul unei fapte ilicite.

Clasificare:

I. Din punct de vedere al naturii lor - dupa ramura de drept careia ii apartin:

penale:

o       privatiunea de libertate: scop: caracter rerpesiv si preventiv

o       amenda penala (pedeapsa)

o       confiscarea averii

o       detienrea in locuri speciale de detentie

administrative: se aplica pentru incalcarea normelor dreptului administrativ - contraventii - se aplica amenda administrativa (sanctiune) - nu este inscrisa in cazierul judiciar

disciplinare: se aplica persoanelor care au calitatea de angajat in procesul muncii si pentru fapte savarsite in procesul muncii: mustrarea, avertismentul, mutarea disciplinara, desfacerea contractului de munca.

civile: constau in obligarea celui care a savarsit o fapta ilicita civila sa repare prejudiciul cauzat. Unele sanctiuni civile vizeaza patrimoniul persoanei care a savarsit o asemenea fapta, altele vizeaza persoana acestuia. Sanctiuni civile sunt reparatorii si represive. Pedeapsa civila vizeaza persoana celui care a savarsit o fapta ilicita si poate fi impiedicarea de a dobandi anumite drepturi subiective sau interzicerea acestora: nedemnitatea, exferedarea (excluderea de la mostenire), sanctiuni indreptate impotriva bunurilor persoanei: amenda civila sau trecerea in folosinta statului a unor prestatii.

Procesul de abstractizare in drept.

Enumerarea (cazuistica concreta) a fost inlocuita de abstractizare.

Existentialismul juridic (literatura franceza)/ Impresionism juridic (perioada interbelica).

Marea Britanie - common law - cazuistica bazata pe precedente

Romania - sistemul dreptului roman.

Gradul de abstractizare e diferit in actele normative: Codul familiei - art. 55 - constatarea paternitatii, art. 38 - divortul. Judecatorii emit judecati de valoare, nu doar de constatare.

Tehnica legislativa - procesul de creare

Tehnica juridica - procesul de aplicare a dreptului - totalitatea procedurilor si artificiilor cu ajutorul carora conditiile vietii materiale sunt transpuse in norme de drept.

Continut - relatii sociale

Forma - norma juridica

Tehnica juridica utilizeaza procedeul fictiunii, prin care se inlocuiesc anumite trasaturi si calitati cu altele asemanatoare (exista procedeul cifrajului) - substituirea calitativului prin cantitativ.

Ramura de drept distincta - tehnica legislativa + procedee - legistica formala - ii corespunde o stiinta - modul de elaborare a tuturor normelor juridice.

Legistica formala are un obiect de reglementare si o metoda de reglementare (autoritar-descriptiva) proprii.

Legistica formala

I.       Ramura a dreptului

Principii proprii

o       Fundametele stiintifice ale actelor normative

o       Echilibrul intre static si dinamica dreptului

o       Corelatia actelor normative

o       Accesibilitatea si economia actelor normative

Izvoare proprii: acte normative de baza: Constitutia, legile organice si ordinare, ordonante si ordonante d eurgenta, hotarari ale guvernului, regulementele Camerei Deputatilor si ale Senatului, hotarari ale birourilor permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului, deciziile Curtii Constitutionale (declaratii de neconstitutionalitate ale unor legi, ordonante sau hotatrari).

II.    Ramura a stiintei dreptului si constituirea unor discipline.

Moderninism: din pucntul de vedere al tehnicii legislative (sec. al XVII-lea pana in present) porenste de la ideile dreptului natural (omul se naste liber, drepturi conferite de natura).

Post-modernism:

rationalitate si simplitate

numeroase acte administrative care contrazic prevederi ale unor legi sau fara character normativ

lobby

Dat: natural (conditiile vietii materiale), istoric (perioade), rational (cunoasterea stiintifica), ideal.

Decizii complexe:

elaborarea ipotezelor

stabilirea consecintelor

elaborarea deciziei

RAPORTUL JURIDIC

Definitie: relatii reglementate de norme de drept.

Conditii:

existenta unei norme juridice princare este reglementat raportul respective

aparitia unor fapte juridice care sa puna in miscare normele juridice aplicate la un fapt concret

Elementele raportului juridic:

subiectii

continutul

obiectul

RAPORTUL JURIDIC INSTITUTIA ANALOGIEI

a) analogia legii: situatia in care nu exista o norma expresa care sa se refere cu claritate la un raport juridic, dar exista una asemanatoare

b) analogia dreptului: nu exista nici o norma asemanatoare, autoritatea face apel la principiile generale ale dreptului.

In Romania, analogia legii e admisa cu exceptia dreptului penal. Se intalneste cel mai des in domeniul dreptului civil (ex: contractul de furnizare care este asemanator cu contractul de vanzare-cumparare, numai pe o perioda mai lunga). Pot exista raporturi juridice chiar in lipsa unor norme juridice exprese prin aplicarea analogiei legii ori a dreptului, in situatia in care legea permite asta.

Faptele juridice sunt acele evenimente sau actiuni omenesti de care legea leaga nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. Pentru a se stabili un raport juridic este necesara interventia omului.

Evenimentele - fenomene naturale.

Actiunile omenesti - activitati umane cu consecinte benefice pentru umanitate, licite, altele sunt

ilicite. Actiunile omenesti sunt de comisiune si de omisiune.

Actele juridice - actiunile omenesti facute cu intentia de a produce efecte juridice.

Act juridic:

inscris doveditor (ex. chitanta, bon de material, sentinta judecatoreasca, diploma)

orice manifestare de vointa, indiferent daca a fost facuta scris sau oral, dar care are drept rezultat nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.

Actiunile ca si fapte juridice pot sa prevada nasterea, modificare sau stingerea unor raporturi juridice. Exista situatii in care se pune problema daca unele fapte juridice pot fi considerate evenimente sau actiuni. (ex. omor - traznet, omor - impuscare, injunghiere).

Acte juridice:

A.    unilaterale, bilaterale, multilaterale

B.     cu titlu gratuit si cu titlu oneros

C.     oficiale si neoficiale

Un raport social este juridic pentru faptul ca daca partile nu se respecta in drepturi si obligatii, poate intervene forta de constringere a statului.

Distinctia in evenimente si actiuni e susceptibila a fi generalizata in toate normele dreptului.

ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE RAPORTULUI JURIDIC

A.    subiectii

B.     continutul

C.     obiectul

A.    subiectii raportului juridic pot fi persoane individuale sau anumite colectivitati.

persoana fizica - o persoana, pentru a fi subiect al raportului juridic, trebuie sa dispuna de capacitate juridica, care este posibiltatea generala si abstracta de a avea drepturi si obligatii in cadrul unor raporturi juridice. Capacitatea juridica presupune posibilitatea ca persoana sa aiba discernamint. Nu au capacitate juridica minorii si debilii minatli.

Distinctie: capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu. Capacitate de folosinta au toate persoanele. Distinctia nu opereaza an toate ramurile dreptului, ci numai acolo unde se poate disjunge exercitarea in nume propriu.

Subiecte colective - statul - subiect al unor raporturi juridice de drept international public, de drept constitutional, de drept administrativ sau de drept financiar.

Statul este reprezentat de presedintele tarii, de Ministerul Afacerilor Externe, reprezentantii diplomatici (ambasade, consulate) - drept international public.

Statul este reprezentat de prim-ministru, guvern, diferite ministere - drept administrativ.

Statul este reprezentat de Ministerul de Finante - drept financiar.

In afara de state mai exista diferite autoritati publice sau organe ale statului - parlament, guvern, organe administrative de stat, autoritati jduecatoresti.

Subiecti ale raportului juridic pot fi diferitele organisme sociale (organizatii obstesti) - sindicate, ONG-uri. In anumite raporturi juridice pot aparea ca subiecti si organizatiile cooperatiste.

Ca subiect colectiv - insitutii de stat - organizatii care nu au caracter economic si nici scop lucrativ si care sunt finantate de la bugetul de stat: scoala, teatrul, cinematografele, filamonicile.

Institutie poate fi orice organizatie din cadrul sistemului de autoritati publice ale statului (legislativ, executiv, judecatoresc).

Persoana juridica - unitatea organizatorica care are un patrimoniu propriu, un sediu si o denumire proprie

3. CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC

Definitie: este format din totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor pe care le au subiectii unui raport juridic.

Exista raporturi juridice simple - una dintre parti este subiect activ (titular de drepturi), alta parte este subiect pasiv (titular de obligatii). Exista situatii in care numai titularii de drepturi se individualizeaza, toate celelalte persoane - titulari de obligatii.

Drepturile subiective pot fi absolute si relative.

Drepturi subiective absolute - cele in care numai titularul drepturilor este individualizat (ex: dreptul de proprietate).

Drepturi subiective relative - ex: contractul de vanzare-cumparare. Exista si situatii unde apar drepturi subiective absolute (dreptul penal).

Raporturile juridice pot fi abstracte si concrete.

Raporturile juridice abstracte - se stabilesc in mintea omului (ex: in cazul normelor de drept penal - interzis a fi savarsite anumite fapte). Dreptul subiectiv nu trebuie inteles in sens filosofic.

Drepturile subiective pot fi patrimoniale si nepatrimoniale.

Obligatia - definitie - indrituirea subiectului pasiv fata de subiectul activ in cadrul unui raport juridic concret. Obligatia este de a da, de a face sau de a nu face ceva in folosul subiectului activ.

Exista si raporturi juridice compelxe - subiectul raportului juridic apare in acelasi timp si concomitent si ca titular de drepturi si ca titular de obligatii (ex: contactul de vanzare-cumparare).

C. OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC.

Teorii:

a)      Obiect al raportului juridic constituie actiunea sau inactiunea participantilor la un raport juridic.

b)      Obiect al raportului juridic - lucru material (bun) - nu toate raporturile juridice trebuie sa aiba un obiect

c)      Obiect al raportului juridic - constituie actiunea sau inactiunea participantilor la un raport juridic, cat si anumite valori patrimoniale (bunuri), dupa cum constituie si anumite valori nepatrimoniale.

d)     Obiect al raportului juridic constituie actiunea sau inactiunea participantilor la un raport juridic, cat si anumite valori patrimoniale (bunuri), dupa cum constituie si anumite valori nepatrimoniale - opera literara, artistica sau stiintifiica - unitate de imagini si idei si marca de fabrica.

Raport juridic de constrangere:

Subiecti: subiect activ este statul, reprezentat prin organele sale specializate (judecatoresti); subiect pasiv este persoana care a savarsit o fapta ilicita.

Continut: drepturile si indatoririle participantilor la un raport juridic.

Obiect: aplicarea sanctiunii (numai cea prevazuta de lege) in functie de natura faptei ilicite care a fost savarsita.

Raport juridic de conformare - conform normelor juridice.

Raport juridic de cooperare - cetatenii coopereaza cu statul in respecatea normelor juridice.

Raport juridic de conflict (de contradictie) - a fost incalcata o norma de juridica din dreptul penal.

Raport juridic de conformare (de cooperare) - intalnit si in alte ramuri de drept, nu numai in drept penal (dreptul muncii, respectarea dreptului de proprietate), la fel ca si raportul juridic de conflict.

Clasificare:

I.       Raport juridic de conformare (cooperare)

II.    Raport juridic de aplicare a dreptului presupune interventia unor organe de stat

a.       Raport juridic in care este vorba de indeplinirea unor atributii legale, licite

b. Raport juridic de conflict (contradictie) - aplicarea unor sanctiuni pentru savarsirea unor fapte ilicite.

Aplicare normelor juridice in timp si spatiu

Normele juridice sunt aplicate atata timp cat sunt in vigoare. Exista momentul intrarii in vigoare si cel al iesirii din vigoare.

Intrarea in vigoare - Romania:

la publicarea in Monitorul Oficial

la 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial

specificat expres in textul normei

In alte tari exista un termen diferit.

Iesirea din vigoare:

abrogare:

o       expresa - un act normativ nou prevede denumirea exacta si numarul legii care urmeaza a fi abrogata. Poate fi indirecta: nu prevede denumirea exacta si numarul legii care urmeaza a fi abrogata, ci contine formula "toate prevederile contrare prezentei legi se abroga".

o       Tacita - nu prevede denumirea exacta si numarul legii care urmeaza a fi abrogata si nici contine formula "toate prevederile contrare prezentei legi se abroga", ci noua lege reglementeaza diferit de cum erau reglementate anumite situatii de vechea lege. Legea noua are prioritate fata de ce veche.

caderea in desuetudine - dispare obiectul de reglementare

Exceptii:

retroactivitatea legii: situatia in care prevederile unor norme noi (legi) se aplica unor situatii petrecute inainte de intrarea ei in vigoare. Este admisa in 3 situatii:legea penala mai blanda (daca o anumita fapta nu mai prezinta pericol social se schimba incadrare - beneficiaza de prevederi si persoana care a savarsit anumite fapte sun imperiul legii vechi, dar care nu a fost condamnata) ; situatia in care se prevede expres in corpul legii ca va retroactiva (situatia cand e bine sa fie cuprinsa o astfel de prevedere - ex. retributia drepturilor de autor); legile interpretative (fac corp comuncu legea veche pe care o interpreteaza).

ultractivitatea legii - situatia in care prevederile unei legi se aplica unor fapte petrecute dupa iesirea ei din vigoare (ex. legi cu termen).

Aplicare normelor juridice in spatiu - principiul este acela ca legile unei tari se aplica pe teritoriul ei si asupra persoanelor care se gasesc pe teritoriul respectiv. Teritoriu - spatiul terestru al unei tari, care este delimitat prin anumite semne (ridicaturi de pamant, borne de frontiera, vai, munti); intideri de apa; spatiul aerian - trasarea pe harta a unor linii perpendiculare de la frontierele terestre/maritime pana la limita spatiului cosmic; nave si aeronave.

Exceptii:

imunitatea diplomatica: scutirea de jurisdictie a strainilor pe tarar a carui teritoriu isi desfasoara activitatea personalul diplomatic. Imunitatea - zona de securitate si conditii necesare pentru desfasurarea activitatii personalului diplomatic.

regimul juridic al consulilor: activitate in domeniul juridic - solutionarea proceselor juridice civile intre cetatenii statului pe care consulul il reprezinta si statul pe teritoriul pe care se gasesc in prezent.

regimul juridic al strainilor: regim national (persupune asimilarea strainilor cu cetatenii- drepturi civile, nu si juridice); regim special - consta in acordarea strainilor a drepturilor care sunt prevazute in tratatele sau conventiile interantionale ratificate); regimul clauzei natiunii celei mai favorizate - consta in faptul ca strainii dintr-o anumita tara nu pot avea drepturi mai putine decat au cetatenii altor tari - are caracter economic.

Aplicarea normei juridice - normele juridice isi ating scopul pe doua cai: prin respectarea lor de catre cetateni ori pe calea aplicarii lor de catre organele competente ale statului rezultand astfel realizarea dreptului.

Deosebiti intre acte normative si acte de aplicare a dreptului

actele normative au caracter general, impersonal, actele de aplicare a dreptului au caracter individual, concret

actele normative nu au un termen limitat, actele de aplicare a dreptului au un termen - indeplinirea activitatii la care se refera.

actele normative au conditii de valabilitate si de forma (legi, ordonante), actele de aplicare a dreptului au alte conditii - numele corect al autorului care-l elaboreaza, destinatarul (sentinta judecatoreasca, chitanta fiscala, proces verbal).

actele normative se defiinteaza prin abrogare, caderea in desuetudine, actele de aplicare a dreptului se desfiinteaza prin revocare si alte cai de atac prevazute de lege impotriva unor sentinte: stabilirea starii de fapt, incadrarea juridica a faptei, elaborarea solutiei - conduita licita sau stabilirea unei sanctiuni.

Actele de aplicare a dreptului sunt rezultatul actiunii unor autoritati publice care au in competenta lor savarsirea unor astfel de acte.

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

normele juridice au un caracter abstract, general si impersonal

unele norme juridice sunt foarte abstracte si generale

interpretarea este necesara datorita caracterului normei juridic, termenii folositi pot avea un alt sens decat cel din limbajul curent

utila

particularitati: in dreptul penal nu este admisa interpretarea prin analogie, in schimb, in dreptul civil este admisa; interpretarea tratatelor in dreptul international public

trebuie avute in vedere formele de interpretare ale normelor juridice si metodele

Formele interpretarii:

oficiala - legala:

a.       generala - de catre organul emitent

b. cazuala:

i. administrativa: organele administratiei de stat

ii. judiciara: organele judecatoresti - stabilirea unuiprecedent - practica judiciara care in Romania nu constituie izvor de drept, dar are importanta in aplicarea dreptului

neoficiala - doctrina - articole, comunicari stiitifice

Metodele de interpretare:

metoda gramaticala - sensul cuvintelor dintr-o proppozitie sau fraza (sintaxa si morfologia)

metoda sistemica - locul normei juridice care urmeaza a fi aplciata in contextul unor alte norme juridice asemanatoare

metoda istorica - presupune luarea in considerare a momentului istoric al aplicarii normei juridice

metoda logica.