CONDITIILE ACTULUI JURIDIC

CONDITIILE ACTULUI JURIDIC

Conditiile actului juridic

Definitie

Prin conditiile actului juridic civil intelegem elementele din care este alcatuit un asemenea act.

Terminologie

In legislatia civila, se utilizeaza termenul "conditii" pentru a se desemna componentele actului juridic civil. Bunaoara, art. 948 c.civ. dispune: "Conditiile esentiale pentru validitatea unor conventii sunt:

Capacitatea de a contracta;

Consimtamantul valabil al partii ce se obliga;

Un obiect determinat;

O cauza licita".

Clasificarea conditiilor actului juridic civil:

a) In functie de aspectul lor, se disting:

- conditii de fond (cele care privesc continutul actului juridic civil );

- conditii de forma (cele care se refera la exteriorizarea vointei).

b) In functie de obligativitatea lor:

- conditii esentiale (cele cerute pentru chiar valabilitatea actului);

- conditii neesentiale (sau intamplatoare, adica cele care pot fi prezente ori pot lipsi, fara sa puna in discutie valabilitatea actului).

c) In functie de sanctiunea nerespectarii lor:

- conditii de validitate (a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii actului juridic civil);

- conditii de eficacitate (a caror nerespectare atrage inopozabilitatea, spre exemplu).

CAPACITATEA

Capacitatea = acea conditie de fond esentiala ce consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile (Art.948 c.civ.). Despre capacitate se face referire si in Art.949 c.civ. care precizeaza ca "poate contacta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege"; iar in Art.950 c.civ. ne spune ca: "Necapabili de a contracta sunt: 1) minorii;

2) interzisii;

3) femeia maritata (disp.abrogata);

4) in genere toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte"

Regula este capacitatea de a incheia acte juridice (potrivit art. 6 din Decretul nr.31/1954: "Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea sa de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege".

Pentru persoana juridica, regula capacitatii de a face acte juridice civile este subordonata principiului specialitatii capacitatii, consacrat de art.34 din Decretul nr.31/1954.

Exceptia - incapacitatea - trebuie sa fie expres prevazuta de lege (ex. art. 950 c.civ.-minorii, interzisii).

3. CONSIMTAMANTUL☻

Prin definitie actul juridic este o manifestare de vointa cu intentia de a produce efecte juridice.

In continutul vointei, din punct de vedere juridic intra doua elemente:

consimtamantul

cauza (scopul)

Pentru ca faptul psihologic sa devina social, vointa interna trebuie exteriorizata.

Din procesul formarii vointei, pentru dreptul civil relevante sunt doua elemente:

Principiile vointei - 1. - Principiul libertatii actelor juridice

- 2. - Principiul vointei reale (interna)

Libertatea actelor juridice - rezulta din doua texte din C.civ., respectiv:

Art.969 al.1: "Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante" si

Art. 5: "Nu se poate deroga prin conventii de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri" (Din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii, rezulta concluzia ca tot ce nu lezeaza ordinea si bunele moravuri, este permis).

Continutul principiului libertatii actelor juridice se exprima prin :

a)     - libertatea subiectelor de drept civil de a incheia sau nu un act juridic civil;

b)     - libertatea subiectelor de drept civil de a stabili, asa cum doresc, clauzele actului juridic civil;

c)     - libertatea subiectelor de drept civil de a modifica sau de a pune capat, prin acordul lor, actul juridic civil pe care l-au incheiat.

Limitele principiului libertatii a) morala - bunele moravuri;

b) ordinea publica.

2. Principiul vointei reale (interne)

Vointa interna poate sa fie concordanta sau nu cu manifestarea ei exterioara - sociala. Daca nu concorda cele doua elemente ale vointei juridice se pune problema urmatoare: caruia dintre cele doua elemente ii dam prioritate?

In aceasta privinta, exista doua conceptii:

subiectiva, pentru care prioritara este vointa interna (reala)

obiectiva, care prefera vointa declarata, exteriorizata

Codul civil roman a adoptat principiul subiectiv al vointei interne:

Ca este asa, rezulta din urmatoarele:

interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor si nu dupa sensul literal al termenilor (art.977 c.civ.);

in cazul simulatiei, intre parti isi produce efectele actul secret nu cel public (art.1175 c.civ.);

art.953 c.civ.: "Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol" (deci este valabil consimtamantul real, liber si constient, iar nu si cel alterat printr-un viciu de cosinsimtamant).

EXCEPTII

1) In cazul simulatiei, fata de terti isi produce efecte actul public, dar mincinos, care nu reprezinta vointa reala.

2) Potrivit art.1191 al.2 c.civ., nu se va primi proba cu martori impotriva unui inscris ce depaseste 250 lei.

Definitie si conditii de valabilitate

Definitie = Consimtamant = conditie esentiala, de fond si generala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic manifestata in exterior.

Conditii de valabilitate

- sa provina de la o persoana cu discernamant;

- sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

- sa fie exteriorizat;

- sa nu fie alterat de un viciu de consimtamant.

Discernamantul

Daca capacitatea este o stare de drept, discernamantul este o stare de fapt.

Persoana cu capacitate de exercitiu este prezumata a avea discernamant.

Persoana fara capacitate de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant (minorul sub 14 ani si persoana pusa sub interdictie judecatoreasca).

Pentru persoana juridica nu se pune problema discernamantului, deoarece reprezentantul ei legal este, intotdeauna, o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.

In afara de incapacitatile legale (legea prezuma lipsa discernamantului), mai exista si incapacitati naturale (persoana este capabila de jure, dar in fapt este temporar lipsita de discernamant).

Persoana trebuie sa aiba discernamant in momentul incheierii actului.

Nu este valabil actul incheiat cu un incapabil in momentele pasagere de luciditate, dar nici cel incheiat de un capabil in momentele de lipsa pasagera a discernamantului.

Sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice

Aceasta conditie de valabilitate a consimtamantului nu este indeplinita cand:

manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, de complezenta, din curtoazie;

manifestarea este prea vaga;

manifestarea de vointa s-a facut sub conditie pur potestativa din partea celui ce se obliga (ma oblig daca vreau);

manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala cunoscuta de contractant.

3. Sa fie exteriorizat

principiul general - consensualismul;

exceptii - actele solemne;

manifestarea de vointa poate fi:   - expresa

- tacita (implicita)

Pentru anumite acte este necesara manifestarea expresa a vointei (actele solemne) pe cand alte acte pot fi facute printr-o manifestare expresa ori tacita de vointa (cum e cazul acceptarii mostenirii).

In legatura cu aceasta conditie a consimtamantului - exteriorizarea sa - se mai pune problema valorii juridice a tacerii. In principiu in dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant exteriorizat. Prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamant:

cand legea prevede expres aceasta (art.1437 c.civ., art.52 din Legea 31/1990);

cand prin vointa partilor se atribuie o anumita semnificatie juridica tacerii;

cand tacerea are valoare de consimtamant potrivit obiceiului.

VICIILE DE CONSIMTAMANT

I. EROAREA = falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civil.

Art.953 - "Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare ."

Art.954 - "Eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei. Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai cand consideratia persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia".

Sunt deci reglementate doua categorii de erori:

asupra calitatii substantiale ale obiectului actului (error in substantiam).

asupra identitatii ori calitatilor persoanei cocontractante (error in personam).

Clasificarea erorii

A. Dupa criteriul CONSECINTELOR

- eroare - obstacol

- eroare - viciu de consimtamant

- eroare - indiferenta

1. Eroare obstacol = distructiva de vointa = cea mai grava (atrage nulitatea absoluta a actului), falsa reprezentare cazand fie asupra naturii actului ce se incheie- error in negatio - (o parte crede ca incheie un anuumit act juridic, iar cealalta parte are credinta, gresita, ca incheie un alt act juridic) fie asupra identitatii obiectului (error in corpore)- (o parte crede ca trateaza la un anumit bun, pe cand cealalta parte are in vedere alt bun);

2. Eroare viciu de consimtamant - este falsa reprezentare ce cade:

a)     - asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului - error in substantiam;

b)     - asupra persoanei cocontractante - error in personam.

3. Eroare indiferenta - falsa reprezentare a unor elemente neesentiale ce nu afecteaza valabilitatea actului (consecinta existentei erorii indiferente poate fi diminuarea valorica a prestatiei).

Viciul de consimtamant al erorii - atat ca error in substantiam, cat si ca error in personam, atrage sanctiunea nulitatii relative a actului.

B. Dupa criteriul NATURII REALITATII fals reprezentate

eroare de fapt

eroare de drept

Conditiile cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant:

1) Elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator pentru incheierea actului (criteriu subiectiv - greu de probat).

2) In actele bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca celelalte parte sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare este determinant, hotarator pentru incheierea actului juridic civil.

Nu este necesar insa ca ambele parti sa fie in eroare. Daca sunt, ambele o pot invoca.

II. Dolul (viclenia)

Definitie:

Inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau dolosive pentru a o determina sa incheie un act judiciar.

Art.953 c.civ.: "Consimtamantul nu este valabil cand este surprins prin dol".

Art.960 c.civ.: "Dolul este cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune"

Clasificare - dupa consencintele produse:

a) dolul principal - cade asupra elementelor importante, determinante la incheierea actului juridic si care atrage anularea actului;

b) dolul incidental - cade asupra unor imprejurari nedeterminante pentru incheierea actului juridic, neatragand nevalabilitatea actului.

Elementele

- elementul obiectiv, material - utilizarea de mijloace viclene (siretenii, manopere dolosive);

- element subiectiv, intentional = intentia de a induce in eroare o persoana pentru a o determina sa incheie actul juridic.

In legatura cu primul element-obiectiv-, este de retinut ca el poate consta atat intr-o actiune pozitiva (fapt comisiv), cat si in una negetiva (fapt omisiv).

Exemple:   - dol comisiv (sugestia ori captatia in materia liberalitatilor)

- dol omisiv - dolul prin reticenta (ascunderea ori necomunicarea celeilalte parti a unei imprejurari ce i-ar fi trebuit cunoscuta)

In legatura cu elementul subiectiv al dolului, in practica s-a stabilit ca:

- lipsa discernamantului si a dolului sub forma captatiei se exclud;

- nu exista dol daca cocontractantul cunostea imprejurarea pretins ascunsa.

Conditii - sa fie determinant;

- sa provina de la cealalta parte.

1) sa fie determinant (fara de mijloace viclene, actul nu ar fi fost incheiat).

2) sa provina de la cealalta parte (deci numai in cazul actelor juridice bilaterale).

Este posibil si la actele unilaterale (captatia in cazul testamentului).

In doctrina se admite ca a doua conditie este indeplinita, in actele bilaterale, si in urmatoarele doua situatii:

- dolul provine de la un tert, dar cocontractantul cunoaste aceasta imprejurare;

- dolul provine de la mandatarul partii.

Proba - dolul nu se presupune, deci trebuie probat;

- fiind un fapt juridic poate fi probat prin orice mijloc de proba.

III. Violenta - amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Art.953 c.civ.: "Consimtamantul nu este valabil cand este smuls prin violenta".

Art.958 c.civ.: "Simpla temere fara violenta nu poate anula conventia".

Clasificare:

- dupa natura raului: - violenta fizica;

- violenta morala (atunci cand amenintarea cu raul se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei);

- dupa caracterul amenintarii: - amenintarea legitima (nu este un viciu);

- amenintarea nelegitima, injusta (aceasta are semnificatia juridica a viciului de consimtamant).

Structura - element obiectiv = amenintarea cu un rau;

- element subiectiv = temerea insuflata.

Conditii - sa fie determinanta (ex. te omor - Da; sa vezi ce-ti fac - Nu);

- sa fie injusta - daca nu-mi vinzi cu 3 mil. masina - Da;

- daca nu-mi vinzi masina pentru care ai facut

antecalcul.

IV. Leziunea - disproportia vadita de valoare dintre doua prestatii.

In codul civil dispozitiile referitoare la leziune sunt cuprinse in: art.951, art.1157-art.1160, art.1162-art.1165.

Aceste dispozitii legale din codul civil trebuie raportate la disp.art.25 din Decretul nr.32/1954, potrivit carora: "De la data intrarii in vigoare a decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, aplicarea dispozitiilor legale referitoare la actiunea in anulare pentru leziune se restrange la minorii care, avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri fara incuviin tarea parintilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a caror validitate nu se cere si incuviintare prealabila a autoritatii tutelare, daca aceste acte le pricinuiesc vreo vatamare.

Actele juridice ce se incheie de minorii care nu au implinit varsta de 14 ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu este leziune.

Minorii care nu au implinit varsta de 14 ani nu raspund pentru fapta lor ilicita decat daca se dovedeste ca au lucrat cu discernamant".

Structura = cel ce invoca leziunea, trebuie sa dovedeasca doar vadita disproportie valorica intre prestatii.

Daca o parte a profitat de starea de nevoie a celuilalt, actul este anulabil pentru cauza imorala.

Conditii

leziunea sa fie o consecinta civila directa a actului respectiv;

leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului;

disproportia de valoare intre contraprestatie trebuie sa fie vadita

Domeniul de aplicare

Potrivit legislatiei noastre in materie, leziunea are un domeniu restrans de aplicare, atat din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare (doar minorii intre 14 - 18 ani), ca si din acela al actelor susceptibile de anulare pentru leziune (acte care sunt, in acelasi timp: acte de administrare; incheiate de minorul intre 14-18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal; lezionare pentru minor; comutative)

OBIECTUL ACTULUI JURIDIC CIVIL

OBIECTUL - conduita partilor stabilita prin acel act juridic, actiunile si inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute.

Cu referire doar la conventii, art.962 c.civ. prevede ca: "Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga".

Asa cum pentru "obiectul raportului juridic civil" am luat in considerare-ca obiect derivat- bunurile ori lucrurile, la care se refera conduita partilor, tot astfel si pentru obictul actului juridic lucrurile pot fi socotite ca obiect derivat al actului juridic civil.

Cu acest inteles, art.963 c.civ. dispune: "Numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract".

Conditii cerute pentru valabilitatea obiectului actului juridiccivil

A)   Conditii generale: - 1) sa existe;

- 2) sa fie in circuitul civil;

- 3) sa fie determinat sau determinabil;

- 4) sa fie posibil;

- 5) sa fie licit si moral.

B)    Conditii speciale: - cel ce se obliga sa fie titularul dreptului subiectiv;

- sa existe autorizatia administrativa prevazuta de lege;

- obiectul sa constea intr-un fapt personal al

debitorului.

CAUZA ACTULUI JURIDIC CIVIL

CAUZA - acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act.

Art. 948 pct.4 c.civ. include "cauza licita" in randul conditiilor esentiale ale conventiei.

Elementele cauzei:  - scopul imediat

- scopul mediat

Scopul imediat - causa proxima-numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile, dupa cum urmeaza:

- in contractele sinalagmatice, cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga - la randul ei);

- in actele cu titlu gratuit, scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi);

- in actele reale, scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului, bunului;

- in actele aleatorii este cauza imediata riscul, adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului, respectiv riscul pierderii.

Scopul mediat - causa remota, numit si scopul actului juridic consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil; acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii, fie la calitatile unei persoane.

Conditii de valabilitate a cauzei actului juridic civil

- sa existe;

- sa fie reala;

- sa fie licita si morala.

Sa existe

-este consacrata de art 966 c.civ. in formularea: "Obligatia fara cauza nu poate avea nici un efect".

Rezolvarea problemei lipsei cauzei trebuie sa se bazeze pe o dubla distinctie: pe de o parte, trebuie deosebit scopul mediat de scopul imediat si, pe de alta parte, trebuie deosebite, "cauzele lipsei de cauza".

Pe baza acestor distinctii, trebuie retinute solutiile urmatoare:

Cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei discernamantului, sanctiunea aplicabila este nulitatea relativa;

Cand lipsa cauzei se datoreaza: a) lipsei contraprestatiei, in contractele sinalagmatice; b) lipsei predarii bunului, in actele reale; c) lipsei riscului, in actele aleatorii; d) lipsei intentiei de a gratifica, in actele cu titlu gratuit, lipseste un element esential al actului juridic civil, sanctiunea aplicabila fiind aceea a nulitatii absolute.

Sa fie reala

- este, si ea, consacrata expres de acelasi art.966 c.civ.: "Obligatia fondata pe o cauza falsa nu poate avea nici un efect".

Cauza nu este reala, cand este falsa; cauza este falsa cand exista eroare asupra motivului determinant (scopul mediat)

Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativa actului juridic civil.

Sa fie licita si morala

- este, si ea, consacrata expres de acelasi art.966 c.civ.: "Obligatia nelicita nu poate avea nici un efect".

Continutul acestei comditii este precizat de art.968 c.civ.: "Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

De retinut ca ilicit poate fi doar scopul mediat.

Proba cauzei

Sub acest aspect sunt relevante disp.art.967 c.civ.: "Conventia este valabila cu toate ca cauza nu este expresa. Cauza este prezumata pana la proba contrarie";

Prin aceasta dispozitie se instituie, in realitate, doua prezumtii:

-prezumtia de valabilitate a cauzei, indiferent ca se mentioneaza ori nu acet element in instrumentum probationis;

-pezumtia de existenta a cauzei; in consecinta, cauza nu trebuie dovedita (existenta ei fiind prezumata de lege),

FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Prin "forma actului juridic civil" se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa in scopul producerii de consecinte juridice.

Sub aspect terminologic, expresia "forma actului juridic civil" este folosita in sens restrans si in sens larg;

- in sens restrans , prin "forma actului juridic civil"se desemneaza modalitatea de exteriorizare a vointei juridice ; acest inteles este carmuit de principiul consensualismului;

.

- in sens larg , prin "forma actului juridic civil" se desemneaza trei cerinte de forma: 1) forma ceruta pentru insasi validitatea actului - forma ad validitatem;

2) forma ceruta pentru probarea actului - forma ad probationem; 3) forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de alte persoane, terti.

Principiul CONSENSUALISMULUI

Principiul consensualismului poate fi enuntat astfel: Simpla manifestare de vointa este suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere.

Intr-o alta exprimare, principiul consensualismului poate fi definit si in sensul ca este regula de drept potrivit careia, pentru a produce efecte civile, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.

Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil

in functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor

- conditii ad validitatem ori ad solemnitatem; nerespectarea lor atrage nulitatea actului (negotium);

- conditii pentru dovedirea actului juridic - ad probationem; nerespectarea lor nu atrage nevalabilitatea actului (negotium) ci pune partea in imposibilitatea de a face dovada in alt mod a existentei actului juridic;

- conditii pentru opozabilitate fata de terti; nerespectarea lor se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore, sa faca abstractie de actul juridic-negotium- care trebuia adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop).

in functie de izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil:

- forma legala - impusa de lege;

- forma voluntara ori conventionala.

Forma ceruta ad validitatem

- este un element constitutiv, esential al actului juridic civil; nerespectarea lui atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil in cauza;

- este incompatibila cu manifestarea tacita de vointei; aceasta forma presupune manifestarea expresa de vointa;

- este exclusiva, in sensul ca pentru un anumit act juridic civil solemn, trebuie indeplinita o anumita forma, de regula cea autentica (exceptie face testamentul).

Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem:

- intregul act trebuie sa imbrace forma ceruta pentru validitate;

- actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace forma speciala (mandatul dat pentru incheierea unui act solemn trebuie constatat prin procura autentica, speciala);

- actul care determina ineficacitatea unui act solemn trebuie, in principiu, sa imbrace si el forma speciala, solemna (exceptie face legatul, care poate fi revocat si tacit).

Aplicatii ale formei ad validitatem

De lege lata, sunt acte solemne:

- donatia; art.813 c.civ.prevede: "Toate donatiunile se fac prin act autentic;

- ipoteca coventionala; art.1772 c.civ. dispune ca: "Ipoteca conventionala nu va putea fi constituita decat prin act autentic";

- testamentul; art.858 c.civ. prevede ca: "Un testament poate fi sau olograf, sau prin act autentic, sau in forma mistica";

- contractul de societate, potrivit Legii nr.31/1990;

- actele intre vii avand ca obiect terenuri, potrivit Legii 18/1991 (art.46).

Forma ad probationem

- o cerinta care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze actul juridic.

Caracteristici

- este obligatorie (nu facultativa);

- nerespectarea ei atrage inadmisibilitatea dovedirii actului (negotium) cu un alt mijloc de proba;

- reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului.

Sanctiunea = decaderea din dreptul de a face proba actului juridic civil cu un alt mijloc de proba si nu afecteaza conventia ca act juridic (art.1180 c.civ.).

Aplicatii

- dovada actelor al caror obiect are o valoare ce depaseste 250 lei nu se poate face decat prin inscrisuri (art.1191 al.1 c.civ.);

- depozitul voluntar nu se poate face decat prin inscris (art.1597 c.civ.);

- tranzactia trebuie sa fie constatata prin act scris (art.1705 c.civ.);

- contractul de asigurare se incheie in scris; el nu se poate dovedi prin martori chiar daca exista inceput de dovada scrisa;

- contractul de inchiriere, contractul de concesiune;

- contractul de locatie a gestiunii.

Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti

- acele formalitati necesare pentru a face actul juridic civil opozabil si persoanelor care n-au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor si intereselor lor.

Sanctiunea nerespectarii acestei conditii de forma consta in inopozabilitatea actului juridic civil

Aplicatii

- darea de data certa inscrisului sub semnatura privata;

- inregistrarea in materia publicitatii imobiliare;

- inregistrarile si publicitatea prevazute de Lege nr.31/1990 privind societatile comerciale.