ANATOMIE - OASELE

ANATOMIE - OASELE

Se observa pe desen cele 3 planuri, si anume:

Planul medio-sagital;

Planul frontal;

Planul transversal.

Fiecarui plan ii corespunde cate un ax:

Planul transversal - axul transversal;

Planul mediosagital - axul sagital ( antero-posterior );

Planul frontal - axul longitudinal ( vertical );

In raport cu aceste planuri vom folosi urmatorii termeni:

In raport cu planul transversal folosim termenul superior ( proximal la membre ) si inferior ( distal la membre );

In raport cu planul medio-sagital folosim termenul medial pentru portiunile mai apropiate de acest plan si lateral pentru portiunile mai departate;

In raport cu planul frontal folosim termenul anterior ( ventral ) si posterior ( dorsal );

MISCARI ALE SEGMENTELOR CORPULUI

Flexia = miscarea prin care doua extremitati se apropie;

Extensia = miscarea de departare a doua extremitati;

Adductia = miscarea prin care membrele se apropie de trunchi;

Abductia = miscarea de departare a membrelor de trunchi;

Miscarile de rotatie ale membrelor pot fi:

Spre interior ( pronatie la antebrat );

Spre exterior ( supinatie la antebrat );

Miscarile de circumductie sunt miscarile de rotire a membrelor spre anterior sau posterior, rotirea putand fi simultana sau alternativa.

La nivelul cavitatii bucale intalnim urmatoarele miscari ale mandibulei;

Miscarea de ridicare;

Miscarea de coborare;

Miscarea de inainte ( propulsie sau antero-pulsie );

Miscarea spre inapoi ( retro-pulsie );

Miscarea de lateralitate dreapta/stanga;

OSTEOLOGIA

Scheletul corpului uman este alcatuit din 208 oase.

Deosebim un schelet axial ( cranio-vertebral ), la care se adauga toracele si pelvisul osos si un schelet apendicular ( scheletul membrelor ), format din membrul superior sau toracic si membrul inferior sau pelvin.

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR

CLAVICULA - este un os alungit, situat in portiunea antero-superioara, la limita dintre gat si torace.

Prezinta un corp cu doua fete, superioara si inferioara, si doua margini, anterioara si posterioara, marginile avand forma unui S alungit.

Prezinta doua extremitati, una mediala sau sternala si una laterala sau acromiala, prin care se articuleaza cu scapula.

SCAPULA SAU OMOPLATUL - este un os lat situat in partea postero-laerala a toracelui, care impreuna cu clavicula formeaza centura scapulara, prin care membrul superior se leaga de torace.

Are forma triunghiulara si prezinta doua fete, posterioara si anterioara, trei margini, una superioara, una mediala sau vertebrala si una lateala sau axiala. Totodata prezinta trei unghiuri, superior, inferior si lateral.

Pe fata posterioara se obseva o proeminensa ososasa numita spina scapulei care se continua in lateral cu acromionul.

La nivelul unghiului lateral se gaseste cavitatea glenoida si procesul coracoidian.

HUMERUSUL - este un os lung, care formeaza singur scheletul bratului, ca si toate oasele lungi care alcatuiesc scheletul membrelor.

Acesta prezinta o diafiza ( corpul osului ), care are forma prismatic-triunghiulara, cu trei fete, trei margini si doua epifize ( superioara sau proximala si una inferioara sau distala );

Epifiza proximala a humerusului prezinta un cap sferic pentru articulatia cu scapula si tot la acest nivel se mai gaseste un tubercul mare, un tubercul mic si un sant intertubercular.

Epifiza distala a humerusului este usor turtita antero-posterior si curbata spre anterior. Prezinta medial o trohlee pentru articulatiacu ulna si lateral un cap osos prin care se articuleaza cu radiusul. Tot aici se gasesc doi epicondili, unul medial si unul lateral.

ULNA SAU CUBITUS - formeaza impreuna cu radiusul scheletul antebratului, aceste doua oase fiind legate intre ele printr-o membrana interosoasa.

Epifiza proximala prezinta doua proeminente: procesul olecranian si coronoidian, intre care se gaseste incizura trohleara, care serveste la articulatia cu humerusul.

Epifiza distala prezinta un cap si o mica prelungire numita proces stiloidian.

RADIUSUL - este situat in portiunea laterala a antebratului, in timp ce ulna este situata medial.

Epifiza proximala a radiusului prezinta un cap de forma cilindrica, un col ( gat ) si  o tuberozitate.

Epifiza distala este voluminoasa si prezinta o prelungire numita proces stiloidian.

Ulna si radiusul se articuleaza intre ele, iar distal se artiluleaza cu oasele carpiene.

SCHELETUL MAINII

Este format din oasele: carpiene, metacarpiene si falange.

OASELE CARPIENE

Sunt in numar de 8 si sunt dispuse pe doua randuri:

In randul proximal avem 4 oase: SCAFOID, SEMILUNAR, PIRAMIDAL, PISIFORM;

In randul distal avem 4 oase: TRAPEZ, TRAPEZOID, OSUL MARE SAU CAPITAT, OSUL CU CARLING SAU UNCIFORMUL;

OASELE METACARPIENE sunt in numar de 5 la fiecare mana si corespund cate unui deget de la mana respectiva.

FALANGELE sunt in numar de 14, cate 3 pentru fiecare deget, exceptie facand degetul mare ( policele ), care prezinta 2 falange.

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

COXALUL - este un os lat si torsionat ca o elice, format initial din 3 oase ( ilion, ischion si pubis ), care ulterior s-au sudat intre ele.

Prezinta 2 fete ( mediala si laterala ) si 4 margini ( anterioara, posterioara, inferioara si superioara );

Pe fata laterala se gaseste acetabul sau cavitatea acetabulara prin care se articuleaza cu femurul, iar sub aceasta se afla gaura obturatoare.

FEMURUL - este un os lung, care formeaza singur scheletul coapsei.

Epifiza proximala este cotita si prezinta un cap sferic prin care se articuleaza cu coxalul, un col femural, trohanterul mare si trohanterul mic.

Epifiza distala este curbata spre posterior, prezinta doi condili pentru articulatia cu tibia si in partea anterioara o suprafasa articulara pentru patela sau rotula.

PATELA SAU ROTULA - este un os mic, inclus in ligamentul patelar, ligament ce se formeaza din tendonul muschiului cvadiceps femural.

TIBIA - impreuna cu peroneul formeaza scheletul gambei, tibia fiind situata medial, iar peroneul lateral.

Peroneul nu se articuleaza cu femurul, astfel incat toata greutatea corpului este transmisa in jos, spre picior, doar prin intermediul tibiei.

Tibia se articuleaza cu peroneul atat proximal cat si distal, ele fiind solidarizate si printr-o membrana inter-osoasa.

Epifiza proximala reprezinta un platou tibial cu 2 cavitati care servesc la articulatia cu femurul.

Epifiza distala prezinta o prelungire numita maleola tibiala, aceasta epifiza articulandu-se cu oasele tarsiene.

FIBULA SAU PERONEUL - este un os lung si subtire a carui epifiza distala prezinta o prelungire numita maleola fibulara ( laterala );

SCHELETUL PICIORULUI

Este format din oase tarsiene, metatarsiene si falange.

Oasele tarsiene sunt in numar de 7 si sunt dispuse in 2 randuri.

In randul proximal 2 oase: OSUL TALUS SAU ASTRAGAL si OSUL CALCANEU.

In randul proximal avem: SCAFOID, CUBOID si 3 OASE CUNEIFORME.

Oasele metatasiene sunt in numar de 5 la fiecare picior si corespund fiecae cate unui deget de la piciorul respectiv.

Falangele sunt in numar de 14, cate 3 pentru fiecare deget, exceptie facand degetul mare sau Falucele, care prezinta doar 2 falange.

SCHELETUL COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrala este formata prin suprapunerea celor 33-34 vertebre, acestea fiind:

7 cervicale;

12 toracale;

5 lombare;

5 sacrale ( osul Sacru );

4-5 coccigiene, care sudate constituie coccigele;

Orice vertebra prezinta anterior un corp, posterior un arc vertebral, iar lateral dreapta/stanga se gasesc pediculii vertebrali laterali.

Intre aceste formatiuni, prin suprapunerea vertebrelor se delimiteaza canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii.

La nivelul pediculilor vertebrali laterali observam prezenta unor incizuri, care, prin suprapunerea vertebrelor, delimiteaza gaurile de conjugare prin care trec nervii spinali.

Vertebrele prezinta 4 procese articulare, 2 superioare si 2 inferioare, prin itermediul carora se articuleaza intre ele si 3 procese musculare, unul spinos, orientat dinainte spre inapoi si 2 transverse.

Aceste caractere generale ale vertebrelor se potrivesc perfect caracterelor vertebrelor toracale, care mai prezinta in plus, la nivelul corpului si al proceselor transverse, niste procese articulare pentru coaste.

VERTEBRELE CERVICALE - sunt in numar de 7 si au corpul vertebral mai mic.

Procesele transverse prezinta spre baza lor o gaura transversala.

Varful acestor procese transverse precum si varful procesului spinos fiind bifide/despicate in doua.

Prima vertebra cervicala ( ATLASUL ) are caractere cu totul aparte, ea nu prezinta cap vertebral, iar in portiunea superioara observam prezenta a doua cavitati ce servesc la articulatia cu condilii occipitalului.

Cea de-a doua vertebra cervicala ( AXISUL ) are un corp vertebral mic, iar in portiunea superioara a acestuia se afla o prelungire osoasa numita procesul odontoidian ( dintele axisului) , care patrunde in portiunea anterioara a orificiului vertebral al atlasului.

VERTEBRELE LOMBARE - au corpul vertebral mult mai voluminos.

La nivelul proceselor transverse se gasesc procesele costiforme, care sunt niste ramasite de coaste, iar procesul spinos este orientat orizontal.

VERTEBRELE SACRALE - sunt in numar de 5 si formeaza prin sudura osul Sacru, care patrunde ca o pana intre marginile posterioare ale oaselor coxale, impreuna cu care formeaza bazinul sau pelvisul osos.

COCCIGELE - este format din sudura celor 4 sau 5 vertebre coccigiene, acestea fiind niste vertebre rudimentare, din care nu a mai ramas decat corpul.

COASTELE - sunt in numar de 12 perechi.

Sunt oase lungi, curbate si torsionate, care delimiteaza cutia toracica.

Primele 7 perechi de coaste se mai numesc coaste adevarate, ele ajungand direct la stern, cu care se articuleaza prin intermediul catilagiului costal care se interpune in stern si coaste.

Urmatoarele 3 perechi de coaste si anume VII, IX si X nu ajund direct la stern, ci prin intermediul coastei a VII - a, ele mai numindu-se coaste false.

Ultimele 2 perechi de coaste, XI si XII, nu ajung deloc la stern si se mai numesc coaste flotante.

Fiecare coasta prezinta cate 2 fete, una interna si una externa, 2 margini, superioara si inferioara, acestea contribuind la delimitarea spatiilor intercostale si 2 extremitati una anterioara sau sterna si una posterioara, prin care se articuleaza cu coloana vertebrala.

STERNUL - este un os median, nepereche, care prezinta un corp, in portiunea superioara un manubriu, iar in portiunea inferioara un proces xifoidian.

SCHELETUL CAPULUI

Este format dintr-un neurocraniu si un viscerocraniu.

NEUROCRANIUL

este alcatuit din oase ce formeaza cutia craniana in care este adapostit encefalul.

Este format din 8 oase:

4 mediene nepereche: Frontalul, Etmoidul, Sfenoidul, Occipitalul;

4 oase pereche: 2 oase Temporale, 2 oase Parietale.

Privite in ansamblu aceste oase formeaza bolta craniana ( Calvaria ) si baza craniului.

Oasele ce formeaza bolta craniana au o structura relativ omogena, fiind formate in marea lor majoritate din tesut osos compact.

Baza craniului este heterogena, atat datorita alternantei tesutului osos compact cu tesut osos spongios, cat si datorita prezentei a numeroase orificii, canale si cavitati ce sunt sapate in oasele ce formeaza baza craniului.

Structural, oasele care compun bolta craniana ( Calvaria ) prezinta o tablie interna si o tablie externa, ambele fiind tesut osos compact, intre care se afla un tesut osos spongios numit Diploe.

Suturile din tesuturile ce formeaza bolta craniana sunt in marea lor majoritate - suturi dintate  ( sutura coronara, sagitala, lambdoida ).

In afara de acestea mai avem si suturi scuamoase, suturi care se gasesc intre scuama temporalului si oasele parietale.

OSUL TEMPORAL - este un os situat la baza craniului, dar care prin portiunea sa scuamoasa contribuie si la formarea calvariei.

Scuama lui este orientata vertical si prezinta doua fete: una endocraniana si alta exocraniana.

De pe fata exocraniana se desprinde o prelungire numita procesul zigomatic, care se orienteaza spre anterior, articulandu-se cu osul zigomatic si formand impreuna cu acesta arcada zigomatica, pe care se insera muschiul maseter.

In portiunea posterioara a procesului zigomatic se gaseste o cavitate articulara pentru articulatia cu procesul condilar al mandibulei.

Este format din 4 portiuni:

Portiunea scuamoasa:

Portiunea pietromastoidiana;

Portiunea timpanala;

portiunea stiloidiana, ultima fiind reprezentata de procesul stiloidian.

OSUL PARIETAL - este un os pereche, de forma patrulatera, ce contribuie la formarea boltii craniene.

Prezinta o fata endocraniana si o fata exocraniana.

Pe fata exocraniana se observa prezenta unei proeminente osoase numita eminenta parietala si tot aici, imediat deasupra suturii scuamoase se gaseste linia temporala pe care se insera muschiul temporal.

Fata endocraniana prezinta, la fel ca si celelalte fete endocraniene ale oaselor ce formeaza calvaria numeroase santuri vasculare si alveole glanulare.

Prezinta 4 margini:

Marginile anterioare se articuleaza cu scuama frontalului prin sutura coronala;

Marginile posterioare se articuleaza cu scuama occipitalului prin sutura lambdoida;

Marginile inferioare se articuleaza cu scuama temporalului prin suturi scuamoase;

Marginile superioare se articuleaza intre ele prin sutura sagitala.

OSUL FRONTAL - este un os median, nepereche, caruia i se descriu o portiune verticala numita scuama frontalului si o portiune orizontala.

Scuama frontalului prezinta pe fata exocraniana, dinspre superior spre inferior eminentele frontale, acurile supraciliare si marginile supraorbitale. Pe linia mediana, intre marginile supraorbitale se gaseste incizura nazala, in acest loc realizandu-se articulatia cu oasele nazale.

Marinile supraorbitale prezinta spre lateral cate o prelungire numita proces zigomatic.

Portiunea orizontala pezinta pe linia mediana incizua etmoidala, iar de o parte si cealalta se gasesc portiunile obitale, acestea contribuind la formarea tavanului cavitatii orbitale.

ETMOIDUL - este un os median, nepereche, care prin dispozitia sa aprtine atat neurocraniului cat si viscerocraniului.

Are forma unei blante si i se descriu:

O lama orizontala;

O lama vericala;

2 mase laterale, numite labirinte etmoidale.

Lama verticala prezinta 2 portiuni:

Una superioara - Crista Galli;

Una inferioara - Lama perpendiculara, acesta din urma formand impreuna cu vomerul, portiunea osoasa a septului nazal, care separa cele doua cavitati nazale.

Lama orizontala este presarata cu nomeroase orificii ce sunt strabatute de filete ale nervului olfactiv, din aceast cauza ea, mai numindu-se si lama ciuruita.

Fata superioara a lamei orizontale contribuie la formarea bazei craniului, in timp ce fata inferioara contribuie la formarea tavanului cavitatii nazale.

Labirintele etmoidale au forma paralelipipedica si prezinta la interior numeroase mici cavitati ce poarta numele de celule etmoidale

Fetele laterale ale labirintelor etmoidale contribuie la formarea peretilor mediali ai cavitatii orbitale, iar fetele mediale ale acestor labirinte contribuie la formarea peretilor laterali ai cavitatii nazale.

SFENOIDUL - este un os median, nepereche, ce prezinta un corp si 3 perechi de prelungiri, acestea fiind aripile mici, aripile mari si procesele pterigoidiene.

Corpul sfenoidului are forma cuboidala siprezinta la interior sinusurile sfenoidale.

Fata anterioara si cea inferioara contribuie la formarea boltilor cavitatii nazale, fata inferioara articulandu-se cu vomerul.

Fata superioara prezinta saua turceasca, in care este adapostita hipofiza, anterior de aceasta aflandu-se santul chiasmatic, iar posterior lama patrulatera.

Fata posterioara a corpului sfenoidului se articuleaza cu procesul bazilar al occipitalului, iar de pe fetele laterale se desprind aripile sfenoidului.

Aripile mici au forma triunghiulara si sunt dispuse orizontal, cu baza catre corpul sfenoidului. La baza acestira se gaseste gaura optica care este strabatuta de nervul optic.

Aripile mari prezinta 5 fete si anume: cerebrala, orbitala, temporala, infratemporala si maxilara.

Acestea prezinta spre corpul sfenoidului gaura rotunda strabatuta de nervul maxilar, iar spre lateral gaura ovala strabatuta de nervul mandibular si orificiul spinos prin care trece artera meninge, mijlocie.

Intre aripile mari si cele mici se delimiteaza fisura orbitala superioara, prin care trec nervii motori oculari si nervul oftalmic cu ramurile sale: frontala, nazala si lacrimala.

De la corpul sfenoidului descind procesele pteriodiene care prezinta cate o lama imediata si o lama laterala, la acest nivel inserandu-se muschii pteroidian median si lateral.

OCCIPITALUL - este un os median nepereche situat in portiunea postero-inferioara a neurocraniului ( in jurul ei grupandu-se ) si care prezinta in zona sa centrala gaura occipitalului, in jurul ei grupandu-se celelalte portiuni al occipitalului.

Anterior de gaura occipitala se gaseste portiunea bazilara sau procesul bazilar, care se intinde pana la corpul sfenoidului. Lateral de gaura occipitala se afla portiunile laterale, acestea reprezentand pe fata lor exocraniana condilii occipitalului, care sevesc la articulatia cu atlasul.

Inapoia gaurii occipitale se gaseste portiunea scuamoasa, care este concava, avand concavitatea orientata spre anterior si superior si prezinta o fata endocraniana si o fata exocraniana.

Pe fata endocraniana se observa protuberanta occipitala interna, la nivelul careia se intalnesc verticala si orizontala eminentei cruciate.

Pe fata exocraniana se gaseste protuberanta occipitala externa, de la care pleaca liniile mucale pe care se insera muschii cefei.

VISCEROCRANIUL

Este alcatuit din 14 oase, din acestea 13 fiind fixe si doar unul singur mobil, acesta fiind mandibula.

Cele 13 oase sunt reprezentate de 6 perechi de oase, unul singur fiind nepereche: vomerul.

Cele 6 perechi de oase, care in ansamblul lor formeaza maxilarul superior sunt: maxila, oasele nazale, oasele lacrimale, oasele zigomatice, cornetele nazale inferioare si oasele palatine.

La acestea se mai poate adauga osul hioid, care este un os independent situat in zona cervicala, imediat deasupra laringelui si care prezinta un corp si 4 coarne ( 2 mari si 2 mici ).

OASELE NAZALE - au forma unor lame osoase patrulatere, marginile lor superioare articulandu-se cu frontalul, in timp ce marginile inferioare contribuie la delimitarea aperturii piriforme.

Marginile laterale se articuleaza cu procesul frontal al maxilei, iar marginile mediale se articuleaza intre ele.

OASELE LACRIMALE - au forma dreptunghiulara si sunt situate pe peretele medial al cavitatii orbitale.

Se articuleaza superior cu frontalul, inferior cu maxila, posterior cu labirintele etmoidale si anterior cu procesul frontal al maxilei.

Oasele lacrimale prezinta creasta lacrimala posterioara, care impreuna cu creasta lacrimala anterioara de pe procesul frontal al maxilei, formeaza santul lacrimal, care se continua cu canalul lacrimal.

OASELE ZIGOMATICE - formeaza umerii obrajilor si contribuie la delimitarea cavitatilor orbitale precum si a foselor temporale si infratemporale.

Prezinta o fata cutanata, o fata orbitala si o fasa temporala.

Prelungirea superioara a zigomaticului se articuleaza cu procesul zigomatic al frontalului, iar prelungirea posterioara contribuie la formarea arcadei zigomatice.

Medial si inferior se articuleaza cu maxila.

CORNETELE NAZALE INFERIOARE - se gasesc pe peetii laterali ai cavitatii nazale, imediat sub acestea gasindu-se meatul nazal inferior in care se deschide canalul lacrimo-nazal.

OASELE PALATINE - prezinta o lama orinzonatala si o lama vericala sau perpendiculara, la intalnirea dintre cele doua gasindu-se procesul piramidal.

Lama vericala sau perpendiculara se uneste inferior cu lama orizontala, iar superior prezinta 2 procese:

Procesul orbital - ce contribuie la formarea cavitatilor orbitale;

Procesul sfenoidal - prin care se articuleaza cu corpul sfenoidului.

Aceste doua procese sunt separate prin incizura afeno-palatina.

Pe fata mediala a lamei verticale se observa doua creste osoase antero-posterioare, una superioara numita creasta etmoidala si una inferioara numita creasta concala.

Creasta etmoidala se articuleaza cu cornetul nazal mijlociu, in timp ce cresta concala se articuleaza cu cornetul nazal inferior.

Lamele orizontale se unesc medial intre ele si formeaza portiunea posterioara a boltii palatine. ( palatul dur ).

La locul de intalnire dintre cele 2 lame orizontale se afla creasta nazala care , in portiunea superioara, prezinta o proeminenta numita spina nazala posteriorara.

VOMERUL - este singurul os nepereche al viscerocraniului si se intinde de la corpul sfenoidului, pana la bolta palatina.

Prezinta doua fete, care privesc spre cele 2 cavitati nazale si 4 margini.

Marginea superioara se articuleaza cu corpul sfenoidului si prezinta pe linia mediana santul vomerului, in lateral gasindu-se cate o prelungire, prelungiri numite aripile vomerului.

Marginea posterioara este libera.

Marginea inferioara se articuleaza cu fata superioara a boltii palatine, iar marginea anterioarp se articuleaza cu cartilajul septal si cu lama perpendiculara a etmoidului, impreuna cu care formeaza spetul nazal.

MAXILA - este un os pereche situat in centrul maxilarului superior, in jurul ei fiind grupate toate celelalte oase ale viscerocraniului.

Maxila prezinta un corp si 4 prelungiri:

Procesul zigomatic;

Procesul palatin;

Procesul alveolar;

Procesul frontal-ascendent;

Corpul maxilei are forma unui trunchi de piramida triunghiulara, descriindu-se o baza, un varf trunchiat, 3 fete si 3 margini.

Baza sau fata nazala este orientata spre medial si contribuie la formarea peretilor laterali ai cavitatii nazale.

In centru fetei nazale se gaseste hiatul maxilar prin care sinusul maxilar se deschide in meatul nazal mijlociu.

Anterior si superior de hiatul maxilar se afla santul lacrimal, care impreuna cu osul lacrimal formeaza canalul lacrimo-nazal ce se deschide in meatul nazal inferior.

Anterior si inferior de hiatul maxilar se gaseste creasta concala, care se articuleaza cu cornetul nazal inferior.

Fata anteriora este orientata spre anterior si lateral si prezinta in partea inferioara fosa incisiva situata deasupra incisivilor, fosa canina situata deasupra premolarilor, intre aceste doua fose aflandu-se eminenta canina.

In patea superioara a acestei fete se gaseste gaura suborbitala, prin care trece nervul suborbital, care este o ramura terminala a nervului maxilar.

La intalnirea dintre fata anterioara si nazala se gasesc spina nazala anterioara si incizura nazala, acestea contribuind la delimitarea aperturii piriforme.

Fata infratemporala este orientata spre posterior si lateral.

In partea posterioara prezinta o proeminenta osoasa, numita tuberozitate maxilara, iar in partea superioara se gasesc orificiile canalelor alveolare care sunt strabatute de nervii posteriori si superiori.

Fata orbitala este orientata in sus si prezinta in partea posterioara santul subobital ce se continua cu canalul suborbital prin care trece nervul soborbital, din care se desprind nervii alveolari anteriori si superiori.

Aceasta fata contribuie la formarea planseului cavitatii orbitale.

Marginea anterioara a corpului maxilei este reprezentat de marginea suborbitala, marginea inferioara coboara de la procesul zigomatic pana la nivelul alveolelor molarilor, iar marginea posterioara, impreuna cu aripa mare a sfenoidului formeaza fisura orbitala inferioara prin care trece nervul maxilar.

In interiorul corpului maxilei se gaseste sinusul maxilar, care prin hiatul maxilar comunica cu cavitatile nazale. Peretii sinusului sunt foarte subtiri in portiunea inferioara, din aceasta cauza de multe ori proemina radacinile caninilor si premolarilor superiori.

Procesul frontal al maxilei - are forma unei lame osoase dreptunghiulare, este orientat vertical si urca pana la osul frontal.

Anterior se articuleaza cu oasele nazale si posterior cu oasele lacrimale.

Prezinta doua fete:

Una mediala - pe care se afla creasta etmoidala;

Una laterala - pe care se afla creasta lacrimala anterioara.

Procesul zigomatic - reprezinta varful trunchiat al piramidei nazale, are forma triunghiulara si se articuleaza cu osul zigomatic.

Procesul alveolar - este format din cele 8 alveole in care se gasesc raradinile dintilor superiori. Radacinile dintilor determina proeminenta spre exterior a acestor alveole, cmai evidenta fiind alveola ce corespunde caninului superior.

Intre alveole se observa septurile interalveolare, iar alveolele dintilor cu mai multe radacini prezinta si septuri interradiculare.

La edentati, procesul alveolar se micsoreaza datorita resorbtiei osoase care are loc dupa extragerea dintilor.

Procesul palatin se uneste in linia mediana cu procesul palatin de pe partea opusa, la nivelul suturii mediane sau intermaxilare.

Are o dispozitie transversala si formeaza cele 2/3 anterioare ale boltii palatine ( palatul dur ).

Prezinta doua fete:

- superioara, care formeaza planseul cavitatii nazale si care prezinta la locul de unire a celor 2 procese palatine o proeminenta osoasa numita creasta nazala, care se articuleaza cu vomerul.

- inferioara, care prezinta postero-lateral santurile palatine, iar medial si anterior prezinta fosa incisiva, in centrul careia se gaseste orificiul canalului incisiv.

De-a lungul suturii mediene se observa prezenta unor proeminente osoase cu localizare, forma si dimensiuni variabile, care poarta numele de torus palatin.

MANDIBULA

Este singurul os mobil al viscerocraniului.

Prezinta un corp si doua ramuri ascendente.

Corpul mandibulei are forma unei potcoave, avand concavitatea spre exterior.

Prezinta 2 fete, una interna si una externa si 2 margini, inferioara si superioara sau alveolara.

Fata externa a corpului mandibulei prezinta pe linia mediana sutura mentoniera, iar sub aceasta se gaseste protuberanta mentoniera, care are forma triunghiulara, cu varful in sus si baza la marginea inferioara a corpului mandibulei.

La extremitatile bazei protuberantei mentoniere se gaseste cate un tubercul mentonier, de la care pleaca, orientandu-se spre posterior si superior, linia oblica a mandibulei, care se continua cu marginea anterioara a ramurii ascendente, ce urca pana la procesul coronoid.

Deasupra liniei oblice, in zona premolarilor, de obicei la jumotatea distantei dintre marginea alveolara si marginea inferioara se gaseste gaura mentoniera, strabatuta de nervul mentonier.

Fata interna a corpului mandibulei prezinta pe linia mediana 4 mici procese spinale, numite apofize genii. 2 sunt superioare, pe care se insera muschii genioglosi si 2 inferioare, pe care se insera muschii geniohioidieni.

Aceasta fata este strabatuta dinspre inferior si anterior spre posterior si superior de catre linia milohioidiana, care se intinde pana la alveola ultimului molar.

Pe linia milohioidiana se insera muschiul milohioidian, care este componenta principala a planseului bucal.

Linia milohioidiana imparte fata interna intr-o portiune antero-superioara numita fosa sublinguala si o portiune inferioara numita fosa submandibulara. La nivelulacestor fose se gasesc glanda sublinguala, respectiv glanda submandibulara.

Marginea superioara sau alveolara este reprezentata de cele 16 alveole in care sunt implantati dintii inferiori.

Marginea inferioara prezinta anterior pe linia mediana fosele digastrice pe care se insera muschii digastrici.

Ramurile ascendente mandibulare au forma unor lame osoase patrulatere, au dispozitie verticala si li se descriu 2 fete ( interna si externa ) si 4 margini.

Fata externa prezinta in portiunea inferioara, numeroase rugozitati, acestea fomand tuberozitatea maseterina, pe care se insera muschiul maseter.

Fata interna prezinta in partea sa centrala gaura mandibulei, prin care se patrunde in canalul dentar sau aleolar inferior, acesta fiind strabatut de nervul cu acelasi nume, nerv ce se dispune dintilor de pe mandibula.

Anterior de gaura madibulei se gaseste o proeminenta de forma triunghiulara care se numeste lingula sau spina lui Spix, aceasta fiind un reper important in practicarea anesteziei in stomatologie.

De la gaura mandibulei coboara santul milohidian si imediat posterior de gaura mandibulei se gaseste o mica proeminenta numita antilingula.

Antilingula se gaseste pe creasta pterigoidiana, iar inferior de aceasta se observa prezenta unor rugozitati care formeaza tuberozitatea pterigoidiana pe care se insera muschiul pterigoidian medial.

Marginea posterioara a ramurilor mandibulare este rotunjita si vine in contact cu glanda parotida.

Marginea inferioara se gaseste in continuarea marginii inferioare a corpului mandibulei, separarea dintre ele fiind conventionala si marcata de santul arterei faciale.

Marginea anterioara continua linia oblica a mandibulei si imediat, medial de aceasta margine se gaseste creasta temporala, care coboara de la procesul coronoid, pana la alveola ultimului molar inferior, la acest nivel difurcandu-se, formand cu portiunea posterioara a acestei alveole trigonul retro-molar.

Marginea superioara prezinta doua proeminente:

Procesul condilar;

} acestea fiind separate printr-o scobitura numita incizura mandibulei.

Procesul coronoid;

Procesul coronoid are forma triunghiulara si la acest nivel se insera muschiul temporal, insertia acetui muschi coborand si pe creasta temporala.

Procesul condilar sau condilul mandibulei prezinta o creasta transversala si 2 versanti sau povornisuri ( unul anterior si unul posterior ).

Colul prezinta in partea sa mediala foseta/fosa pterigoida in care se insera muschiul pterigoidian lateral.

ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA

Este singura articulatie mobila a capului si una dintre cele mai complexe ale corpului uman.

La formarea articulatiei contribuie din partea temporalului, dinspre anterior spre posterior tuberculul articular si fosa mandibulara, acestea fiind acoperite de un cartilaj hialin.

Din partea mandibulei participa condilul mandibulei cu creasta sa transversala si cei doi versanti sau povarnisuri.

Creasta si versantul anterior sunt acoperite de cartilaj hialin, in timp ce versantul posterior este acoperit de periost.

Intre cele doua suprafete articulare se interpune discul articular, acesta avand doua fete  ( superioara si inferioara ) si o circumferinta.

Circumferinta discului adera la capsula articulara impartind articulatia temporo-mandibulara intr-o portiune supradiscala si o portiune infradiscala.

Articulatia temporo-mandibulara este captusita la interior de o sinoviala, a carei secretie numita lichid sinovial faciliteaza dinamica articulara.

In portiunea supradiscala se gaseste sinoviala superioara, iar in portiunea infadiscala - sinoviala inferioara.

Capsula articulara are forma unui manson cilindric, care prin circumferinta superioara se insera pe osul temporal, iar prin circumferinta inferioara - pe mandibula.

La nivelul capsulei articulare observam prezenta unor ingrosari situate pe directia ingrosarilor mecanice, ingrosari ce poarta numele de ligamente articulare.

Acestea pot fi:

Capsulare - ligamentul lateral si medial;

Extracapsulare - ligamentul spenomandibular, ligamentul spilomandibular si ligamentul pterigomandibular.

Miscarea de ridicare a mandibulei se realizeaza prin contractia muschilor maseter, pterigoidian medial si a fibrelor verticale si oblice ale muschiului temporal.

Miscarea de coborare a mandibulei este in general pasiva, prin relaxarea muschilor ridicatori, dar poate fi si activa prin contractia muschilor milohioidian, geniohioidian si digastric.

Propulsia mandibulei se realizeaza prin contractia simultana, bilaterala a muschilor pterigoidieni laterali drept si stang.

Miscarea de lateralitate se realizeaza prin contractia succesiva, unilaterala, a acelorasi muschi pterigoidieni laterali, drept si stang.

Miscarea de retropulsie/inapoi a mandibulei se realizeaza prin contractia muschilor geniohioidian, digastric si a fibrelor orizontale ale muschiului temporal.

CAVITATEA BUCALA

Este prima portiune a tubului digestiv.

Se gaseste sub cavitatile nazale si inaintea faringelui.

Arcadele alveolelor dentare impart cavitatea bucala intraun vestibul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa.

Cavitatea bucala prezinta 6 pereti: anterior, posterior, inferior, superior si 2 pereti laterali.

Peretele anterior si cei 2 pereti laterali sunt de natura musculo-membranoasa, in constitutia lor intrand de la periferie spre profunzime: pielea, un tesut celular subcutanat, un strat muscular, un strat glandular si stratul mucos.

Peretele anterior al cavitatii bucale este reprezentat de regiunea labiala, in cadrul careia se disting cate 2 buze, care au o dispozitie transversala.

Fiecare buza are cate o fata mucoasa, o fata cutanata, o margine libera si o margine aderenta.

Marginea libera prezinti un colorit specific datorat transparentei epiteliului si retelei bogate de capilare prezentela acest nivel.

La nivelul marginii libere, pielea se continua cu mucoasa bucala.

Marginile libere ale celor 2 buze delimiteaza orificiul bucal, iar extremitatile buzelor sunt unite prin comisurile labiale.

Buza superioara prezinta pe linia mediana o proeminenta numita tuberculul buzei superioare si imediat deasupra acesteia se afla un sant cu dispozitie verticala numit filtrum.

Peretele posterior al cavitatii bucale este reprezentat de valul palatin, sub care se afla istmul buco-faringian, prin care cavitatea bucala comunica cu faringele.

Valul palatin prezinta o margine aderenta la portiunea posterioara a boltii palatine ( palatul dur ) si o margine libera, care pe linia mediana prezinta o prelungire numita uvula, lueta sau omusor.

La extremitatile valului palatin avem cate 2 arcuri: unul anterior ( arcul palatoglos ) si unul posterior ( arcul palato-faringian ).

Intre cele doua arcuri se gasesc tonsilele sau amigdalele palatine, iar lateral de aceste arcuri, in stanga si in dreapta avem cate o plica pterigo-mandibulara.

Istmul buco-faringian este delimitat superior de valul palatin, inferior de radacina limbii si lateral de arcurile palato-glos si palato- faringian.

Peretele inferior al cavitatii bucale este reprezentat de planseul bucal, acesta inchizand in portiunea inferioara cavitatea bucala.

Componenta principala a peretelui inferior este muschiul milohioidian, care este intarit deasupra de muschiul geniohioidian, sub muschiul digastric.

Peretele superior al cavitatii bucale este reprezentat de bolta palatina sau palatul dur, acesta reprezentand pe liniamediana, dinspre anterior spre posterior papila incisiva, rugile palatine si torsul palatin.

Peretii laterali sunt reprezentati de cei doi obraji, acestia gasindu-se in regiunea geniana si avand ca si componenta muschiul buccinator.

Acest muschi este perforat de canalul lui Stenon, care provine de la glanda parotida si se deschide in vestibulul bucal, in dreptul celui de-al II - lea molar superior.

LIMBA - este un organ musculo-membranos cu rol functional muultiplu, intervenind in fonatie, deglutitie, masticatie.

Prezinta o radacina si un corp, acestea fiind separate printr-un sant de forma literei V, cu deschiderea spre anterior, ce se numeste santul terminal.

La varful acestui V se gaseste un mic orificiu numit foramen caecum.

Pe radacina limbii, inapoia santului terminal se gasesc tonsilele sau amigdalele linguale.

Radacina limbii este legata de epiglota prin 3 plici glosoepiglotice, una mediana si doua laterale, intre acestea delimitandu-se niste depresiuni ce poarta numele de valecule.

Corpul limbii prezinta o fata superioara, una inferioara, doua margini si un varf.

Pe fata superioara sau dorsala a limbii se gaseste un sant longitudinal, care separa doi versanti.

In partea posterioara, imediat inaintea santului terminal se gaseste V-ul lingual format din papilele caliciforme sau volate.

Pe langa acestea, la nivelul mucoasei linguale mai intalnim papile foliate, papile fungiforme si papile filiforme.

Pe fata inferioara se gaseste o cuta mucoasa ediana, numita fraul limbii, care leaga limba de planseul bucal.

Limba este alcatuita dintr-un schelet osteo-fibros si numerosi muschi.

Scheletul osteo-fibros este reprezentat de osul hioid, membrana hioglosiana si septul lingual.

Muschii limbii se impart in intrinseci si extrinseci. Cei extrinseci provin de la organele vecine si sunt: muschiul genioglos, muschiul hioglos, muschiul stiloglos, muschiul amigdaloglos, muschiul palatoglos si muschiul faringoglos.

Muschii intrinseci sunt muschii proprii limbii: muschiul lingual longitudinal superior, muschiul lingual longitudinal inferior si muschiul transversal.