Antropoligie generala

ANTROPOLIGIE GENERALA

Antropologie generala - e o stiinta caracterizeaza complex general pe care le abordeaza. Scoala americana considera antropologia generala o cercetare comparata si multi dimin o umanitate.

Antropologa generala e o stinta inter, pluri si cros disciplina care se ocupa cu studiul omului (antropos=om, logos=stiinta) sub toate aspectele origine, evaluare si variatii biologic pe stransa corelatie in cond naturale si socio-culturale.

Intra, pluri si cros disciplinitatea = dintre faptul ca practica orice activitatile umanae si orice aspectele care poate influenta omul intre si sfera de preocupari a antropologiei caruia si poate schimba radical pct de vedere.

Antropologia vizeaza - toate domenile a caror problematica a se tangenta cu dimin umane ale tuturor oamenilor din toate tarile si confera caracteristici de stiinta holistica.

RAMURILE ANTROPOLOGIEI GENERALE

Fondatorul antropologiei moderne este Francis Boss, care influenta dezvoltarea stiintifica. Toata stiinta antropologie Americane bazandu-se pe opera lui.

Antropologa are 4 ramuri:

- antropologia - fizica

- culturala

- lingvistica

- arheologica

In Romania cel ce a pis bazei antrop a Francesc Rainer:

a) antrop istorica. Studiaza antropogeneza, structura, evolutie, obiceiurile si cultura popoarelor vechi.

b) antrop biologica studiaza corpul uman respectiv constitutia fizica tipologile umane, modif adaptative aspectele fiziologice si biochimice, precum si evolutia activitatii.

c) antrop socio-cultural studiaza populatile umane din pct de vedere social, psihologic, fiziologic, lingvistic, religios, etiologic, etnografi, etc.

Antrop biologica reprez sub nostru principal.

- principalele subramuri sunt:

+ antropologie medicala

fiziologica

genetica

demografica

auxologica

ecologica si etiologica.

a) antrop medicala - se ocupa studiul/fact biologici si culturali in rel cu starile de sanatate boala si vindecare (stud etiopatogenia) rel dintre terapeut si pacient terapeut - pac institutii sanitara .

b) antrop fiziologica - std fct oragnismului parametrii biochimici si capac adaptativa la mediul de viata pe diverse populatii.

c) antrop genetica - stud omul din perspectiva codului genetic evidentiind distanta si asemanarile genetice dintre indivizi sau populatiei.

- modificarii genetice ale microorg.

d) antrop demografica - stud dinamica populatiei umane d p d v al marimii str si distributiei precum si mediul in care se modif in timp (prin natalitatea, mortalitate, migratie sau imbatranire.

e) antrop auxologica - stud creste si dezv finite umane din mom conceptiei si pana la maturitatii process caract primele pers a ontogenezei umane.

f) antrop ecologica - stud relatii dinamice dintre fiintele umane si fact mediului inconjurator adaptarea omului la mediu, dar si modificarile realizate de om asupra mediului.

g) antrop etiologica - stud comportamen uman care determ mai degraba genetic decat psihic sau cultural.

Kinantropologia - e o subramura a antrop aplicate care rezolva complet probleme create de antrop medicala, fiziologica si de cea auxologica.

Biometria reprez totalitatea de metode de masurare si condensare statistica a marimilor anatomice ale unor org sau segm corporale pe baza activitati masurate se aprecieaza deplasarea si/sau normalitate si abaterea de la normalitate.

Antropometria ( masurarea a omului) - biometria aplicata la om si consta in efect de masuratori fizici si funct ale cop uman stabilirea exacte si interpretarea dimensiunilor si indicilor specifici in fct de sex, varsta si rasa.

Biometria aplic la om s-a extins si asupra deter unor tipologii umane prin eval unor parametrii biosomatici si comportamentali iar sfer ei de preocupari ramane dedusa.

S-a stab val medi standard al G si h prin grupe de varsta si sex, dar si impune reeval activitati in cond fen de accelerare a cresterii.

In cadrul biometrice se def 2 concepte:

- somatometrie - se ocupa cu studiul masuratorilor dimens corpului uman in ansamblul si pe segm.

- se realizeaza apoi intre marimile obt pe baza carora se calc niste indici specific in scopul eval niv de crestere si dezv fizica si niv nutritional al indiv.

- se efect cand corpul e in stare statica sau dinamica

- val dinamica - masurarea corpului kinantrop fiziometria - eval fct ap si sist org val ap cardio-vascular.

Aplicatiile antropometriei:

- criminalistica - indentificare criminalilor si recidivistilor pe baza unor caracteristici:

+ fizic (dimensiuni, forme ale corpului si segm, amprente, harta retinei sau irisului;

+ fizice comportamentale (mers, voce, semnaturi).

Acestea sunt greu sau imposibil de falsificat.

- industrie: Francis Galton - a utlizat statistica in studiul masuratorilor corporale in vederea stabilirii unor standarde. Masuratorile au fost realizate in ateliere de confectii.

- medicina:

a) med clinica: asigura:

+ evaluarea statusului nutritional.

+ monitorizarea cresterea si dezv fizice

+ diagnosticul clinic in afectiunile aparatelor si sistemelor organismului

+ planificarea tratam si monitorizarea evolutie sub tratament

+ profilaxia obezitati

+ reducerea riscului de aparitie unei boli grave

b) medicina imagistica prin mas in dinamica si se apreciaza:

+ dimensiunile organelor interne

+ dimensiunule diverselor zone anatomice prin sectiunii

+ previziunea cresterii in inaltime prin mas realiz la niv pumnul copilului

+ dimensiuniile unor imag patologice

c) medicina astronautica pe baza proportilor corpului se stabilesc potentialul fizic, energetic si dinamic util in stabilirea niv de sanatatae si al performantelor fizice necesar astronautilor.

C2 Auxologia si antropometria de varsta evolutiva

Din mom conceptiei produsului uman se produce un grup complex si rapid de modificari morfofunctional si psihointelectuale cunoscut sub denumirea de crestere si de dezv.

Stiinta care se ocupa cu studiul si cresterea dezv fizice si mentale a individului se numeste auxologie.

Cresterea si dezv repr prima perioada a ontogenezei umane.

Ontogeneza consta in dezv individuala a organismului de la conceptie, nastere si pana la moarte.

Ontogeneza repta pe scurt filogeneza.

Filogeneza este in process de diferentiere a unui grup de organisme in cadrul evolutiei lumii vii.

Perioadele ontogenezei

A. Cresterea si dezvoltarea 0-21 ani.

B. Perioada adulta (de maturitate si reproduce 22-60 ani).

C. Involutie (senescenta) peste 60 ani

Aceste se subdivide iar granitele dintre ele sunt greu de determinat.

Potentialul biologic inregsitreaza:

- o panta ascendenta: 0-22 ani

- un platou: 22-25 ani

- apoi incepe sa scada lent, dar continun (panta descendenta).

A. In perioadele de crestere si dezv se inregistreaza o alternanta intre cresterea accelerate si lenta:

- intre 0-3 ani creste acc.

- 4-10 ani lenta;

- 11-16 ani accentuata

- 17-22 ani lenta.

B. In perioada adulta parametrii morfologici functional inregistreaza urmatoarele modif.

- se mentin in platou la nivelul optim intre 22-25 ani).

- incepe panta descendenta (35-40 ani)

- panta desc continua pt ca la 50 ani potentialul biologic sa fie cu 30% mai mic in comparative cu varsta optima.

Perioada cuprinsa intre 45-59 (51-60) este considerate de tranzitie si se numeste presenescenta.

C. Senescenta este subdivizata in:

- perioada omului varstnic (60-75 ani) la 70 ani potentialul biologic reprez 50% din cel al varstei optime.

- perioada omului batra 75-99 ani.

- perioada de longevitate peste 90 de ani

Uneori involutia apre timpuriu iar starea biologica se numeste senilitate.

Cresterea si dezvoltarea

Cresterea - reprezinta un process de acumulari cantitativ prin care org isi mareste greutatea, volumul si dimensiunile. Se apreciaza printr-o serie de masuratori si anume:

- lungime a segm

- inaltime

- greutate

- perimetre; cele toate 4 se folosesc urmatoarele clasificari: lung, scund, mare, mic etc.

Cresterea normala este dependenta de:

- marirea de vol a celulelor (hipotrofe)

- multiplicarea celulelor (hiperplazie)

- numarul cellule care mor prin moarte programata.

* hiperplazia celulara si apoptoza (moartea celulara) sunt progrmate genetic incat sa limiteze atat marimea fiecarui organ cat si marimea intregului corp.

Dezvoltarea - este un proces calitativ de diferentiere celularea care se exprima prin modificari functionale optimizari calitative ce marcheaza perfectionarea si adaptarea aparatelor si sistemelor din organism, evolutia complexa si integrarea lor coordonata intr-un intreg.

Aprecierea lor se face cu multa dificultate.

Cresterea si dezv sunt rezultatul unui process complex, genetic, nutritional, socio-economic si cultural.

Perioadele cresterii si dezv.

Aceasta perioada este cronologica si se bazeaza pe anumite particularitatii pe care parcurge omul:

1. Perioada embriofetala: dureaza de la conceptie si pana la moarte

2. prima copilarie - de la 0-3 ani este completa dentitia de lapte. Ea se imparte in:

a) nou-nascut - primele 30 zile

b) sugar-intre 30 zile - 1 an

c) copil mic: 1-3 ani.

3. perioada de prescolar: (3-6 ani) se incheie odata cu aparitia primilor dintii permanenti.

4. perioada de scolar (6-16 ani) si care in fct de aparitia pubertati se imparte in;

a) prepubertara (antepubertara de scolar mic) 6-11 ani si se caracterizeaza printr-un salt al inaltimi;

b) pubertare (scolar mijlocie) - apare pubertatea in varsta de instalare a pubertatii difera de sexe.

F - la 11 ani (9-14 ani)

B - 13 ani (11-16 ani).

Se considera ca pubertatea la orice varsta intre 11 si 16 ani media fiind de 13 ani.

In ultimi 50 ani in tariile dezv copii ajunge la pubertate la o varsta din ce in ce mai mic.

c) postpubertara (scolar mare) este imprecise delimitate si dureaza de la pubertatea propriu-zisa pana la inchiderea cartilajelor de crestere, care coincide cu aparitia celui de al III-lea molar.

Legile cresterii si dezv

1. legile alternantei.

2. legile proportiilor

3. legile cresterii inegale si asimetrice a tes si organelor

4. legile maturatiei pubertare

5. legile antagonismului morphologic si ponderal

6. legile dependentei dezv de maturizare SNC

7. legile directiei cranio-caudale a dezv.

1. Legile alternatei se refera la faptul ca procesele de crestere si dezv nu se desf concomitant cu aceeasi rata de progress ci alternative astfel in perioade de crestere (in inaltime si greutate) dezv organelor este mai lenta.

Legea alternantei este evidenta chiar si in cazul procesului de crestere in inaltime si greutate nu cresc concomitant.

Perioadele de crestere fiziologica in G sunt cunoscutein literatura sub denumirea de perioade rotunde sau de implinire, care alterneaza cu perioade de ,,intindere".

a) prima perioada de crestere in greutate este intre 1-4 ani si urmeaza intre 5-7 ani per de crestere in inaltime intre 8-10 ani perioada de crestere in greutate intre 11-15 ani creste in inaltime intre 15-20 ani in G intre 18-22 ani in inaltime.

Legile alternantei actioneaza si in cazul cresterii in inaltime care alterneaza cu cresterea in grosime (grosime, corp): osul lung se alungeste si se ingroasa alternativ si anume: pauzele dintre crestere in lungime sunt utilizate pt cresterea in grosime. La niv membrelor crestea alterneaza la niv segm. Astfel creste in lungime a humerusului altereaza cu cresterea in lungime a antebratului.

Cand un segm creste in lungime celalat creste in grosime.

Cea mai importanta alternanta se produce la pubertate, intre cresterea in lungime a membrelor si cresterea in inaltime a bustului .

2. Legea proportiilor ritmul alternative de crestere specific fiecarui segm sau organ atrage modificari ale proportiilor dintre diferitelor partii ale organismului.

In perioada intrauterine ritmul de crestere este inegal. La 2 luni intrauterine el reprezinta 50% din lungimea corpului. Apoi scade treptat si la nastere 23% din lungimea corpului.

Dupa nastere memb cresc mai mult decat trnchiului iar memb inf mai mult decat cele superioare.

Ritmul de crestere este mai accelerat in perioada 0-3 ani si mai lent la 5-7 ani ( in primi 3 ani talia creste cu 44 cm indiferent de sex iar intre 5-7 ani talia creste la F cu 13 cm iar la B creste 8 cm).

Creieul atinge la 2 ani 80% din greutate capului si la 5 ani 95%.

3. Legea cresterii inegale si asimetrica. Fiecare organ sau tesut are ritmul sau de crestere SN cu creste foarte mult in perioada prenatala iar de la nastere la maturitate creste de 4 ori. In primul an de viata ochiul si urechea interna ajunge la dimensiunii si proportii apropiate de cele defintive.

De la nastere la:

- ficatul creste de 9 ori

- splina de 13 ori

- plamani de 17 ori

- inima de 20 ori

- rinichiul de 14 ori

- intestinal 30 ori.

Creierul are propria lui curba de crestere si dezv: creste rapid in primii 2 ani de viata, cand atinge aproape dimensiunile adultului, un insa si maturizarea.

La nastere majoritatea neuronilor sunt prezenta dar functionarea lor este ineficienta, deoarece conexiunile dintre ei nu au fost inca stabilite. In timpul primului an de viata are loc o crestere usoara a m de neuronii dintre cortexul cerebral, insotita de cresterea rapida a dimensiunulor si a conexiunilor dintre ei.

Mielinizarea are ca effect cresterea eficienta celulare nervoase in transmiterea impulsurilor nervoase.

Mielinizarea deter gradul de maturizare a dif ani corticale.

Inainte de nastere se mielinizeaza cortexul visual, auditiv si somatic.

Dupa nastere incepe mielinizarea cortexului frontal care dureaza 4-5 si 10 ani.

Dupa 12 ani substanta cenusie se reduce si cresterea in volum substanta, alba, care repez indicatorul mielinizarii.

Tesutul limfatic atinge varful in perioada prepubertara (6-11 ani), dupa care diminua progresiv.

Pubertatea marcheaza maturitatea sexuala.

5. Legea antagonismului morfologic si ponderal - evidentiaza faptul ca in perioada de crestere diferentierea este redusa si imens.

6. Legea dependentei dezv de maturizare a SNC demonstreaza ca lipsa practicii poate duce la intazierea dezv.

7. Legea directiei cranio-caudale a dezv - schimbarile apoi initial in regiunea cefalica si progreseaza in sens caudal spre torace.

In cazul membrelor semnul dezv este proximo-distal adica de la radacina membrelor spre vf.

Factori care influnenteaza cresterea si dezv

Cresterea si dezv sunt fenomene multifactoriala influentate de factori genetici de cond de mediu geografic de contextual socio-economic si cultural.

A) F endogeni

B) F exogeni.

A. F. endogeni. Cresterea si dezv sunt deter genetic iar factori care intervin ulterior nu pot decat sa le devieze 90% din variatiile naturale ale taliei (inaltime sunt consecinta factorilor genetici).

Cercetatori britanici au descop o gena de crestere care se numeste HGMAZ in versiuni: vreiunea mare si versiunea mica, orice individ poseda una din verziuni.

Cumulum variantelor mari sau ale unei variante mari si a unei mici ale genei ajuta la cresterea taliei cel putin cu 1 cm peste dimensiunile purtatorului cu inaltime maxima.

Efectul genei asupra cresterii se poate observa dupa varsta de 7 ani.

Influenta factorilot genetici se intalnesc si in dif de rara sau sex. Se estimeaza ca aprox 25% din populatia europeana de rasa alba poseda de versiunii mari ale acesti gene in timp ce 25% au versiunii mici.

Rolul precis al acestii gene este necunoscut dar cercetatori cred ca ar putea influenta inaltimea printr-o accelerare a diviziunilor celulare. Ipoteza aceasta pare a fi valabila deoarece persoanele inalte sunt mai expuse bolilor neoplazice (stiind ca aceste neoplasme sunt consecintei unor dereglarii ale diviziunilor celulare.

Exista o correlate intre talie mica si riscul crescut de contactare a unor boli cardiace

2. Factori hormonali. In prima parte a copilariei crestea este influentata predominant de hipofiza si timus.

Timusul involueaza treptat reducandu-si activitatea concomitant cu cresterea secretiei de hormone tirodieni.

La pubertate, actiunea glandelor sexuale si suprarenale deriva tabloul endocrinologic.

Hormonul somatotrop ( STH) - cel mai imp hormone care intervine in crestere. Stimuleaza proliferarea celulelor cartilajului de crestere stimuland cresterea in lungimea oaselor. Stimuleaza si dezv musculara si viscerala. Se pare ca initial cresterea se realiz sub actiunea genetica interventia STH-ului, fiind tardiva respective dupa 3-4 ani de la nastere. Alti autori considera ca STH intervine de la varsta de 1 an sau chiar mai devreme.

Hormon tirodieni - au urmat efecte:

- cresc viteza de dezv staturala

- stimuleaza maturatia osoasa

- intervine in dezv creierului mai ale mentala si psiho-afectiva.

- se pare sa actioneaza asupra cresterii dintilor.

Hromonul suprarenali - secretatii de glanda suprarenale sunt reprez de glucocorticoizi, mineralocorticoizi.

Glucocorticoizi (mai ales cortizolul) cresterea staturata.

Hormonal sexuali - reprez de androgeni si estrogeni.

Androgeni - secretati de ambele sexe de corticosuprarenale, iar la baieti si testicole.

Estrogeni secretieti de ovare.

Secretia horm sexuali creste cu varsta si are 2 vf: la 9-10 ani si la 11-12 ani.

Androgeni determ maturarea osoasa a cartilaj de crestere dezv vasele musculare.

Estrogeni favorizeaza in etapa pubertara cresterea rapida a oaselor in lungime efecte urmate de osificarea cartilajelor de crestere. Acest efect determ incetarea cresterii staturala mai devreme la fete decat la baietii.

Deficitul de hormone estrogeni in perioada de crestere si dezv ce insoteste de o exogenare a dezv staturii.

3. Factorii patologici care afecteaza cresterea si dezv organica si psihica se sistematizeaza in:

+ factori care actioneaza asupra gravidei:

- tulb de nutritie

- intoxicatii cronice

- infectii acute sau cornice (TBC, sifilisul)

+ factori care actioneaza asupra copilului

- boli endocrine (hipo-, hiper)

- diabet zaharat

- boli genetice

- boli cornice

- malnutritie.

C3 B. Factorii exogeni sunt reprez de:

1. Fact alimentare

2. Mediul inconjurator

3. Fact socio-economici

4. Fact culturali

5. Fact apetiv-educativi.

1. Fact alimentari influenta acestia asupra cresterii si dezv se manifesta inca din viata intrauterine subnutritia mamei.

In procent de 10% din cazuri este afectata si lung corporala sist in care ii apeciaza a fi ,,mall for dade". Dupa nastere ratia alimentara treb sa furnizee calorile necesare atat refaceri Kcal si cresterii.

Sunt proteine care favorizeaza cresterea (cazeina, lactalbumina) se gaseste in lapte, protenie care inhiba.

Sarurile minerale au rol plactic, formeaza sceletul lipsei de potasiu stopeaza cresterea.

Vitaminele actioneaza ca biocatalizatori carentele de vitamine A, B1, B2 si D produc tulb ale cresterii.

Daca aportul alimentar este scazut concesintele sunt diferite in fct de durata administrarii mici alimentatii carentate.

1. malnutritie sau subnutritie de scurta durata care se manif printr-un deficit de greutate in rap cu varsta copilului.

2. malnutritie cronica manifest printr-un deficit al taliei comp cu varsta.

Consecintele malnutritie pe termin scurt sunt:

- intarzierea cresterii fizice

- diminuarea diametrelor fib musculare

- risc crescut de contactare a unor boli infectioase

- modif comportamentale apatie

- rata crescuta a mortalitati.

Consecintele malnutritiei pe termen lung:

- scaderea ratiei de crestere fizica

- intrazieri ale cresterii cerebrale

- retard intellectual.

Organismul acumuleaza excedentul sub froma de tesut adipos.

Se pare ca in primele luni de viata prin regimul alimentar se hotaraste nr celulelor adipoase supraalimentatia deter cresterea nr celulelor adipoase si creste riscul de instalare a obezitati pe parcursul vietii.

Subnutritia - aportul de substante xenobiotice (pepticide, coloranti, aditivi etc) sunt considerat ca forme de stress nutritional.

Mediul geografic mai ales in primii 50 de ani de viata prin conditiile de microclimat aer, apa, presiunea atmosferica, umiditate.

Atitudinea de peste 1500m sau climatul excessive de caldura au consecinte asupara taliei care scade dat hipoxiei cornice.

Zona temperate=ideala cresterii.

Variatiile in fct de anotimp sunt:

- primavera se constata accelerarea ritmului de crestere in inaltime.

- toamna, iarna cresterea in greutate.

In Europa se distinge o succesiune descrescanda pe zone in directia N-C-S a valorilor medii ale greutatii si inaltimii. Gruparea corespunde latitudinii si este expresia influentei cond de mediu care au dus la formarea tip anthropologic regional. Astfel popoarele nordice au cele mai mari medii ale inaltimii si greutatii. Valorile scads pre S iar in C Europei se inregsitreaza valori medii.

3. Factorii socioeconomici - se bazeaza pe nivelul de dezv economica al unei tarii, iar in tarile in cur de dezv si pe domiciliu

P.I.B-ul sta la baza niv de trai.

Copii unici si cei proveniti din medii sociale bune sunt mai bine dezv decat cei din medii defavorizatii.

4. Factorii culturali sunt reprez de :

- tipul de bucatarie

- orarul meselor

- nr meselor festive cu aport alimentar cantitativ si calitativ diferit de cel al meselor obisnuite.

- comportamentul alimentar (restrictii alimentare autoimpuse, sau de pers care doresc sa fie la moda).

- modul de viata.

Toata aceste aspecte reflecta si nivelul de educatie al individului respective, nivel de care poate avea rol limitative sau stimulativ al cresterii.

5. Factorii afectivi educativi:

- climatul cald

- optimismul din familie.

Lipsa acestor cond intarziei dezv in cazul copilor institutionalizati.

FENOMENUL DE ACCELERARE SECULARA A CRESTERII. SECULAR-TREND

Aceste schimbarii seculare coresp unor cresterii a taliei si greutati medii si unei scaderi a varstei la cre este atinsa maturitatea sexuala.

Astfel in urma cu 100 ani cresterea se incheia la 20-25 ani (acum 15-20) (17-22).

Fenomenul nu este pe deplin explicat. Se pare ca accelerarea este consecinta schimbarilor de alimentatie si a obiceiurilor in relatie cu alimentarea. In perioada preindustriala oameni se hranesc cu produse natura;e numai ca aportul alimentar era limitat si cunoastea fluctratii in fct de sezon.

In perioada industriala aprovizionarea cu produse naturale a fost mai buna si constanta si a crescut consumul de carne.

Industrializarea nu s-a produs simultan de aceea mici schimbarile seculo-trend nu au aparut in acelasi timp peste tot.

S-a evidentiat influenta consumului de proteine asupra cresterii. Astfel in japonia intre ani 50-60 a scazut consumul de orez si consumul de carne, ca urmare a cescut talia copiilor japonezii.

Interpretarea seculo-trend are in vedere factorii dar in procent de 20%este influentat de factorii de mediu.

Bagajul nostru genetic s-a modificat f putin de alungul existentei. Masuratorile facute pe schelete umane au evidentiat ca inaltimea mediu a barbatiilor din epoca de piatra era de aprox 174 de cm valoarea care a fost atnsa abia in secolul trecut. Se presupune ca populatia Europei era in nr f mic iar resursele de hrana erau importanta.

Talia, teh. de masurarea, evolutia ontogenetica, variatia fiziologica si patologice

Teh de masurare

Talia repr distanta dintre vertex si planul plantei.

Pana la 2 ani se foloseste lungimea deoarece masurarea se face in decubit cu ajutorul pediometrului.

Dupa 2 ani se folosesc termini inaltimea, statura sau talie.

Masurarea se realizeaza din poz stand cu aj taliometrului.

Evolutia ontogenetica a taliei:

- la 6 sapt lungimea embrionului uman este de 5 mm.

- in perioada intrauterine se obtine aprox 30% din talia finala, la nastere talia medie ajunge la 50 cm (47-55 cm).

Talia este expresia cresterea scheletului:

- in luna 1 nou-nascut creste cu 4 cm

- in luna 2-3 cu 3 cm

- in luna 4 cu 2 cm

- in lunile 5-12 cu 1 cm

- intre 1-2 ani cresterea medie a taliei este 1 cm/luna (10-12 cm).

Procesul de crestere realizeaza in perioadele 0-18 ani 15% din talia finala.

In al III-lea an de viata talia inregistreaza un aport total de 6-9 cm.

La 4 ani talia se dubleaza.

Dupa 4 ani incepe sa scada viteza de crestere (5-7 cm/an) atinge cu varf intre 5-7 ani apoi scade lent.

Procesul pubertar de crestere depinde de varsta debutului pubertarii. Daca pubertatea debuteaza mai devreme castigul statural este mare.

La varsta adulta talia nu va fi semnificativ modificata valoarea ei fiind proportionala cu talia copilului in momentul procesului pubertar.

La fete cresterea staturala se accelereaza odata cu instalarea pubertati. Cresterea in toata perioada pubertara este de 25 cm.

Talia finala medie este de 160 (148-170 cm).

La baietii cresterea staturala se aceleraza mai tarziu fata de primele semen ale pubertatii.

Ritmul de crestere se accelereaza de la 5-10 cm pe ani, cresterea totala fiind de aprox 25 cm.

Talia finala medie fiind 173 cm (165-185 cm).

Copii cu parintii inalti cresc cel mai mult in per pubertara in jurul varstei de 14-15 ani la F si 16-17 ani B rata de crestere scade semnificativ si se opreste odata cu maturizarea osoasa.

La varsta aderenta statura se mentine in platou, iar dupa 45 ani incepe sa regresesc.

Inaltimea corpului repr suma dimensiunilor longitudinale ale urm segm cap, gat, trunchi, torace, member inferioare.

Cresterea acestor segm prez variati individuale de aceea doi indivizi cu aceeasi inaltime pot avea proportii diferite.

Se considera ca statura caract cel mai bine dezv indivi de aceea este marimea fata de care se pot raporta toate celelalte masuratori I.N.M.S prez pt pop adulta din Romania urma valori medii ale stature pe sexe pe baza carora se poate face selectia sportive (I.N.M.S).

Un retard de peste 3 ani a varstei impune un control endocrinologic pt ca este posibil san e aflam in fata unei boli endocrine, hiposecretie de STH sau hiposecretie glande tiroide.

O talie mica in copilarie poate persista si la adulti care are urm cauze:

- genetica

- constitutionala

- boli cornice

- malnutritie.

Formele de calcul. Indici si monograme sau harti de crestere a inaltimii

Formule:

Dupa varsta de 2 ani:

T=77+6V

Indicele

Stature Is

Is reprez raportul dintre talia reala si talia coresp varstei.

Sunt 3 grade de malnutritie:

- cand indicee staturat este intre 0,25-0,90 - malnutritie slabanog

-0,85-malnutritie de gradul II

- malnutritie mai mica de 0,85 - malnutritie de gradul III.

Indicele staturat este indic malnutritiei cornice (reflecta starea de nutritie pe termen lung).

Monograme sau hartii de crestere

Montorizarea cresterea se inregistreaza prin compararea unor parametrii repr de talie; greutatea si perimetrul cranial cu standardele de locuinte oferite monograme.

Prognozarea taliel definitive

Se realizeza prin mai multe metode:

- metoda genetica este mai putin precisa dar mai usor de utilizat.

Pt baietii

T tatalui + T mamei + 13

2

pt fete

T tatalui + T mamei - 13

2

Greutatea corporala tehnica de masurare

- greutatea corporala repre o masuratoare antropometrica utila in aprecierea starea de nutritie si dezv fizice.

Teh de masurare. COND

Masurarea se executa dimineata inainte de masa subiectul fiind complet dezbracat.

Masurarea se apreciaza cu cantarul. Pt copii de la 0-1 an se utilize cantare speciale cu cosulet.

Pt copii cu varsta peste 1 an se utilizeaza cantar cu tija sau electronic. Cantarirea se va efectua zilnic la nou-nascut bisaptamanal sau saptamanal la sugarul mic, lunar la sugarul mare si semestrial la copilul peste 1 an.

Evolutia ontogenetica a greutatii

La nastere greutatea medie este de 3000-500mg cu variatii intre 2500-4500gr.

Dupa nastere in primele 4-5 zile se produce o scadere fiziologica si greutatea care este de circa 200-300 gr pierdere recuperate in urm 4-5 zile.

- in lunile 1=4 creste cu cate 750 gr/luna

- in lunile 5-8 creste cu cate 500gr/ luna

- in luniile 8-12 creste cu cate 200 gr/luna

- intre 1-2 ani crestre greutate este de 250 gr/luna.

Dupa 2 ani cresterea greutate este de 2-2,5 kg/an pana la pubertate.

Greutatea se dubleaza la 5 luni tripleaza la 1 an si creste de 5x la 36 luni.

Cercetari antropologice evidentiaza ca greutatea la nastere variaza de la o populatie la alta in fct de zona geografica astfel in Europa de N nou-nascuti au cele mai mari valori medii de greutatii.

In perioada prepubertara greutatea fetelor pe cea a baietiilor si se produce prima incrucipare a curbelor ponderale.

La 14-15 ani fenomenul se produce in sens invers realizandu-se a IIa incrucipare a curbelor ponderale.

In perioada pubertara la baietii achizitia medie este de 4 kg/an (6-13 kg/an) ajungandu-se la sfarsitul per pubertare la o greutate medie de circa 65 kg.

La fete rata cresterii ponderale din per pubertara este in medie de 8 kg (6-11 kg) este o greutate medie de 52 kg.

La varsta naturala greutatea corporala tinde sa se plaseze in jurul unei valori stabile.

C5 Tipurile constitutionale

Def T. C este definit ca rezultanta a interavtiunii dintre genotip si fenotip.

Genotipul reprez totalitatea genelor organismului unui individ.

Genotipul este deter de cariotip.

Cariotipul uman este format din 46 de cromozomi

- 44 autozom, somatici.

- 2 gonozomi XX pt femeie

XY pt barbat.

Fenotipul reprez totalitatea caract morfo-fiziologice biochimice (enzyme) si comportamentele rezultate in urma interactiuni genotipului cu mediul.

Fenotipul este modificat continuu de efectele mediului.

Tipul constitutional reprez rezultanta caracterelor morfo-functionali si neuro-psihice ale unui individ, caractere determinate genetic sau dobandite in urma interactiunii unor factori de mediu natural sau social (la sportive se adauga efectele antrenamentelor).

Hipocrate a descries 4 caractere diferite:

- sangvinici - la care domina sangele de aceea sunt vigurosi, active, optimisti, dar nervosa etc.

- melancolici - la care domina bila neagra, de aceea sunt tacuti si inclinati spre gandire negre.

- clerici - dominanti de bila galbena de aceea sunt permanent vioi.

- flegmatici - dominate de flegma de aceea sunt nepasatori si lenti.

De-a lungul timpului au existat mai multe scoli antropologice directionate pe anumite laturi ale finite umane:

+ morfologica

+ genetica

+ biochimica

+ comportamentala

2. Clasificari ale tipologilor cosnstitutionale

Prima sistematizare C. Sigaud prevenind de la premise ca organismul dispune de 4 sistem fund:

- celebro-spinal

- bronho-pulmonar

- gastro-intestinal

- musculo-articular.

Aceste tip constitutionale nu sunt definitivese pot schimba de-a lunul vietii.

Eras Kretschmer a stability 3 TC

a) - atletic - dezv fiz

b) - picnic

c) - astenic tes adipos si muscular slab dezvoltat.

W. Sheldon prez tipologia constitutionala prinind de la embriogeneza.

Caracterele morfotipului. Corespunde unei foite embrionare se numesc variabila. Ca urmare, sunt 3 variabile:

a) variabila ectomorfa

b) variabila mezomorfa

c) variabila endomorfa

Tipurile fizionomie

- tipul dilatat

- tipul contractat.

L. Codman completeaza tipologia lui Sigand acordand semnificatii etajelor fetei. Astfel:

- etajul superior (fruntea) exprima poz gandirii si a vietii spirituale.

- etajul mediu (nasul si pometi) exprima niv afectivitati al vietii emotionale si sociale.

- etajul inferior (barbia si buzele) exprima niv instinctual si posibilitatilor materiale.

N. Pende stabileste o piramida biotipologiei la baza careia sta patrimonul ereditar iar cele 4 fete se raporteaza la: morfologie, fiziologie, character si inteligenta. Varful piramidei este biotipului.

In clasificare tipul constitutional el accentueaza rolul glandelor endocrine:

a) Tipul logilin:

- stentic

- astentic.

b) tipul brevilin:

- stenic

- astenic.

Pende - a realizat o clasificare o morfotipologiei femine; completeaza ulterior de Vogue.

a) tip prepubertar - coresp de adolescenta, garcil, sanii mici si comportament tineresc.

b) tip matern - cu bazin larg, solduri late, sani bine dezv tendinta de depunere tesut adipos mai ales la nivelul memb inf preocupari tipic feminine, psihologie maternal.

c) tip virilod - in care coexista caract feminine cu cele masculine in sensul ca formele sunt mai putin rotunde o statura mai pronuntata caracaterul mai hotarat.

d) tip android cu diametrul bitrohanterian mai mic decat cel biacromial musculara dezv adipozitate repartizata mai mult pe abdmonen decat pe member pilozitate excesiva organelle genitale si sani nu sunt obligatoriu modificate comportamentul este voluntary si dominator.

C.I. Parhor a subliniat pt prima data legatura dintre sist endocrine si TC pe diverse planurile somatic, functionale si psihic:

Tipologii endocrine:

a) tipul hiperhipofizar

b) t. hipohipofizar

c) t. hipertirodian

d) t. hipotiroidian

e) t. hipergonadic

f) t. hipogonadic

g) t. hipercorticosuprarenalian

h) t. hipocorticosuprarenalian.

Tipul constitutional si sportul

Biotipul sportive se stabileste pe baza parametrilor:

a) sanogenetici

b) genetici

c) morfologici

d) functionali

e) neuro-psihici

f) biochimici.

C4 Formule de calcul. Indici si monograme de crestere a greutati ideale

Formule:

* F lui Fin Kenstein:

- pt sugarl cu varsta intre 0-6 luni

G(g)= G la nastere + (700xV)

V= varsta in luni

- pt sugarul mare 6-12 luni

G(g)= G la nastere + (600xV)

V= ----

* F lui HERMANN

- pt copilul peste 2 ani:

G(g)=(2xV) + 9

V= ------

* F lui Broca

- pe baza carei o greutate (kg) e raporteaza de talie

Formul este diferita pe sexe:

Pt B

Talia (in cm) - 100

Pt F

Talia (in cm) - 105.

* Formula lui Broca modificata pe baza careia greutate se raporteaza la anumite intervale ale taliei.

G= talia (in cm) - 100 pt subiectii cu talia pana la 165 cm

G= talia (in cm) - 105 pt subiectii cu talia intre 166 si 175 cm.

G= talia (in cm) - 110 pt subiectii cu talia peste 175 cm.

* Fromula lui Lorentz

- pe baza careia calcularea greutati (kg) este mai precisa; se utilizeaza mai ales pt studii clinice:

(Talia - 100) - [(Talia - 150):2]

Ex calculare pt un subiect cu talia de 170 cm:

70 - 10 = 60kg.

* F pe baza varstei pare a fi mai fidela, cunoscand-se variatile greutati in fct de varsta subiectului:

(Talia - 100) + (Varsta /10x0,9).

Ex calc pt un subiectul cu talia = 170 cm si varsta de 50 ani

(170 - 100) + (50/10x0,9)

70 + (5x0,9)

=74,5 kg.

Indici:

* subiectii varsta de 2 ani se calculeaza:

● indicele ponderal (IP)

● indicele nutritional (IN).

Indicele ponderal reprez raportul dintre greutatile actuala si ideala exprimate in grame.

IP = G actuala/G ideala pt varsta.

G ideala pt varsta = Greutatea la nastere + castigul mediul lunar pana la varsta respectiva.

Interpretare:

IP = 0.89 - 0,76 - malnutritie de gr I (deficitul ponderal este 10-25%).

IP = 0,75 - 0,61 - malnutritie de gr II (deficitul ponderal este 25-40%).

IP < 0,60 = malnutritie de gr III (deficitul ponderal peste 40%).

Indicele ponderal are valoarea orientativa pt ca nu coreleaza greutatea cu lungimea copilului.

Indicele nutritional reprezinta raportul dintre greutatea actuala si greutatea ideala (exprimate in grame) corep cresterea copilului in lungime.

IN = G actuala / G ideala coresp cresterea in lungime.

Interpretare:

IN = 0,89 - 0,81 - malnutritie de gr I

IN = 0,80 - 0,71 - malnutritie de gr II

IN < 0,70 - malnutritie de gr III.

Peste varsta de 2 ani se calc indicele masei corporale (IMC) numit si indicele Quetelet. Indicele masei corporale reprez traducerea in limba romana a BMI (body mass index).

Indicele masei corporale reprez raportul dintre greutatea actuala (exprimata in kg) si patratul taliei (exprimata in m).

IMC = G actuala/Talie 2.

Interpretare valorilor IMC conform National Institutes of Health SUA este prezentata in tabelul de mai jos.

Prognostic:

1. Subiectul cu valoarea normale de IMC sunt longevini. La cei cu IMC>25 creste rata mortalitati, iar daca IMC depasesc 30 kg/m² rata mortalitatii creste cu 50%.

2. Daca perimetrul taliei este mai mare de 88 cm in cazul femeilor si de 102 cm in cazul barbatilor, crestera arteriala, cardiopatie ischemica, accidente vasculare cerebrale, diabet zaharat, etc.

Atat deter greutati cat si BMI are dau posibilitati incadrarii subiectului in stari de normalitate sau in abateri in privinta excesului sau insuficientii.

In baza acestor masuratori nu obtinem informatii privind cantitatea de tes adipos.

Nomograma (harti de crester) - 3 parametrii:

- inaltine (h)

- greutate (G)

- perimetrul cranian.

Un copil care inregistreaza un sport normal in G grupeaza valorile deter la cantariri succesive intre 2 curbe de harti realizand un culoare sau un canal propriu de crestere.

Hartile de crestere sunt mai utile decat indicatorii antropometriri deoarece perimt raportarea cresterii la media valorilor grupei de varsta in cazul in care nu se cunoste lungimea la nastere.

Greutatea corporala reprez de fapt o suma a greutatilor dif structri care compun organismul fara sa face o diferentiere intre ele.

Aceasta sunt masa grasa si nongrasa. Este posibil ca o persoana cu o greutate mai mare decat este considerat normala sa nu aibe o masa grasa excesiva.

Evaluarea fidela a greutatii corpului este posibile pe baza evaluarii compozitiei corporala.

Metode antropometrice de determinare

Compozitie corporala

Corpul uman este alcatuit in 2 componente:

- masa grasa (inactiva metabolic sau cu activitate foarte redusa).

- masa nongrasa (masa slaba activa metabolic).

Masa grasa este compusa in:

+ grasimi de depozit acumulate in tes adipos dispus subcutanat sau in jurul organelor interne;

+ grasimi esentiale care se gasesc in maduva oaselor, sist nervos centrl, inima, plamani, ficat, splina, rinichi.

Raportul dintre grasimile care compun masa grasa nu este identic pt toti indivizi; si pt acelasi individ prez variatii de-a lungul vietii.

Masa nongrasa este compusa din:

- muschii

- oase

- tendoane, ligamente

- organe interne

- dinti.

Masa slaba include si un mic procent de grasimi esentiale care intre in compozitia maduvei osoase si a organelor interne.

C m impor componenta a masei slabe este componenta musculara (masa musculara sau masa activa).

Tes adipos prez variatii semnificative in fct de varsta, sex, tip de activitate (sportiva sau sedentara).

In timpul cresterii modificarile se produc atat in cantitatea de tes adipos cat si in distributia acestuia.

Au fost stabilite standarde orientative privind procentul optim de grasime, procentul absolut necesar mentineri starii de sanatate (sunt lipidele esentiale).

Procentul minim necesar de tes adipos este 5% B iar la F este de 12% - rezerva mare necesara in perioada sarcini si alaptarii.

Valorile medii optime de tes adipos sunt:

- 12-18% (10-25%) pt B;

- 16-25 (18-30%) pt F.

Repartitia tes adipos pe sexe.

In timpul adolescentei diferentele de distributie a tes adipos pe sexe sunt mai evidente.

Baietii acumuleaza mai mult tes adipos la nivelul abdomenului decat la niveulu membrelor aceasta distributie se numeste centripeta sau androida.

Fetele au tendinta de distributie a grasimi mai ales periferic la niv memb inf se numeste distributie ginoida.

Sportivi - depind de sportul practicat:

- 6-13% la B (chiar 19% pt aruncatori de greutate si categorile de greutate)

- 12-19% la femeie.

Compozitia corporala influenteaza capacitatea de performanta.

- tes adipos sub 8% la B

- sub 14 la F reduce capac de performanta.

Compozitia corporala influenteaza capacitatea de performanta tes adipos creste capacitatea aeroba maxima iar masa musculara activa este in relatie de proportionalitate cu forta deci si cu capac de performanta.

S-a demonstrat ca scaderea procentului de tes adipos sub 8% la B si sub 14% F reduce capacitatea de performanta.

O greutate corporala poate fi normala, dar tes adipos variaza astfel: este in execes redus sau repartizat in limitele normale.

Fiecare sport si fiecare sportiv treb sa se incadreze in anumite standarde.

Un halterofil care depaseste limitele categoriei pt un concurs si se impune un regim de scadere in greutate. Daca procesul de tes adipos este scazut scaderea in greutate se va face pe seama masei musculare ceea ce va avea repercusiunii asupra performantei.

Metode antropometrice de deter a comp corporale

Comp corporala poate di deter prin:

A. Metode directe - reprez de studii anatomice si chimice realizate numai pe cadavre si utilizate numai pentru cercetare.

B. Metode indirecte:

1. Hidrodensitometria (cantarirea sub apa) presupune o dotare speciala si f laborioasa.

2. Metoda DEXA (dual-energy-x-ray absorbtiometry) diferentiaza greutatea corporala in componentele ei: masa grasa si masa nongrasa pe baza diferentelor de atenuare a razelor X generate de 2 doze.

Metodele 1 si 2 sunt considerate standardele de aur de deter comp corporale (exacta, fiabila, poate aprecia si comp masei nongrase masa de minerale osoase).

3 Analizator de compoz corporala care deter instantaneu greutatea procentul de tes adipos masa musculara masa de grasimi esentiale si apa retinuta. Cele mai exacte sunt in gama Futrex.

4. Metoda caliperului (caliperometria) prin care se apreciaza tes adipos pe baza masurarii a 3, 5 sau 7 plici cutanate. Indiferent de nr plicilor masurate acestea sunt inalt corelate (0,950 inca se poate utiliza oricare combinatie de suma, pierderile de precizie fiind minime.

In mod curent se masoara 5 plici de tes adipos:

- a tricepsului

- subcapulara

- abdominal

- a coapsei.

Formula de calcul procentual a tes adipos (TA) este urm:

TA(%) = suma a celor 5 plici (mm)x 0,15 + 5,8 + suprafata corporala.

Suprafata corporala este calculata in raportul staturii/greutate si se citeste pe nomograma Dubis Roymond.

Calipometria permite evaluarea:

- directa a tes adipos

- indirecta a masei musculare.

Avantaje:

- rapida, ieftina, precisa, neinvaziva.

Utilizare: studii ample metoda screening, monitorizarea modif masei adipoase in antrenament si dieta.

In caz de obezitate importanta:

- formula de calc a tes adipos exprimata in kg este urmatoarele:

+ TA (kg) = greutatea corpului x tes adipos in %

Masa activa (lean body mass) = greutatea corpului - tes adipos (kg).

Greutatea corporala optima

Greutatea optima in masa slaba optima + tes adipos optim.

La nesportiv plica masoara:

- la B 12 mm

- la F 22 mm.

2 m de tes adipos = 1 kg.

La sportivi plica se masoara 2mm:

- gimnastica 4-5 mm

- aruncatori 15-20 mm.

5. Metode imagistice.

a) Analiza impedantei bioelectrice (BIA) - consta in masurarea rezistentei electrice pe care o opun tes corpului cand sunt strabatute de un curent electric f slab.

Avantaje: este simpla, rapida (dureaza cateva secunde), noninvaziva (nu produce prejudicii starii de sanatate).

Dezavantje: cantitate de tes adipos este calc indirecta prin intermediul masei celulare totale si a apei corporale totale. Ca urmare, anumite situatii pot dematura rezulatele:

- starile de deschidratare

- retentie de apa fiziologica sau patologica.

- ingestia de alimente.

Pt aceste situatii sunt necesare algoritmuri.

Aplicatii:

- monitorizarea antrenamentelor la sportivi

- apreciere efectelor unor directe

b) ultrasonografia - utilizeaza ultrasunetele care permit evaluarea si monitorizarea masei grase si nongrase cu inalta precizie prin sist de reflexie celulara, respectiv prin analizarea ecourilor returante.

c) metoda de explorare radioizotopica - se bazeaza pe detectarea radiatiilor emise de o substanta radioactiva introdusa in organsim substanta care prezinta o afinitatea deosebita pt un anumit organ sau tesut.

Avantaje: este o metoda simpla.

Dezavantaje: pret de cost crescut sensibilitate redusa.

C6  Evaluarea mobilitatii articulare

Evaluarea mob artic (bilantul articular) consta in aprecierea gradului de mobil al artic corpului.

Membre se masoara analitic unghiurile disponibile de miscare (realizate intre cele doua segmente osoase care compun articulatia) pe directiile anatomice posibile in planurile axele corespunzatoare.

Coloana vertebrala ev se realizeza reguinii vertebrale si se preteaza mai putin exprimarilor cifrice ale unghiurilor de miscare de aceea se recurge la masuratori indirecte sau la miscarii test.

Tipurile articulati

Dupa nr axelor de misc si forma suprafetelor articulare:

+ uniaxiale - cu o singura axa de misc

+ biaxiale - cu doua axe de miscare perpendicular una pe cealalta.

+ triaxiale - care permit misc in toate planurile spatiului si include art sfenoidale, cotilice numite si enartroze.

Ev amplt artic permite:

- cuantificare limitarilor si deviatilor artic;

- observarea fenomenelor dureroase si o senzatie resimtita de subiectii la sf curesi de miscare.

Este deci o metoda cu caracter cantitativ si calitativ.

Asociata cu alte bilanturi permite instituirea unui tratament adecvat ale carui efecte vor fi apreciate prin evaluari repetate.

Posibilitatile de apreciere ale unghiurilor artic sunt:

- goniometria

- inclinometria

- masuratorile centimetrice

- aparate video

- imagistica medicala

- analiza misc prin Web.

Terapeutul treb sa aleaga dintre acestea, atat in fct de starea clinica a subiectului, cat si de mij materiale de care dispune.

Goniometria - face parte din kinesiometrie si consta in ev potentialului motor al individului.

Caracteristici:

- fiabila

- reproductibila

- reperele anatomica sunt usor de identificat

- apreciaza atat mobilitatea activa cat si potentialul articular pasiv (amplitudinea unei miscarii pasive este superioara cel active).

Instrumente de masurare se numesc goniometre.

Goniometrele sunt de diferite modele si marimi, adaptate dimensiunilor segm de studiat. Recent s-au construit si goniometre speciale pt masurarea unghului de inclinare a bazinului sau a mobilitati articulare in cazul modificarii axelor articulare (genu varum sau valgum).

Goniometrele clasice se compun din:

- un raport (0-180 grade)

- dau brate: unul fix si altul mobil.

Cele 2 brate se intalnesc intr-un pct fix, care reprez axul goniometrului.

Masuratoare treb precedata de determinarea:

- poz de referinta respectiv poz (0) anatomic poz preferentiala pt articuatia de testat;

- planului in care se executa miscare ce urmeaza a fi evaluata (frontal, sagital sau tansversal)

Goniometria impune respectarea urmatoarelor conditii:

- poz subiect va fi comoda si relaxanta subiectul dezbracat la niv segm de examinat pt a permite o eval corecta a amplit de misc in artic de testat.

- poz kinetoterapeutului va fi deasemenea comoda si relaxanta pt a asigura o maxima tehnicitate

- raportata se plaseaza in planul miscari

- axul goniometrului se pozitioneaza in axul biomecanic al misc mai precis pe proiectia lui cutanata, definita cu precizie clinica relativa, respectiv prin repere vizibile sau palpabile.

* bratele se plaseaza cu axele longitudinale ale segm care formeaza unghul articular ce urmeaza a fi masurat, astfel:

- bratul fix pe segm fix

- bratul mobil pe segm mobil, care executa miscarea

* nu se va presa pe segm ci va fi aplicat usor pt a nu limita misc

* testarile se vor realiza prin mobilizari active sau pasive.

Valorile obtinute in urma masuratorilor se exprima in grade de la 0-180, deoarece orice misc se incadreaza intre aceste limite.

Inregistrarile in sist de tabele grupand valorile misc opuse pe acelasi ax (flexia si extensia, abd si add, rotatia externa si interna) alaturi de valorile standard.

Interpretarea (membre) se face in comparatie cu:

- unghiul aceleasi miscari, efectuata cu segm opus

- valorile standard ale amplit maxime de miscare.

Eroarea: cca 5 grade mai mult decat castigul/sedinta)

INCLINOMETRIA

- consta in masurarea unghului artic in raport cu linia de gravitatie

Se realizeaza cu ajutorul unui instrument numit inclinometru.

In varianta cea mai simpla este compus in:

- o tija

- un cadran cu afisaj digital cu o scala de 360 grade care indica unghul poz relative a inclinometrului in raport cu linia de gravitatie.

Masurarea se realizeza prin pozitionarea:

- inclinometrul in pct zero

- pacientul in poz standard (zero) de masurare a amplit artic pt artic evaluata.

Pacientul executa misc a carei amplit se citeste pe cadranul inclinometrului.

Inclinometria si goniometria evalueaza:

- mobil tuturor artic corpului: membre si cat misc complexe ale col vertebrale.

- valorile amplit artic la fibrele cursei de misc.

Avantaje si dezavantaje:

- mult mai rapida

- mai simpla deoarece nu necesita aliniamente particulare.

Aparate moderne de evaluare a amplit de miscare:

- electrogoniometre

- electroinclinometre.

Aceste sunt goniometre sau inclinometre prevazute cu potentiometre care masoara variatiile tensiunii musculare in raport cu unghiul artic.

Sunt numeroase modele de electrogoniometre, adaptate tipului artic permit evaluarea misc in toate planurile.

Electroinclinometrele masoara amplit artic in raport cu linia de gravitatie.

Masuratorile centimetrice - constau in masurarea distantei proiectiei pe sol a unui segm osos.

Distantele in centimetrii coresp anumitor unghiuri artic conform unor tabele de conversie.

Modif ale amplit de misc:

- limitare

- exces

- pierdere

a) Limitare (deficit) cu caracter reversibile a mobil artic este consecinta organizari fibroase a tes intra si extraarticulare (organizarea apare dat imobilizari prelungite a artic respective.

Aceasta limitare se numeste redoare si apare in caz de:

- durere

- contractura musculara

- apropierea unor mase musculare voluminoase

- edeme

- hidartroza

- tensiunii sau aderente capsuloligamentare

- retractii aponevrotice

- corpii strainii intraarticulare etc.

Amplit artic scade odata cu inaintarea in varsta. Analiza pe sexe a valkorilor amplit artic evidentiaza valori mai mari la femei.

In cazul artic dureroase in repaus sau la mobilizare masuratorile sunt dificile iar metoda de masurare se numeste algometrie.

j. Bornes si P. Van Roz descrie 6 starii de durere asociata miscari:

- durere la repaus inaite de mobilizare

- durere provocata de initierea mobil active

- durere provocata pe parcursul mobil active

- durere dispare odata cu incetarea acestei mobilizari

- durere provocata de mobil pasiva

- durerea se mentine dupa incetarea acestei mobilizari.

Limitarile amplit artic se pot produce in unul sau ambele sensuri de miscare ale planului respectiv:

- sagital lpt fl - ext

- frontal pt abd - add

- transversal pt rotatie interna - rot exetrna.

O contractura musculara va limita amplit artic intr-un sens de misc. astfel o redoare in flexie va impiedica atingerea extensiei maxime, evidentiind un deficit in extensie.

O artropatia reumatismala va limita amplit artic in ambele sensuri de misc

b) excesul de mobilitate articulara se inregistreaza in caz de laxitate artic sau hipotonie musculara.

c) pierderea totala ireversibila a oricarei misc la niv unei artic se numeste anchiloza. Aceasta definite nu corespunde d p d v mecanic, realitati anatomice decat in fuziune osoasa.

Ideala este ca misc sa se execute in amplit lor maxima. In activitatea cotidiana insa rareori solicitare artic se realiz la acesti parametrii. De aceea este necesara definirea unor notiunii ca:

- poz de functiune

- sector util

- coeficientul global de mobilitate.

Pozitia de functiune - reprez poz de max utilitate a artic care asigura individului independenta functionala. De aceea imobilizarile artic se realiz in poz de functiune care treb conversata mai ales cand durata mobiliz este prelungira si exista posibil instalari unor anchiloze secundare.

Daca pierderea a 15-20 grade amplit spre sf cursei de misc nu are impor foarte mare, pierderile cu aceeasi valoare de o parte si de alta a pozitiei de functiune pot transforma individul intr-un disabilitat motor, cu imposibilitate de autoingrijire autoservire sau deplasare.

Valoarea totala a acestor amplit (30-40 grade) care incadreaza poz de functiune constituie sectorul util de motilitate.

Poz de functiune pt artic sunt:

- umar: fl 45, abd 60, rot 0 grade

- cot: fl 90-100 grade, cu mana in semipronatie.

- pumn: extensie 30-35, abd 15, semipronatie 30-45 grade.

- sod: fl 15, abd 5 grade.

Coeficientul global functional de mobilitate: stabilit de Ch Rocher este utilizat in mod curent in evaluarea amplit artic.

Calcularea lui presupune:

- descompunerea fiecarei msic posibile in artic respectiva in mai multe sectoare.

- efectuarea produsului intre primul sector de mobilitate; pt misc respectiva si coeficientul standard pt acel sector (se exprima in procente).

- efectuarea diferentei intre valoarea maxima si minima a sectorului urmator de mobilitate.

- calcularea produsului dintre valoarea obtinuta si coeficientul standard pt acest sector de mobilitate.

- repetarea operatiunilor si pt urmatoarele sectoare de mobilitate atunci cand miscarea este descompusa in trei sau patru sectoare

- calcularea sumelor produselor tuturor sectoarelor de mobilitate pt misc respectiva suma care reprez coeficientul functional elementar.

- repetarea operatiunilor amintite pt fiecare miscare posibila in artic respectiva finalizata cu obtinerea tuturor coeficientilor functionali elementari

- calcularea sunei tuturor global funct si are pt articulatiile cu mobilitate normala valoarea de 100%

Indicatiile evaluarii amplit articulare:

- estimarea efectelor terapiei medicale sau chirurgicale aplicate;

- estimarea durerii

- estimarea capacitatii functionale pt a realiza mersul sau alte gesturi cotidiene sau sportive.

C7 Evaluarea fortei musculare

Forta musculara este capacitatea muschiului de a intra activ in tensiune. Forta musculara este de 30-38% este mai mare la B decat la F si scade odata cu inaintarea in varsta.

Scaderea apare dupa 20-30 ani si este cu aprox 5-8 pe decada. Scaderea este consecinta modif in compozitia muschiului, in modif tipurilor de ef fizic si scaderi hormonale corticoizi la femei.

Tipurile de contractie

Lungimea unui muschi in stare de activitate deter de forta interne (ft musculara) si de ft externa (rezistenta) care actioneaza in mod direct sau indirect asupra muschilor.

Interatiunea dintre ft interna si externa produce rasp diferite care se manifesta prin 3 tipuri de contractie:

a) concentrice - contractie in care ft interna invinge rezistenta externa iar muschiul se scurteaza.

b) izometrice - in care ft interna este egala cu ft externa iar lungimea muschiului ramane constant.

c) excentrica - in care ft externa sunt mai mari decat ft interna iar muschiul se alungeste.

Ev ft musculare

Ft musculare max depinde de tipul tesutului utilizat.

Factori care influenteaza testele de ev a ft sunt:

a) stabilitatea si pozitionarea corpului - daca stabilitatea este inadecvata

+ ft reala a muschiului evaluati poate fi substimata

+ ft sa fie supraestimata

b) variatia de viteza a miscarii

c) ft de gravitatie

d) de zgomot ambiant

e) starea psihofizica a subiectului.

Ev ft musculare se realiz prin metode obiective clasice si moderne.

1. Testarea musculara manuala (bilant muscular) - met ob dependenta de experienta kinetoterapeutului.

In fct de marimea masei musculare:

- test globala - cand exploreaza grupe musculare cu actiuni principale comune.

- analitica - cand se testeaza actiuneaza unui muschi sau a unui grup limitat cand individualizarea nu pot fi facuta.

Alti 2 cercetator au folosit o metoda pe o scala de le 0-5 trepte:

- F 0 - muschiul nu realizeaza nici o contractie.

- F 1 - misc schitata - este sesizata contractie musculara prin palpare lui sau a tendonului.

- F 3 - acceptibil - muschiul realizeaza miscarea in cursa completa impotriva gravitatiei.

- F 4 - muschiul produce mobilitate segm in amplit completa impotriva unei rezistente cu valoare medie.

- F 5 - ft normala - muschiul poate executa miscari in amplit completa importanta unei maxime o rezistenta care se aplica cat mai distale.

S-au adaugat cifrelor semne ,,+" ,,-" pt cuantificarea mai fidela a ev de ex: Ft + Ft2 dar Ft +<Ft3-.

In mod curent aprecierea ft cu valorile 0,1 si 2 se realizeaza din poz fara gravitatie (FG) iar pt ft 3,4,5 din poz antigravitationala (AG).

Se considera ca F2 reprez 25% din forta normala.

F3 50%

F4 75%

F5 100%.

Testarea ft dinamice se realizeaza prin deter capacitatii de a ridica greutati libere sau cuplate in diverse mecansime si reprez o modalitate de testare a ft izotonice numai cand ridicarile sunt situate pe verticala.

Se utilizeaza testarea dinamica de ef maximal:

- se incarca seg mobilizat cu o greutate sau cu greutati; astfel incat segm sa poata executa miscarea fara substantele grupelor musculare fara accelerarea/deccelerarea ritmului o singura data sau de 10 ori consecutiv.

- in cazul muschiului cu F cuprinsa intre 3-5 rezistenta maxima poate fi mobil activ liber si se noteaza cu RM

- in cazul fi muschilor cu F2 rezistenta maxima poate fi mobili activ asistat si se roteaza cu rm.

- testarea se efect contratimp: cand greutatea/greutatii cuplate poti fi ridicat:

+ de 10 ori consecutiv in sec fraa repaus se roteaza 10 RM pt muschi cu Ft 3-5 sau cu 10 rm pt muschi cu F2.

+ o singura data se noteaza 1RM pt muschi cu Ft 3-5 sau cu 1 rm pt muschi cu F2.

Un test bine administrat presupune deter nr max de repetari efectuat ca respect cond amintite.

Testarile se efectueaza in mod repetabil iar valoarea greutatilor va creste progresiv pe masura recuperarii deficitului de forta.

Alte modalitati de testarea a ft sunt aparate de reed a ft cu cablu sau lant dinamometre computerizate care programeaza modif de rezistenta sau ale vitezei de executie a miscari sau ambele.

TESTAREA FORTEI IZOMETRICE

Dinamometria este o metoda obiectiva prin care se evalueaza ft statica.

Dinamometria ne ofera date despre castigul functional si despre capacitatea de concentrare corticala si despre motivatia subiectiului.

Cand se constata scaderi ale ft musculare si valorile maxime ev se refera la valorile maxime momentane.

Testarea trevuie realizata cu supravegherea atenta a unghiului articular deoarece ft variaza in fct de marimea acestuia respectiv de lungimea muschiului (muschii in zona lunga, medie, scurta).

Castigurile de ft se aprecieaza prin deter repetate la intervale de timp convenabile pt ca ft se dezv repede prin contractie izometrica.

Important este ca determinarile succesive sa se realizeze in aceleasi conditii de unghiul articular.

- valorile obtinute sunt interpretate prin raportare la:

+ valori standarde

+ segm opus pt segm simetrice.

METODE DE EVALUARE A TONUSULUI MUSCULAR

Starea de ters activ permanent caract printr-o contractie tonica de lunga durata cu consum redus de oxigen. Starea musculara funct de baza in tonus de repaus iar starea musculara funct de contractie=tonus de effort.

Tonusul se aprecieaza in miotonometria (atat in stare de relax cat si de contactie).

Cu cat dif inregistrata intre ef si relax sunt mai mari cu atat capacitate de effort este mai mare.

Cresterea valorilor de repaus se constata in:

- stari de oboseala

- contractura musculara

- spasticitate

Valorificare metodei - reprez o metod de control in activitati dirijate a antrenamentului sportiv si a metod de apreciere a refaceri rezervelor energetice de la un antrenament la altul.