Genul mycobacterium

GENUL MYCOBACTERIUM

Micobateriile apartin familiei Mycobacteriaceae , ordinului Actinomycetales , genului Mycobacterium .

Nu toate micobacteriile sunt patogene . Dintre speciile patogene apartinand complexului Mycobacterium tuberculosis , agentul cel mai frecvent este chiar Mycobacterium tuberculosis . Microorganismele strans inrudite ce produc infectie tuberculoasa la om sunt reprezentate de catre Mycobacterium bovis ( bacilul tuberculozei bovine , transmis prin lapte nepasteurizat si derivate ) si Mycobacterium africanum ( izolat la o mica parte din cazurile din Africa Centrala si de Vest ) . In plus , M. tuberculosis este inrudit si cu alti bacilli apartinand genului Mycobacterium cum ar fi agentul etiologic al leprei ( Mycobacterium leprae ) si micobacterii non-tuberculoase , altele decat cele tuberculoase . Virulenta si patogenitatea difera la micobacterii . Unele dintre aceste ultime microorganisme sunt germeni oportunisti care devin patogeni la personae imunodeprimate .

Exista doua specii de micobacterii patogene pentru om :

M. tuberculosis , care determina tuberculoza

M. Leprae , care produce lepra

Tuberculoza la om mai poate fi produsa si de alte specii , ca M. Bovins si M. Africanum , dar principalul agent pathogen al tuberculozei este bacilul uman , Mycobacterium tuberculosis , care poarta numele celui care l-a descoperit in 24 martie 1882 , Rober Koch . Odata cu descoperirea bacilului Koch ( bK ) , s-au creat premizele transformarii tuberculozei intr-o boala infectioasa vindecabila .

Morfologie si caractere de cultura

Genul Mycobacteriuminclude germeni strict aerobi , cu dimensiuni reduse , de 2-5 µm / 0,3 µm , cu forma de bastonas drept sau usor incurbat , de unde provine denumirea de bacil . Mycobacteriile sunt bacilli imobili , nesporulati , neincapsulati , care au un perete celular bogat in lipide , peptidoglicani , arabinomani . Structura peretelui celular realizeaza o veritabila bariera hidrofila la penetrarea intracelulara a colorantilor hidrosolubili si confera micobacteriilor atat acid -alcoolo - rezistenta cat si o rezistenta crescuta la desicare , facilitand supravietuirea . Proprietatea de acido-alcoolo-rezistenta induce anumite proprietati tincoriale care sunt specifice micobacteriilor dar si altor germeni ( ex. Aspergillus , Nocardia ) .

Mycobacteriile nu se coloreaza cu usurinta , fiind frecvent neutre la coloratia Gram . Totusi , odata realizata coloratia , bacilii nu pot fi decolorati cu acid-alcool , o caracteristica justificand clasificarea lor ca bacilu acid-alcoolo-rezistenti ( BAAR ) . Rezistenta la actiunea acizilor se datoreaza in principal continutului mare al microorganismelor in acizi micolici , acizi grasi cu lant lung si legaturi incrucisate intre lanturi si alte lipide ale peretelui celular . Lipidele din peretele celular sunt legate de arabinoglicani si pepttdiglicani subiacenti . Aceasta structura este responsabila pentru permeabilitatea foarte scazuta a peretelui celular , si din aceasta cauza , pentru ineficienta majoritatii antibioticelor asupra acestui microorganism . In plus , unele lipide ca trehalozele acilate , sau " cord factors " pot juca un rol in virulenta M. tuberculosis . O alta molecula din peretele celular al micobacteriilor , lipoarabinomananul , este implicata in relatia microorganism - gazda si faciliteaza supravietuirea M. tuberculosis in interiorul macrofagelor . Evidentierea microscopica a bacililor tuberculosi in produsele patologice se bazeaza pe acid-alcoolo-rezistenta microbiana . Aceasta proprietate tinctoriala consta in fixarea solida a anumitor coloranti pe corpii bacilari , fixare care rezista selective actiunii decolorante a acizilor si alcoolului .

In coloratia clasica Ziehl - Neelsen , frotiurile fixate si colorate la cald cu fucsina fenolata sunt tratate cu o solutie slaba de acid - alcool , care decoloreaza toti constituentii produsului patologic , cu exceptia micobacteriilor . Recolorand fondul cu albastru de metilen se obtin frotiuri pe care micobacteriile apar ca bastonase rosii pe fond alabstru .

Alte coloratii speciale se pot efectua cu fluorocromi : auramina , rhodamina .

Mycobacteriile sunt bacterii speciale cu crestere lenta , timpul lor de generatie fiind de 20-24h . Insamantarea produselor patologice pentru evidentierea micobacteriilor necesita medii speciale , mediul de electie fiind Lowenstein-Jensen , cu amidon , glicerina , ou , verde malahit si eventual antibiotice : penicilina , acid nalidixic ( mediu selectiv ) .

Pe mediul Lovenstein , mycobacteriile prezinta doua tipuri de crestere :

crestere eugonica ( M. Tuberculosis ) , sub forma unor colonii mari , R conopidiforme , de culoare galbuie , colonii ce se dezvolta in 2-6 saptamani , in medie dupa 3 saptamani .

crestere disgonica , ( M. Bovis ) , colonii mici , S , care apar dupa 4-8 saptamani .

unele mycobacterii atipice au o crestere mai rapida , dupa 3-5 zile .

M. Leprae nu este cultivabil pe medii atificiale .

Structura celulei bacteriene este bogata in lipide : 20-45% din greutatea uscata . Peptodiglicanul este legat covalent de o structura specifica , arabinogalactan mycolat , ce contine acizii micolici - acizi grasi cu lanturi lungi : C60-C90 . Ei sunt responsabili de formarea granuloamelor .

Alte lipide :

ceruri : A , B , C , D . Cea mai importanta este ceara D , prezenta la tulpinile virulente .

fosfolipidele , responsabile de necroza cazeoasa .

cord- factorul , format din dimicolat de trehaloza , prezent de asemenea la tulpinile virulente . Aceasta inhiba migrarea leucocitelor , determina leziuni granulomatoase si serveste ca adjuvant antigenic .

Proteinele , numite tuberculoproteine , sunt responsabile de hipersensibilitatea de tip intarziat pe care o determina infectia cu B.K. Extractul proteic purificat ( PPD - purified protein derived ) derivate din tuberculoproteina bruta este etalonat in diferite concentratii in scopul evidentierii infectiei tuberculoase . Testul tuberculinic are la baza metoda Mantoux de administrare a 0,1 ml solutie ( de concentratie 2 U sau 10 U per 0,1 ml sol. PPD ) , calea de administrare fiind cea injectabila intradermic ( i.d. ) . Din pacate , metoda nu are specificitate si sensibilitate crescuta , fiind frecvent intalnite reactiile de sensibilizare incrucisate cu tulpini de micobacterii bovine Calmette - Guerin si este folosit pentru a aprecia daca un subiect a venit in contact ( boala sau vaccinare ) cu M. Tuberculosos sau bovis , prin testarea starii de hipersensibilitate fata de tuberculoproteine .

Patogenitate : TUBERCULOZA

Tuberculoza este o afectiune infecto-contagioasa , cu tendinta la cronizare , evolutie in pusee acute , separate de perioade de remisiune . Poate afecta orice organ , dar cea mai frecventa localizare este cea pulmonara . In tuberculoza , infectia nu e sinonima cu imbolnavirea ( boala ) . Boala presupune obligatoriu o infectie prealabila dar nu orice infectie evolueaza spre imbolnavire ( numai 10 % dintre infectati se imbolnavesc in decursul intregii vieti ) . In lipsa tratamentului specific , boala este fatala la 50% din indivizi .

Tuberculoza are 2 stadii de boala . In faza primara , sunt afectati in special subiectii tineri : copii sau adultii tineri . Tuberculoza secundara este caracteristica adultilor .

Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav , eliminator de bacilli . Transmiterea se face pe cale respiratorie , prin intermediul picaturilor Pflugge care contin bacillii tuberculosi eliminate de omul bolnav print use , stranut , vorbit .

Bacilii inhalati ajung in alveolele pulmonare aferente teritoriului pulmonary lobar mijlociu si inferior , determinand o reactie inflamatorie de tip exudativ , alveolita , numita sancru de inoculare . Macrofagele fagociteaza bacilii darn u pot distruge bacilii in totalitate , neavand un echipament enzymatic adecvat . Bacilii de multiplica intracellular , disemineaza pe cale limfo-hematogena , apare adenopatia satelita si rezulta complexul primar . Diseminarea pe cale limfatica si sangvina este o caracteristica a tuberculozei primare , fiind generalizata in tot organismul .

Dupa 4-12 saptamani , subiectul dezvolta hipersensibilitatea de tip inarziat mediate celular ( tipul IV in clasificarea Gell Coombs ) . In jurul leziunii initiale de alveolita se dezvolta un granulom cronic ( tuberculom ) , a carei zona centrala necrozeaza , cu formarea de cazeum .

Evolutia poate fi spre :

vindecare , cu fibroza sau calcificare

extensie , din aproape in aproape

diseminare pe cale limfatica sau sanguina ( t.b.c. miliara ) .

In anumite conditii sau morbiditati predispozante ca : diabetul zaharat , boala ulceroasa , hepatita cronica , stresul , imunosupresia , iradierea , tratament cu corticosteroizi , bacilii tuberculosi dormanti , din leziunile de diseminare postprimara , isi pot relua multiplicarea . Reactivarea endogeneza debuteaza , de obicei , de la nivelul varfului pulmonar , cu extindere in sens apico-caudal . Boala , in faza secundara , se caracterizeaza prin formarea de tuberculoame si cazeificare . Ganglionii loco-regionali nu mai sunt implicate .

Imunitate si hipersensibilitate . Fenomenul Koch . Robert Koch a observat ca , daca un cobia este injectat subcutanat cu bacilli tuberculosi , dupa 10-15 zile , la locul punctiei , se va forma un nodul , care se ulcereaza , determina formarea unui sancru , cu adenopatie regionala si necroza cazeoasa centrala . Leziunile nu se vindeca si in 2-3 luni animalul moare .

Faca acelasi animal , dupa 3-4 saptamani de la prima administrare de bacilli , este injectat si la celalat picior , lezunea initiala va avea o evolutie total diferita spre necroza rapida la locul injectiei , cu formarea unei ulceratii superficiale si vindecare in 10-15 zile . Adenopatia satelita e absenta .

Aceasta evolutie total diferita a celor doua leziuni demonstreaza instalarea raspunsului imun , pe de o parte starea de hipersensibilitate , demonstrate de necroza rapida , pe de alta parte protectia , rezistenta ( apararea imuna ) , demonstrate de tipul leziunii , lipsa adenopatiei si vindecarea rapida .

Tuberculoza extrapulmonara . Tuberculoza poate avea si localizare extrapulmonara intratoracica , fie extratoracica . Cea mai frecventa forma de localizare extrapulmonara intratoracica este pleurezia iar extratoracica tuberculoza ganglionara .

Alte forme de tuberculoza sunt : tuberculoza osteo-articulara , uro-genitala , digestiva , meningo-encefalita , tuberculoza S.N.C. , cutanata . Frecvent tuberculoza extrapulmonara se asociaza cu infectia H.IV. , SIDA . In stadiile finale ale bolii SIDA , sunt frecvente si imbolnavirile cu micobacterii nontuberculoase cu localizare preponderant extrapulmonara .

Diagnosticul pozitiv al tuberculozei se stabileste pe baza criteriilor bacteriologice ) bK prezent la examenul microscopic , coloratia Ziehl-Nielsen , si colonii eugonice identificate la examenul culturilor pe mediul Lowenstein Jensen ) sau histopatologice ( foliculul Koester ) .

Tuberculoza poate fi suspectata pe baza criteriilor clinice ( sindrom febril prelungit , sindrom de impregnare bacilara , tuse cronica de peste 3 saptamani durata ) , radiology ( polimorfism lezional cu leziuni cavitare incluse si distributie la nivelul lobilor superiori ) , epidemiologie ( contact cert cu un bolnav eliminator de bacilli ) .

Tratament . Respectarea principiilor tratamentului antituberculos : initierea prompta , respectarea dozelor si ritmului de administrare , durata lunga ( minim 6 luni ) , asocierea de 4 antibiotice in faza de atac si minim 2 in faza ambulatorie , directa observare garanteaza succesul final terapeutic .

Antibioticele antituberculoase se clasifica in :

majore : Izoniazida ( HIN ) , Rifampicina ( R ) , Ethambutol ( E ) , Pirazinamida ( Z ) , Streptomicina ( S ) .

minore : Ethionamida , Cicloserina , Ciprofloxacina .

Exista scheme standardizate de tratament , potrivit recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii si prevederilor Programului national de Control al Tuberculozei .

Prevenirea tuberculozei se face prin vaccinarea BCG , in prima saptamana de viata si chimioprofilaxia cu izoniazida care se adreseaza contactilor cu varste sub 18 ani din focarele de tuberculoza .

MYCOBACTERIUM LEPRAE

Numit si bacil Hansen , dupa cel care l-a descoperit , in 1873 . In prezent , cazurile cele mai numeroase de lepra sunt in Asia . Bacilul este necultivabil pe medii artificiale . Transmiterea bolii se face prin secretii nazale si necesita contact indelungat cu secretorii de bacilli .Incubatia este de 2-10 ani . Formele clinice :

Lepra tuberculoida - la persoanele cu imunitate celulara indemna . Leziunile sunt cutanate , sub forma de macule apigmentare , nedureroase , de 1-10 cm diametru . Apar si leziuni neurologice prin infiltrate perineuronal , cu parestezii , anestezie .

Lepra lepromatoasa - la persoanele cu deficit al imunitatii celulare . Leziunile sunt de tip granulomatos difuz , extensiv , cu afectarea nasului , urehilor , pometilor ( facies leonine ) . Bolnavii mai prezinta tulburari neurologice ( nevrite , anestezie ) si manifestari sistemice : anemie , limfadenopatii .

Diagnostic - microscopie , diagnostic serologic .

Tratament : Sulfonamide - DAPSONA si Rifampicina . Clofazimin in cazurile rezistente . Tratamentul suprima multiplicarea microorganismelor si opreste evolutia bolii , darn u vindeca leziunile deja instalate .