GLANDELE ANEXE ALE APARATULUI DIGESTIV POSTDIAFRAGMATIC

Glandele anexe ale aparatului digestiv postdiafragmatic

In cavitatea abdominala, se afla alaturi de tubul digestiv, doua glande: ficatul si pancreasul, a caror produs bila si sucul pancreatic se varsa in duoden.

Ficatul (Hepar)

Este o glanda anexa a aparatului digestiv asezata in cavitatea abdominala, retrodiafragmatic prezentand doua fete si doua margini.

Fata craniala (diafragmatica) (Facies diaphragmatica), este convexa si prezinta o incizura cu aspect si asezare ce difera cu specia, in care se afla vena cava caudala, iar pe marginile sale, ligamentul coronar, si ventral de el, ligamentul falciform.

Fata caudala (viscerala) (Facies visceralis), prezinta hilul ficatului prin care patrund in organ vasele si nervii si ies canalele biliare extrahepatice.

Tot aici se afla si fosa vezicii biliare (Fossa vesicae felleae), in care se afla aceasta vezica.

Marginea dorsala, a ficatului este ingrosata si prezinta incizura esofagiana (Impressio esophagea) prin care trece esofagul.

Marginea ventrala, prezinta incizuri ce impart organul in urmatorii lobi:

lobul drept (Lobus hepatis dexter), divizat la unele specii in doua portiuni (un lob propriu-zis si unul intermediar);

lobul stang (Lobus hepatis sinister), care de asemenea poate fi divizat in lobul propriu-zis si lobul intermediar;

lobul caudat (Spiegel);

lobul patrat (Lobus quadratus), asezat intre lobii drept si stang.

La toate speciile se disting: o incizura interlobara dreapta dispusa intre lobii drepti si una stanga intre lobul patrat si lobii stangi. Scizura interlobara dreapta, adaposteste vezica biliara, canalul cistic si canalul coledoc.

In structura ficatului se disting: tesutul propriu, capsula fibroasa, seroasa, sistemul canalicular, vase si nervi.

Tesutul propriu (parenchimul) hepatic, apare ca o masa relativ compacta si friabila de culoare bruna-albastruie sau violacee, formata dintr-un ansamblu de unitati morfofunctionale numite lobuli hepatici (Lobuli hepatis). Acest lobul, are diametru de 1,5 - 2 mm si forma unui poliedru sau a unei piramide neregulate, cu baza asezata pe o ramura a arterei suprahepatice si cu varful pe vena centrolobulara. Fetele sale laterale, vin in contact, cu lobulii vecini de care sunt legati intre ei prin tesut conjunctiv interlobular, care la unele specii este foarte dezvoltat permitand sa se vada lobulii la suprafata organului, cu ochiul liber. Locul unde mai multi lobuli vin in contact este mai bogat in tesut conjunctiv si poarta numele de spatiu Kiernan (spatiu portal), in care se afla o ramura a venei porte, o ramura a arterei hepatice, unul sau doua canalicule biliare, vase limfatice si ramuri nervoase. Ramura venei porte, da ramificatii ce inconjoara lobulul de la baza spre varf, anastomozandu-se intre ele si formand o retea venoasa perilobulara. Din aceasta retea patrund in lobul numeroase capilare care formeaza reteua venoasa intralobulara. Din ramura arteriala din spatiul Kiernan, se desprind arteriole ce patrund in lob si se anastomozeaza cu reteaua venoasa intralobulara. In spatiile formate din reteaua venoasa intralobulara se dispun cordoanele de celule hepatice, numite cordoanele Remak, orientate radiar, de la vena centrolobulara spre periferie. Printre cordoanele de celule hepatice, se afla o retea de canalicule biliare paralele cu cordoanele Remak, a caror perete pare sa fie format din membranele a doua celule alaturate. Fiecare celula hepatica vine in contact, printr-o latura, cu canalul biliar, iar prin alta cu un capilar sanguin din reteaua intralobulara.

Capsula fibroasa, adera cu fata superficiala la seroasa ce o acopera, iar cu cea profunda la tesutul hepatic (capsula lui Glisson). La nivelul hilului, ea patrunde in ficat sub forma de teci conjunctive ce invelesc vasele sanguine si canaliculele biliare.

Seroasa, inveleste organul si se indeparteaza pentru a lasa trecerea venei cave caudale, iar apoi formeaza ligamentele de sustinere ale organului. Acestea, variaza ca numar si topografie dupa specie, existand, totusi patru ligamente principale: ligamentul comun (coronar), inserat pe marginea scizurii venei cave caudale si pe centrul frenic; ligamentul falciform, inserat sub precedentul, pe fata diafragmatica a ficatului, in scizura interlobara stanga si pe diafragma, de unde trece pe planseul abdomenului pana la ombilic. Marginea sa libera, contine vestigiul venei ombilicale; ligamentul lobului stang, ce pleaca de la stanga orificiului esofagian al diafragmei pana pe marginea dorsala a lobului stang; ligamentul lobului drept, ce pleaca din regiunea sublomabara dreapta si difaragm, pe marginea dorsala a lobului drept.

Sistemul canalicular, este format din caile biliare intrahepatice si extrahepatice. Caile intrahepatice, cu originea in canaliculele biliare intralobulare, care se anastomozeaza la periferia lobulului cu canaliculele perilobulare, ce vin de la lobulii vecini formand caile extralobulare. Prin unirea mai multor asemenea canalicule in spatiul port, se formeaza canalele interlobulare ce se continua cu canale biliare. Caile biliare extrahepatice rezulta din unirea canalelor intrahepatice ce vor forma canalele hepatice, din a caror unire rezulta canalul coledoc. La animalele care au vezica biliara, caile extralobulare sunt formate din canalele hepatice ce formeaza canalul hepatic principal, vezica biliara, canalul cistic si canalul coledoc care incepe de la locul de varsare a canalului cistic.

Vezica biliara, este situata in fosa sa din scizura interlobara, avand o forma de para de marimi diferite, formata din fund, corp si gat, avand rolul de a depozita bila in intervalul dintre digestii. Canalul cistic, se desprinde de la gatul sau si se deschide la confluenta canalului hepatic cu canalul coledoc. Canalul coledoc, este mai larg si se deschide in duoden la nivelul unor papile duodenale (Vater) a carei topografie variaza cu specia.

Ficatul, are o vascularizatie trofica, reprezentata de artera hepatica si una functionala, reprezentata de vena porta.

Ficatul in seria animalelor domestice :

La caine, ficatul cantareste 0,5 - 1 kg, avand o pozitie similara cu a porcului. Incizurile interlobare ajung pana aproape de hil, divizand organul in sase lobi; vezica biliara are aceeasi topografie ca si a porcului. Canalul coledoc se, deschide in comun cu pancreaticul principal, la 12 cm de pilor.

La pisica, are lobul intermediar drept foarte dezvoltat si de aspect triunghiular. Fosa biliara lasa descoperit fundul vezicii biliare, iar canalul cistic este flexuos. Canalul coledoc se deschide in duoden la   3 - 4 cm de pilor.

La cabaline, ficatul are marele ax perpendicular pe planul sagital cu directia oblica dorso-ventrala de la dreapta la stanga. Cantareste circa 4 - 4,5 kg, fiind mai gros in centru. Scizura venei cave, este pe fata diafragmatica, inconjurata de insertia ligamentului falciform. Marginea dorsala este mai groasa, iar la dreapta se vede originea scizurii venei cave caudale si la stanga, scizura esofagiana. Scizurile de pe marginea ventrala delimiteaza lobii: drept, caudat (Spiegel) in forma de piramida triunghiulara; patrat, dispus la stanga celui drept; intermediar stang, la stanga patratului si lobul stang, mai redus la animalele tinere, dar la batrane apare mai mare. Calul, nu are vezica biliara, canalul coledoc pleaca din hilul organului si se deschide in duoden la nivelul ampulei lui Vater situata la 12 - 15 cm de pilor.

La bovine, ficatul este dispus aproape complet pe partea dreapta a abdomenului, cu marele ax paralel cu planul median, avand o greutate de circa 5 kg. Are incizurile mai reduse; hilul este inconjurat pe trei parti de lobul Spiegel. Fosa vezicii biliare si vezica sunt situate intre lobul drept si patrat. Lobul Spiegel, are o portiune supraportala denumita proces caudat, pe marginea mediala se vede scizura venei cave si esofagiana. Vezica biliara, are un volum de 200 ml, fundul sau depaseste marginea laterala a organului. In canalul coledoc, se deschid mai multe canale hepatice accesorii (canale hepato-cistice). Canalul coledoc, se deschide in duoden la 70 cm de pilor.

La ovine si caprine, organul cantareste 500 - 700 g, lobii sunt similari cu ai bovinelor, dar incizurile sunt mai pronuntate; vezica biliara depaseste mai putin marginea ventrala, fiind orientata spre stanga; canalul coledoc se deschide la 30 - 40 cm de pilor, in comun cu canalul pancreatic.

La suine, ficatul cantareste 1,2 - 1,5 kg, avand o pozitie ca si la cal. Are incizurile adanci si impart organul in lobi: drept; intermediar drept; patrat; intermediar stang; stang si Spiegel. Vezica biliara,este dispusa intre lobii intermediar drept si patrat. Pe suprafata organului se vede lobulatia sa cu ochiul liber. Canalul coledoc se deschide in duoden, singur, la 2 - 3 cm de pilor.

La iepure, organul cantareste 150 g, avand o forma aproape rotunda. Lobul Spiegel este foarte dezvoltat, mai ales portiunea dreapta. Vezica biliara, este dispusa intre lobii drept si patrat. Canalul coledoc se deschide in duoden separat de cel pancreatic.

Pancreasul (Pancreas)

Pancreasul seamana, prin aspectul exterior cu glandele salivare. Este situat in cavitatea abdominala, regiunea sublombara, perpendicular pe vena cava caudala si artera aorta, prezentand: doua fete, doua margini si trei extremitati.

Fata dorsala (Facies dorsalis), adera la formatiunile vasculo-nervoase din jur; fata ventrala (Facies ventralis) vine in contact cu organe ale aparatului digestiv; marginile craniala (Margo cranialis) si caudala (Margo caudalis) adera la organele din jur; extremitatile se sistematizeaza in: extremitatea craniala, dreapta si stanga, venind in raport cu organele invecinate.

In structura sa se disting: capsula fibroasa, tesutul propriu-zis, sistemul canalicular, vase si nervi.

Tesutul propriu, este format din celule secretoare grupate in acini (serosi) avand functie exocrina si insulele lui Langerhans cu functie endocrina.

Sistemul canalicular, incepe in acini printr-un tub lung si stramt (piesa intermediara Boll) ce conflueaza, formand canalul intralobular, prin confluenta carora se formeaza canalele interlobulare, care vor forma canalul excretor al organului (Wirsung) ce se deschide in duoden, la distante de pilor in functie de specie. La cal si la caine organul mai are si un canal accesoriu (Santorini).

La carnivore are forma de ''V'', avand un lob stang dispus deasupra micii curburi a stomacului si unul drept aflat in mezenterul duodenal. Canalul principal (poate lipsi) cand exista se deschide impreuna cu cel hepatic, iar cel accseoriu, la 4 - 5 cm de coledoc.

La cabaline, organul are un aspect lobulat si culoare galbena, fiind turtit dorso-ventral si strabatut, tot dorso-ventral, de vena porta. Fata dorsala, vine in raport cu vena porta, vena cava caudala, plexul solar, trunchiul arterial celiac, rinichiul drept si vasele splenice. Fata ventrala, vine in raport cu carja cecului si colonul transvers. Marginea craniala, este convexa si vine in raport cu duodenul si fundul de sac stang al stomacului, iar cea caudala cu originea arterei mezenterica craniala. Extremitatea craniala, intra in prima flexura a duodenului. Extremitatea dreapta, vine in raport cu rinichiul si lobul hepatic drept, iar cea stanga intra printre rinichiul stang, fundul de sac stomacal stang si baza splinei. Canalul principal (Wirsung), se deschide in duoden la nivelul papilei duodenale, iar cel accesoriu, in fata papilei duodenale.

La bovine, este tot in regiunea sublombara, venind in raport cu fata ventrala a ficatului, fata dorsala a sacului ruminal drept si duodenul. Extremitatea dreapta se afla intre lamele marelui mezenter, acoperind, partial, colonul spiralat. Canalul sau se deschide in duoden la 30 - 40 cm de deschiderea celui hepatic.

La suine, este situat, transversal, deasupra stomacului. Extremitatea stanga se afla intre fundul de sac stomacal stang si ultima ansa a colonului helicoidal, iar cea dreapta intre mica curbura duodenala si mezenter. Canalul, se deschide in duoden la 10 - 15 cm de pilor, separat de coledoc.

La iepure, organul se afla intre ansele duodenului, avand lobii bine delimitati. Canalul sau se deschide in a 2-a ansa duodenala la 30 - 40 cm de pilor.