LARINGELE

Laringele

Este un organ de conducere al aerului spre plamani si fonator, fiind strans legat de faringe; ambele fiind mentinute sub baza craniului, prin aparatul hioidian. Este format dintr-un schelet cartilaginos, muschi si captusit de mucoasa.

Cartilajele laringelui

Sunt formate din: epiglota, tiroid, cricoid si doua aritenoide (fig.207). Epiglota, circumscrie, ventral, intrarea in laringe, pe care o acopera in timpul deglutitiei. Prezinta o fata linguala si alta laringiana; doua margini laterale, o baza si un varf. La cabaline, baza sa are doua apofize cuneiforme (procesele cuneiforme). Cartilajul tiroid, seamana cu un scut ce acopera ventral si lateral celelalte cartilaje. Este format din doua lame laterale ce se reunesc, ventral, intr-un corp (proieminenta laringiana). Cartilajele aritenoide, se articuleaza cu marginea rostrala a lamei cricoidului, fiind partial mascate de lama tiroidului, delimitand, dorsal, intrarea laringelui. Au forma neregulata prezentand trei fete, baza si varf curbat dorsal ce formeaza, cu congenerul, un relief pe planseul faringelui - procesul corniculat. Cartilajul cricoid, de forma inelara, are o portiune dorsala latita - lama cricoidului si una ventrala subtire - arcul cricoidului. Pe el se sprijina cartilajele aritenoide si tiroidul.

Articulatiile laringelui

Leaga cartilajele intre ele si pe toate, de hioid si trahee, conferindu-le o anumita pozitie si mobilitate. Dintre acestea, o importanta deosebita prezinta tiro-aritenoidiana, care este o legatura la distanta, realizata de ligamentele tiro-aritenoidiene ce constituie baza anatomica a corzilor vocale. Spatiul dintre cele doua ligamente si aritenoide, invelite de mucoasa, constituie spatiul glotic, iar aerul ce trece prin el determina vibratia corzilor vocale producand diferite sunete.

Muschii laringelui

Se sistematizeaza in extrinseci si intrinseci. Prima categorie, pleaca de pe piese scheletice ce nu apartin laringelui si se insera pe cartilajele sale. Din aceasta grupa fac parte muschii: sterno-hioidian, tiro-hioidian si hio-epiglotic. In grupa muschilor intrinseci intra patru perechi de muschi: crico-tiroidian dorsal, crico-aritenoidian lateral, tiro-aritenoidian si unul impar, aritenoidianul transvers. Muschiul crico-tiroidian, basculeaza tiroidul pe cricoid indepartand partile ventrale ale tiroidului pe lama cricoidului, punand corzile vocale sub tensiune si alungind glota. Crico-tiroidianul dorsal, este un tensor al corzilor vocale homolaterale si dilatator al glotei. Tiro-aritenoidianul, scurteaza sau ingroasa corzile vocale cand ele sunt fixate de crico-aritenoidienii dorsali. La cabaline, el se imparte intr-o portiune rostrala - muschiul ventricular si una caudala - muschiul vocal. Printre cele doua portiuni, herniaza pe lama tiroidului, o parte a mucoasei laringiene, formand ventriculii laterali ai laringelui, muschiul aritenoidian transvers, dilata glota prin apropierea aritenoidelor.

Conformatia interioara a laringelui

Cavitatea laringelui este impartita de catre glota intr-o portiune supraglotica si una infraglotica. Portiunea supraglotica (vestibulul laringelui) comunica cu faringele, fiind inchisa numai in timpul degluititiei. Glota este spatiul romboidal -fanta glotei- dispusa in plan median, fiind ingusta si lunga. Se divide intr-o portiune intermembranoasa asezata intre cele doua corzi vocale si una intercartilaginoasa dispusa dorsal intre bazele aritenoidelor. Portiunea infraglotica este caudal de glota, fiind scurta, larga si se continua cu lumenul traheal fara limita de demarcatie.

Mucoasa laringiana

Este in continuarea mucoasei faringelui de la marginea epiglotei si a cutelor ariepiglotice, fiind de tip respirator, cu un corion bogat in glande mucoase.